UNIVERSITATEA DE STIINTE AGRICOLE SI MEDICINA VETERINARA

CLUJ-NAPOCA
FACULTATEA DE AGRICULTURA
SPECIALIZAREA: TEHNOLOGIA PRELUCRARII PRODUSELOR
AGRICOLE

PROIECT
TEHNOLOGIA ULEIURILOR VEGETALE

Indrumator: Student:

2011-2012
 TEMATICA

1. Descrierea procesului tehnologic a uleiurilor

vegetale.
2.Descrierea operatiei.
3.Partea de calcul.
4.Partea desenata.
5.Bibliografie.
Tema proiectului: descrierea operatiei de curatire si descojire a semintelor de floarea-soarelui a unei
fabrici de ulei cu o capacitatea de prelucrare de 120 tone seminte/zi.

Descrierea procesului tehnologic de obtinere a uleiurilor vegetale:

Intr-o fabrica de ulei se desfasoara doua tipuri de operatii: operatii pregatitoare si operatii de
prelucrare. Prima categorie de operatii cuprinde receptia, curatirea, uscarea si depozitarea, iar cea de-a
doua categorie cuprinde operatiile de transformare a materiei prime in produs finit.
Materia prima utilizata pentru obtinerea uleiurilor vegetale este formata din seminte oleaginoase
(floarea-soarelui, in, rapita, soia, masline, susan). In tara noastra se utilizeaza semintele de floarea-
soarelui.
Dupa recoltare, semintele de floarea-soarelui sunt transportate la fabricile de ulei unde are loc
receptia cantitativa si calitativa.
Receptia cantitativa se realizeaza prin cantarirea autocamioanelor sau vagoanelor incarcate cu
seminte de floarea-soarelui pe cantare pod-bascul. Intre cantitatea cantarita si cea facturata se admite o
diferenta de pana la 1%. In caz contrar se face recantarirea in prezenta unui delegat neutru.
Receptia calitativa se efectueaza prin luarea de probe cu ajutorul sondei din mai multe locuri
ale mijlocului de transport. Se amesteca probele, se reduce cantitate prin metoda sferturilor pana se
ajunge la o proba omogena de 2 kg. Jumatate din proba se trimite la laborator pentru analize, iar
jumatate se pastreaza in recipiente ermetice inchise, pentru cazuri de litigiu. Analizele de laborator
constau in examinarea aspectului si gustului semintelor, determinarea umiditatii, masa hectolitrica.
Determinarea continutului de corpuri straine trebuie sa fie maxim 2%, iar umiditatea maxim 9%. Daca
acesti indici de calitate difera fata de standarde, receptia se face la cantitatea utila.
Curatirea semintelor oleaginoase se realizeaza in doua faze: inainte de depozitare
(precuratirea) si la trecerea in fabricatie (curatirea propriu-zisa sau postcuratirea).
Separarea corpurilor straine si constructia utilajelor se face dupa urmatoarele principii:
- curatirea dupa diferenta de marime intre impuritati si seminte;
- curatirea dupa diferenta de masa specifica;
- curatirea dupa diferenta de marime si masa specifica;
- curatirea pe baza proprietatilor magnetice ale impuritatilor feroase.
Utilajele folosite la curatirea semintelor sunt urmatoarele:
■ Vibroaspiratorul Sagenta, care se foloseste la precuratire si care realizeaza indepartarea a 50%
din impuritati;
■ Postcuratitorul Buhler;
■ Curatitorul MIAG;
■ Curatitorul Forsberg;
■ Separatorul aspirator, care curate semintele pana la un continut restant de impuritati de 0.7-
1.2%;
■ Electromagnetul rotativ cu tambur, pentru indepartarea impuritatilor feroase.
Uscarea semintelor oleaginoase se realizeaza inaintea depozitarii prin conditionarea
semintelor, pentru ca la umiditati mai mari de 9-10% timpul de pastrare se reduce considerabil si sunt
favorizate procesele de incoltire si respiratie. Astfel, se asigura buna pastrare a semintelor in timpul
depozitarii, precum si desfasurarea normala a procesului tehnologic.
 Aceasta operatie se realizeaza in uscatoare de diferite tipuri, dintre care uscatorul cu tambur
rotativ sau uscatorul cu coloană de tip Bühler, in care semintele circula in contracurent cu aerul cald.
Depozitarea semintelor oleaginoase. Fabricile de ulei trebuie sa detina spatii de depozitare care
sa asigure o anatomie de functionare de minim 20 zile. Depozitele trebuie sa fie dotate cu linii de
garare (pentru vagoane), cai de acces pentru autocamioane, instalatii de descarcare a mijlocelor de
transport si instalatii de curatire si uscare a semintelor.
