Universitatea „Petre Andrei” Iasi

MASTER : Dreptul Administratiei Publice

Cadrele juridice ale functiei publice

Referat

FUNCTIA PUBLICA EUROPEANA

Lector Universitar Doctor : Ana Maria Ambrosa

Student : Andrei Alexandra Maria

2
 CUPRINS

I. ASPECTE GENERALE PRIVIND DREPTUL FUNCTIEI PUBLICE EUROPENE………3

II. NOTIUNEA DE FUNCTIONAR AL COMUNITATII SI REGIMUL JURIDIC AL

FUNCTIONARILOR PUBLICI COMUNITARI……………………………………………...5

III.CATEGORII DE FUNCTIONARI PUBLICI COMUNITARI……………………….........7

IV. DREPTURILE SI INDATORIRILE FUNCTIONARILOR PUBLICI COMUNITARI …8

V. DREPTUL FUNCTIEI PUBLICE IN ROMANIA………………………………………..11

VI. BIBLIOGRAFIE

3
 I. ASPECTE GENERALE PRIVIND DREPTUL FUNCTIEI PUBLICE EUROPENE

In principal , la nivel comunitar exista doua dimensiuni de continut cu privire la notiunea de

“functie publica”.1
Dupa cum urmeaza , in cadrul Comunitatilor Europene – C.E.-, intalnim functionari care isi
desfasoara activitatea potrivit unor norme speciale alcatuind dreptul functiei comunitare europene, astfel
incat, in primul rand se are in vedere dimensiunea normative – statutara, fiind vorba despre “Statutul
agentilor comunitari”. Fuziunea Comunitatilor, a reusit sa antreneze in egala masura, unificarea
functiilor comunitare si regimul de privilegii si imunitati, prin adoptarea unui statut care a influentat
regimul actual al functiei publice comunitare reunind functionari si agenti aflati in serviciul institutiilor
comunitare si altor organisme de la periferia C.E.
In al doilea rand se vorbeste despre latura administrativa a functiei publice, adica despre
activitatea de administrare a Comunitatilor Europene, fiind vorba despre acceptiunea de administratie
europeana din perspectiva structural organica. Comunitatile Europene odata create, au produs modificari
: unele in directia renationalizarii, altele – in directia integrarii. Intrucat CECA, CEE si EURATOM au
fost infiintate succesiv, au existat 3 grupuri de reprezentati cu statut diferit, supusi unor regimuri diferite.
Pe de o parte personalul institutiilor comunitare era supus unor protocoale privind privilegiile si
imunitatile care le erau incidente, pe de alta parte li se aplicau un regim conventional, apoi statutar,
propriu fiecarei comunitati. Diferenta de regim dintre functionarii celor 3 comunitati, consta in esenta in
ierarhia diferita a gradelor, in diferenta de nivel al remuneratiilor – mai mic cu 3% -, iar regimul de
pensionare era mai riguros reglementat. Tratatul de fuzionare – Bruxelles : 8 aprilie 1965 – instituind un
Consiliu unic si o Comisie unica a Comunitatilor Europene (art.24), a unificat functia publica a celor trei
Comunitati, fiind supusa unui text unic, iar prin Regulamentul din 29.02.1968 a fost elaborat « Statutul
functionarilor Comunitatilor Europene si regimul aplicabil altor reprezentanti ». La tratatul de fuziune
a fost anexat Protocolul asupra privilegiilor si imunitatilor. Astfel, a fost impusa stabilirea unui
regulament al personalului – unic si comun tuturor institutiilor comunitare.2
Deoarece C.E., intrunesc caracteristici specifice atat organizatiilor internationale, cat si elemente
proprii statelor membre, fiind constituita dintr-un conglomerat de state fiecare cu traditii diferite in
conceptia functiei publice, astfel ca apare de ordinul evidentei ca aceste traditii sa influenteze cadrul
comunitar, insa, fara a avea loc o transformare a functiei europene intr-una de tip francez sau german.
Exista totusi trei modele administrative care domina spatiul european, extrem de diverse, din
punct de vedere functional si operational.
Este vorba in primul rand de modelul francez, caracterizat prin functii de nivel superior, in care
prezenta politica este remarcabila (ENA, «Grand Corps »), CECA fiind organizata dupa acest model. De
asemenea, functiile EURATOM au fost preluate dupa varianta franceza a comisariatului de Energie
Atomica, iar Secretariatul General al Comisiei, a urmat acest model derivand din asa-numita «functie
publica» franceza. In realitate insa, Comisia Europeana imbina linia franceza cu cea germana Bundes
Wirtschafls Ministerium in care priveste organizarea si maniera de lucru.3 In sistemul francez, notiunea

1 Augustin Fuerea – “Institutiile Uniunii Europene” – Ed. Universul juridic – Bucuresti, 2002, p. 205;
2 Regulamentul CEE,CECA,CEEA nr.259/68-din 29.02.1968,publicat in JOCE nr.54/4.03.1968,cu mai multe modificari – peste 70 – intre
anii :1969-1996
3 Ioan Alexandru – “Administratia Publica” – Ed. Lumina Lex, Bucuresti, 1999, p.458 – 471;

4
de functie publica, este redata de doua repere fundamentale : numirea intr-un post permanent si
integrarea intr-o ierarhie administrativa prin titularizarea intr-un grad.4 Asa cum apreciaza si doctrina
franceza, functionarul se afla intr-o situatie de drept public, legala si reglementara si nu de drept privat,
dedusa dintr-un contract.
Modelul german dominat de legalism, rigiditate si planificare administrativa, se prezinta cu
doua categorii de nivel superior : functionarii politici – cu statut superior, dar cu stabilitate mica si
functionarii civili de cariera, avand o pozitie stabila si relativ minora. Oficiul European de Conturi
(Bundesrechnungshof) a fost cladit dupa varianta germana. In sistemul german, Constitutia (art.35),
instituie obligatia legislativului de a reglementa dreptul functiei publice corelativ cu principiile
traditionale ale functionariatului. Pe de alta parte Curtea Constitutionala, promoveaza teza
responsabilitatii functionariatului profesional, in sensul ca, aceasta institutie raspunde pentru stabilitatea
administratieisi echilibrul acesteia fata de fortele politice aflate in exercitiu.
In sfarsit, modelul englez, care a influentat codificarea procedurilor interne comunitare si
sistemul de inspectie, promoveaza, sistemul flexibil al secretarilor permanenti, cu structuri de nivel
superior, statut foarte inalt (Oxford-Cambridge) si salarii foarte mari, dar cu aroe restransa de actiune.
Intrucat CECA, CEE si EURATOM au fost infiintate succesiv, au existat 3 grupuri de reprezentanti, cu
statut si regimuri diferite. Pe de o parte protocoalele privind privilegiile si imunitatile care le erau
incidente, pe de alta parte regimul conventional, apoi statutar aplicabil fiecarei comunitati. Diferenta,
consta in esenta in ierarhia diferita a gradelor si nivelul distinct al remuneratiilor. Odata create, CE au
produs modificari, in directia renationalizarii sau integrarii iar pe percurs au practicat recrutarea
oficialilor de administratiile nationale – inalti functionari publici.
Faptul ca cele trei Comunitati nu au fost instituite in acelasi timp5 a determinat astfel, intr-o
prima faza, o juxtapunere a trei corpuri de agenti supusi unor regimuri diferite. Astfel, CECA a
cunoscut, pana la data de 1 iulie 1956 cand a fost adoptat un statut al functionarilor publici din cadrul
acestui organism, o perioada in care functionarii erau recrutati pe baza de contract de drept public. 6 La
acel moment, erau controlate anumite pozitii cheie si se intervenea in scopul propulsarii unor
functionari in organismele europene, contractele C.E. cu administratiile nationale, devenind o
obisnuinta. Pana la data de 1 iulie 1956, CECA, a cunoscut o perioada in care functionarii erau recrutati
pe baza de contract de drept public, dupa care a fost adoptat statutul CECA, dupa un sistem preluat de
CEE si EURATOM in perioada prestatutara (1958-1962). Tratatul de fuzionare – Bruxelles : 8 aprilie
1965 – instituind un Consiliu unic si o Comisie unica CE (art.24), a unificat functia publica a celor
trei Comunitati, Intr-un text unic, prin Regulamentul nr.259 din 1968, fiind elaborat « Statutul
functionarilor Comunitatilor europene si regimul aplicabil altor reprezentanti » ce cuprindea in
anexa si Protocolul asupra privilegiilor si imunitatilor, stabilind reguli de personal – unice si comune
tuturor institutiilor comunitare.7 Regulamentul impreuna cu alte texte normative, sunt reunite intr-un

