Electrocardiograma reprezintă înregistrarea grafică a rezultantei

fenomenelor bioelectrice din cursul unui ciclu cardiac. Ea reprezintă o metodă

de investigaţie extrem de preţioasă în diagnosticul unei cardiopatii, în general, în
suferinţele miocardului şi este o metodă care recunoaşte o boală de inimă cu
evoluţie lentă atunci când EKG se efectuează la efort. Înregistrarea
electrocardiogramei se face cu ajutorul unor aparate speciale numite
electrocardiograme de tipuri diferite. Bolnavul este racordat la aparat printr-un
cablu cablu – bolnav; la extremitatea distala a cablului sunt ataşate nişte plăcute
metalice numite electrozi în număr de 10, necesare pentru a înregistra 4 derivaţii
standard şi unipolare şi 6 derivaţii precordiale notate cu V1-V6.
Etapele de execuţie:
Pregătirea bolnavului
 asistenta pregăteşte bolnavul din punct de vedere psihic pentru a înlătura
factorii emoţionali;
 se transporta bolnavul în sala de înregistrare, de obicei cu căruciorul, cu
10-15 minute înainte de a înregistrare;
 bolnavul va fi dezbrăcat în partea superioară a corpului şi la nivelul
membrelor inferioare;
 va fi culcat pe canapea şi rugat să-şi relaxeze musculatura.

Montarea electrozilor
Plăcile electrozilor se montează pe părţile moi, sub placă de metal a
electrozilor se aşează o pânză înmuiată într-o soluţie de electrolit( o lingură sare
la un pahar de apă) , iar la aparatele noi se foloseşte o pastă specială. Cei 10
electrozi( 4- pentru membre şi 6- pectorali) se fixează pe bolnav în felul
următor:
 Montarea electrozilor pe membre:
 rosu-mana stânga
 galben-mana dreapta
 verde-picior stâng