Universitatea „Petre Andrei” Iasi

MASTER : Dreptul Administratiei Publice

Sistemul administratiei publice in Romania

REFERAT

ADMININISTRATIA PUBLICA
LOCALA. Consiliul local

Lector Universitar Doctor : Ana Maria Ambrosa

Student : Andrei Alexandra Maria

Iasi , 2019

1
Cuprins:

1. Sfera de cuprindere a noţiunii de administraţie publică…………….pag.2

2. Distincţia dintre administraţia publică centrală şi locală……………pag.3
3. Principiile Administratiei Publice locale……………………………pag.4
4. Criterii si moduri de organizare a Administratiei Publice Locale…..pag.7
5. Atributiile proprii ale autoritatilor administratiei publice locale
Atributiile consiliilor locale…………………………………………....pag.9

Bibliografie …………………………………………………………...pag.18

2
1. Sfera de cuprindere a noţiunii de administraţie publică

Statul, termen care sugerează un „nucleu central”, în realitate este o reţea de

organizaţii şi instituţii centrale şi locale diverse, care se ocupă cu asigurarea ordinii şi
securităţii sociale, politice şi economice a unei comunităţi naţionale date.
Administraţia este una din instituţiile publice care compun statul şi este
formată, la rândul ei, din alte instituţii şi organisme permanente, cum ar fi: Banca
Centrală, Poliţia, Administraţiile Financiare, etc., adică totalitatea puterilor de
guvernământ asupra unui teritoriu, fără dreptul de a dispune de acesta. Astfel că,
noţiunea de „administraţie publică” se poate înţelege făcând conexiunea între cele
menţionate anterior cu adjectivul „public, -ă” care arată apartenenţa unei colectivităţi
sau provenienţa de la o colectivitate.
Guvernul, ministerele, consiliile locale, primarii diferitelor localităţi, ş.a. sunt
organe de stat competente să ia măsuri şi să emită dispoziţii cu caracter obligatoriu;
ele sunt autorităţi ale administraţiei publice însă diferă prin competenţa teritorială care
poate fi extinsă pe întreg teritoriu naţional sau pe teritoriul unităţii administrative unde
au fost alese. Trebuie menţionat faptul că atribuţia este prerogativă recunoscută unui
organ, compartiment sau persoană iar ansamblul lor compune competeţa unui organ,
compatriment funcţional sau persoane.
Competenţa teritorială este unul din cele două criterii clasificatoare ale
organelor executive, a căror totalitate formează un sistem constând în organizarea
executării şi executarea în concret a actelor normative numit activitatea executivă. În
unele state sistemul de organe compus din guvern şi din întregul aparat administrativ,
în frunte cu şeful statului formează puterea executivă care coexistă alături de celelalte
puteri organizate în stat, şi anume legiuitoare şi judecătorească. Fiecare organ
executiv are o competenţă determinată de totalitatea atribuţiilor autorităţilor
administraţiei publice, ale unor compartimente din structura acestora sau persoane şi
limitele exercitării lor. După criteriul competenţei materiale, organele executive se
clasifică în organe cu competenţă generală şi organe de specialitate, iar din punct de
vedere al competenţei teritoriale distingem între organele centrale şi cele locale.

3
 Ca sistem de organizare administraţia publică cuprinde o multitudine de părţi
componente cu denumiri, cu servicii, atribuţii şi activităţi diferite. Legătura sistemului
administraţiei publice cu puterea executivă se face prin guvern, ministere si celelalte
organe ale administraţiei publice centrale. La rândul său administraţia publică centrală
are în teritoriu diferite organe deconcentrate care organizează executarea legii in
unităţile administrativ teritoriale sau în unităţi administrative speciale (căi ferate,
armata) în legătură cu domeniul specific de activitate.

2. Distincţia dintre administraţia publică centrală şi locală

Distincţia dintre administraţia publică centrală şi cea locală are la bază

utilizarea mai multor criterii cumulative, criterii care au în vedere competenţa
teritorială şi materială a organelor ce compun administraţia publică şi natura
interesului pe care îl promovează. Prin urmare, administraţia publică centrală îşi
exercită competenţa teritorială la nivelul întregului teritoriu naţional, iar cea locală
doar la nivelul unităţilor administrativ-teritoriale în care au fost alese autorităţile
respective. Însă dacă privim dintr-o altă perspectivă, organele ce compun
administraţia publică centrală dispun fie de o competenţă materială generală, precum
Guvernul, fie de una de domeniu, cum sunt ministerele, pe când autorităţiile locale au
o competenţă materială ce se circumscrie în jurul realizării interesului local. Desigur
mai e şi promovarea interesului, care poate fi general-naţional, evident de către
administraţia centrală, sau al localităţii respective, de către administraţia publică
locală.
Autorităţile administraţiei publice prin care se realizează autonomia locală în
comune şi oraşe sunt consiliile locale, comunale şi orăşeneşti, ca autorităţi
deliberative, şi primarii, ca autorităti executive. Consiliile locale şi primarii se aleg în
condiţiile prevăzute de Legea privind alegerile locale. Consiliile locale şi primarii
funcţionează ca autorităţi ale administraţiei publice locale şi rezolvă treburile publice
din comune şi oraşe, în condiţiile legii.
În fiecare judeţ se constituie un consiliu judeţean, ca autoritate a administraţiei
publice locale, pentru coordonarea activităţii consiliilor comunale şi orăşeneşti, în
vederea realizării serviciilor publice de interes judeţean. Consiliul judeţean este ales în
condiţiile Legii privind alegerile locale. Aleşii locali sunt primarul, consilierii locali şi