4 Andre de Laubadere, Jean Claude Venezia, Yves Gaudemet – « Traite de droite administratif » - Tome, 210 Ed. Paris, 1995, p.26 – citati
de Verginia Vedinas – «Statutul functionarului public comunitar» - Ed. Nemira, Bucuresti, 1998 ;
5 Ion P. Filipescu, Augustin Fuerea – Drept institutional comunitar European, Editia a- III-a, Ed. Actami, Bucuresti 1997, p.158
6 In doctrinele nationale au fost conturate mai multe conceptii privind statutul functionarului public, regimul acestuia si natura actului din

care izvoraste raportul de functie publica : a) acest raport izvoraste dintr-un contract de drept privat, in acest fel asimilandu-se statutul
functionarului cu cel al salariatului ; b) raportul izvoraste dintr-un act unilateral de putere publica, autorii de drept public fiind adeptii
acestei teorii ; raportul de functie publica isi are izvorul intr-un contract de drept public, conceptie impartasita, de asemenea de autorii de
drept public. Pentru dezvoltari a se vedea Verginia Verdinas – Statutul functionarului public, Ed. Nemira, Bucuresti, 1998 ;
7 Regulamentul Comunitatii economice a Carbunelui si otelului; Comunitatii Economice a Energiei atomice si Comunitatii economice

Europene – nr.259 din 29.02.1968, publicat in JOCE nr.54/04.03.1968, cu mai multe modificari – peste 70 – intre anii : 1969-1996 ;

5
document intern al CE, denumit « Statut-regulamente si reglementari aplicabile functionarilor si
altor agenti ai comunitatilor europene » care a inlocuit « Statutul functionarilor si regimul aplicabil
altor agenti » ai CE si EURATOM edictat de Consiliu, in baza art.212 (CEE) si art.186 (EURATOM),
care continea prevederi derogatorii fata de « Statutul personalului CECA » (28.011956).8

II. NOTIUNEA DE FUNCTIONAR AL COMUNITATII SI REGIMUL JURIDIC AL

FUNCTIONARILOR PUBLICI COMUNITARI

Potrivit statutului, « este functionar al Comunitatilor, orice persoana care a fost numita intr-
o functie permanenta printr-un act scris al Autoritatii investita cu puterea de numire in una din
institutiile comunitatii ». Intr-o interpretare logica, « per a contrario » , nu le vor fi incidente
dispozitiile prezentului statut, functionarilor care nu au fost « numiti intr-o functie permanenta »
si prin urmare nu sunt guvernati in activitatea lor in mod integral de statut. Astfel, se realizeaza distinctia
dintre « functionarii comunitari » si « alte categorii de agenti » cum ar fi personalul angajat pe baza
contractuala, a caror activitate cade sub incidenta altor reglementari.9 In al adoilea rand, din definitie,
rezulta ca dobandirea calitatii de « functionar al Comunitatilor » este conditionata de existenta unui
« act de numire » emis de autoritatea competenta.10
Notiunea de « personal », insa, include si categoria « agentilor contractuali » ai CE, al randul
lor, fiind grupati in contractuali de drept comunitar si de drept privat local. Primii, cunosc o situatie
juridica de natura conventionala, fiindu-le aplicabile – ca regula, dispozitiile contractuale in baza carora
au fost angajati si –prin exceptie- unele dispozitii din statutul functionarilor. Ei nu au dreptul sa faca o
cariera, activitatea lor are caracter temporar, contractul lor fiind pe durata determinata sau
nedeterminata, fara a depasui insa numite limite.Contractualii de drept privat local – sunt agenti locali
angajati ai CE in vederea indeplinirii unor diverse sarcini materiale sau de serviciu in baza unui contract
de inchiriere sau prestari de servicii, incheiat in baza legii tarii unde acesta desfasoara activitatea.
Aceasta categorie este calificata in doctrina si prin sintagma « agenti temporari », admitandu-se ca
« functionarilor permanenti li se adauga agenti temporari care sunt adesea functionari nationali,
recrutati prin contract de munca pe durata nedeterminata. »11
Contractualii de drept comunitar, se regasesc la randul lor, in trei categorii, respectiv,
temporarii, auxiliarii si consilierii speciali.
Temporarii sunt cei care ocupa un post care se afla cuprins in schema de personal insa autoritatea
bugetara a conferit un asemenea caracter postului respectiv. Tot temporari sunt si cei care ocupa in mod
vremelnic un post care are caracter permanent, de regula in aceasta situatie aflandu-se personalul de
cercetare.
Auxiliarii, sunt acele persoane « angajate sa indeplineasca sarcini precare prin natura lors au
prin absenta titularului. » Astfel de posturi, nu sunt cuprinse in schemele de personal ale institutiilor, cu

8 Constanta Calinoiu, Verginia Vedinas, “Teoria functiei publice comunitare”, Ed. Lumina Lex, Bucuresti,1999, p.7;
9 Regulamentul CE nr.2615/1976
10 Autoritatea Investita cu Puterea de Numire – A.I.P.N
11 Constanta Calinoiu, Verginia Vedinas, op. cit.