Dupa constructia lor, depozitele se pot clasifica in: magazii etajate si silozuri celulare.
Magaziile etajate au fost inlocuite cu silozuri celulare care, la randul lor, pot fi de tip vechi,
caracterizate printr-un numar mare de celule (16-32), fiecare avand un volum de 200-400 m3 si silozuri
de tip nou cu numar mic de celule (6-18), dar cu un volum mult mai mare de depozitare 2500-3500 m3,
datorita constructiei acestora pe inaltimi mari.
Descojirea semintelor oleaginoase se realizeaza deoarece coaja are un continut de ulei foarte
redus (0,5 – 3 %) si un continut ridicat de celuloza, motiv pentru care coaja constituie un material inert
si trebuie eliminata in procesul de prelucrare a semintelor. Un randament de decojire bun se realizeaza
la semintele care au coaja tare si miezul slab aderent la coaja.
Prelucrarea semintelor oleaginoase descojite prezinta o serie de avantaje:
- mareste productivitatea instalatiei deoarece coaja se elimina inca de la inceputul procesului de
prelucrare;
- se imbunatateste calitatea sroturilor, avand un continut redus in coji;
- se reduce uzura utilajelor din aval intrucat coaja are un continut ridicat in siliciu.
Descojirea are loc in doua faze succesive si anume: detasarea cojii de miez prin spargerea
semintelor si separarea cojilor rezultate.
Spargerea si detasarea cojilor de miez poate fi obtinuta prin lovire, taiere sau forfecare. In cazul
semintelor de floarea-soarelui se foloseste procedeul prin lovire.
Separarea cojilor de miez se obtine prin doua metode:
separarea pe baza diferentei de marime, prin cernere;
separarea pe baza diferentei de masa specifica prin aspiratie cu un curent de aer produs de un
ventilator.
In practica se folosesc utilaje care combina cele doua metode. Din procesul de separare rezulta
doua fractiuni si anume:
- miezul industrial, care reprezinta aproximativ 75-85% din semintele prelucrate si contine, pe
langa miezul botanic, o cantitate redusa de coaja 6-8%;
- coaja industriala, reprezinta circa 15-25%, si contine pe langa coaja botanica si o cantitate foarte
mica de miez aderent, aproximativ 0,4-1%.
Utilajul folosit este decojitorul, format din toba de spargere, in care datorita rotirii unui ax cu
palete acesta loveste semintele de niste vergele metalice montate orizontal in interiorul tobei de
decojire. Ceea ce rezulta in urma spargerii semintelor este trecut in separatorul de coji care este format
din sita plana si pneumoseparator.
Macinarea semintelor oleaginoase este operatie ce are ca scop deschiderea celulelor in care se
gaseste uleiul, astfel incat acesta sa poata fi separat mai usor la presare si extractie.
 Deschiderea celulelor are loc prin desprinderea membranelor care invelesc celulele si
destramarea structurii citoplasmei, de unde rezulta aglomerarea picaturilor fine de ulei dispersate in
citoplasma.
Uleiul se separa sub forma unui lichid care este retinut la suprafata particulelor de macinatura si
in capilarele acestor particule, datorita fortelor de suprafata si a fortelor capilare. La o macinare optima
mai raman aproximativ 20-25% celule nedesfacute, o parte a uleiului ramanand in celulele intregi.
Acest ulei se va separa mai greu prin operatia de presare si extractie.
Macinarea semintelor se realizeaza printr-un procedeu mecanic in cursul caruia materialul este
supus unor forte de compresiune, frecare si taiere. Utilajele de macinare sunt: valturile, concasoarele si
morile cu ciocane.
Prajirea semintelor oleaginoase se realizeaza cu scopul de a elibera uleiul absorbit de
macinatura in procesul de macinare si retinut pe suprafata particulelor de macinatura, cat si a uleiului
retinut in celulele intacte ramase la macinare.
Procesul de prajire are loc in doua faze: umectarea si uscarea.
UMECTAREA consta in aducerea macinaturii la o umiditate optima care variaza intre 8,5-11% in
functie de sortul de seminte care se prelucreaza.
USCAREA macinaturii se realizeaza prin incalzire avand ca efect denaturarea proteinelor,
scaderea umiditatii si scaderea vascozitatii uleiului. Temperatura optima de uscare este de 90-110ºC in
functie de sortiment. Astfel, la floarea soarelui temperatura optima este de 105-110ºC, la in 90-95ºC, la
