Sunteți pe pagina 1din 13

UNIVERSITATEA ROMÂNO – AMERICANĂ

FACULTATEA DE DREPT – IFR GR. 716, AN 2, SEM 1,

PROFESOR COORDONATOR: IONIȚĂ BURTEA ȘTEFANIA DIANA

REFERAT DREPT FINANCIAR ȘI FISCAL

Evaziunea fiscală

STUDENT
FELEA ALINA DANIELA
I. INTRODUCERE 3

II. EVAZIUNEA FISCALĂ ”LEGALĂ” 4

III. FRAUDA FISCALĂ 4

1. EVAZIUNEA DE TVA 4
2. DIMINUAREA VALORII MĂRFURILOR ÎN VAMĂ 5
3. CARUSELUL 5
4. ALTE FORME DE EVAZIUNE FISCALĂ 5

IV. CADRUL JURIDIC PENTRU COMBATEREA INFRACȚIUNII 6

V. INVESTIGAREA INFRACȚIUNILOR DE EVAZIUNE FISCALĂ 7

1. VĂZUTĂ PRIN OCHII EVAZIONIȘTILOR 7


2. VĂZUTĂ PRIN OCHII LEGII 8

VI. CAZURI CELEBRE DE EVAZIUNE FISCALĂ 8

1. MINGEA DIN TERENUL ADVERS 8


2. ȚIGARETA 9
3. CARITAS 9

VII. CONCLUZII FINALE 9

VIII. ANEXE 10

Page 2 of 13
I. Introducere

Într-o epocă în care schimbarea dictează tonul fiecărui domeniu, în care politicile
financiar – fiscale sunt într-o continuă armonizare cu legislația europeană dar și cu
inventivitatea tot mai ridicată a operatorilor economici care activează în România, evaziunea
fiscală reprezintă un ”dușman” de temut atât pentru forțele aparatului de stat cât și pentru proprii
cetățeni. Evaziunea fiscală se poate defini prin sustragerea în mod licit sau ilicit de la plata
anumitor contribuții datorate statului.

Primele forme de evaziune fiscală cunoscute sunt din sec. III e.n. când romanii îngropau
anumite bunuri pentru nu plăti taxele impuse pentru ele.

Psihologic analizând fenomenul putem vorbi despre o boală la nivel național, ivită ca
urmare a taxelor și impozitelor crescânde, operatorul economic sub presiunea unor plăți lunare
de pe urma cărora nu se văd obiectivele propuse de către stat realizate dar din cauza cărora riscă
să ajungă în imposibilitatea plății datoriilor proprii către terți și în cele din urmă, în mod
inevitabil să ajungă să își piardă afacerea apelează la fel și fel de subterfugii pentru a se eschiva
de la birurile solicitate. Cu toate că pe moment situația pare acoperită, pe termen lung datorită
modificărilor legislative ce merg pas la pas cu formele de evaziune fiscală operatorul economic
riscă să ajungă în aceeași situație doar că de această dată și cu problemele legale aferente.

Evaziunea fiscală a fost, este și va mai fi o prezență nedorită care costă statul în orice
țară, indiferent de mărime, sistem politic sau mecanisme de guvernare. Indiferent de forma de
manifestare, evaziunea fiscală împiedică statul în procesul de formare a veniturilor sale.

Fraudarea este formată din două elemente fără de care nu putem analiza fenomenul
respectiv partea materială ce este reprezentată efectiv de încălcarea legii și partea intențională
definită prin dorința de a evita impozitele și taxele.

