Sunteți pe pagina 1din 5

Nanoparticule hibride organice si anorganice

SLD2

Termenul «nano» este derivat din cuvântul grecesc nanos, care înseamnă mic și
este utilizat ca prefix pentru ordinele de mărime de 10-9. nanoparticulele sunt
acele particule care au două sau mai mult de două dimensiuni și au mărimi de la
1 la 100 nm (nanometri). Aceste particule au proprietăți fizice și chimice
speciale, comparativ cu materialele brute de bază din care au provenit aceste
nanoparticule; aceasta se datorează suprafeței mari de contact pe care o
posedă și efectelor care au loc la nivel cuantic și care sunt rezultatul
structurilor electronice specifice respectivelor nanoparticule. Acestea din
urmă sunt utilizate în multe domenii, precum electronica, fotochimia,
biomedicina și chimica

SLD3

Combinația de particule anorganice cu materiale organice pentru a forma hibrizi,


posedă proprietăți fizice, chimice, optice și electrice unice, care le fac diferite de
materialele grosiere din care provin și, totodată, mult mai eficiente.
SLD 4

Nanocompozite

Materialul compozit reprezinta o asociere intima de materiale imiscibile


(structure heterogene)

Un exemplu este structura osoasa.

Osul este un compozit format din fosfat de calciu,hidroxiapatita si proteina


(colagen).

Fibrele de colagen tin la un loc cristalele de hidroxiapatita,crescand rezistenta


mecanica a matricei osoase.

Descriem deci un compozit ca fiind o distributie organizata sau neorganizata a


unor materiale sub forma de particule sau fibre, denumita faza dispersata, intr.un
alt material care serveste drept matrice.

SLD5/6

Structura :
Rasinile compozite utilizate in stomatologie sunt sisteme trifazice.

1. Faza organica / continua


2. Faza anorganica/discontinua
3. Agenti de cuplare sialici

Umplutura anorganica,dupa tratarea cu un agent de cuplare , este uniform


dispersata in faza organica.

Faza organica contine monomeri cu 2 grupari functionale si o retea


tridimensionala in care este inglobata umplutura anorganica.

Reactia de reticulare asigurata de radicali liberi.

Dupa intarire,compozitul este alcatuit dintr.o faza continua (matricea de polimer


reticular), in care se gaseste faza discontinua (particule de umplutura),legate
intre ele de agenti de cuplare (silani hidrolizabili).

Proportile rasinilor depind foarte mult de faza anorganica care duc la modificari
pregnante de proprietatilor rasinilor compozite.

SLD 7

structura si compozitia rasinilor diacrilice compozite

faza organica

constituita din :

1. Monomeri de baza
2. Monomeri de dilutie
3. Sistemul de initiere
4. Diferiti aditivi

1.monomeri de baza: au o masa moleculara mare, contractie de polimerizare


mica,buna capacitate de umectare a tesuturilor dure dentare. Majoritatea
compusilor dimetacrilici sunt aromatici.

2. compusi monofunctionali, difunctionali, trifunctionali. Masa moleculara


mica,deci vascozitatea scazuta,folositi pentru a dilua monomeri de baza care au
vascozitate crescuta.
3. sunt substante care pun in libertate radicali liberi si avem termopolimerizare,
autopolimerizare si fotopolimerizare. In stomatologie sunt folosite ultimele doua

SLD 8

Faza anorganica / umpluturi anorganice

Des utilizate , sunt pe baza de cuart cristalin, silice coloidala,aluminosilicati si


borosilicati de Li, Ba, Zn, Sn, fluorura da bariu etc..

Umplutura anorganica se clasifica in functie de dimensiunile particulelor in :

 Macroumplutura / clasice
 Microumplutura 0,01 si 0,1 micrometri
 Nanoumplutura intre 10 si 100 nm
 Hibride

SLD 9

Agenti de cuplare

Daca exista o legatura puternica dintre faza organica si anorganica automat


avem rezistenta in timp la factorii agresivi din cavitatea orala.

Des se folosesc agentii silanici, X/si or3

3.metacriloiloxipropiltrimetoxisilan, care au grupari reactive.