soia 95-100ºC.
Aparatele in care se realizeaza prajirea se numesc prajitoare si sunt formate din 6
compartimente dispuse pe verticala, prevazute cu manta dubla prin care circula abur la presiunea de 4-5
atmosfere care realizeaza prajirea semintelor.
Presarea este operatia prin care se separa uleiul din macinatura oleaginoasa (amestec solid-
lichid), sub actiunea unor forte exterioare, rezultand ulei brut de presa si broken.
Ca urmare a exercitării presiunii asupra macinaturii, uleiul este expulzat din celulele deschise si
din capilarele macinaturii. Odata cu scurgerea uleiului are loc si aglomerarea particulelor de macinatura
partial degresate sub forma unor turte.
Procesul de extragere a uleiului din macinatura se poate executa dupa mai multe scheme de
lucru si anume:
- presare + extractie
- presarea dubla + extractie
- dubla presare
- extractie directa
Schema de lucru cea mai des utilizata este presare + extractie. Turtele (brokenul) care rezulta in
urma presarii mai contin aproximativ 18-20% ulei, care urmeaza sa fie recuperat prin extractie.
Operatia de extractie se realizeaza cu ajutorul preselor mecanice. O astfel de presa este compusa
din:
suportul – batiul masinii
motorul si reductorul de actionare
surub elicoidal
camera de presare
 conul de reglaj
dispozitiv de colectare a uleiului
La o functionare normala a presei continutul in ulei din broken nu trebuie sa depaseasca 18-
20%. Obtinerea unui randament optim de presare este in functie de urmatorii factorii:
- modul de alimentare al macinaturii care trebuie sa fie constant
- respectarea regimului tehnologic de la prajirea macinaturii
- durata presarii
- viteza cu care se evacueaza uleiul di camera de presare(functie de vascozitatea uleiului)
- modul de intretinere al presei.
Extractia uleiului este operatia prin care dintr-un amestec de mai multe substante se separa
unul sau mai multi componenti prin solubilitatea acestora intr-un lichid denumit dizolvant (solvent).
ULEI + SOLVENT = MISCELA
Uleiul impreuna cu solventul formeaza o solutie denumita miscela, care se prelucreaza apoi prin
distilare in vederea separarii uleiului si a recuperarii solventului.
Trecerea uleiului din macinatura in solutie (miscela) se bazeaza pe procesul de difuziune care
este influentat de umiditatea si structura macinaturii, precum si de temperatura si viteza de scurgere a
solventului. Ca solventi se foloseste in primul rand benzenul, apoi etenul, clorura, tetra clorura si
sulfura de carbon.
Procesul de extractie cuprinde mai multe faze:
- pregatirea materialului (brokerului) pentru extractie
- extractia propriu-zisa
- distilarea miscelei
- recuperarea solventului din srot, care in cazul soiei, are loc simultant si un tratament termic
special al srotului.
Pregatirea materialului (broken-ului) pentru extractie se realizeaza in trei faze:
- macinarea broken-ului
- tratamentul hidrotermic al macinaturii
- aplatisarea macinaturii
Macinarea broken-ului are loc in doua etape:
a) macinarea grosiera a broken-ului cu ajutorul concasorului
b) macinarea finala prin trecerea macinaturii printre tavalugii rifluiti ai valturilor, aducandu-se
materialului la dimensiunile corespunzatoare procesului de extractie.
Tratamentul hidrotermic al macimaturii are loc intr-un prajitor cu sase compartimente in care
macinatura se umecteaza pana la 7,5-8,5% umiditate si se incalzeste la temperatura de 80-85 0C. Scopul
acestei operatii este de a crea conditiile pentru obtinerea macinaturii sub forma de paiete.
Aplatisarea macinaturii sub forma de paiete 0,2-0,4 mm, considerandu-se ca aceasta este forma
cea mai potrivita pentru procesul de extractie. Se realizeaza in valturi cu tavalugi netezi ( tavalugi de
aplatisare).
Extractia propriu-zisa se realizeaza in instalatii cu functionare discontinua sau in instalatii cu
functionare in flux continuu.
Avantajele instalatiei cu functionare in flux continuu constau in:
productivitate ridicata
 siguranta marita in exploatare
reducerea pierderilor de ulei in srot si a pierderilor de benzina.
Instalatiile cu functionare in flux continuu functioneaza pe principiul circulatiei in contracurent