Evaziunea fiscală este definită conform legii nr. 87/1994 pentru combaterea evaziunii
fiscale ca fiind „ sustragerea prin orice mijloace, în întregime sau în parte, de la plata
impozitelor, taxelor și a altor sume datorate bugetului de stat, bugetelor locale, bugetului
asigurărilor sociale de stat și fondurilor speciale extrabugetare de către persoanele fizice și
persoanele juridice române și străine, denumite contribuabili.”- art.1 din lege

Page 3 of 13
II. Evaziunea fiscală ”legală”

Vorbeam mai devreme de formele licite și ilicite ale evaziunii fiscale întrucât sistemul
financiar contabil încă are porți deschise către comiterea acestei infracțiuni dar îmbrăcată într-
o formă legală. Concret această formă este posibilă doar în situațiile în care legea lasă loc de
interpretări și contribuabilul speculează inadvertențele legale. Interpretarea favorabilă a
legislației în cadrul acestei forme este posibilă după cum urmează1:

- Posibilitatea achiziționării de mașini și utilaje pentru care statul acordă reduceri la


impozitul pe venit

- Constituirea de depozite în favoarea copilului/copiilor minori caz în care impozitul de


plătit este mult mai mic comparativ cu impozitul de fapt datorat

- Donații

- Facilități legale îndeosebi în zona programelor de finanțare în ceea ce privește pregătirea


profesională;

- Fonduri de rezervă prea mari față de cele justificate economic ducând la micșorarea
veniturilor impozabile.

- Facilitățile fiscale acordate firmelor nou înființate ce au dus la o explozie de astfel de


firme constituite doar cu scopul evaziunii.

III. Frauda fiscală

Frauda fiscală este reprezentată de sustragerea în mod fraudulos de la plata unor sume
ce se datorează în mod legal la bugetul de stat, astfel încălcându-se în mod voit prevederile
legale în vigoare. Formele îmbrăcate de frauda fiscală diferă de la caz la caz mergând de la
ținerea unor registre adiacente în ceea ce privește contabilitatea reală și cea frauduloasă a firmei,
mărfuri intrate/ieșite fără facturi, existența unor documente de plată fictive aferente tot unor
prestări servicii sau mărfuri fictive. Cele mai cunoscute forme sunt:

1. Evaziunea de TVA

Putem spune că este la modă, toată lumea se folosește de TVA pentru a eluda și a obține
profit, cu cât sumele sunt mai mari cu atât mai mult evazioniștii se vor strădui să păcălească

1 http://www.creeaza.com/legislatie/drept/FORME-ALE-EVAZIUNII-FISCALE845.php

Page 4 of 13
statul. Practic se cumpără marfă din Uniunea Europeană fără TVA și se vinde intern cu TVA
colectându-se taxa pe valoarea adăugată, în schimb, ”uită” să o vireze la bugetul de stat. Tot în
sfera comerțului dintre statele membre UE mai găsim și exporturile fictive care sunt automat
însoțite de cereri de rambursare prin care aceste firme primesc în mod nejustificat TVA înapoi.
Anual furtul de TVA privează statul de miliarde de euro. Din totalul dosarelor deschise pe
evaziune fiscală cel puțin 50% sunt pentru sume foarte mici care, privite din punct de vedere
valoric nu însumează nici măcar 1% din totalul sumelor fraudate2.

2. Diminuarea valorii mărfurilor în vamă

O altă metodă la fel de cunoscută și ”apreciată” de către evazioniști este diminuarea


valorii mărfurilor în vamă întrucât această valoare are efect direct asupra TVA de plată și statul
încasează un TVA mai redus. Cu toate că statul dispune periodic noi măsuri pentru controlul
prețurilor de intrare în vamă, cum este spre exemplu la fructe (cf. Anexa 1), încă există
modalități de diminuare a valorii prin reduceri de natură comercială sau financiară.

3. Caruselul

Frauda Carusel, denumită și Frauda comerciantului dispărut3 presupune achiziții


intracomunitare prin societăți fantomă care dispar fără a înregistra, declara și plăti TVA
colectată în urma livrărilor pe piața internă. Marfa introdusă în țară este facturată către
beneficiar direct sau în mod indirect prin alte firme fantomă pe baza tranzacțiilor succesive.
Această metodă este solicitantă pentru organele de cercetare întrucât trasabilitatea
documentelor nu poate fi asigurată cu ușurință și este deosebit de greu să se stabilească vinovații
și aceștia să fie trași la răspundere.

