Sunteți pe pagina 1din 5

Referat

Conform dicționarului de psihologie termenul de personalitate este definit ca element


stabil a conduitei unei persoane; ceea ce o caracterizează și o diferențiază de alte persoane. ​În
copilărie principalii responsabili de formarea și evoluția responsabilității au fost familia și școala,
odată cu terminarea liceului, principalul responsabil devine individul.
În opinia lui ​Paul Fraisse ​pentru a defini personalitatea trebuie mai întâi să definim
persoana. Astfel P. Fraisse definește persoana ca fiind individul uman concret. Personalitatea
însă, este o construcție teoretică elaborată de psihologie, în scopul înțelegerii și explicării
modalităților de funcționare ce caracterizează organismul psihofiziologic pe care îl numim
persoana umană. Persoana desemnează sistemul de însușiri, relații și calități psiho-sociale ce dau
identitate socială individului. Astfel persoana își asumă și recunoaște statutul recunoscut.
În opinia psihologului român ​Paul Popescu Neveanu ​personalitatea este defapt subiectul
uman considerat ca unitate bio-psiho-socială, ca purtător al funcțiilor epistemice, pragmatice și
axiologice sau ''un microsistem al invariațiilor informaționali și operaționali ce se exprimă
constant în conduită și care sânt definitorii sau caracteristice pentru subiect. ''Personalitatea se
formează în contextul relațiilor sociale, astfel ea se manifestă într-un sistem de relații.
Erikson ​consideră că personalitatea continuă să se dezvolte de-a lungul întregii durate a
vieții, evoluând prin cele opt serii importante de dezvoltare stadială p​rimele patru stadii sunt
oarecum asemănătoare cu etapele de dezvoltare psihosexuală elaborate de ​Freud​: oral, anal, falie
și stările latente, dar Erikson acordă mai multă atenție corelațiilor psihosociale ale acestor etape
decât celor biologice. El vede dezvoltarea personalității în aceste etape, guvernată de ceea ce el
numește ​"principiul epigenetic de maturitate', ​înțelegând prin aceasta că, etapele de dezvoltare
sunt determinate de factorii moșteniți sau genetici. El evidențiază că influențele mediului
înconjurător sunt forțele care influențează, modul în care etapele de determinare biologică sunt
realizate. ​Freud ​menționează că influențele și experiențele sociale din copilărie sânt
interiorizate, devenind structuri operatorii ale personalității. ​Jung ​consideră că există și un
conștient colectiv, nu doar unul individual precum a afirmat Freud, acesta aflându-se sub forma
unor arheotipuri și imagini cu organizare prototipică.
Prezentare tipurilor de personalitate​ - cuplu format din Ioana și Adrian:
- Ioana prezintă personalitatea sangvinică
- Adrian are o personalitate colerică
Personalitatea sangvinică
Persoanele cu acest tip de temperament sunt spontani, vioi, activi, optimiști, flexibilitate
în modul de gândire, impulsivi, curioși.
Aceste persoane își exprimă ușor sentimentele, gândurile dorințele față de cei cu care
interacționează, sunt extrovertiți, preferă distracția, călătoria și lucrurile noi.
Sunt sociabili și deschiși, vioi, cu o deschidere spre interacțiunea cu alte persoane. Sunt
atenți la nevoile persoanelor cu care intră în contact. Indivizii cu care interacționează se simt bine
în preajma acestora datorită “energiei pozitive”pe care o emană. Sunt neatenți față de prietenii,
familia, sau colegii lor când sunt în preajma unor persoane noi. Aceste persoane sunt
dezorganizate, nu reușesc să aibe un program fix, fiind impulsivi, luând decizii pe moment în
funcție de ce anume îi interesează și le captivează atenția, făcând greșeli datorită lipsei de atenție.
Personalitatea colerică
Colericii sunt persoane directe, dure, puternice, agresive, analitici, logici, concentrați
asupra sarcinilor pe care le au de îndeplinit.
Persoanele cu o personalitate colerică sunt cele mai agresive din toate temperamentele.
Aceștia au tendința de a se impune altora, de a domina, găsind mereu motive de ceartă pentru
