Universitatea „Petre Andrei” Iasi

MASTER : Dreptul Administratiei Publice

Drept administrativ si teoria administratiei

REFERAT

Rolul Administratiei Publice intr-un stat

de drept

Lector Universitar Doctor : Ana Maria Ambrosa

Student : Andrei Alexandra Maria

1
 CUPRINS

1. Introducere.................................................................................pg.3
2. Aspectele administratiei............................................................ pg.4
3. Scopul administratiei publice.....................................................pg.5
4. Rolul institutiilor aparatului administrativ................................pg.6
5. Administratia publica in regimul democratic.............................pg.7
6. Administratia publica in regimul totalitar sau autoritar............pg.8
7. Concluzii.....................................................................................pg.9
8. Bibliografie................................................................................pg10

2
 1.Introducere
Administratia publica reprezinta acea activitate care consta in principal in
organizarea si executarea prevederilor Constitutiei, a tuturor actelor normative si a
celorlalte acte juridice emise de autoritatile statului de drept.
In orice societate, fie ea clasica, fie moderna, administratia publica reprezinta, in
esenta, un intrument al statului indispensabil in atingerea unor deziderate, a unor obiective
majore determinate de el, in fapt de realizare a unor valori politice stabilite prin acte
juridice „in scopul satisfacerii intereseului general, prin actiunea puterii publice”.1
Administratia publica este, in opinia unui autor „aparatul de gestiune al
problemelor publice”.2 Ea este constituita din ansamblul serviciilor publice a caror buna
desfasurare permite realizarea obiectivelor definite de puterea politica. Ea constituie, de
asemenea, organizarea care se da oricarui grup social evoluat, instrument de coeziune si de
coordonare indispensabila, fara de care societatea se dezintegreaza.
Administratia publica, prin multitudinea autoritatilor administrative ale statului si
ale colectivitatilor locale, determina ordonarea, in vederea realizarii functiilor pe care
acestea le au, in baza a doua criterii si anume: criteriul teritorial, caruia ii corespunde o
structura ierarhica si criteriul competiei materiale, caruia ii corespunde structura
functionala. Asadar, intregul sistem al administratiei publice este amenajat sub forma unei
strucuturi mixte, ierarhic-functionale.3
Conform acestor doua criterii, sistemul autoritatilor publice va fi construit din:
autoritati centrale( Guvernul, ministerele si celelalte organe centrale ale administratiei
publice); autoritati teritoriale( serviciile publice descentralizate ale ministerelor si celorlalte
organe centrale); autoritati locale( consilii si primarii); si din autoritati cu competenta
generala( Guvernul, consiliile si primarii); si autoritati ale administratiei publice de
specialitate( ministerele, celelalte organe de specialitate ale administratiei subordonate
Guvernului precum si serviciile publice descentralizate ale acestora din teritoriu).
Organizarea administrativa de stat- am putea spune, <<osatura>> organizarii
statului insusi-, ca fenomen, apare fireste, odata cu statul; teoriile stiintifice, insa, despre
aceasta organizare se contureaza mult mai traziu, odata cu aparitia stiintei administratiei si
a stiintei dreptului administrativ, deci apare in secolul al- XIX-lea.

1
Jean Rivero- Droit administratif- Ed.6-em Paris Dalloz, 1973, p.10 si urm.
2
A se vedea Charles Debbasch- Science Administrative. Administration Publique, Dalloz, 1971. p.1
3
A se vedea Ion Alexandru , op. cit. p.92 si urm.