6
exceptia cazurilor de interimat. Plata celor care le ocupa se face din credite globale deschise cu o
asemenea destinatie la institutiile respective.12
Consilierii speciali sunt acele personalitati care sunt angajate in institutiile comunitare datorita
cunostintelor, renumelui, calificarii profesionale exceptionale recunoscute. Angajarea lor se face tot in
mod temporar iar plata se realizeaza, ca si la categoria anterioara, din credite globale, deschise in acest
sens la institutiile respective.13
Contractualii se deosebesc de functionarii comunitari prin urmatoarele aspecte :
a) sunt angajati pe baza de contract , care poate fi pe durata determinata sau nedeterminata, care insa,
in cele mai multe cazuri, nu poate depasi anumite limite ;
b) situatia lor juridica este de natura conventionala, in timp ce situatia juridica a functionarilor este de
natura statutara sau reglementara.
c) nu au dreptul sa faca o cariera , asa cum au functionarii comunitari, activitatea lor avand menirea sa
satisfaca anumite nevoi determinate ale institutiilor comunitare in care sunt angajati.
d) sunt supusi schimbarii fiind reinoiti permanent14, pe cand functionarii comunitari beneficiaza de o
stabilitate ;
e) lor le sunt aplicabile nu doar prevederile contractelor in baza carora au fost angajati, ci si, intr-o
masura destul de reprezentativa, le sunt aplicabile si unele dispozitii din statutul functionarilor. Daca
la functionarii comunitari regula o reprezinta aplicarea prevederilor din Statut, la contractuali
regula o reprezinta aplicarea contractelor si doar, prin exceptie, incidenta dispozitiilor Statutului.
f) litigiile care ii privesc pe contractualii comunitari, ca si cel in care sunt implicati functionarii
comunitari, intra in competenta Curtii europene de Justitie.
Contractualii de drept privat local. Institutiile pot sa procedeze si la angajarea de agenti locali,
pentru a duce la indeplinire diferite sarcini materiale sau de serviciu din cele mai diverse. Actul juridic
prin intermediul caruia sunt recrutati agentii locali este reprezentat de contractul de inchiriere de
servicii,(sau contractul de prestari servicii), care este incheiat in conformitate cu prevederile legale din
tara in care agentul local isi duce la indeplinire atributiile. Astfel rezulta o prima diferenta fata de
contractualii analizati anterior, carora li se aplica dreptul comunitar sau unele prevederi statutare. O a
doua diferenta de esenta rezida in faptul ca litigiile privind aceasta categorie de contractuali si institutia
comunitara care i-a angajat intra in comptenta instantelor internationale competente in aceasta
materie. Este vorba despre jurisdictiile nationale ale statului unde contractul este incheiat.
In Franta, spre pilda, se opereaza doua categorii de distinctii : pe de o parte, distinctia dintre
functionari si contractualii din administratie, iar, pe de alta parte, distinctia dintre contractualii de drept
public si contractualii de drept privat. In cazul contractualilor de drept public, se regaseste existenta
clauzelor exorbitante si participarea directa a agentilor la prestarea serviciului public, criterii in functie
de care jurisprudenta califica acel contract ca administrativ. Prin comparatie, contractualii de drept
privat sunt cei care nu participa direct la executarea insasi a serviciului public iar contractul nu contine
clauze exorbitante de la dreptul comun.

12 Au existat situatii, asupra carora s-a pronuntat Cutea Europeana , cand s-au comis “abuzuri”, adica sub titulatura falsa de « auxiliari », au
fost incadrate persoane carora li s-au incredintat sarcini permanente pe o perioada indelungata de timp. In astfel de cazuri judecatorul a
schimbat natura juridica a contractului, l-a « rectificat » in sensul de « contract pentru agent temporar ».
13 Ion P. Filipescu, Augustin fuerea – op.cit., p.159.
14 Ibidem – op.cit., p.159;

7
 In doctrina se mai foloseste si notiunea de « agent » , in care sunt incluse doua categorii : agentii
publici, care cuprind atat functionarii publici cat si contractualii in baza unui contract de drept public,
si agentii privati, care ii cuprind exclusiv pe cei care au incheiat cu administratia un contract de drept
comun. Agentii publici sunt supusi unui regim de drep public iar contenciosul, in cazul lor releva o
jurisdictie administrativa, pe cand agentii privati ai administratiei sunt supusi, fara exceptie, drptului
comun al muncii iar contenciosul, in cazul lor, releva jurisdictia ordinara.
Din continutul prevederilor Statutului, se desprind urmatoarele concluzii cu privire la regimul
juridic al actului de numire intr-o functie comunitara :
a) reprezinta un act juridic cu caracter unilateral ;
b) este emis de autoritatea investita cu puterea de numire (A.I.P.N), desemnata in acest scop de
organismul comunitar, in baza articolului 2 din statut ;
c) in mod obligatoriu, actul de numire va trebui sa precizeze data de la care incepe sa produca efecte
juridice, si care, potrivit articolului 3, nu poate sa fie anterioara momentului in care persoana
interesata intra efectiv in functie ;
d) actul de numire confera functionarului comunitar o situatie juridica statutara si reglementara ;
e) orice numire nu se poate face decat cu privire la un post vacant. Aceeasi conditie este impusa si in
cazul promovarii.
In concluzie, actul de numire intr-o functie publica comunitara poate fi definit ca fiind actul juridic
unilateral emis de autoritatea investita cu puterea de numire, care confera persoanei vizate o
situatie juridica statutara si reglementara repectiv calitatea de functionar public comunitar.15
Constatam ca in dreptul comunitar al functiei publice regasim, ca si in dreptul national, existenta, pe de
o parte, a functionarilor publici, cei supusi statutului, iar pe de alta parte, a unui personal nesupus
statutului, care, la randul lui are o structura hibrida.

III. CATEGORII DE FUNCTIONARI PUBLICI COMUNITARI

In conformitate cu prevederile articolului 5 din Statut, se instituie norma de principiu potrivit

careia « functiile care releva prezentul statut sunt clasate, din punct de vedere al naturii ai al nivelului
functiilor carora le corespund in patru categorii desemnate in ordine ierarhica descrescatoare de la
literele A, B, C si D. » Astfel, functionarii europeni sunt impartiti in patru categorii :

I.Categoria A – care comporta 8 grade16, grupate, la randul lor, in (cariere) functii general desfasurate
pe doua gradatii, si unde sunt cuprinse functiile de directie, de conceptie si de studiu.Pentru ocuparea
acestor studii se cer cunostinte la nivel universitar si/sau o experienta profesionala de nivel echivalent.
Functionarii din aceata categorie au ca misiune elaborarea politicilor, pregatirea proiectelor actelor
juridice si a raporturilor, precum si aplicarea legislatiei comunitare.Ei sunt intr-un procent net superior
fata de cel al functionarilor echivalenti din administratiile nationale, la aceasta situatie contribuind si
numarul mare de functionari care sunt afectati indeplinirii unor sarcini lingvistice.

15Constanta Calinoiu, Verginia Vedinas “Teoria functiei publice comunitare”, Ed.Lumina Lex, Bucuresti 1999, op.cit.
16Gradul este atribuit functionarului in momentul numirii sale in functie, este oarecum atasat persoanei. El da persoanei vocatia de a ocupa
anumite functii si este dobandit prin promovarea unui concurs, in cursul carierei, prin efectul promovarii sau unui nou concurs. Aceasta
distinctie intre grad si post asigura o anumita securitate functionarului, pentru ca si in situatia in care postul este suprimat, el obtine un alt
post care ii corespunde. Totodata ea da suplete in organizarea carierei functionarului public.