4
consilierii judeţeni. În asigurarea liberului exerciţiu al mandatului lor aceştia
îndeplinesc o funcţie de autoritate publică, beneficiind de dispoziţiile legii penale cu
privire la persoanele care îndeplinesc o funcţie ce implică exerciţiul autorităţii de stat.
Consiliul local are iniţiativă si hotărăşte, în conditiile legii, în toate problemele de
interes local, cu exceptia celor care sunt date prin lege în competenţa altor autorităţi
publice, locale sau centrale.

3. Principiile Administratiei Publice locale

1. Principiile autonomiei locale este principiul fundamental care guverneaza

administratia publica locala si activitatea autoritatilor acesteia, care consta in “dreptul
unitatilor administrativ-teritoriale de a-si satisface interesele proprii fara amestecul
autoritatilor centrale, principiu care atrage dupa sine descentralizatrea administrativa,
autonomia fiind un drept iar descentralizarea, un sistem care implica autonomia”.
Continutul acestui principiu, ca si caracteristicile sale, rezulta si din
reglementarile Legii administratiei publice locale, nr. 69/1991, republicata, cuprinse
in dispozitiile primului articol, alineatele (2) si (3). Potrivit acestor dispozitii,
“autonomia locala este administrativa si se exercita numai in cadrul legii” si ea
“privaste organizarea si functionarea administratiei publice locale si reprezinta dreptul
si capacitatea efectiva a autoritatilor administratiei publice locale”.

2. Principiul descentralizarii serviciilor publice

Celalalt principiu care fundamenteaza administratia publica in unitatile
administrativ-teritoriale, cel al descentralizarii serviciilor publice”, este forma
“functionala” a descentralizarii, care, alaturi de forma “teritoriala”, constituie
caracteristica administratiei publice locale, in actualul cadru conferit de dispozitiile
Constitutiei Romaniei.
In podida faptului ca legiuitorul constituant nu face referire expresa la
serviciile publice descentralizate decat in textil art. 122, alin. (2) din Constitutie,
apreciem totusi ca principiul descentralizarii serviciilor publice se regaseste aplicat la
nivelul intregii administratii publice locale, asa cum precizeaza ultima teza a normei
constitutionale a art. 119.

5
 Descentralizarea serviciilor publice consta, in fapt, in recunoasterea unei
anumite autonomii si acordarea personalitatii juridice unor institutii sau servicii
publice organizate la nivelul unitatilor administrativ- teritoriale.
In acelasi timp, apreciem ca legiuitorul constituant, mentionand principiul
descentralizarii serviciilor publice ca principiu fundamental al administratiei publice
locale, a avut in vedere si descentralizarea teritoriala, realizata prin recunoasterea unei
anumite autonomii colectivitatilor locale, deci unitatii administrativ-teritoriale-
comuna, orasul, judetul, care, pe baza autonomiei locale si in conformitate cu
dispozitiile legale, se administreaza prin ele insele, asa cum se precizeaza in art. 120
si 121 din Constitutie, prin “autoritati ale descentralizarii teritoriale”.

3. Principiul eligibilitatii
Principiul eligibitatii un este stabilit in mod expres de normele legii
fundamentale, ci in mod indirect prin dispozitiile art. 120, alin. (1) si 121, alin. (2) din
Constitutia Romaniei, care prevad ca autoritatile administratiei publice locale-
consiliile locale, primarii si consiliul judetean- sunt alese in conditiile legii.
De astfel, se impune, de la inceput, sa subliniem faptul ca principiul
eligibilitatii, ca si celelalte principii dezvoltate de legea organica, puse la baza
administratiei publice locale “sunt absorbite in continutul principiului autonomiei
locale”.
Principiul eligibilitatii autoritatilor administratiei publice locale isi are insa
sediul materiei si isi gaseste, in mod distinct, recunoasterea in normele Legii nr.
70/1991, privind alegerile locale, republicata, care detaliaza si dezvolta principiul
eligibilitatii prevazute in art. 1 al Legii nr. 69/1991, republicata, stabilind si alte norme
referitoare la procedurile de alegere ale consiliilor locale si judetene, precum si ale
primarilor.
Potrivit acestei reglementari consiliile locale, consiliile judtene, primarii si
Consiliul General al municipiului Bucuresti se aleg prin vot universal, egal, direct,
secret si liber exprimat.
Consiliile locale si judetene se aleg pe circumscriptii electorale prin vot
exprimat pe baza reprezentarii prportionale, in cadrul unui scrutin de lista.
Primarii comunelor si oraselor sunt alesi pe circumscriptii electorale prin vot
exprimat pe baza scrutinului uninominal.