3
 In literatura occidentala notiunea de adminstratie de stat este folosita pentru a
evoca administratia ce tine de Guvern sau de seful statului; iar primarii si consiliile locale
etc. sunt evocate prin sintagma administratiei locale, ceea ce face sa nu se mai poata vorbi
despre un <<sistem unic si unitar>>, axat pe ideaa subordonarii, ci despre un sistem al
organizarii administratiei publice, care, pe langa raporturile de subordonare intre
elementele componente, presupune si raporturi de cooperare, precum si controlul de
legalitate, exercitat de Guvern, fie direct, fie prin autoritatile ce-i sunt subordonate.
2.Cand este vorba de administratie se iau in vedere doua aspecte:4
 Pe de o parte, functiunea, care semnifica activitatea de stabilire a
mijloacelor necesare pentru satisfacerea intereselor generale, a scopurilor
avute in vedere;
 Pe de alta parte, organul, ce reprezinta instrumentul pus la indemana sa
realizeze, adica ansamblul institutiilor care sunt responsabile cu aplicarea
deciziilor adoptate.
Stiinta organizarii administratiei a pus in evidenta existenta a doua mari categorii
de organe administrative:
 In primul rand, organele administratiei publice care deservesc colectivitatii
teritoriale, avand nevoi specifice si care detin competenta teritoriala de a
organiza servicii: administratia centrala, administratia teritoriala de stat,
administratia locala( din comune, orase, municipii) si cea judeteana;
 In al doilea rand, institutiile publice care trebuie sa raspunda unor interese
care necesita o organizare tehnica si autonoma.
Oricare stat reprezinta atat un aparat de comanda cat si o intreprindere de servicii
care trebuie sa functioneze pentru binele comun, in mod corespunzator fiecarei etape
istorice si conditiile concrete din fiecare tara. Fiecare serviciu este el insusi un ansamblu de
agenti( functionari) care utilizeaza mijloace materiale, financiare, tehnice si proceduri
juridice in vederea atingerii unui scop in domeniul interesului public.
In orice stat, sistemul administratiei publice este organizat astfel incat sa
reprezinte activitatea prin care se realizeaza scopurile si obiectivele Guvernului, este
domeniul de activitate preocupat, in principal, de mijloacele pentru implementarea valorilor
politice. Pentru a raspunde functiilor sale, sistemul administratiei publice cuprinde un
ansamblu de structuri, mecanisme si institutii administrative, aflate intr-un ansamblu
complex de legaturi si interactiuni.
4
Margareta Costea- Introducere in administratia publica, Ed. Economica, Bucuresti 1999, p.23

4
 Aceasta diversitate confera sistemului flexibilitatea si adaptabilitatea in
solutionarea problemelor cu care se confrunta administratia publica la nivel local si central,
asigurand astfel, o imbinare optima a diverselor categorii de interese, intre care pot sa apara
contradictii menite sa conduca la conflicte de o amploare mai mica sau mai mare.
In cadrul sistemului de administratie publica, un rol important este detinut de
legaturile care se stabilesc intre Guvernul central si autoritatile locale, adica intre centru si
periferia sistemului.
3.Administratia publica are ca scop realizarea unor interese generale ale statului
sau alea unei colectivitati distincte, recunoscute de catre stat. Prin scopul sau,
administratia publica este strans legata de:
 Puterea legiuitoare care ii circumscrie obiectul;
 Puterea judecatoreasca, ale carei hotarari sunt aplicabile si executate,
adeseori, in sfera administratiei publice;
 Puterea executiva fara, insa, a se identifica cu aceasta.
Prin administratie publica se intelege ansamblul organelor care, pe baza legii si in
executarea acesteia, realizeaza o activitate cu un anumit specific bine conturat.5
In consecinta, administratia publica apare ca o activitate desfasurata de catre
autoritati publice ce utilizeaza prerogativele puterii publice in scopul satifacerii nevoilor de
interes public. In conceptia profesorului Charls Debbasch, administratia publica „este
aparatul de gestiune a problemelor publice. Ea este ansamblul serviciilor publice a caror
defasurare permite realizarea obiectivelor definite de catre puterea politica.”6
In aceeasi optica , profesorul Paul Negulescu afirma ca „activitatea statului
manifestata prin activitatile diverselor servicii publice si supusa ordinii legale, constituie
administratiunea”, el defineste administratia publica , drept „acea institutie complexa care
reuneste toate serviciile destinate satisfacerii intereselor generale, regionale sau comunale.”
Administratia publica are misiunea sociala de executare a legilor, ea fiind centrul
de executare a puterii statului. Astfel, problemele functiunilor, cu sensul de misiune, este
indisolubil legata de cea a functiilor statului, cu sensul de activitate ce se realizeaza prin
institutiile de stat. Ca institutie, administratia publica se defineste, nu numai prin functiunea
pe care o indeplineste in societate, ci si prin organizarea sa juridica si materiala.7

5
Rodica Narcis Petrescu- Drept administrativ, Ed. Cordial Lex, Cluj-Napoca, editia revizuita si
adaugita, 2001, pp.7-9
6
Charls Debbasch- Institution et droit administrativ, 5-e, edition refondue, PUFF, 1999
7
Ghorghe Filip, Mihaela Onofrei, op. cit., p.24