a macinaturii cu solventul. In urma extractiei are loc difuziunea uleiului, rezultand miscela si srotul.
Distilarea miscelei - pentru obtinerea uleiului este necesar ca din miscela sa se separe uleiul. In
acest sens se recurge la operatia de distilare a miscelei in instalatii de distilare unde prin incalzire si
concentrari in trepte ale miscelei solventul se transforma in vapori.
Recuperarea solventului din srot - dupa extractie, in srot mai ramane aproximativ 35-50%
solvent care trebuie recuperat. Recuperarea solventului se realizeaza in toaster (prajitor) prevazut cu
manta dubla prin care circula abur, incalzirea stratului realizandu-se indirect, cat si prin tratare directa
cu abur.
Regimul termic trebuie sa evite denaturarea prea avansata a proteinelor si sa respecte normele
de securitate a muncii. In acest scop, temperatura aburului trebuie sa fie mai mica de 180 0C, iar
temperatura srotului mai mica de 105 0C. In urma desolventizarii, srotul pentu a putea fi furajer trebuie
sa contina maxim 0,1% solvent si o umiditate de 8-8,5%.
Rafinarea uleiurilor vegetale - prin rafinare, uleiurile brute sunt transformate in uleiuri
comercializabile, atat sub aspectul calitatii senzoriale, cat si sub aspectul stabilitatii la pastrare
ulterioara.
Se elimina astfel componentele nedorite: fosfatide, acizi grasi liberi, pigmenti (clorofila,
carotenoide, pigmentii bruni), metale (Cu, Fe, Ca, Mg), zaharuri libere, glicolipide, lipide oxidate,
ceruri, substante de miros si gust (aldehide, cetone), pesticide. In consecinta, se reduce continutul de
fosfor, scade aciditatea, se imbunatateste culoarea, gustul, mirosul, transparenta, stabilitatea.
In timpul rafinarii, o data cu impuritatile mentionate se indeparteaza, insa si substantele
valoroase ca vitaminele A, D, E, K, dar se pierde si o cantitate de ulei, in functie de caracteristicile
uleiului brut, precum si de metoda de rafinare aplicata, respectiv de instalatia folosita.
Operatiile principale la rafinare sunt: desmucilaginarea, neutralizarea, spalarea, uscarea,
decolorarea, vinterizarea, dezodorizarea, polisarea.
■ Dezmucilaginarea - are ca scop indepartarea din ulei a mucilagiilor si a fosfatidelor. Este
necesara din mai multe considerente:
• substantele mucilaginoase si fosfatidele influenteaza defavorizabil conservarea uleiurilor si
produc tulbureala uleiurilor
• duc la spumari si emulsii in timpul rafinarii
• actioneaza ca otravuri pentru catalizatori in cazul hidrogenarii uleiurilor.
Metode de dezmucilaginare: dezmucilaginare cu acid sulfuric, dezmucilaginare prin hidratare.
■ Neutralizarea – are ca scop eliminarea acizilor grasi liberi, a fosfatidelor ramase si a altor
componente (srot proteic, glicerina, carbohidrati, rasini, metale, pigmenti).
Aceasta operatie se realizeaza in reactor-malaxor, unde are loc reactia de saponificare si in
centrifuge de turatie foarte mare (supercentrifuge) pentru separarea uleiului de soapstock (săpunul
format în urma reacției de neutralizare).
■ Spalarea - pentru a indeparta impuritatile cat mai avansat se recurge la operatia de spalare cu
ajutorul apei, a uleiului neutralizat.
 ■ Uscarea - este necesara pentru ca uleiul, in urma spalarii, mai contine resturi de apa ( circa
5%) care trebuie indepartata inainte de operatia de albire sau decolorare.
■ Decolorarea – are ca scop: indepartarea pigmentilor (colorantilor) si indepartarea resturilor de
sapun si de mucegai ramase de la neutralizare. Se realizeaza cu pamant decolorant care are proprietati
adsorbante a impuritatilor. Decolorarea se poate realiza prin doua procedee: decolorare fizica si
decolorare chimica
■ Vinterizarea – este operatia prin care se elimina din ulei cea mai mare cantitate din ceruri si
gliceridele acizilor grasi saturati, care solidifica la temperaturi sub 15...20 0 C, producand tulburarea
uleiurilor.
■ Dezodorizarea - are ca scop indepartare substantelor straine care imprima uleiului miros si
gust strain. Ca rol secundar se realizeaza reducerea aciditatii libere a uleiului. Se bazeaza pe principiul
antrenari substantelor odorante cu vapori, intr-un vid, inainte de temperaturi ridicate de circa 190 0 C.