care reușește să găsească argumente.
Aceștia sunt insensibili la nevoile altora, având un comportament direct față de cei cu
care interacționează, spunându-le în față de gândesc fără să ia în considerare ce simte acea
persoană.
Situația actuală a cuplului:
1. Problema:
Ioana și Adrian s-au adresat la asistentul social din localitatea în care se află, din pricina
problemelor de comunicare și de agresiunea verbală din partea soțului, care continuă de 2 ani de
zile.
2. Situația actuală:
Doamna Ioana s-a prezentat la consiliere prezentând acuze privind agresiunea verbală a
soțului și lipsa de implicare în familie, precum și faptul că acesta bea și vine beat acasă făcând
scandal de față cu cei doi copii și mama ei și nici nu mai contribuie cu tot salariu la întreținerea
familiei sale, ceea ce a dus la o grea situație financiară în familie. Aceștia locuiesc împreună dar
nu sunt căsătoriți legal, datorită situației financiare. Împreună au doi băieți care sunt la
școală,unul de 8 ani și celălalt de 7 ani.
Din declarațiile sale a rezultat că au avut o căsnicie fericită o perioadă bună de timp, 4
ani, iar apoi au început să nu se mai înțeleagă, de când soțul ei a fost concediat de la locul de
muncă în care s-a angajat imediat după finalizarea liceului și unde a fost stabil mulți ani. Copii
lor nu mai reușesc să se concentreze la învățat datorită atmosferei din casă și datorită certurilor
dintre părinți, rămânând în urma cu școala de multe ori.
Soțul acesteia afirmă că nu este întocmai cum spune ea, că el este interesat de familie și
de copii.
Copii și-au exprimat sentimente de ură față de tată, deoarece acesta nu se mai implică în
educarea lor și nu se mai interesează de ei. Aceștia au povestit că acasă era o vreme când părinții
se iubeau și era pace în familie, dar pentru că tatăl nu mai este atent la ei și la mamă, ei au fost
nevoiți să preia din sarcinile acestuia.
3. Posibilități de intervenție terapeutică
Asistentul social, este profesionistul care intervine în sprijinul acestei familii, în a-și
conștientiza problemele cu care se confruntă și să îi ajute în a-și rezolva problemele din familie.
Doamna Ioana a făcut primul pas în acest demers al consilierii, însă asistentul social îi v-a
comunica acesteia importanța implicării în depășirea problemei și pe alți membrii, cum ar fi soțul
ei, dar și copii acestora, care vor fi prezenți în funcție de caz la câteva ședințe.
Asistentul social va implica în mod activ familia în etapa de diagnosticare a problemei cât
și în planul de intervenție care se face după o diagnosticare corectă a problemelor reale cu care
aceștia se confruntă. Asistentul social vorbește cu ambii despre importanța implicării active și de
interesul de care trebuie să dea dovadă asupra depășirii situației, doar în acest mod putând să
ajungă la un consens, să înlăture problema. Le aduce în discuție confidențialitatea asupra
informațiilor pe care le vor relata, astfel aceștia putând avea încredere în a se deschide fără
ezitări față de asistentul social.
O primă etapă în soluționarea problemelor din cadrul familiei este aceea de definire a
problemei de către Ioana și Adrian.
Ioana a identificat problema ca fiind comportamentul soțului, faptul că acesta nu mai
contribuie în casă cu nimic. Nu mai aduce bani, nu mai își îndeplinește atribuțiile în familie, nu o
ajută în educarea copiilor. Adrian în primă fază neagă afirmația soției, dar până spre final
ședinței reușește să-și asume ceea ce afirmă aceasta. El spune că acest comportament se
datorează faptului că și-a pierdut slujba și acum nu a mai reușit să găsească ceva la fel de bun,
într-un domeniu în care el a terminat studiu. Iar agresivitatea verbală și băutul se datorează
faptului că și-a pierdut încrederea în el.
Ultima etapă în pregătire intervenției este stabilirea unui acord scris cu membrii familiei
privitor la natura problemei, schimbările dorite, și tipul de acțiuni care vor trebui realizate în
acest scop.