8
In categoria A, functiile de directie sunt asigurate prin urmatoarele functii :
-directori generali (A1);
-directori (A2);
-sefi de divizie (A3);

II.Categoria B – presupune, la randul ei, 5 grade, care, ca si la categoria anterioara, sunt regrupate in
(cariere) functii desfasurate pe doua gradatii si corespund functiilor de aplicare si incadrare care
necesita cunostinte de nivel de invatamant secundar sau experienta profesionala de nivel
echivalent.Categoria B, cuprinde pe cei care primesc si analizeaza informatiile necesare pentru
elaborarea politicilor Uniunii, fie pentru a supraveghea si a face sa fie respectata legislatia.

III.Categoria C – cuprinde tot 5 grade, regrupate si ele in (cariere) functii desfasurate la randul lor pe
doua gradatii. Acestei categorii ii corespund functiile de executie care necesita cunostinte de
invatamant de nivel mediu sau o experienta profesionala de nivel echivalent. In categoria C se
regasesc cei care indeplinesc misiuni de secretariat, arhiva ;

IV. Categoria D – presupune doar patru grade, regrupate in cariere (functii) desfasurate, in general, pe
doua gradatii, si ei ii corespund functiile manuale sau de serviciu care necesita cunostinte de nivel de
invatamant primar, eventual completate de cunostinte tehnice. In aceasta ultima categorie, este
inclus personalul de serviciu.

V.Categoria LA – cuprinde interpretii si traducatorii. Ei sunt grupati in sase grade, asimilate gradatiilor
de la 3 la 8 de la categoria A si regrupate pe (cariere) functii desfasurate, in general, pe doua gradatii.
Statutul consacra norma de principiu potrivit careia « functionarii apartinand aceleiasi
categorii…sunt supusi conditiilor identice de recrutare si de derulare a carierei ». regasim astfel
« patru categorii corespunzand unui nivel de instructie determinat ». La randul ei, fiecare categorie are
propria sa structura interna, prin care sunt ierarhizati functionarii care apartin categoriei respective.
Fiecare grad este divizat in esaloane.Din punct de vedere al efectivelor functionarilor publici
comunitari, ele sunt relative importante daca le comparam cu efectivele de personal din organizatiile
internationale traditionale avand in vedere importanta serviciilor lingvistice in organismele comunitare
precum si faptul ca exista mai multe mii de posturi afectate activitatii de cercetare.
Autoritatea care este investita cu puterea de numire are misiunea de a atribui posturile, pe cale de
numire sau de mutare in interesul serviciului a functionarilor, in functie de categoria corespunzatoare
gradului fiecaruia. Este recunoscut, prin Statut, dreptul functionarilorde a cere de a fi mutati intr-un
alt post din interiorul institutiei din care apartin.

9
Regimul juridic al interimatului 17
Conform art.7 (8) aliniatul (2), este cunoscuta posibilitatea ca functionarul sa poata ocupa, in
calitate de interimar, o functie de categoria sau de incadrarea sa , superioara functiei careia el ii
apartine.Dupa o anumite perioada, respectiv incepand cu a patra luna a interimatului sau, functionarul
aflat intr-o asemenea situatie are dreptul sa primeasca o indemnizatie diferentiata, egala cu diferenta
dintre retributia aferenta gradului si esalonului sau si cea corespunzatoare esalonului ib care
functioneaza, respectiv salariul de baza care i s-ar cuveni daca ar fi numit in functia pentru care asigura
interimatul. Reglementarea face referire si la limitarea in timp a interimatului., la termenul de 1 (un)
an, cu exceptia cazurilor in care se urmareste, direct sau indirect, inlocuirea unui functionar detasat in
interesul serviciului, chemat sub drapel (concentrat) sau aflat in concediu de boala de lunga durata.

IV. DREPTURILE SI INDATORIRILE FUNCTIONARILOR PUBLICI COMUNITARI

Pornind de la vechiul principiu de drept18, al interdependentei si reprocitatii drepturilor si

obligatiilor in general, apare de ordinul evidentei realitatea juridica potrivit careia, functionarul public
are dreptul sa pretinda si sa obtina de la institutia publica nationala sau europeana in care este integrat,
recunoasterea si respectarea drepturilor sale garantate de lege. In mod corelativ, autoritatea respectiva
are dreptul sa ceara de la functionarul sau, un comportament profesional si extraprofesional
corespunzator normelor de drept si deontologiei profesionale.
Statutul actual al functionarilor publici europeni – « Regulamente si reglementari aplicabile
functionarilor si altor agenti ai Comunitatilor Europene » - stabileste in Titlul II, intitulat « Drepturile
si obligatiile functionarului », principiile care guverneaza exercitarea drepturilor si obligatiilor
functionarului public european si contine prevederi de continut relative la acestea. In principal este
vorba de : Independenta absoluta a functionarului public19fata de orice guvern, autoritate, organizatie

17 Notiunea de “interimat” evoca o situatie de imposibilitate de exercitare a atributiilor de catre un functionar sau demnitar public, care
poate avea un caracter temporar sau caracter definitiv. Astfel de imprejurari sunt de mai multe categorii : imprejurari naturale, care pot fi
temporare sau definitive (ex. cazuri medicale, deces) ; imprejurari voluntare care apar la initiativa unor autoritati competente sau la
initiativa titularului functiei sau demnitatii publice respective.Exista reglementari care limiteaza in timp perioada de imposibilitate a
exercitarii unei anumite functii, exemplu art.106 alin. (3), din Constituti Romaniei, care prevede durata maxima a interimatului unui
membru al Guvernului la 45 de zile, aceasta fiind fixata, dupa cum apreciaza autorul citat, in mod absolut arbitrar.De asemenea exista
prevederi care nu limiteaza o asemenea situatie, ex. art. 97 din Constitutia Romaniei, care reglementeaza interimatul functiei de presedinte
al Romaniei.In ceea ce priveste interimatul in functia publica comunitara, acesta este limitat la perioada de 1 an (A se vedea Ion Deleanu-
Institutii si proceduri constitutionale,Ed.Servo-Sat,Arad 1998, vol. II,p.344-345)
18 Nicolae Popa – Teoria generala a dreptului-Ed.Actami,Bucuresti,1996, p.112 si urm. : In conceptia lui Ulpian, principiile dreptului erau

exprimate in adagiile « Honeste vivere », « Alterum nemini non laedere » si « Suum quique tribuere », adica, « Traieste cinstit », « Nu
vatama ceea ce aprtine altuia » si « Da-i ficaruia ceea ce este al sau »
19 Independenta este unul dintre criteriile si principiile functiei publice comunitare care se regaseste in mod constant in documentele emise

