Vitamină

Vitaminele sunt substanțe chimice organice necesare în cantități mici pentru ca organismul să fie
sănătos. Majoritatea vitaminelor nu pot fi sintetizate de către organism, deci ele trebuie obținute din
alimentație.
Termenul de vitamine nu cuprinde alți nutrienți esențiali cum ar fi mineralele, acizii grași esențiali
sau aminoacizii esențiali.
Suplimentarea cu vitamine este larg răspândită în ziua de azi. Multor alimente li se adaugă vitamine
în plus față de ce conțin inițial în timpul procesului de fabricație. Una din problemele suplimentării
cu vitamine este faptul că multe dintre ele cresc în mod semnificativ apetitul. În ziua de astăzi,
obezitatea este o problemă serioasă, iar suplimentarea cu vitamine o poate crea sau accentua. Există
oameni care au devenit obezi din cauza suplimentării cu vitamine în copilărie sau adolescență.
Termenul de vitamină a fost folosit pentru prima dată de biochimistul polonez Casimir
Funk în 1912. Vita, în limba latină, înseamnă viață, iar sufixul -amină este pentru amine; la
momentul respectiv se credea că toate vitaminele sunt amine. Acum însă se știe că nu este așa.
Istorie
Importanța mâncării anumitor alimente pentru păstrarea sănătății a fost recunoscută cu mult înainte
să se fi identificat vitaminele. Egiptenii antici știau că dacă hrăneau un pacient cu ficat, acesta se va
vindeca de orbire de noapte, acum știindu-se că este cauzată de o deficiență de vitamina A.
În 1747, chirurgul scoțian James Lind a descoperit că citricele și preparatele din ele
previn scorbutul, o boală letală, în care colagenul nu se formează corect și caracterizată prin
vindecări lente, sângerări ale gingiilor și dureri acute. În 1753, Lind a publicat Tratat asupra
Scorbutlui. Totuși, descoperirea sa nu era unanim acceptată. În expedițiile Marinei Regale
din secolul XIX, de exemplu, se credea că scorbutul era prevenit de o igienă bună la bordul navei,
exerciții fizice regulate și menținerea moralului ridicat al echipajului, în locul unei diete bazată pe
mâncare proaspătă, așa că aceste expediții au continuat să fie compromise de scorbut. În acea
perioadă, când Robert Falcon Scott a făcut cele două expediții în Antarctica la începutul secolului
XX, teoria medicală general acceptată era că scorbutul era cauzat de mâncarea la conservă
contaminată.
În 1881, chirurgul rus Nikolai Lunin a hrănit șoareci cu un amestec artificial de toți constituenții
laptelui cunoscuți la momentul respectiv, adică proteine, grăsimi, carbohidrați șisăruri. Aceștia au
murit, în timp ce șoarecii hrăniți cu lapte natural s-au dezvoltat normal. A formulat o concluzie
precum că "un aliment natural ca laptele trebuie deci să conțină, pe lângă ingredientele principale
cunoscute, mici cantități de substanțe necunoscute esențiale vieții" [1]. Concluzia trasă de el a fost
respinsă de ceilalți cercetători, care nu au putut să reproducă rezultatele experimentelor sale. O
diferență a fost faptul că el a folosit zahăr normal (zaharoză), pe când ceilalți cercetători au folosit
zahăr din lapte (lactoză), care încă mai conținea cantități mici de vitamina B.
În 1905, William Fletcher a descoperit că prin mâncarea orezului nedecorticat în locul celui
decorticat se prevenea boala beriberi. În anul următor, Frederick Hopkins a afirmat că alimentele
conțin "factori accesori"—pe lângă proteine, carbohidrați, grăsimi etc.—care sunt necesari corpului
uman. Când Casimir Funk a izolat complexul hidrosolubil de micronutrienți a cărui bioactivitate
fusese identificată de Fletcher, a propus ca acesta să fie numit "Vitamină". Numele a devenit repede
sinonim cu "factorii accesori" ai lui Hopkins, iar până când s-a demonstrat că nu toate vitaminele
sunt amine, cuvântul era deja popular. În 1920, Jack Cecil Drummond a propus ca "e"-ul final să
cadă, pentru a se dezaccentua legătura cu "aminele", după descoperirea faptului că vitamina C nu
avea componentă aminică. În limba română, forma a rămas neschimbată, spre deosebire delimba
engleză.
La începutul anilor 1900, oamenii de știință au fost capabili să izoleze și să identifice un număr de
vitamine. Inițial, lipide din ulei de pește au fost folosite pentru vindecarearahitismului la șobolani,
iar nutrientul liposolubil a fost numit "antirahitic A". Între timp, numele a fost schimbat, el
devenind vitamina D, care este subiectul dezbaterilor pe tema faptului că aceasta nu este într-adevăr
o vitamină, fiind un derivat steroid.