Asistentul social va colecta informații referitoare la istoricul familiei, pentru a se clarifica
asupra evenimentelor principale care au avut loc în familie de-a lungul timpului și modul în care
au reușit să interacționeze.
Restabilirea contactului dintre cei doi soți, care este un pas important în consilierea
acestora. Astfel că rolul asistentului social este de a sprijini refacerea relației acestora. Astfel că
asistentul social îi încurajează pe aceștia să găsească moduri de a petrece timp împreună.
În elaborarea planului de intervenție acest cuplu vor trebui să fie de acord cu ceea ce spun
că doresc să îmbunătățească sau să schimbe în relația lor. Schimbarea vine de îndată ce fiecare
dintre aceștia fac pași spre îmbunătățirea relație, și doresc să se implice prin comunicare și
dăruire.
Ioana a propus în planul de intervenție ca ea să fie mai înțelegătoare față de el și să-l
sprijine în ceea ce își propune pe viitor, iar el și-a propus o listă cu ce poate să schimbe la
comportamentul față de el și de familie. Adrian a dorit sa fie sprijinit să-și găsească de lucru în
domeniu, deoarece acum lucrează altceva ce nu-i aduce nici plăcere și nici bani suficienți pentru
familie, iar mai dorește să renunțe la băutură, agresivitate verbală și să fie mai atent față de copii
și situația lor.
Asistentul social are va căuta să-i ajute pe acești beneficiari să-și vadă punctele tari și să
și le recunoască. Gândirea optimistă și pozitivă va fi întreținută și dezvoltată pe măsură ce
beneficiarii sunt ajutați să-și ofere feedback pozitiv unii altora. Asistentul social încurajează
exprimarea deschisă, astfel încât acest cuplu să reușească să își recunoască greșelile și să își
ceară iertare pentru ele.
Asistentul social va folosi teme de casă, benefice pentru schimbarea propusă de familie în
cadrul vieții lor. Așadar aceste teme vor fi spuse clar și oficial, aceștia trebuie să înțeleagă
seriozitatea și importanța acestui exercițiu. Temele vor fi date câte una/două pe sesiune în acest
fel să nu îngreuneze situația acestora. Temele de casă se vor da ambilor soți și acestea vor fi
verificate la începutul fiecărei sesiuni.
Asistentul social va găsi prin ANOFM loc de muncă nou și în domeniu dl. Adrian pentru
ca acesta într-adevăr să poată să lucreze într-un mediu dorit și mai bine remunerat.
Monitorizarea progresului și evaluarea schimbării se realizează atât pe parcursul
procesului de intervenție cât și în etapele finale ale acestuia. Această monitorizare a progresului
ajută familia să își păstreze sau sporească motivația de a continua procesul de schimbare. Astfel
că monitorizarea reușitei familiei se face de către specialist prin diferite metode, câteva dintre
acestea fiind observația comportamentului acestora și prin solicitarea de feedback din partea
cuplului asupra anumitor aspecte specifice.
După închiderea etapei de intervenție, asistentul social va păstra legătura cu beneficiarii,
căutând să evalueze nivelul de menținere și generalizare al schimbărilor realizate prin
contactarea și evaluarea ulterioară a familiei, la trei luni după închiderea intervenției.
Rezultate obținute:
- Un job în domeniu pentru Adrian;
- Integrarea acestuia într-un grup de tratament “alcoolici anonimi” pentru
dependența de alcool la dorința beneficiarului;
- Informații cu privire la repercusiunile violenței în familie;
- Restabilirea contactului dintre Adrian și familia sa;
- O bună comunicare în familie;
- Ajutor financiar: burse școlare pentru copii, pt.susținerea educației;
- Eliminarea violenței în cuplu.
Bibliografie

1. Sorin Negruți, Personalitatea, Editura București, București, 2012;


2. Neagoe Alexandru, Asistența socială a familiei: o abordare sistemică, Editura
Universității de Vest, Timișoara, 2015;
3. Abordări integrative în consilierea familială -suport de curs;
4. http://dir.upsc.md:8080/xmlui/bitstream/handle/123456789/351/Cuznetov%2C%2
0Larisa._%20Micleusanu%2C%20Zinaida._Bazele%20consilierii.%20Ghid%20
metodologic..pdf?sequence=1&isAllowed=