de structurile comunitare. Acest principiu se afla inscris in art.11 alin. (1) din Statul si el urmareste realizarea unei independente
desavarsite, coroborata cu apsenta oricarei dependente a functionarului de vreun organism, autoritate sau persoana, alta decat institutia din
care face parte. Textul mentionat interzice functionarului sa accepte, de la guvern, alta sursa exterioara instuitutiei careia ii apartine, fara
autorizarea autoritatii investita cu puterea de numire vreun lucru care ar putea sa-i compromita independenta. Sunt enumerate succesiv : o
distinctie onorofica, o functie, o favoare, un dar, o remuneratie, de orice natura ar fi acestea. Se exepteaza situatia unor eventuale
recompense primite pentru realizarea unor servicii inainte de intrarea in functie sau in timpul concediului pentru satisfacerea stagiului
militar sau national si in numele acestor servicii. Astfel, Comisia Europeana se compune din douazeci de membrii, resortizanti ai statelor
respective alesi in conformitate cu art.157 par.1, astfel incat sa se aiba in vedere competenta lor generala si garantarea unei independente
absolute. « Prin urmare, criteriile principale in desemnarea membrilor comisiei sunt competenta lor deosebita recunoscuta si garantiile de
independenta care sunt neindoielnice si care trebuie sa fie furnizate in interesul comunitar, dat fiind ca, desi trebuie sa fie nationali ai unor
state, ei nu le reprezinta pe acestea. De aceea, in indeplinirea indatoririlor lor, ei nu trebuie sa solicite si nici sa accepte instructiunile
vreunui guvers sau ale vreunui organism si se vor abtine de la orice acte incompatibile cu caracterul functiilor lor, fiecare membru
angajandu-se sa respecte acest caracter, sa nu caute sa influenteze membrii Comisiei in exercitarea sarcinilor lor » (Octavian Manolache-
Drept Comunitar, Editura All, Bucuresti 1996)

10
sau persoana exterioara institutiei sale ; Realizarea atributiilor si reglarea conduitei exclusiv in
vederea realizarii intereselor Comunitatilor ; acordarea

de privilegii si imunitati functionarilor, exclusiv in interesul Comunitatilor20 ;Afectarea permanenta a

functionarilor in vederea insusirii temeinice a normelor europene incidente si aplicarea acestora in
practicile comunitare ;
Drepturile si obligatiile functionarului public European sunt enuntate expres in titlul II, art.11-26
din Statut, desi in mod firesc, trebuie mentionat in primul rand dreptul la remuneratie pentru
activitatea prestata, reglementat insa, in Titlul V al statutului, institulat “ Regimul pecuniar si
avantajele sociale ale functionarilor”. Ratiunea pentru care acest drept se bucura de o reglementare
cuprinsa intr-un titlu aparte, rezida desigur in semnificatia sa speciala si denota importanta care I se
acorda in tabloul integrator al drepturilor recunoscute prin Statut.21 Dealtfel, terminologia statutara este
aceea de “traitement”, fiind preluata din doctrina franceza, aceasta reprezenta salariul acordat
functionarului si face totodata distinctia de regim juridic intre retributia salariatului sic ea a
functionarului public. Astfel, in literatura de specialitate comunitara europeana, drepturile banesti ale
functionarilor sunt exprimate prin sintagma “les traitements des fonctionnaires communautaires”22
Ca un corolar al dreptului la salariu, prin Statut este reglementat si dreptul la pensie, fiindun
drept de natura legala si nu contractuala.Acesta, se exercita la cerere, la implinirea varstei de 60 de anis
au opereaza din oficiu la implinirea varstei de 65 de ani in cazul pensionarii pentru limita de
varsta.Vechimea in functia publica, majoreaza cuantumul pensiei la 70% din retributia de baza pentru o
vechime de 35 de ani.
In prelungirea aspectelor legale de raporturile de serviciu si in mod corelativ celor pecuniare, de
care este legat functionarul comunitar, este prevazut si dreptul la ptrotectie sociala, extins deopotriva la
membrii familiei acestuia, adica, sotie, copii ori alte persoane aflate in intretinere 23 , facand astfel
transpunerea Dreptului European al Securitatii Sociale in planul raporturilor de functie publica
comunitara.
In art.24 asistam la untratament juridic statutar special si specific functionarului public european,
fiind vorba de dreptul la ajutor si asistenta, din partea Comunitatilor.24 Din interpretarea
gramaticala a textului, « Comunitatile asista functionarii » , se desprinde ideea ca accentul cade pe
latura pasiva a raportului de functie publica, adica vorbim despre obligatia Comunitatilor si nu despre

20 Potrivit art.23 si 24 din statut si Protocolului privind privilegiile si imunitatile, Comunitatile, membrii institutiilor comunitare,
functionarii lor si ceilalti agenti, reprezentantii statelor membre care sunt atrasi in functionarea institutiilor comunitare si ai misiunilor
acreditatepe langa Uniune beneficiaza de unele privilegii si imunitati, dintre care enumeram : inviolabilitatea locuintelor, scutiri de taxe,
libertatea de comunicare, drepturi de transport, etc.
21 Se observa cu usurinta insemnatatea care Statutul a inteles sa o ofere salariului, din insasi exprimarea textului de sub art.62, care

stabileste in alin.1 ca « Functionarul are dreptul al remuneratia aferenta gradului si esalonului sau prin simpla sa numire pe post », iar in
alin. 2 se prevede ca « El nu poate renunta la acest drept, care cuprinde un salariu de baza, alocatii familiale si indemnizatii. »
22 Salariile sunt stabilite pe grade, iar in cadrul unui grad, pe esaloane (trepte).Fiecare grad are cate 8 esaloane iar avansarea catre esalonul

superior , de regula, se face in mod automat, la un interval de 2 ani. Prin exceptie gradul A1 si A2 – corespunzator functiilor de directori si
consilieri – cunosc numai 6 paliere ininteriorul unui grad.
23 Dreptul al protectia sociala, este reglementat in capit. 2 al Titlului V, intitulat « Securitatea sociala », precum si in unele anexe la Statut

care fac referire la elemente precum : riscul impotriva bolilor, asigurari medicale, anumite prestatii banesti acordate in caz de deces, de
invaliditate permanenta totala sau partiala, pentru cheltuieli medicale sau farmaceutice,etc.
24 Art.24 – “Comunitatile asista functionarul, in special in orice actiune judiciara contra autorilor de amenintari, jigniri, calomnii sau

atentate contra persoanei si bunurilor carora le este el, sau membrii familiei sale, victime, ca urmare a calitatii si functiei detinute de acesta.
Comunitatile acopera solidar pagubele suferite de functionar ca urmare a acestor fapte, in masura in care acesta nu se afla , in mod
intentionat sau printr-o grava neglijenta la originea acestor pagube si nu a putut obtine despagubiri de la autorul acestor fapte. »