6
4. Principiul legalitatii
Principiul legalitatii nu este nici el formumlat prin dispozitiile art. 119 din
Constitutie, iar, initial, nici Legea nr. 69/1991 nu il consacra printre principiile sale.
Principiul legalitatii, de altfel, decurge explicit din norma reglementata de art.
51 din Constitutie, ce stabileste ca “respectarea Constitutiei, a suprematiei sale si a
legilor este obligatorie”, fapt pentru care acestui “principiu i se subordoneaza intreaga
organizare si functionare sociala, indiferent daca aceasta are carácter statal sau
nestatal”.
De altfel, principiul legalitatii, asezat la baza administratiei publice locale din
unitatile administrativ-teritoriale, constituie unul dintre elementele esentiale ale
conceptului statului de drept, potrivit caruia toate subiectele de drept, persoane fizice
juridice, autoritati ale administratiei publice locale ori ale administratiei publice
(organe de stat), trebuie sa se supuna legalitatii si sa se conformeze acesteia.
Cat priveste continutul principiului legalitatii si a consecintelor sale, putem mentiona
ca :
- legalitatea este limita actiunii administrative a administratiei publice locale, ea
desemnand ansamblul normelor de drept ce trebuie aplicate la nivelul acesteia.
De aici decurge si consecinta, si anume ca actul juridic adoptat sau emis de
autoritatile administratiei publice locale un poate fi contrar regulilor de drept
care le sunt aplicabile;
- legalitatea este fundamentul actiunii administrative, si semnifica faptul ca
autoritatile administratiei publice locale nu pot actiona pentru a adopta sau
emise acte juridice decat dac ele sunt abilitatea de o norma de drept. Abilitatea
priveste, desigur, in primul rand, competentele autoritatilor locale respective
care adopta sau emit actul astfelca aceste autoritati nu pot realiza actul decat
numai daca ele sunt abilitatile prin norme de origine legislativa.

5. Principiul consultarii cetatenilor in problemele locale de interes deosebit

Consacrat expres numai prin dispozitiile art. 1, alin. (1) din Legea nr. 69/1991,
republicata, principiul consultarii cetatenilor in problemele locale de interes deosebit
este integrat si subordonat principiului constitutional al autonomiei locale.
Dincolo de formularea explicita a fundamentului sistemului de administratie publica
locala, in conformitate cu prevederile art. 1 din Legea administratiei publice locale,
adoptarea principiului constitucional (si legal) al autonomiei locale ca principiu de

7
baza al organizarii si functionarii autoritatilor administratiei publice locale, exprima
implicit si admiterea posibilitatii de consultare a colectivitatii locale in probleme de
interes local.
Principiul consultarii cetatenilor, impune, ca atare si o corelare a acestor
schimbari cu instituirea unui cadru legal adecvat, pana in prezent neexistand in
legislatia noastra dispozitii privind modalitatea concreta de consultare a cetatenilor ori
de organizare si desfasurare a referendumului local. Aparitia unui asemenea cadru
legal ar crea obligatii autoritatilor locale si respectiv ar fixa conditiile de participare
directa a cetatenilor la procesal de luare a deciziilor de interes major pentru
colectivitatea locala.

4. Criterii si moduri de organizare a Administratiei Publice Locale

Trasaturile caracteristice ale unui stat unitar impun, printre altele, existenta
unui singur rand de autoritati publice centrale-o singura autoritate legislativa, un
singur guvern, un singur for judecatoresc suprem, dar si autoritati publice organizate
in unitatiel administrativ-teritoriale care sa fie subordínate uniform fata de cele
centrale.
Autoritatile publice locale se pot insa afla si in alte raporturi fata de autoritatile
centrale, raporturi care se caracterizeaza printr-un grad diferit de dependenta fata de
centru. Astfel, este cunoscut regimul administrativ de centralizare, regimul de
desconcentrare, cat si cel de descenteralizare administrativa; acestea se pot constitui
concomitent si in principii care stau la baza organizarii administratiei publice.
In acest context, regimul administrativ care, asa cum se stie, oglindeste modul cum
sunt reglementate raporturile dintre autoritatea centrala (ejecutiva) si cea locala
(administratia publica locala), in general oscileaza intre principiile de autoritate si
libertate.