Descrierea operatiei de curatire si descojire

Dupa depozitarea semintelor oleaginoase, au loc o serie de operatii de transformare a materiei
prime in ulei vegetal.
Prima operatie din aceasta categorie este curatirea (postcuratirea). Aceasta operatie are ca scop
indepartarea impuritatilor metalice, minerale, organice neoleaginoase, organice oleaginoase (seminte
seci, seminte carbonizate, sparturi). Separarea corpurilor straine si constructia utilajelor se face dupa
urmatoarele principii:
- curatirea dupa diferenta de marime intre impuritati si seminte;
- curatirea dupa diferenta de masa specifica;
- curatirea dupa diferenta de marime si masa specifica;
- curatirea pe baza proprietatilor magnetice ale impuritatilor feroase.
Utilajele folosite la curatirea semintelor sunt urmatoarele:
■ Curatitorul MIAG;
■ Curatitorul Forsberg;
■ Separatorul aspirator, care curate semintele pana la un continut restant de impuritati de 0.7-
1.2%;
■ Electromagnetul rotativ cu tambur, pentru indepartarea impuritatilor feroase.
Dupa operatia de curatire are loc operatia de descojire. Aceasta se realizeaza deoarece coaja are
un continut de ulei foarte redus (0,5 – 3 %) si un continut ridicat de celuloza, motiv pentru care coaja
constituie un material inert si trebuie eliminata in procesul de prelucrare a semintelor. Un randament de
decojire bun se realizeaza la semintele care au coaja tare si miezul slab aderent la coaja.
Prelucrarea semintelor oleaginoase descojite prezinta o serie de avantaje:
- mareste productivitatea instalatiei deoarece coaja se elimina inca de la inceputul procesului de
prelucrare;
- se imbunatateste calitatea sroturilor, avand un continut redus in coji;
- se reduce uzura utilajelor din aval intrucat coaja are un continut ridicat in siliciu.
Descojirea are loc in doua faze succesive si anume: detasarea cojii de miez prin spargerea
semintelor si separarea cojilor rezultate.
 Spargerea si detasarea cojilor de miez poate fi obtinuta prin lovire, taiere sau forfecare. In cazul
semintelor de floarea-soarelui se foloseste procedeul prin lovire.
Separarea cojilor de miez se obtine prin doua metode:
separarea pe baza diferentei de marime, prin cernere;
separarea pe baza diferentei de masa specifica prin aspiratie cu un curent de aer produs de un
ventilator.
In practica se folosesc utilaje care combina cele doua metode. Din procesul de separare rezulta
doua fractiuni si anume:
- miezul industrial, care reprezinta aproximativ 75-85% din semintele prelucrate si contine, pe
langa miezul botanic, o cantitate redusa de coaja 6-8%;
- coaja industriala, reprezinta circa 15-25%, si contine pe langa coaja botanica si o cantitate foarte
mica de miez aderent, aproximativ 0,4-1%.
Utilajul folosit este decojitorul, format din toba de spargere, in care datorita rotirii unui ax cu
palete acesta loveste semintele de niste vergele metalice montate orizontal in interiorul tobei de
decojire. Ceea ce rezulta in urma spargerii semintelor este trecut in separatorul de coji care este format
din sita plana si pneumoseparator.