5
 4.Aparatul administratiei sau masina administratiei cuprinde un ansamblu
complex de institutii care prezinta urmatoarele caracteristici:8
 Ele au o structura organizata, din punct de vedere juridic, dotata cu
competente, mijloace si personal, insarcinate cu o functie sau o misiune.
Ele sunt reprezentate, fie dintr-un singur responsabil( Presedintele, Prim-
Ministrul, Avocatul Poporului sau Primarii), fie dintr-un responsabil
colectiv cum ar fi Guvernul, Consiliile Judetene sau Consiliile Locale.
Acestea poseda, fie competenta generala(cum ar fi Guvernul, Consiliile
Judetene si Consiliile Locale), fie competente specializate( cum ar fi
ministerele, celelalte autoritati ale Administratiei centrale de specialitate);
 Ele apartin sferei publice, care se distinge prin functiunile sale, misiunile
sale si regimului juridic, chiar daca o distinctie neta intre sfera publica si
ce aprivata este foarte greu de stabilit la ora actuala, principalul criteriu
fiind cel al satisfacerii interesului general si nu cel al creatorilor sai.
 In al treilea rand, atunci cand ne referim la institutiiile publice ne referim
atat la instantele politice, cat si la cele administrative, desi aceasta
dihotomie nu este intotdeauna realitatea, intrucat unele dintre aceste
institurii publice au atat o functie politica, cat si una administrativa.
Studiul administratiei publice, din punct de vedere al stiintelor sociale, trebuie sa
faca referire neaparat la puterea si la prezenta sa in societate. De altfel, trebuie sa porneasca
de la o examinare a legaturilor dintre putere si organizare si aceasta intr-un sens dublu:
 In primul rand, trebuie sa se tina seama ca puterea publica are nevoie
intotdeauna de un complex de resurese financiare, umane si tehnice pentru
a-si duce la indeplinire activitatea sa in societate, care consta atat in a
presta servicii pentru cetateni, cat si in mentinerea puterii de catre o
persoana sau un grup;
 Intr-un sens mai profund, exista un al tip de legatura intre organizare si
putere. Organizarea sprijina si dezvolta ansamblul capacitatilor umane
astfel incat puterea sa se poata servi din ele.
In statele totalitare, aparatul administrativ se afla la dispozitia exclusiva a puterii
unice, fiind organizat central si unitar la nivelul intregii colectivitati nationale. In conditiile
statului de drept functioneaza principiul separatiei puterilor, iar descentralizarea serviciilor
publice si autonomia administrativa reprezinta coordonate fundamentale. In baza lor,
8
A se vedea Henri Oberdorff- Institutions administratives, 3-eme edition, Armand Colin, p.1

6
structurile organizatorice si functionale ale administratiei se pot constitui, atat la nivel statal
– rezultand administratia publica centrala, cat si la nivelul colectivitatilor locale, unde este
organizata si functioneaza administratia publica locala.
In fiecare tara exista o anumita putere administrativa. Aceasta se datoreaza
continuitatii activitatii administratiei si a serviciilor sale pe de o parte, precum si a
performantei functionarilor publici, pe de alta parte. Administratia exercita o anumita
influienta asupra Guvernului, sugerandu-i anumite atitudini. Administratia are putere
pentru ca ea insasi inseamna putere.
Intr-un regim democratic se admite existenta unei administratii profesionale. In
consecinta, grupul uman al functionarilor si in special, cel a inaltilor functionari( birocratii)
poate si trebuie sa coexiste cu diferitele ideologii politice si va interveni, mai mult sau m ai
putin, in societate conform ideologiei partidului de la putere.
Intr-un regim totalitar sau autoritar situatia este opusa, administratia fiind
indentificata, intr-o masura mai mica sau mai mare, cu clasa politica conducatoare, mai ales
la nivelele sale superioare.
5.Administratia publica in regimul democratic
Intr-un regim democratic, apar urmatoarele caracteristici:
o Administratia se afla sub autoritatea directa de alesii poporului si
functioneaza conform liniilor generale impuse de alesii poporului.
o Exista o concordanta intre vointa majoritatii electorilor si conduita
administrativa ce se poate asigura prin: modul de desemnare a sefului
statuluii in regim prezidential; desemnarea si responsabilitatea ministrilor
in regim parlamentar; autoritatea legilor care sunt emanatia Parlamentului
si existenta creditorilor inscris in bugetul votat de Parlament( in ambele
regimuri).
o Democratia antreneaza in mod necesar descentralizarea care tinde sa
interactioneze gestiunea colectivitatilor locale unor organe alese pe plan
local.
o Parlamentul, independent de actiunea pe care o exercita in domeniile
legislativ si bugetar, executa anumite influiente asupra administratiei.
o In regimul democratic, administratia este supusa nu numai controlului
Parlamentului, ci si supravegherii presei, care este libera sa critice
ministrii si functionarii.