 Concentrarea
Centralizarea sau concentrarea este sistemul (regimul) administrativ care, in
general, implica o stransa dependenta autoritatile locale fata de autoritatea centrala
(ejecutiva), prin numirea de catre acestea a autoritatilor administratie publice locale,
sistem care este determinat de ideea de autoritate, caracteristica acestui sistem, este
faptul ca, asa dupa cum subliniaza Marcel Prelot “puterea administrativa imprima in
toate partile tarii o directie uniforma, nelasand nici o parte din decizie cetatenilor”.

8
 Intr.-un sistem centralizat un exista viata administrativa in fata autoritatilor
centrale, acestea fiind singurele abilitate sa ia decizii administrative pentru intreg
teritoriul tarii; autoritatile locale fiind conduse dupa norme de reglementare venite de
la centru de catre organe instituite, de catre functionarii numiti direct de centru si cu
mijloace financiare procurate de centru.
Organizarea centralizata a administratiei publice reprezinta, astfel spus, un
sistem administrativ in cadrul caruia exercitarea competentelor de catre autoritatile
locale este supusa, in mod direct sau prin interpusi autoritatii executive si puterii
erarhice a acesteia. Existente unui asemenea sistem se bazeaza pe faptul ca un se
recunosc si alte diverisitati de interese ori aspiratii in cadrul unui stat, care aparandu-si
unitatea de actiune, uita ca acestea se afla in contradictie cu diversitatea intereselor
componentelor sale.

 Desconcentrarea
Desconcentrarea administrativa consta in largirea sferei de atributii a
serviciilor si agentilor autoritatii centrale (executive) de la nivel local, adica
“transferarea puterii de deciziune a puterii centrale catre reprezentantii sai locali,
mentinandu-se, totodata, stransa dependenta si subordonare a acesteia din urma”, sau,
mai concis, “transmiterea catre agentii locali ai statului ai unei puteri de decizie mai
mult sau mai putin intinse”.
Desconcentrarea constituie, totusi, o etapa pe calea recunoasterii diversitatii si
specificului local precum si adoptarii deciziilor luate de autoritatile locale ale statului.
Asa cum se precizeaza in literatura franceza de specialitate, desconcentrarea
reprezinta “transferul atributiilor autoritatilor centrale catre reprezentantul local al
acestora (prefectul), ori la reprezentanti locali ai statului, ca si dreptul de tutela
administrativa de la organele centramle de stat la reprezentantii locali ai acestuia.

 Descentralizarea
Atunci cand vorbim despre descentralizare in general, trebuie sa avem in
vedere ca aceasta reprezinta, mai intai de toate, repunerea completa a principiilor
democratiei la baza doctrinei filozofice si a structurilor statului, ceea ce consideram ca
este valabil si in cazul statului roman, odata cu intrarea in vigoare a Constitutiei din
1991.

9
 In acest context, descentralizarea semnifica acea organizare administyrativa
care admite colectivitatilor umane (sau serviciilor publice) sa se adminiostreze ele
insele, sub controlul statului, care le atribuie personalitate juridica, le permite
constituirea unor autoritati proprii si le doteaza cu resursele necesare.
Privita sub acest aspect, descentralizarea este acel sistem potrivit caruia
administrarea intereselor locale (comunale, orasenesti sau judetene) se realizeaza de
catre autoritati liber alese de catre si dintre cetatenii colectivitatilor respective, carea u
la dispozitie, conform normelor constitutionale, mijloace financiare proprii si putere
autonoma de decizii, motive pentru care se considera ca acest sistem responde ideii de
libertate.

5. Atributiile proprii ale autoritatilor administratiei publice locale

Atributiile consiliilor locale
Dispozitiile art. 20 din Legea administratiei publice locale, republicata,
reglementeaza principalele atributii care revin consiliilor comunale si orasenesti
(municipale), in calitatea lor de autoritate administrativa, autonoma, deliberativa (art.
5, alin. 1, din Legea nr. 69/1991).
Prevederile din aliniatul 1 al art. 20 al Legii organice, stabileste principiul
potrivit caruia «consiliul local are initiativa si hotaraste, cu respectarea legii, in
problemele de interes local, cu exceptia celor care sunt date prin lege in competenta
altor autoritati publice ».
Aceasta norma precizeaza cadrul principal al competentelor consiliului local,
subliniind, in primul rand, competenta sa generala, evidentiata de sintagma « are
initiativa si hotaraste … in probleme de interes local ». Ele fixeaza, insasi limitele
acestei competente care sunt marcate, atat de faptul ca aceasta un poate fi exercitata
decat cu “respectarea legii”, ca si de “exceptia” imposibilitatii exercitarii altor atributii
intrucat “sunt date in competente altor autoritati publice”.
In literatura juridica romaneasca sunt deja facute, mai multe grupari ale
atributiilor consiliilor locale. Fata de acesteza, in opinia noastra, aceste atributii pot fi
grupate in 4 categorii, astfel:
A) Atributii in domeniul organizarii interne a consiliului local;
B) Atributii privind administrarea finantelor publice;