Partea de calcul

Capacitatea de prelucrare a fabricii de ulei: Q = 120 t seminte/zi.

Pentru a asigura o autonomie de functionare a fabricii de 20 de zile, capacitatea de prelucrare
trebuie sa fie de: Q = 2400 t seminte/zi.
Diametrul celulelor: 7 m.

1. Productivitatea transportorului elicoidal

Qw = Qv x ρ
𝜋𝐷2
Qw = x n x S0 x ρ x k1 x k2 x 60
4
25 = 47,1 x D2 x 70 x 0,2 x 0,4 x 0,4 x 1
D2 = 0,23
D = 0,48 m
Qw – productivitatea transportorului elicoidal (25 t/24h);
D – diametrul spirei;
n- număr rotaţii / minut (70rot/min);
s0 - pasul spirei (0,2m);
k1- coeficient de umplere (0,4m);
k2-coeficient dat de unghiul de înclinare al transportorului (k2=1 pentru unghiul de inclinare 0˚).
ρ - densitatea seminţelor (0,4t/m3);

Puterea motorului
𝑄×𝐿
N=kx
𝜂
 25×21
N = 0,006 x
0,5
N = 6,3 kW
N – puterea motorului;
Q - productivitatea transportorului elicoidal;
L – lungimea transportorului elicoidal(3xD = 3x7 = 21m);
k – coeficient egal cu suma tuturor rezistenţelor care se opun mişcării de înaintare a materialelor
(0,006);
η – coeficient util (0,4 - 0,5).
Se folosesc 2 transportoare elicoidale: unul amplasat la intrarea in celulele depozitului, iar
celalalt amplasat la iesirea din celulele depozitului.

2. Productivitatea elevatorului
Q = i x z x v x ρ x 3600 x k
25 = 0,001 x z x 5 x 0,4 x 3600 x 0,8
25 = 5,76 x z
z = 4,34 ≈ 5 cupe
Q – productivitatea elevatorului (25 t/24h);
i – capacitatea unei cupe (0,001 m3);
z – numărul de cupe;
v – viteza (2-5 m/s);
ρ - densitatea seminţelor (0,4 t/m3);
k – coeficient de utilizare a cupelor (0,7 – 0,9).

Puterea motorului
𝐻×𝑄
N= (1,15 + k1 x k2 x v)
367×𝜂
20×25
N= (1,15 + 1,4 x 1,8 x 5)
367×0,8
N = 1,70 x 13,75
N = 23,37 kW
N – puterea motorului;
Q - productivitatea elevatorului (25 t/24h);
H – înălţimea elevatorului (20m);
η – coeficient util (0,75 – 0,9).
k1 – coeficient pentru elevatorul cu chinga (1,4);
k2 – coeficient 2 pentru elevatorul cu chinga (1,8).

