Galben Bianca-Gabriela

Recenzie „Metodologia cercetării sociologice”- Septimiu Chelcea

Chestionarul in cercetarea sociologica

1. Ce este un chestionar de cercetare stiintifica

Chestionarul (dupa S. Chelcea, 1975, p. 140, Dictionarul de Sociologie,

Zamfir si Vlasceanu) de cercetare reprezinta o tehnica si, corespunzator, un
instrument de investigare constand dintr- un ansamblu de intrebari scrise si,
eventual imagini grafice, ordonate logic si psihologic, care, prin
administrarea de catre operatorii de ancheta sau prin autoadministrare,
determina din partea persoanelor anchetate raspunsuri ce urmeaza a fi
inregistrate in scris. Deci, succesiune de intrebari sau imagini fixate in scris,
grafic, combinarea este logica dar si psihologica.

Implicit sau explicit nu exista chestionar care sa nu porneasca de la ipoteze

mai mult sau mai putin clar conturata. Ex: De unde cumparati paine? Cu
exceptia intrebarile: De ce? In toate se reflecta pozitia teoretica, ideologica,
reprezentarile si intrebarile autorului.

2. Clasificarea chestionarelor, dupa forma intrebarilor:

Chestionare cu intrebari inchise:

• Se mai numesc si chestionare cu intrebari precodificate.

• Nu permit decat alegerea raspunsurilor fixate dinainte in chestionare.
• Reduc libertatea subiectului, aceasta trebuind sa se includa intr-o
anumita categorie prestabilita.
 • In cazul chestionarelor cu raspunsuri precodificate multiplu se adauga
la sfarsit si varianta “altele”.
• Faciliteaza analiza statistica a datelor, permit aplicarea unor
chestionare cu multi itemi.
• Sporesc securitatea respondentului.

Chestionare cu intrebari deschise:

 Se mai numesc si chestionare cu intrebari libere sau postcodificat.

 Avantajul obtinerii unor raspunsuri individualizate, punandu-se
accent pe particularitati.
 Acestea ii dau respondentului ocazia de a-si exprima cu adevarat
problemele si opinile.
 Au dezavantajul de a fi mai greu de codificat si de descarcat.
 Un alt dezavantaj e ca sunt chestionarele cu cele mai multe non-
raspunsuri.

3. Clasificarea chestionarului, dupa functia intrebarilor :

1. introductive, de contact sau de „spart gheata”,

2. intrebari de trecere sau tampon,
3. intebari filtru,
4. intrebari bifurcate,
5. „de ce”,
6. de control,
7. intrebari de identificare.

1. Intrebarile introductive – au rolul de a „incalzi” atmosfera, de a da

subiectului sentimentul de incredere in anchetator si in el insusi;

Nu vizeaza date personale.

Nu vizeaza lucruri complicate – directia.

Se recomanda sa fie inchisa (De ce?) pentru a raspunde fara mare efort.

Nu se recomanda intrebari factuale la inceput, incepi direct cu problema.

2. Intrebari de trecere – au scopul de a marca in structura lor aparitia unei noi

grupe de intrebari.

Se stabileste cadrul referential pentru raspunsuri si se incearca a se motiva

aceste raspunsuri.

In chestionar avem o inlantuire de stimuli interconditionat. Actiunea unuia

dintre acesti stimuli este pregatira de actiunea stimulului anterior.

Intrebarile de trecere reprezinta momente de destindere in cadrul

chestionarului si duc la concentrarea atentiei subiectului asupra problemelor
ce urmeaza a fi studiate.

3. Intrebarile filtru:

Au o functie contrara intrebarilor de trecere: ele opresc trecerea unor

categorii de subiecti la intrebarile succesive, reprezentand in acelasi tip un
control al calitatii raspunsului.

Foarte adesea intereseaza opiniile unei anumite categorii de populatie.

4. Intrebari bifurcate – intereseaza opinile tuturor, dar segmentate pe optiuni

„pro” sau „contra”.

Construirea unor intrebari bifurcate este foarte utila cand intre sensurile
„pro” si „contra” ale unor opinii se intercaleaza serii de intrebari ce ar
ingreuna, din partea subiectului si a operatorului de ancheta urmarirea logicii
chestionarului.
 5. Intrebarile „De ce?” au functia de a provoca explicatii in raport cu
diferitele opinii explicate. Atentie: sunt nelipsite din chestionare sunt un
exemplu elocvent de imprecizie.

Se justifica opinia afirmata anterior, dardin perspectiva primului argument

care-ii vine in minte.

Solutia consta in precizarea contextului in care este folosita intrebarea.

6. Intrebarile de control nu aduc informatii noi, ci verifica fidelitatea

consistenta opiniei exprimate.

Intrebarile de control dau asigurari asupra faptului daca subiectii au

inteles exact sensul intrebarilor.

7. Intrebarile de clasificare ( de identificare) servesc la analiza raspunsurilor

din chestionar. Este bine ca aceste intrebari privind : sexul, varsta, nivelul de
instructie, situatia profesionala, etc sa incheie chestionarul .

4. Reguli in formularea intrebarilor:

Grija pentru formularea intrebarilor – un singur inteles.

De regula se merge pe un numar de intrebari concrete, specifice decat una

generala.

De retinut: raspunsurile trebuie analizate prin prisma intrebarii, iar formulari

diferite sau raspunsuri diferite.

Formularea intrebarilor trebuie sa fie clara, simpla, fara inflorituri stilistice,

gramatical.

Mai bine inteleasa daca ea este pozitivacapcana dublei negatii.

Menajarea amorului propriu al subiectului prin utilizarea optativului.

Daca o atitudine este social neacceptata trebuie facuta aluzie ca exista.

5. Avizarea, pretestarea si pregatirea variantei finale a chestionarului:

Chestionarul trebuie avizat de beneficiar.

Pretestarea chestionarului se face pe un esantion restrans de respondente, cu

scopul de imbunatatire a acestuia.

Varianta finala a chestionarului se recomanda a fi tiparita pentru a nu-i fi

afectată calitatea in nici un fel.