10
 C) Atributii privind activitatea economico-sociale locala si de aparare a
drepturilor si libertatilor fundamentale ale cetatenilor;
D) Atributii privind asocierea, colaborarea, cooperarea si infratirile.
Conform art. 20, Consiliul local are initiativa si hotaraste, cu respectarea legii,
in problemele de interes local, cu exceptia celor care sunt date prin lege in
competenta altor autoritati publice.
Consiliul Local are urmatoarele atributii :
a) alege din randul consilierilor, pe viceprimar sau, dupa caz, pe viceprimari;
b) aproba statutul comunei sau al orasului si regulamentul de functionare al
consiliului, pe baza statutului si regulamentului- cadru orientative, elaborate de
guvern;
c) aproba Studio, prognoze orientative si programe de dezvoltare economico-sociala,
de organizare si amenajare a teritorului;
d) aproba, la propunerea primarului, organigrama, numarul de personal din aparatul
propriu al consiliului, precum si regulamentul de organizare si functionare a acestuia.
De asemenea, aproba organigrame si numar de personal la regiile autonome si la
serviciile publice de specialitate ale consiliului local;
e) aproba bugetul local, formarea, administrarea si executarea acestuia; aproba virarile
de credite si modul de utilizare a rezervei bugetare; aproba imprumuturile si contul de
incheiere a exercitiului bugetar;
f) stabileste impozite si taxe locale, precum si taxe speciale, pe timp limitat, in
conditiile legii;
g) administreaza domeniul public si privat al comunei ori al orasului si exercita
drepturile prevazute de lege cu privire la regiile autonome pe care le-a infiintat ;
h) infiinteaza institutii si agenti economici de interes local ; hotaraste asupre
concesionarii sau incheierii de bunuri sau de servicii publice de interes local, precum
si asupre participarii, cu capital sau cu bunuri, la societati comerciale pentru realizarea
de lucrari si servicii de interes public local, in conditiile legii ;
i) numeste si elibereaza din functie, in conditiile legii, pe conducatorii agentilor
economici si ai institutiilor publice de interes local, care se afla sub autoritatea sa ;
j) urmareste, controleaza si analizeaza activitatea agentilor economici si a institutiilor
publice , care se afla sub autoritatea sa ;

11
k) instituie norme specifice pentru institutiile publice si agentii economici de interes
local, care se afla sub autoritatea sa, cu respectarea criteriilor generale stabilite prin
lege ;
l) organizeaza servicii publice de gospodarie comunala, transport local, retele edilitare
si altele, in conditii de eficienta si operativitate, si asigura buna functionare a
acestora ;
m) aproba, in conditiile legii, planurile de organizare si dezvoltare urbanistica a
localitatilor din componenta unitatilor administrativ-teritoriale, precum si de
amenajare a teritorului si ia masurile necesare realizarii acestora; aproba, potrivit
competentelor legale, documentatiile tehnico-economice pentru lucrarile de investitii
de interes local si asegura conditiile necesare realizarii lor, la termen si in conditii de
calitate;
n) asigura, in cadrul competentelor sale, conditiile necesare bunei functionari a
institutiilor de invatamant, sanitare, de cultura, de tineret si sport, potrivit legii;
o) ia masuri pentru crearea conditiilor necesare petrecerii timpului liber al cetatenilor
si asigura desfasurarea activitatilor stiintifice, culturale, artistice, sportive si de
agrement;
p) actioneaza pentru refacerea si protectia mediului inconjurator in scopul cresterii
calitatii vietii; contribuie la protectia si conservarea monumentelor istorice si de
arhitectura, a parcurilor si rezervatiilor naturale;
r) contribuie la realizarea masurilor de protectie si asistenta sociala;
s) asigura libertatea comertului si a concurentei loiale si incurajeaza libera iniciativa,
in conditiile legii;
ş) infiinteaza si asigura functionarea unor institutii de binefacere de interes local;
t) asegura apararea ordinii publice, respectarea drepturilor si libertatilor fundamentale
ale cetatenilor;
ţ) organizeaza targuri, piete, oboare, locuri si parcuri de distractii si asigura buna
functionare a acestora;
u) confera persoanelor fizice romane sau straine, cu merite deosebite, titlul de cetatean
de onoare al comunes sau al orasului;
v) hotaraste, in conditiile legii, asocierea cu alte autoritati ale administratiei publice
locale sau judetene.
Conform art. 23, se respecta urmatoarele atributii:
1) Consiliul local se intruneste in sedinta ordinara, lunar, la convocarea tarii