3. Latimea sitei tararului aspirator

Q = L x h x n x so x ρ x μ x 3600
7 = L x 0,07 x 400 x 0,005 x 0,4 x 0,7 x 3600
L = 0,049 m
Q - productivitatea tararului aspirator (7t/24h);
L - lăţimea sitei tararului aspirator [m];
h - grosimea materialului pe sită [3-8cm];
n - rotaţii/minut ale excentricului [400rot/min];
s0-saltul pe care-l face materialul la o rotaţie [5mm];
φ -coeficient de afânare al materialului (0,7).
Numărul de tarare necesare: 4 tarare aspiratoare (25 / 7 = 3,57 ≈ 4) pentru precuratire si 4 tarare
aspiratoare pentru curatire.

Puterea motorului
N = 2,2 kW

Impurităţile separate de tararul aspirator sunt: 1% x 7 = 0,07 t/24h

4. Productivitatea uscatorului
Qu = Qv x ρ
Qu = S x v x ρ
Qu = 2,65 x 1,4 x 0,005 x 0,4 x 3600
Qu = 27 t/24h
Q = Qtarar – impuritati
Q = 7 – 0,07
Q = 6,93 t
Qu – productivitatea uscatorului;
Q – cantitatea de seminte ce ies din tararul aspirator;
v – viteza de inaintare a semintelor in coloana (0,005 m/s);
S – sectiunea coloanei (2650 x 1400 mm).
Numarul de uscatoare: 1 uscator (6,93/27=0,25≈1)

Puterea motorului
N = 0,8 kW

5. Calculul celulelor depozitului

Qtotal = Qc + Qs
𝐡𝟏
Qc = π x R2 (𝐡 + )xρxnxγ
𝟑
5
Qc = 3,14 x 3,52 (40 + 3) x 0,4 x n x 0,8
Qc = 512,41 x n
𝐧
Qs = 0,86 x R2 x h x 𝛒 ( − 𝟏) x γ
𝟐
n
Qs = 0,86 x 12,25 x 40 x 0,4 ( 2 − 1) x 0,8
n
Qs = 134,84 ( 2 − 1) = 67,42 n - 134,84
Qtotal = 512,41 n + 67,42 n - 134,84
 2400 = 579,83 n – 134,84
2265,16 = 579,83n
n = 3,90 ≈ 4 celule
ns = n/2 – 1 = 4/2 – 1 = 1 steluta

Qc – capacitatea celulelor;
Qs – capacitatea steluţelor;
n – numărul de celule;
ns – numărul de steluţe.
D – diametrul (7m)
h – inaltimea partii cilindrice (40m)
h1 – inaltimea partii conice (5m)
φ - coeficient de umplere al celulelor - 0,8-0,9.

6. Descojirea semintelor
Caracteristicile tehnice ale tobelor de descojire
- productivitate : 40-60 t/24h;
- lungimea tobei: 1000 – 1600 mm;
- diametrul tobei: 700 – 800 mm;
- latimea paletelor: 80 – 100 mm;
- grosimea paletelor: 8 – 10 mm;
- turatia axului cu palete: 550 – 700 rot/min;
- viteza circulara a paletelor: 23 – 26 m/s;
- turatia cilindrului grauntarului: 95 – 100 rot/min;
- puterea motorului: 4 – 5 kW;
Caracteristicile tehnice pentru separatorul de fractiuni
- capacitate: 48 t/24h;
- lungimea camerei de aspiratie: 3900 mm;
- latimea camerei de aspiratie: 2400 mm;
- inaltimea camerei de aspiratie: 4500 mm;
- latimea sitei: 700 mm;
- turatia sitei plane: 180 rot/min;
- excentricitatea sitei: 45 mm;
- puterea motorului de actionare: 4,5 kW;
- suprafata totala a sitelor: 11,5 m2;
- debitul ventilatorului: 150 m3/min.
BIBLIOGRAFIE

☻ Manualul Inginerului de Industrie Alimentara;

☻ Morar Maria Virginia, Tehnologia obţinerii uleiurilor şi a grăsimilor vegetale, 2008, Editura
Academicpres Cluj-Napoca;
☻ Emil Racolţa, Tehnologii generale în industria alimentară, 2007, Editura Risoprint Cluj-Napoca;
☻ Emil Racolţa, Tehnologii generale în industria alimentară, Aplicaţii şi calcule tehnologice, 2006,
Editura Risoprint Cluj-Napoca;
☻ Notiţe de curs.