11
dreptul functionarului integrat. In continutul sau, avem in vedere ajutorul si asitenta acordata in
situatii privind urmarirea penala impotriva autorilor unor fapte de amenintari, ultraje, injurii,
defaimari sau atentate impotriva persoanei si bunurilor functionarului sau membrilor familiei
sale, care sunt insa legate de calitatea de functionar. In ceea ce priveste prejudiciile propuse de
functionar, este instituit astfel principiul solidaritatii raspunderii materiale intre functionar si institutie,
aceasta acoperind prejudiciile rezultate in urma savarsirii faptei. Astfel, functionarul este exonerat, in
mod conditionat insa, in functie de forma de nevinovatie, nefiind introduse in sfera de incidenta a acestei
norme intentia sau culpa grava si cumulativ, situatia in care nu s-a putut obtine repararea de catre autorul
lor.
Conform Statutului, functionarului comunitar in mod firesc, ii este recunoscut si dreptul
fundamental la concediul de odihna anual, cu o durata de 24 de zile lucratoare, la care se adauga un
numar de zile suplimentare, in functie de criteriul gradului in care este incadrat si varstei acestuia. Acest
drept la concediu, se regaseste nuantat si sub alte doua dimensiuni, respectiv una care tine de politica
comunitara – concediul pe perioada cand functionarul indeplineste o functie electiva si una sociala, fiind
vorba de concediul pentru cresterea unui copil mai mic de 5 ani sau handicapat, in aceasta din urma
situatie, durata stabilita fiind la un an si este reinnoibila anual timp de inca 4 ani. 25In Statut mai sunt
reglementate libertatea de opinie si de expresie, recunoscute functionarului, atat in timpul serviciului
cat si in afara acestuia. Libertatea de expresie este una din libertatile fundamentale prevazuta de articolul
10 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului26, cu privire la care, in timpul serviciului,
functionarul public este tinut de obligatia de neutralitate, care ii impune sa dea dovada de loialitate
fata de institutie. In ce priveste conduita exterioara a acestuia, dreptul la opinie este corelat cu obligatia
de rezerva si de discretie in exprimarea opiniilor sale.27 Altfel spus, functionarul public comunitar
exercita dreptul de opinie si de exprimare, recunoscut de Statut, insa in conditiile respectarii obligatiei
de rezerva si discretie dar si de loialitate fata de institutia comunitara la a carei dispozitie se afla.Un alt
drept recunoscut si ocrotit de Statut, dealtfel recunoscut si ocrotot si de legislatiile nationale, il regasim
in textul art. 24 bis, care prevede ca « functionarii se bucura de dreptul de asociere si pot fi astfel
membri ai organizatiilor sindicale si profesionale ale functionarilor comunitari. »
Asa cum antamam, printre drepturile recunoscute functionarilor europeni si ocrotite de Statut, in
textul art.15, regasim si dreptul de a fi ales intr-o functie electiva. Potrivit normei comunitare, aici
distingem intre doua situatii, anume, aceea in care functionarul indeplineste prin cumul, atat o functie
publica cat si una electiva, fie aceasta, la cerere, este considerat in concediu pe o durata egala ce cea a
mandatului functiei, statutul facand referire la sintagma « mentinerea in activitate a functionarului ».28

25
Art. 40 din Statut, reglementeaza acest drept, sub diferitele sale forme, cu denumirea de “concediu in interes personal”
26 “Orice persoana are libertatea de expresie.Acest drept cuprinde libertatea de opinie si libertatea de a primi sau de a comunica informatii
sau idei fara amestecul autoritatilor publice si fara considerarea frontierei.”
27 Aceste obligatii sunt prevazute expres de art.17 (alin.1) din Statut, text care nu vorbeste pur si simplu doar de activitatea de discretie , ci

de obligatie de cea mai mare discretie : « Functionarul este obligat sa pastreze cea mai mare discretie asupra a tot ceea ce priveste faptele si
informatiile ce au ajuns la cunostinta sa in exercitarea sau cu ocazia exercitarii functiilor sale : El nu trebuie sa comunice, sub orice forma
ar fi aceasta, unei persoane ce nu are calitatea de a avea cunostinta de aceste lucruri, nici un document si nici o informatie nu ar fi trebuit sa
fie facuta publica.El ramane supus acestei obligatii dupa incetarea functiilor sale », iar in alin.2 se prevede ca « Functionarul nu are dreptul
sa publice sau sa dea publicitatii, singur sau in colaborare, vreun text ce ar avea legatura cu activitatea Comunitatilor fara autorizarea
autoritatii investite cu putere de numire.Aceasta autorizatie nu poate fi refuzata decat daca publicarea avuta in vedere este de natura a pune
in joc interesele Comunitatilor.
28 Art.15 – “Functionarul care candideaza la o functie elective trebuie sa ceara concediu in interes personal pentru o perioada ce nu poate

depasi trei luni.Autoritatea investita cu putere de numire evalueaza situatia functionarului care a fost ales in aceste functii.In functie de
importanta numitelor functii si a obligatiilor pe care acestea le impugn titularului lor, autoritatea investita cu putere de numire decide daca

12
 Statutul mai contine dispozitii cu privire la dreptul functionarului comunitar la perfectionarea
pregatirii profesionale si dreptul la cariera. Intrucat despre cariera s-au facut referiri la numarul
anterior al revistei, este locul sa subliniem rolul deosebit in ce priveste pregatirea profesionala a
functionarului.Este stiut ca in programel UE29 sunt stabilite cu prioritate obiectivele privind recrutarea
unor functionari capabili si competenti din punct de vedere profesional, astfel incat pe percursul carierei,
functionarul trebuie sa beneficieze de un mecanism de formare profesionala care sa-i permita adaptarea
la cerintele postului ocupat insa, deopotriva, se are in vedere si perfectionarea pentri promovarea in
posturi ierarhic superioare. Prin art.24 din Statut, se prevede obligatia Comunitatilor de a sprijini
perfectionarea profesionala a functionarilor comunitari, in masura in care aceasta este compatibila
cu exigentele unei bune functionari a serviciului si in conformitate cu interesele Comunitatilor, obligate
astfel sa favorizeze perfectionarea pregatirii profesionale a functionarilor comunitari. In ceea ce priveste
problema formarii functionarilor la nivel comunitar, este de precizat ca in belgia functioneaza Colegiul
european de la Bruges unde se deruleaza specializari precum drept, economie politica si administratie, in
cele doua limbi oficiale ale Comunitatilor, respectiv franceza si engleza.
In sfarsit Statutul actual al functionarilor publici europeni – « Regulamente si reglemetari
aplicabile functionarilor si altor agenti ai Comunitatilor europene », consacra dreptul functionarului
de a-i fi comunicata in scris orice decizie cu caracter individual, fiind vorba de regula comunicarii
dosarului profesional.30 « Ratio legis, fundamentul acestui drept se regaseste in nevoia asigurarii
echitatii procesuale, atat pentru a asigura motivarea in fapt si in drept a oricarei actiuni cat si sub
aspectul probatoriului in eventualele litigii de contencios administrativ. Pe de alta parte, trebuie pusa in
discutie si asigurarea transparentei actiunii administrative in concordanta cu exigentele contemporane
ale lumii europene.
In mod frecvent, state membreisi pot forma falsa convingere ca resortisantii lor trebuie sa le
reprezinte interesele proprii, astfel incat se impune regula conform careia functionarii internationali
trebuie sa isi indeplineasca misiunile absolut independent de tara lor si sa nu emita nici o pretentie
in ceea ce ii priveste. Sub acest aspect si doctrina recunoaste ca « Fundamentul statutului functionarilor
internationali, al privilegiilor si imunitatilor lor rezida in necesara independenta, imperativ ceruta de
functiile internationale si supernationale si in interesul evident al organizatiei care l-a angajat. »31