12
2) El se poate intruni in sedinta extraordinara ori de cate ori este necesar, la cererea
primarului sau a cel putin o treime din numarul membrilor consiliului;
3) Convocarea consiliului se face cu cel putin 5 zile inaintea sedintelor ordinare sau
cu cel putin 3 zile inaintea sedintelor extraordinare;
4) In caz de forta majora si de maxima urgenta pentru rezolvarea intereselor comunes
sau orasului, convocarea consiliului se poate face de indata;
5) Convocarea se poate face in scris si se consemneaza in procesal verbal al sedintei.
Invitatia la sedinta va preciza ordinea de zi, data, ora si local desfasurarii acesteia;
6) Ordinea de zi se aduce la cunostinta locuitorilor comunes sau ai orasului prin presa
locala sau prin alt mijloc de publicitate. In unitatile administrativ-teritoriale in care
minoritatile nationale au o pondere insemnata, ordinea de zi se aduce la cunostinta
cetatenilor si in limba acestora.
Procedura convocarii Consiliului local este amanuntit reglementata, deoarece
de respectarea ei este legata indeplinirea conditiei publicitatii lucrarilor sedintei, de
aici decurgand o serie de consecinte juridice privind incetarea mandatului de consilier
inainte de termen, sau dizolvarea de drept a consiliului pe considerentul nerespectarii
principiului continuitatii activitatii executive.
Distinctia intre sedintele ordinare si extraordinare ale consiliului este deosebit
de importanta, deoarece practica administrativa trebuie sa observe ca, in afara de
continutul prevazut de lege pentru invitatia la sedinta, trebuie sa se mentioneze daca
se convoaca o sedinta ordinara sau extraordinara.
Numai in cazul in care consilierul a cunoscut ca a absentat nemotivat la 3
sedinte ordinare consecutive, i se poate aplica sanctiunea incetarii mandatului inainte
de tremen, conform art. 19, din Legea nr. 69/1991. Aceasta sanctiune este legata de
retinerea vinovatiei consilierului care a absentat nemotivat, in conditiile in care a
cunoscut ca se convoaca o sedinta ordinara si un una extraordinara.
De indeplinirea procedurii convocarii sedintei consiliului local este legata si
dizolvarea de drept a acestuia, in cazul in care in 3 sedinte consecutive un s-a luat nici
o hotarare.
Precizarea ca se convoaca o sedinta ordinara sau una extraordinara este
obligatorie si pentru verificarea respectarii conditiilor de valabilitate a dispozitiei
primarului, prin care se convoaca sedinta. Astfel, daca suntem in prezenta unei sedinte
ordinare, dispozitia trebuie emisa inainte cu 5 zile de la data convocarii, rezervandu-se
un timp suficient pentru aducerea ei la cunostinta publica. In cazul sedintelor

13
extraordinare, din aceleasi motive, dispozitia primarului trebuie emisa cu mai mult de
3 zile inaintea datei convocarii sedintei in plen a consiliului local.

Conform art. 24, se respecta urmatoarele atributii:

1) Sedintele consiliului local sunt legal constituite daca este prezenta majoritatea
consilierilor in functie;
2) Prezenta consilierilor la sedinta este obligatorie. In cazul in care un consilier
absenteaza de doua ori consecutiv, fara motive temeinice, el poate fi sanctionat
in conditiile regulamentului de functionare a consiliului;
3) In cazul in care consiliul un se intruneste timp de 3 luni consecutiv sau nu a
adoptat in 3 sedinte consecutive nici o hotarare, precum si in situatia in care
numarul consilierilor se reduce sub jumatate plus unu si un se poate completa
prin supleanti, acesta se dizolva de drept;
4) Dizolvarea de drept a consiliului se comunica de catre primar prefectului, care,
prin orden, ia act de dizolvarea consiliului si propune Guvernului organizarea
de noi alegeri;
5) Ordinal perfectului poate fi atacat de consilieri la instante de contencios
administrativ, in termen de 10 zile de la comunicare;
6) Stabilirea datei alegerilor se va putea face numai dupa expirarea termenului
prevazut la aliniatul (5) sau dupa ramanerea definitiva a hotararii judecatoresti
prin care s-a respins actiunea consilierilor, in termen de 30 de zile.
Continutul alin. (1) este o consecinta a caracterului colegial al consiliului local
si stabileste conditia quoromului. Prin quorom se intelege numarul minim de de
consilieri necesari a fi prezenti, pentru ca organul colegial sa poata lucra. In cazul
nostru, quorumul este reprezentat din jumatate plus unul din numarul consilierilor in
functie.
Problemele deosebite in interpretare poate radica alin. (3-6), deoarece
procedura dizolvarii consiliului local este lega ta de realizarea unui fapt juridic:
neintrunirea consiliului local timp de 3 luni consecutiv, neadoptarea in timpul a 3
sedinte consecutive a nici unei hotarari, reducerea numarului consilierilor sub
jumatate plus unul si imposibilitatea completarii prin supleanti.
Dizolvarea consiliului in cazul realizarii aceptor fapte juridice este generata de
imposibilitatea asigurarii functionalitatii autoritatii reprezentative locale, respectiv a
indeplinirii functiilor pentru care a fost creata.