Acest procedeu se numeste silanizare.

Viitorul compozitelor in domeniul medicinii dentare este din ce in ce mai


promitator.

Incarcarea cu filler (utilizat in stomatologie sunt pe baza de siliciu) a


compozitelor care influenteaza in mod direct proprietatile materialului, se
bazeaza tot mai mult pe nanoumplutura (nanoparticule).

Nanoparticulele determina aparitia unor distante foarte mici intre componentele


compozitului, crescand rezistenta la uzura a matricii rasinice.

Desi noile sisteme adezive dentinare determina aparitia unor straturi hibride mai
bune, ele nu sunt neaparat si mai puternice la inceput si pot fi dislocate de
tensiunea precoce ce se dezvolta in material.
Vorbin din nou de filler este important sa spunem ca o cantitate mare de filler
duce la cresterea duritatii,elasticitatii,rezistentei la fractura si la uzura.

Analizand materialele folosite in stomatologie si uzura lor, matricea


compozitelor este supusa uzurii dar nu si filerul care este mai dur si permite o
microprotectie. Acest lucru s.a imbunatatit pentru compozitele microhibride mai
els pentru cele nanohibride.

SLD 10

Un exemplu este proiectul finalizta de catre dr petre ionita impreuna cu echipa


sa :

Acest proiect are ca scop obtinerea prin sinteza dirijata a unor ansambluri
hibride, de dimensiuni nanometrice, constituite din depuneri succesive pe un
nucleu metalic (aur) sau de oxizi metalici (oxizi ai fierului) a unor straturi
concentrice de tip organic sau anorganic. Fiecare strat (inclusiv suprafata
nucleului) poate fi functionalizat in mod diferit (individual), conducand astfel la
concentrarea spatiala (regionala) a proprietatilor de interes; in mod cumulativ,
exista posibilitatea co-operarii intre aceste proprietati, in sensul crearii unor
nanomateriale cu proprietati deosebite, multifunctionale. Se are astfel in vedere
derivatizarea cu compusi de interes, cu proprietati optice, fluorescente,
complexante, paramagnetice sau biochimice. Nanoparticulele hibride astfel
obtinute vor fi caracterizate prin diferite metode fizico-chimice generale (uv-vis,
ir, rmn, microscopie tem) si speciale (in functie de natura derivatizarii,
fluorescenta, magnetism, etc.). Proprietatile acestora sunt studiate prin
implicarea lor in diferite procese fizice, chimice si biochimice, cu precadere
implicand metodele si procedeele chimiei supramoleculare, ale biochimiei si ale
catalizei heterogene. Imbinarea judicioasa a diferitelor proprietati si
caracteristici deschide calea unor aplicatii de interes ale acestor nanoparticule
hibride multistrat.
SLD 11

Particule hibride multi functionale pentru bio cerinte

Are obiectiv principal analiza si rezolvarea din puct de vedere fizic, chimic si
biochimic design ul si tehnologia pentru obtinerea de stenturi care sa includa
compozite magnetice tip core shell, incarcate cu enzime antioxidante.

Particulele magnetice vor reprezenta un mijloc adecvat bazat pe capacitatea lor


de a fi functionalizate ghidate sau iondepartate cu ajutorul unui camp magnetic
iar prezenta biomoleculelor cu rol antioxidant va aduce un beneficiu
suplimentar.

Stenturile au structura tip scafold formA cilindrica a caror functie este de a


deschide fizic un vas de sange sau de a extinde peretii acestuia.

SLD12

Profesorul Fabien Pinaud a dezvoltat o metoda de amplificare a unui semnal


biochimic la suprafata celulelor canceroase. Noua tehnica leaga si asambleaza
nanoparticule de aur in celule vii folosind 2 fragmente de proteine fluorescente
ca adeziv molecular.

Aceste sonde mici actioneaza ca amplificatoare, imbunatatind capacitatea


cercetarirlor de a detecta biomarkeri distincti cum ar fi proteine supraexprimate
sau mutante gasiti in celule canceroase.

Semnalul stimulat permite cercetorilor sa distinga celule canceroase de celule


sanatoase prin utilizarea spectrometriei Raman.