functionarul este mentinut in activitate sau trebuie sa ceara un concediu in interes personal. In acest caz, acest concediu are o durata egala
cu cea a mandatului functionarului.”
29 In anul 1980 a fost adoptat un document foarte important intitulat “Program social de progres” care are ca element fundamental o

formare profesionala continua, neintrerupta din momentul investirii pana in momentul incetarii functiei respective. E are in vedere in
principal : ridicarea pregatirii profesionale a functionarilor europeni la rang de element fundamental al managementului ; asigurarea prin
perfectionare a premizelor necesare promovarii ; realizarea unei politici a “egalitatii de sanse”, in special facandu-se referire la actiunile
organizate in favoare femeilor.
30 Art.25 – “Functionarul poate sesiza autoritatii investite cu putere de numire printr-o cerere.Orice decizie individuala luata in aplicarea

prezentului Statut trebuie sa fie comunicata in scris, neintarziat, functionarului interesat.orice decizie reprehensiva (ce cuprinde vreo
invinuire) trbuie sa fie motivata.Deciziile individuale relative la numirea, titularizarea, promovarea, mutarea, fixarea in pozitie
administrativa si de incetare a functiei unui functionar sunt imediat afisate in cladirile institutiei de care apartine acest functionar si sunt
publicate in « Buletinul lunar al personalului Comunitatilor » ”
31 Henry Gerald – “La function publique europeene”,Lausane, 1961, Imprimerie C. Risold & Fils, pag.184 – citat de Verginia verdinas –

Statutul functionarului public comunitar , Ed. Nemira, Bucuresti, 1998 ;

13
 CETATENIA FUNCTIONARILOR COMUNITARI. Regula prevazuta de statut in acest sens
este ca, persoana care ocupa o functie publica la nivel comunitar, trebuie sa aiba cetatenia statelor
membre.32 In ceea ce priveste distribuirea functiilor in raport cu criteriul geografic se constata o
diferenta intre numarul functionarilor din diferite state, in raport cu nivelul ierarhic al functiei care
respectivul functionar o ocupa.
Avand in vedere ca majoritatea institutiilor comunitare isi au sediul in Bruxelles, la nivelurile
scazute ale functiei publice, cetatenia functionarilor este de preponderenta belgiana. In ceea ce priveste
insa nivelurile ierarhice inalte, se respecta criteriul geografic, in sensul ca exista o distributie relative
gala a functionarilor in raport cu statele care le reprezinta.

V. DREPTUL FUNCTIEI PUBLICE IN ROMANIA

In ROMANIA, sunt preluate in mare parte reglementarile comunitare, insa cu anumite nuante,
notiunea de functie publica fiind inscrisa atat la nivelul altor legi, precum cele privind salarizarea33, sau
organizarea si functionarea unor autoritati publice.
Astfel,art.16 (3) Constitutia Romaniei, fioloseste expresia “functiile si demnitatole publice”;
art.95 (1) vorbeste despre “suspendarea din functie a Presedintelui”, iar in art.103 (1), se face referire
la sintagma “functia de prim-ministru”. In ceea ce priveste insa reglemetarea statutara a
functionarilor publici, aceasta este realizata prin Legea nr.188/1999 privind Statutul functionarilor
publici.34 Potrivit art.1 (1) din lege, prin Statut, se reglementeaza regimul general al raporturilor
juridice dintre functionarii publici si autoritatile si institutiile opublice din administratia publica
centrala si locala, denumite in continuare raporturi de serviciu. « Ratio legis », scopul Statutului, asa
cum il descrie alin.2 al aceluiasi articol, il constituie « asigurarea, in conformitate cu dispozitiile
legale, a unui serviciu public stabil, profesionist, transparent, eficient si impartial, in interesul
cetatenilor, precum si al autoritatilor si institutiilor publice din administratia publica centrala si
locala. »
Functia publica se bucura de o definitie legala, prin textul art.2 (1) aceasta « reprezinta
ansamblul atributiilor si responsabilitatilor, stabilite in temeiul legii, in scopul realizarii
prerogativelor de putere publica de catre administratia publica centrala si locala », iar prin textul
alin (3) se prevede ca nu toti functionarii administratie de stat sunt functionari publici, fiind enuntate
« activitatile care implica exercitarea prerogativelor de putere publica ».In cadrul sistemului
administratiei publice functiile publice sunt individualizate prin intermediul postului, atributiile ce
formeaza continutul diferitelor functii publice, implicand de regula organizarea mai multor posturi35.
Astfel, titularului functiei publice ii revin drepturi si obligatii al caror continut concret sunt stabilite prin
fisa postului, stabilindu-se totodata si diferentele fata de posturile similare.Totalitatea functiilor din
cadrul unei institutii publice potrivit ROF, reprezinta statutul de functii al respectivei autoritati au

32 Augustin Fuerea – Institutiile Uniunii Europene, op. cit. p.206;

33 OUG nr.82/2004 privind unele masuri in domeniul functiei publice – M Of. Nr.975 din 22.10.2004; OUG nr.92/2004 privind
reglementarea drepturilor salariale si a altor drepturi ale functionarilor publici pentru anul 2005,M.Of. Partea I nr.1091 din 23.11.2004
34 Legea nr.188/1999 a fost publicata in M.O. al Romaniei P.I nr.600 din 8.12.1999 si a fost republicata – MO Partea I ,nr.251 din

22.03.2004, in temeiul art.XXVI din Legea nr.161/2003 privind unele masuri pentru asigurarea transparentei in ecxercitarea demnitatilor
publice, a functiilor publicesi in mediul de afaceri, prevenirea si sanctionarea coruptiei, M.O. nr.279 din 21.04.2003, dandu-se taxelor o
noua numerotare.
35 Alexandru Negoita – Drept administrativ, Ed. Paidea, Bucuresti 1995, p.88