Vitaminele umane
Pentru oameni există 13 vitamine, împărțite în două grupe, cele patru solubile în grăsimi (A, D, E și
K) și cele nouă solubile în apă (opt vitamine B și vitamina C).
Numel Denumire chimică Solubilit Deficiență, Suprad Necesa
e ate boală oză rul
 minim
zilnic
vitami
mediu
nei
(M,19-
30)[2]
Orbire de
Vitami 25.000 u
Retinol Grăsimi noapte,Keratom 620μg
na A i
alacia
Vitami
Tiamină Apă Beriberi - 1mg
na B1
Vitami
Riboflavină Apă Ariboflavinoză - 1,1mg
na B2
Vitami 2.500
Niacină Apă Pelagra 12mg
na B3 mg
Vitami
Acid pantotenic Apă Paresteziază - -
na B5
Vitami
Piridoxină Apă - 400 mg 1,1 mg
na B6
Vitami
Biotină Apă - - 30 µg
na B7
Vitami 1.000
Acid folic Apă * 320 μg
na B9 µg
Vitami
Cianocobalamină Apă Anemie - 2 µg
na B12
Vitami
Acid ascorbic Apă Scorbut - 75 mg
na C
2 µg
Vitami pentru
Lamisterol, Ergocalciferol, Calciferol, Dihi 50.000
na D1- Grăsimi Rahitism toate
drotachisterol, 7-dehidrositosterol IU
D4 vitamin
ele D
Vitami 50.000
Tocoferol Grăsimi - 12 mg
na E IU
Vitami
Naftoquinonă Grăsimi - - 75 µg
na K

 = Deficiența de acid folic (Vitamin B9) în timpul sarcinii este asociată cu boli congenitale ale
bebelușilor și este legată de apariția cancerului.
Unele dintre vitamine sunt cunoscute după numele din literatura de specialitate mai veche. Vitamina
B2 este numită și vitamina G. Vitamina B7, sau biotină este știută și ca "vitamina H". Vitamina B9,
sau acid folic și alți folați precum "vitamina M (acid pteril-tri-glutamic)" sunt cunoscute drept
folicină. Vitamina B3 apare și ca "vitamina PP", un nume derivat de la termenul învechit "factor
prevenitor de pelagra". Multe alte substanțe esențiale ale dietei care erau numite la început vitamine
sunt acum clasificate ca facând parte din alte grupuri.
Alte vitamine posibile sunt DMAE (pește, ouă, soia, creier), acidul lipoic (ficat), acidul folinic
(ficat), bioptrină (pește, ficat), PPQ (mai jos) și coenzima Q (carne, iaurt, soia).
Deficiențe și excese de vitamine
 Un organism poate supraviețui pentru un timp fără vitamine, deși deficitul prelungit de vitamine
poate duce la boli, de obicei dureroase și potențial fatale. Rezervele organismului de vitamine pot
varia foarte mult; un adult poate avea un deficit de vitamina A sau B12 de un an sau mai mult înainte
să se apară vreo boală, în timp ce vitamina B1 din rezerve nu rezistă mai mult de două săptămâni.
Vitaminele solubile în grăsimi pot fi păstrate ca rezervă în organism și sunt toxice când sunt luate în
exces. Vitaminele solubile în apă nu sunt păstrate în organism, cu excepția vitaminei B12, rezerva ei
aflându-se în ficat.
Pseudo-vitamine
 Vitamina F este termenul care desemna la început acizii grași esențiali pe care corpul nu îi
poate sintetiza. Au fost excluși din categoria vitaminelor pentru că sunt acizi grași. Acizii grași sunt
o componentă majoră a grăsimilor care, ca și apa, sunt necesare organismului în cantități mari și
deci nu sunt sub incidența definiției vitaminelor, care sunt necesare în cantități mici.
 Herbalists and naturopaths a numit diferite substanțe chimice terapeutice "vitamine", deși nu
sunt, printre care vitamina T, vitamina U și vitamina X.
 Unele autorități în domeniu spun că ubiquinona, numită și coenzima Q10, este o vitamină.
Ubiquinona este produsă în cantități mici de organism, ca și vitamina D.
 Vitamina B15 (Acid pangamic); substanța înrudită dimetilglicina este numită greșit vitamina
B15, dar numită și B16.
 Toxinele Laetrile și amigdalina sunt numite uneori vitamina B17. Și acidul pangamic, și
laetrile au fost propuse ca fiind vitamine de Ernst T. Krebs; nici una nu a fost recunoscută drept
vitamină de comunitatea medicală. Capacitățile vitaminei B17 de a combate cancerul au fost negate
de multe experimente.
 Flavonoizii sunt numiți uneori și vitamina P.