7
 o Ansamblul libertatilor publice permite cetatenilor sa-si expuna doleantele
si sa fie protejati contra abuzurilor.
o Administratia este supusa unor contorale inetrne care decurg din ierarhie si
tutela.
Exista si anumite pericole:
 Politica risca sa se amestece in administratie si sa faca sa-si piarda
caracterul ei de impartialitate si de neutralitate.
 Functionarii sunt supusi atat presiunilor alegatorilor cat si
partidelor aflate la putere, care tind sa confiste administratia in
profitul lor.
6.Administratia in regimul totalitar si autoritar
Caracteristi:
o Administratia este complet dependenta de Executiv.
o Administratia isi pierde caracaterul de impartialitate.
o Formalitatile de procedura sunt simplificate sau neglijate, dreptul la greva
este suspendat, au loc epurari pe criterii politice.
o Totalitarismul antreneaza in mod autonom contralizarea, colectivitatile
fiind administrate de catre agenti numiti sau desemnati prin alte proceduri
decat sufragiul universal direct.
o Controlul exterior este minor. Slabeste controlul presei si al opiniei
publice, in timp ce controlul intern se intensifica, administratia fiind
supusa unei puteri ierarhice si diecrretionare foarte puternice.
o Partidul care-l sustine pe dictator sau guvernator se amesteca in viata
administrativa.
Strucutra de stat, adica modul in care sunt divizate si repartizate competentele
statului, influienteaza, in mod direct, structura administratiei. 9 In acest sens, se pot
evidentia deosebiri care apar intre administratia statelor federale si cele ale statelor
unitare; astfel in statele federale apare o eterogenitate a administraiei care contureaza ca
uniformitate existenta in stelele unitare.
In administratie, anumite organe si servicii exercita in domeniile care le sunt
proprii influente speciale. Diferiti functionari din ministere au un cuvant greu de spus in

9
Ioan Alexandru- Structuri, mecanisme si institutii administrative, Ed. Sylvi, Bucuresti, 1997, p.97

8
fata oamenilor politici. Exista chiar o tendinta a administratiei de a deveni independenta
fata de puterea politica si de a nesocoti autoritatea acesteia.
Din acest motiv, dintoteauna guvernele s-au preocupat de a frana administratia si
de a se proteja impotriva nesupunerii si fortei excesive a functionarilor. Astfel, guvernul
si-a rezervat mijloacele de actiune, el fiind cel care-i numeste, avanseaza si revoca pe
functionarii superiori, exercita puterea ierarhica si puterea disciplinara. Uneori guvernul
este slab inarmat in acest sens( de exemplu, prin acordarea dreptului la greva al
functionarilor in unele tari).
Functionarii profita de avantajele atasate functiei si doresc ca ele sa se reflecte in
aceasta. Dar administratia nu actioneazain propriul interes economic, nici in cel al
presedintelui sau regelui, dupa caz. In tarile moderne, ea este destinata rezolvarii
problemelor de interes public, fiind legata de sistemul statal. Desi trebuie sa colaboreze
cu publicul, administratia este investita cu mijloace de constrangere, desi in practica le
intrebuinteaza pe cele de exceptie.
7.Concluzii
Fara serviciile publice statul ar fi paralizat, incapabil sa se mentina, sa-si justifice
existenta. Administratia are menirea de a satisface acele nevoi care sunt de importanta
viatala pentru viata colectivitatii. Asadar, conceptul de administratie publica, in orice
socieateta, fie ea clasica sau moderna, reprezinta un instrument al statului, indispensabil
pentru atingerea unor deziderate majore detereminate de acesta pentru realizarea unor
valori politice stabilite prin acte juridice, in scopul satisfacerii interesului general, prin
actiunea puterii publice.
Evidentierea rolului administratiei publice in conditiile statului de drept, necesita
o abordare sistematica, privind analiza structurala si functionala a adminsitratiei care se
refera atat la compartimentul intern al acesteia, cat si la raporturile cu celelalte elemente
ale sistemului social.

9
 Dan Druga –„ Drept administrativ „- suport de curs sem. I
Emil Balan – „Elemente de drept administrativ „ , Editura Trei
ANTONIE IORGOVAN – „Tratat de drept administrativ”, Vol.1, Editia 4, Editura
All Beck, Bucuresti 2005
ALINA PROFIROIU – „Stiinta administratiei”, Editura Economica, Bucuresti
2007
CORNELIU MANDA, CEZAR CORNELIU MANDA – „Administratia publica
locala din Romania” ( Dreptul colectivitatilor locale), Editura Lumina Lex, Bucuresti
1999

10