14
 Dizolvarea se produce de drept, adica in baza legii, atunci cand suntem in
prezenta unui fapt juridic din cele aratate mai sus, de care legea leaga producerea
efectelor juridice, respectiv a dizolvarii.
Consecinta aplicarii institutiei dizolvarii de drept este aceea ca dizolvarea un
trebuie pronuntata, ci doar constatata de organul abilitat. De aceea, ordinal prefectului
are un carácter pur constatator, el ia act de dizolvarea consiliului prin realizarea unui
fapt juridic. Dizolvarea se produce in baza legii, iar ordinal prefectului doar constata
acest efect.
Pe cale de consecinta, comunicarea realizata de catre primar are efectul unei
simple sesizari, prin care se aduce la cunostinta prefectului producerea unor fapte
juridice ce genereaza dizolvarea de drept a consiliului. Din acest motiv, prefectul un
este obligat sa dea curs acestei sesizari, avand obligatia sa verifice daca sunt
indeplinite conditiile legale pentru constatarea dizolvarii de drept a consiliului local.
Dreptul la actiunea in anulare indreptata impotriva ordinului prefectului, prin care “ia
act de dizolvarea consiliului”, apartine in exclusivitate consilierilor, ei putandu-l
exercita individual inlauntrul termenului de 10 zile de la comunicare. Rezulta ca
prefectul are obligatia de a comunica fiecarui consilier ordinal prin care constata
dizolvarea consiliului.
In legatura cu natura juridica a termenului de 10 zile, apreciem ca el este un
termen de decadere deoarece:
- nu cunoaste intreruperea, repunerea in termen sau suspendarea specifice prescriptiei
extinctive. Acesta rezulta din continutul alin. (6) al art. 24, care conditioneaza
stabilirea datei alegerilor de indeplinirea termenului de 10 zile cand, dupa implinirea
acestui termen un mai poate fi introdusa actiunea in anulare sau de ramanerea
definitiva a hotararii judecatoresti prin care s-a respins actiunea consilierilor. Rezulta
ca legiuitorul a considerat implinirea celor 10 zile ca termen cert, dupa implinirea
caruia un se mai poate exercita actiunea in anulare.
Conform art. 27, ordinea de zi a sedintelor se aproba de consiliu, la propunerea
celui care, in conditiile art. 23, a cerut intrunirea consiliului. Modificarea ordinii de zi
se poate face numai pentru probleme urgente.
Din intrepretarea corelata a art. 27 si a art. 23, alin. (5), rezulta ca ordinea de zi
este stabilita de catre primar sau consilieri, cand acestia convoaca consiliul local si
este adusa la cunostinta publica prin adresa locala sau alt mijloc de publicitate.

15
 Ambele texte utilizeaza formularea “ordinea de zi”, desi dispozitia primarului
prin care se convoaca sedinta consiliului local contine de fapt “proiectul ordinii de zi”.
El devine ordine de zi in momentul adoptarii sale de catre consiliul local. Sustinerea
noastra este confirmata si de art. 33, alin. 1, din H.G., nr. 103/1992 pentru aprobarea
regulamentului –cadru orientativ de functionare a consiliilor locale: “proiectul ordinii
de zi cuprinde proiectele de hotarari, rapoarte ale comisiilor de specialitate, intrebari,
interpelari, petitii sau alte probleme propuse de primari sau de consilieri”.
Din textul analizat se desprinde concluzia ca este obligatorie luarea in
considerare a proiectului ordinii de zi supus aprobarii de catre initiator, el neputand fi
modificat prin hotararea consilierilor decat atunci cand se discuta probleme urgente.
Conform art. 28, se au in vedere urmatoarele atributii:
1) In exercitarea atributiilor ce-i revin, consiliul local adopta hotarari, cu votul
majoritatiimembrilor prezenti, in afara de cazurile in care legea sau
regulamentul de functionare a consiliului cere o alta majoritare. In caz de
paritate de voturi, hotararea nu se adopta si se reiau dezbaterile in sedinta
urmatoare;
2) Hotararile privind administrarea domeniului public si privat al comunes sau al
orasului, organizarea si dezvoltarea urbanistica a localitatilor si amenajarea
teritoriului si asocierea cu alte consilii, institutii publice si agentii economici
din tara si din strainatate se adopta cu votul a cel putin doua treimi din
numarul consilierilor in functie;
3) Hotararile privind bugetul local, precum si cele prin care se stabilesc impozite
si taxe locale, se adopta cu votul majoritatii consilierilor in functie. Daca
bugetul un poate fi adoptat dupa doua lectura consecutive, care vor avea loc la
un interval de cel mult 5 zile, activitatea se va desfasura pe baza bugetului
anului precedent, pana la adoptarea noului buget;
4) Consiliul poate stabili ca unele hotarari sa fie luate prin vot secret. Hotararile
cu privire la persoane vor fi luate intotdeauna prin vot secret ;
5) Proiectele de hotarari pot fi propuse de catre consilieri sau de catre primari.
Redactarea proiectelor se face de cei care le propun.
Forma de lucru a consiliului local este hotararea. Regula generala este aceea
ca adoptarea unei hotarari se realizeaza prin votul majoritatii consilierilor prezenti.