 Factorii de creștere a animalelor au fost desemnați vitamine, precum acidul para-
aminobenzoic (PABA), care este factorul datorită căruia cresc penele păsărilor (vitamina B10),
folacina (vezi acid folic) acid pteril-heptaglutamic este factorul de creștere a păsărilor (vitamina
B11 sau vitamina Bc-conjugată) și acidul orotic ca vitamina B13 pentru șobolani.
 Câteva substanțe erau crezute a fi vitamine complexe B și sunt numite vitamine B în
literatura veche, incluzând B4 (adenină) și B8 (acid adenilic), dar nu mai sunt recunoscute ca
vitamine.
 Doctorii mici au etichetat și unele analgezice și antibiotice ca vitamine.
Nomenclatură
Vitaminele pot prezenta mai multe denumiri:
 DENUMIREA ALFABETICA:
se folosesc literele mari ale alfabetuluiu A,B, C,D,E K și diferiți indici în cadrul unui tip de
vitamină D2-D3, B1, B2 ,B6 etc.
 DENUMIREA CHIMICĂ: are la bază structura chimică a vitaminei
 A1 RETINOL
 B1 TIAMINĂ
 B2 RIBOFLAVINĂ
 B6 PIRIDOXINA
 C ACID ASCORBIC
 E TOCOFEROL
 H1 ACID PARAAMINOBENZOIC
 K FITOMENADIONĂ
 DENUMIREA TERAPEUTICĂ după efectul terapeutic
 A ANTIXEROFTALMICA
 C ANTISCORBUTICĂ
 D ANTIRAHITICĂ
 E ANTISTERILITĂȚII
 PP ANTIPELAGRĂ
 K ANTIHEMORAGICA
Clasificare
S-a încercat o clasificare în funcție de mecanismul de acțiune, deși nu este pe deplin cunoscut
pentru toate vitaminele. Multe vitamine funcționează ca atare sau după o prealabilă biotransformare,
formând coenzime ale unor enzimespecifice (toate vitaminele B, biotina, vitaminele A și K). Altele
acționează pe căi asemănătoare hormonilor (D și A). Unele (vitaminele C și E) funcționează ca
sisteme antioxidante față de peroxizii nocivi. Vitaminele A (retinalul, acidul retinoic) au modalități
particulare de acțiune. O clasificare mai veche împărțea vitaminele în 2 mari clase, în funcție de
solubilitatea lor: - vitamine hidrosolubile (solubile în apă),din care fac parte toate vitaminele B,
biotina, acidul ascorbic; - vitamine liposolubile, insolubile în apă, solubile în lipide (grăsimi), din
care fac parte vitaminele A,D,E și K. Există o serie de substanțe, numite antivitaminecare prezintă o
acțiune antagonistă vitaminelor și care produc efectele avitaminozelor respective. În principiu
fiecare vitamină poate avea una sau mai multe antivitamine.
 SOLUBILITATE:
 LIPOSOLUBILE : A, D, E. K (solubile în grăsimi).
 HIDROSOLUBILE: COMPLEXUL B , VITAMINA C (solubile în apă).
 MECANISM DE ACȚIUNE
EFECT NUCLEAR – actionează influențînd transcripția ADN : vitamina A și vitamina D. EFECT
MEMBRANAR- împiedică acțiunea unor radicali liberi în organism vitamina E, vitamina C.
TRANSFERAREA UNOR GRUPĂRI FUNCȚIONALE (CO2, CH3, NH2) vitaminele B1, B6,
B12, BIOTINA, ACID FOLIC. TRANSFER DE ELECTRONI : Vitamina PP, vitamina B2,
vitamina K.
VITAMINELE HIDROSOLUBILE
Din această clasă fac parte compuși polari, solubili în apă, dar cu structuri și funcții biochimice
foarte diferite.Un număr dintre ele alcătuiesc grupul vitaminelor B, prezente în drojdie, în semințe
de cereale, în ficat. Lipsa de aport prin alimentație, provoacă stări de policarență și nu de
hipovitaminoză anume. Sunt absorbite la nivelul intestinului subțire, trecând în circulația portală.
Se stochează în cantități foarte mici și sunt eliminate urinar.De aceea trebuie continuu furnizate prin
alimentație . Excesul este, în general bine tolerat, surplusul eliminându-se urinar, fară afectarea
organismului. Excepție face supradozarea unora cum sunt acidul nicotinic și vitamina B6
Utilizări colocviale ale termenilor
 Vitamina A și vitamina C sunt folosite în argou ca reprezentând băuturi alcoolice și,
respectiv, cafeină.
 Sedativul ketamină este numit deseori vitamina K când este folosit ca drog.
 Vitamina Dragoste este menționată în cântecul lui Patti Page, I Don't Care if the Sun Don't
Shine, referindu-se la dragostea însăși.