14
institutii, aprobat conform legii, cu diviziunile sale de structura. In legatura cu natura juridica a functiei
publice, trebuie facuta insa distinctia intre diferitele categorii de personal din sistemul administratiei
publice. Este vorba in principal, pe de o parte, de functia indeplinita in regim de drept public statutar
si de cea desfasurata in regim de dreptul muncii, in baza unui contract individual de munca 36, pe de
alta parte.De asemenea, prin lege se prevede, in art.5 (1), ca « functionarii publicicare isi desfasoara
activitatea de specialitate ale Parlamentului Romaniei, Administratiei Prezidentiale, Consiliului
Legislativ, serviciile diplomatice si consulare, autoritatea vamala, politia si alte structuri ale Ministerului
Administratiei si Internelor ; alte servicii publice stabilite prin lege, pot beneficia de statute speciale ».
In sfarsit, potrivit art.5 (2), « Nu au calitatea de functionar public si se aplica legislatia muncii
personalului din aparatul de lucru al autoritatilor si institutiilor publice, angajat cu contract individual
de munca, care efectueaza activitati de secretariat, administrativ, protocol, gospodarire, intretinere-
reparatii si de deservire », iar art. 6 din Statut, dispune ca aceasta « nu se aplica : personalului salariat
din aparatul propriu al autoritatilor si institutiilor publice, care desfasoara activitati de secretariat,
administrative, protocol, gospodarire, intretinere-reparatii si de deservire, precum si altor categorii de
personal care nu exercita prerogative de putere publica ; personalului salariat incadrat, pe baza
increderiipersonale, la cabinetul demnitarului ; corpului magistratilor ; cadrelor didactice ; persoanelor
numite sau alese in functii de demnitate publica ». In ceea ce intereseaz aici, trebuie retinut ca functia
publica statutara se deosebeste de alte categorii de functii publice din sistemul administratiei de
stat, in special de functiile publice in regim contractual si functiile de demnitate publica pri
anumite elemente definitorii aflate in stransa legatura cu categoria juridica de competenta. Este vorba in
principal de competenta unei institutii publice de a emite acte administrative in exercitarea
prerogativelor sale in regim de putere publica. Astfel, in ceea ce priveste functia publica statutara,
exista o serie de reguli in masura sa faca diferenta.
Legalitatea competentei . Atributiile ce constituie continutul unei functii publice, nu pot fi
stabilite printr-un contract, ci numai prin lege sau principp de drept. Bunaoara un asemenea principiu
este cel al paralelismului actelor administrative, un organ competent sa emita un act de numire in
functie, potrivit acestui principiu, poate face si actul contrar de revocare din functie. De asemenea,
competenta in exercitarea pregativelor de functie publica derivand din lege, trebuie sa fie egala pentru
toti cetatenii carora li se adreseaza.
Competenta se afla in legatura cu functia public ape care o indeplineste autorul si nu cu
persoana acestuia. Si aceasta deoarece, competenta exista inainte de numirea persoanei si se mentine si
dupa plecarea acesteia din functie sau daca aceasta este in vacanta. In consecinta, persoana
functionarului care indeplineste functia, nu reprezinta decat mijlocul prin care se realizeaza functia
respectiva.
Functia publica are caracter obligatoriu. Competenta reprezinta pentru titularul functiei
publice statutare, atat un drept cat si o obligatie sin u un privilegiu, astfel incat, poate fi oricand
modificata, fara ca titularul sa poata renunta la competenta respective sau sa aiba dreptul sa pretinda
mentinerea acesteia.
Functionarul public, se bucura de stabilitate in exercitarea functiei publice. Astfel, potrivit
art. 1 (2) din statut, « functionarul public este persoana numita, in conditiile prezentei legi, intr-o functie

36OUG nr.24/2000 privind sistemul de stabilire a salariilor de baza pentru personalul contractual din sectorul bugetar – MO nr.553 din
8.11.2000

15
publica. Persoana careia i-a incetat raportul de serviciu din motive neimputabile ei si pastreaza calitatea
de functionar public, continuand sa faca parte din corpul de rezerva al functionarilor publici ». Spre
deosebire de aceasta situatie demnitarii publici nu beneficiaza de stabilitate in functie, ei putand fi
revocati in conditiile legii. Textul art.6 (e) din statut nu face nici o precizare asupra sintagmei « persoane
numite sau alese in functii de demnitate publica »’insa poate fi definita ca fiind acea functie publica care
poate fi ocupata prin mandat, in mod direct prin numire sau vot liber exprimat, ori indirect, in conditiile
legii.Aici pot fi enuntate, functiile de Presedinte al Romaniei, prim-ministru, ministru, secretar si
subsecretar de stat, prefect, presedintede consiliu judetean, primar, reglementate, fie la nivel
constitutional, fie prin legi speciale.
Competenta in exercitarea unei functii publice are caracter personal. Aceasta inseamna ca
functionarii abilitati sa exercite anume functie, nu o pot incredinta altor personae. Totusi prin exceptie,
in acele situatii in care , ei nu isi pot exercita atributiile din diferite motive, legea consacra institutia
delegarii, respective suplinirii de competenta. In prima situatie, prin act unilateral este desemnata o
persoana care sa exrcite anumite atributii in cadrul competentei apartinand titularului, frecvent intalnita
in practica fiind delegarea de semnatura. In al doilea caz, titularul competentei este inlocuit pe durata cat
este impiedicata sa exercite functia, de o alta persoana care exercita atributiile competentei suplinite.
Functia publica are caracter continuu. Avand in vedere ca serviciul public are caracter de
continuitate, deopotriva si functoa publica este creata pentru a fi indeplinita pe toata durata existentei
institutiei. Prin urmare, competenta in exercitarea unei functii publice statutare este permanenta si nu se
epuizeaza prin exercitarea acesteia. Indiferent daca functia publica este infiintata pe o durata determinata
sau nedeterminata, titularul sau, poate exercita atributiile in mod continuu, ori de cate ori se ivesc
conditiile de indeplinire a atributiilor inscrise in fisa postului. Astfel, competenta nu este epuizata cu
emiterea unui act sau efectuarea unei operatiuni administrative. Prin urmare, intocmirea unui proces
verbal de sanctionare a unei contraventii, nu epuizeaza competenta inspectorului constatator, care poate
folosi in continuare prerogativele sale de putere publica daca starea contraventionala persista.
De asemenea, prin statut mai sus reglementate probleme referitoare la « Managementul
functiilor publice si al functionarilor publici » ; « Drepturile si indatoririle functionarilor
publici » ; « Cariera », ; « Acorduri colective Comisii paritare », ; « Sanctiunile disciplinare si
raspunderea functionarilor publici » ; « Modificarea, suspendarea si incercarea raportului de
serviciu » ;

16
 BIBLIOGRAFIE

1.AUGUSTIN FUEREA – « Institutiile Uniunii Europene » - Ed. Universul Juridic – Bucuresti,

2002;

2.ION FILIPESCU,AUGUSTIN FUEREA – “Drept institutional comunitar european” – Editia a

IV-a , Ed.Actami, Bucuresti,1999;

3.CONSTANTA CALINOIU,VERGINIA VEDINAS – “Teoria functie publice comunitare” – Ed.

Lumina Lex, bucuresti, 1999;

4.OCTAVIAN MANOLACHE – “Drept comunitar”, Vol. I + II, Ed. All, Bucuresti, 1999;

5.ALEXANDRU IOAN – “Administratia publica.Teorii, realitati, perspective” – Ed.Lumina Lex,

Bucuresti, 1999;

6. ALEXANDRU IOAN – “Drept administrative comparat” – Ed. Lumina Lex, Bucuresti, 2000;

7.LUCICA MATEI, ANI MATEI – “Acquis comunitar si administratie publica” – Ed. Economica,
Bucuresti, 2000 ;

8.ION POPESCU SLANICEANU – « Teoria functiei publice comunitare » - Note de curs pentru
uzul studentilor – S.N.S.P.A – Bucuresti, 2002 ;

17