16
 De la ceasta regula exista urmatoarele exceptii:
1) cazurile cand legea sau regulamentul de functionare a consiliului localinstituie
o alta majoritate necesara pentru adoptarea unei hotarari;
2) cazurile la care se refera alin. (2), al art. 28. Ele se disting prin importante
obiectului reglementarii, motiv pentru care majoritatea necesara pentru
adoptarea hotararilor respective este indeplinita prin votul a cel putin doua
treimi din numarul consilierilor in functie;
3) cazul la care se refera alin. (3), al art. 28. Procedura adoptarii bugetului local
este strict reglementata de lege si presupune ca hotararea prin care bugetul se
adopta sa fie luata cu votul majoritatii consilierilor in functie.
O a doua regula pe care o instituie alin. (‘), al art. 28, este aceea a votului
deschis, in sensul ca fiecare consilier isi manifesta optiune in mod public. Si la aceasta
regula exista doua exceptii:
- cand prin hatarare consiliul instituie, in unele probleme, votul secret;
- cand obiectul hotararii il constituie luarea unor decizii cu privire la personae (se va
proceda la utilizarea votului secret).
Iniciativa in propunerea proiectului de hotarari apartine in exclusivitate
primarilor sau consilierilor. In practica insa primarii au la dispozitie aparatul propriu
al consiliului local pentru redactarea hotararilor, cu respectarea conditiilor de fond si
forma prevazute de lege.

Conform art. 33, se iau in considerare urmatoarele:

1) Consiliul local poate fi dizolvat, daca a adoptat hotarari repetate, care au fost
anulate irevocabil de catre instanta de judecata intrucat au contravenit
intereselor generale ale statului sau au incalcat Constitutia si legile tarii;
2) Dizolvarea consiliului se face prin hotarare a Guvernului, la propunerea
motivate a prefectului, bazata pe hotararile definitive ale instantei de judecata.
Hotararea si motivele care au stat la baza emiterii acesteia se aduc la
cunostinta membrilor consiliului de catre prefect, in termen de 5 zile de la
publicarea acesteia in Monitorul Oficial al Romaniei;
3) Hotararea de dizolvare poate fi atacata de catre consilieri la instante de
contencios administrativ, in termen de 10 zile de la data aducerii la cunostinta,
potrivit alin. (2). In acest caz, procedura prealabila, prevazuta de lege un se

17
 mai efectueaza. Introducerea actiunii suspenda executarea masurii de
dizolvare;
4) Data pentru organizarea alegerii noului consiliu local se stabileste de cate
Guvern, la propunerea prefectului, in termen de 3à de zile de la expirarea
termenului prevazut la alin. (3) sau, dupa caz, de la ramanerea definitiva a
hotararii judecatoresti prin care a fost respinsa actiunea consilierilor;
5) Pana la constituire noului consiliu, primarul va rezolva problemele curente ale
comunes sau ale orasului.

18
Bibliografie:
1) Ioan Alexandru, Mihaela Carausan, Sorin Bucur, Drept administrativ,
Editura Lumina Lex, Bucuresti, 2003
2) Constitutia Romaniei din 31 octombrie 2003, www.constitutia.ro;
3) Ordonanta nr. 81 din 30 august 2001 privind infiintarea si organizarea
Institutului National de Administratie;
4) Eugen Popa”Organizarea si Functionarea Administratiei publice locale
in Romania”,editura Servo-Sat,Arad 1997.
5) Cezar Corneliu Manda
”Administratia Publica locala din Romania”,editura Lumina Lex 1997.

19