 Vitamina V este un colocvialism pentru Viagra, vitamina Z pentru Zoloft și vitamina
R pentru ritalină (în special când se sugerează că acestea sunt recomandate când nu este nevoie (sau
hiperbolic: luate la fel de comun ca și vitaminele)).
 Colocvial, cuvântul vitamină se referă în general la suplimentele de vitamine, produse, de
obicei, sub formă de pilulă, care conțin una sau mai multe vitamine pure, folosite pentru a
suplimenta conținutul în vitamine al unei diete.

Colocvialisme mai puțin cunoscute:

 Vitamina G este argou pentru berea Guinness.
 Vitamina J este folosit pentru a se referi la Jägermeister, care este o băutură alcoolică din
plante exportată din Germania.
 Biotina mai este găsită ca vitamina H.
 Vitamina I este utilizată pentru ibuprofen.
 Vitamina S este argou pentru steroizi.
 Vitamina W este folosit pentru apă.
Vitamine non-umane
Organisme diferite au nevoie de substanțe organice diferite. Majoritatea mamiferelor au nevoie, cu
unele excepții, de aceleași vitamine ca și oamenii. O excepție importantă este vitamina D;
majoritatea mamiferelor o poate sintetiza. Cu cât o specie este mai puțin înrudită cu mamiferele, cu
atât cerințele organismului devin mai diferite. De exemplu, unelebacterii au nevoie
de adenină. Quinona pirroloquinolina (PQQ), care se găsește în iaurt, a fost descoperită ca vitamină
pentru șoareci în 2003. Pisicile de casă au nevoie de nutrientul taurină; aceasta este o vitamină
pentru ele, dar nu și pentru oameni, pentru că ei și-o pot sintetiza.
Efecte ale vitaminelor și surse ale acestora
Vitam
Efecte Surse
ina
întreține vederea, în
special cea nocturnă
ajută la
formarea oaselor și dinților
întreține sănătatea pielii,
gingiilor, mucoaselor
protejează contra
morcovi, ardei kapia, ardei gras, sfeclă
infecțiilor
A roșie, spanac, varză roșie, tomate, salată
reglează multiplicarea verde, unt, brânză, ouă, lapte,urzică
celulară
și troficitatea mucoaselor și
ațesuturilor
necesară în funcția
de reproducere
protejează celulele de
acțiunea radicalilor liberi
B1 ajută la legume uscate, fulgi
de cereale, orez integral, pâine integrală, drojdie de
transformarea glucidelor și grăsi bere, tărâțe de grâu, lapte
milor în energie
are valoare în
transmiterea influxului nervos
are rol important în
combaterea unor afecțiuni ca:
polinevrite de
diferite origini
pareze, paralizii
medulare și ale nervilor
periferici și boli infecțioase
 ale sistemului nervos
accidente
vasculare și
afecțiuni cardiovasculare
afecțiuni hepatice
și ale căilor biliare
stări de
dezechilibru acido-bazic
este esențială în
producerea de energie
participă la
degradarea proteinelor, glucidel
or și grăsimilor
indicată la alăptare
este indicată în:
conjunctivită,
keratită
cereale integrale, drojdie de bere,
B2 catar de ouă, lactate
primăvară, afecțiuni alergice
hemoragii retinie
ne,
blefarospasm, fotofobie, hemera
lopie
enterocolite,
porfinurie, insuficiență hepatică
anemii, tulburări
de absorbție a fierului
D favorizează gălbenuș de ou, unt, lapte de vacă
absorbția calciului și fosforului
indirect stimulează
depunerea sărurilor minerale în
oase
indicații:
rahitism, osteoma
lacie, facturi
carii repetate
decalcifiere în
timpul sarcinii
psoriazis, leziuni
cutanate, lupus tuberculos
contraindicații:
nefrite, litiază
renală
 procese
degenerative cardiovasculare
arterioscleroză
nu se
administrează doze mari în
timpul sarcinii!
protejează organismul
față de acțiunea radicalilor liberi
participă la formarea și
protejarea globulelor roșii și ale
țesuturilor
indicații:
sterilitate (la
ambele sexe)
avort habitual,
iminență de avort
vărsături
tulburări
neuromusculare survenite în ulei de germeni de porumb, ulei de germeni de floarea
E cursul sarcinii soarelui, semințe de floarea soarelui, alune, spanac, pâine
neagră, unt, cartofi prăjiți, făină de grâu, varză, ouă
prurit vulvar
hepatită epidemic
ă și cronică
distrofii
musculare
reumatism
muscular
insuficiență
cardiacă
infarct miocardic
psoriazis
acnee
sclerodermie
participă la formarea de
protrombină (un coagulant
natural alsângelui)
participă la formarea spanac, salată verde, urzici, roșii, mazăre, cereale, uleiuri
K
oaselor vegetale, ouă, lactate
indicat în
prevenirea hemoragiilor cu
diverse localizări