4. Alte forme de evaziune fiscală

Evaziunea fiscală se regăsește în toate formele și posibilitățile sunt nenumărate. În afară


de cele deja prezentate putem enumera:

2 https://www.capital.ro/mica-evaziune-intre-infractiune-si-subzistenta.html

3 Ivan LUCHIAN , dr., conf. univ., Institutul International de Management IMI-NOVA

Page 5 of 13
- Lipsa declarării în tot sau în parte a materiei impozabile
- Registre contabile nereale și menținerea unei duble înregistrări
- Dublarea caselor de marcat și a bonurilor fiscale
- Distrugerea de documente cu scopul de a ascunde informații referitoare la cantități,
prețuri, comisioane, livrări
- Întocmirea și depunerea de false declarații de impunere
- Reducerea cifrei de afaceri prin înregistrarea unor facturi de prestări servicii nerealizate
- Achiziții/vânzări fără documente
- Falsificarea bilanțurilor

IV. Cadrul juridic pentru combaterea infracțiunii

Legea nr. 241/2005 privind combaterea evaziunii fiscale adoptate la 15 iulie 2005
instituie măsuri de prevenire și combatere a infracțiunilor din sfera financiar-comercială.

Legea este structurată pe 4 capitole și cuprinde informații cu privire la contribuabili,


documente legale, formulare tipizate, obligații fiscale, infracțiuni și pedepse. Instituțiile care
organizează și efectuează controlul financiar cu scopul de a limita și pe cât posibil de a preveni
activitățile de fraudare sunt Ministerul Finanțelor Publice, Direcția Generală a Controlului
Financiar de Stat și Garda Financiară.

ANAF – Agenția Națională de Administrare Fiscală este subordonată Ministerului


Finanțelor Publice și controlează activitățile financiare ale persoanelor fizice și persoanelor
juridice. În cadrul ANAF funcționează Garda Financiară, Autoritatea Națională a Vămilor,
Direcțiile Generale ale Finanțelor Publice Județene, etc.

Tot în cadrul acestui capitol putem vorbi și despre celelalte instituții ale statului cu care
se poate colabora în materie de combatere a evaziuni fiscale din punct de vedere al trasabilității
documentelor, al obținerii unor documente care nu mai sunt la contribuabil precum și multe
altele. Nu fac referire la organele judiciare cu care colaborarea este deja impusă procedural ci
la celelalte organe care stochează informații și documente, autorizează și/sau avizează precum
și care efectuează controale adiacente care ar putea oferi puncte de pornire sau corelații lipsă
din veriga evaziunii fiscale. Dintre aceste instituții putem enumera fără a ne limita la:

- Camera de Comerț și Industrie


- Registrul Comerțului
- Registrul pentru Cadastru

Page 6 of 13
- Agenția Națională pentru Dezvoltare
- Oficiul pentru Combaterea Spălării Banilor
- Oficiul pentru Protecția Consumatorilor

V. Investigarea infracțiunilor de evaziune fiscală

1. Văzută prin ochii evazioniștilor

În ceea ce privește investigarea infracțiunilor drumul este lung și anevoios întrucât până
la momentul începerii acesteia, în anumite cazuri pot trece chiar și câțiva ani până la depistarea
evaziunii. După ce organul de urmărire penală a fost sesizat în conformitate cu reglementările
Codului de Procedură Penală îndeplinindu-se astfel condițiile de fond și formă începe ancheta
propriu zisă. De regulă, după sesizările efectuate din oficiu sau ca urmare a informărilor au loc
percheziții la domiciliile contribuabililor vizați precum și la sediile firmelor acestora. Prin
această metodă se urmărește colectarea de probe ce vor fi utilizate ca dovezi în procesele ce
urmează, dovezi care vor sta și la baza rechizitoriul4 final. În urma acestor percheziții se rețin
următoarele:

- Calculatoare / laptopuri și orice alte dispozitive de stocare de informații


- Telefoane / sim-uri
- Documente sau înscrisuri care vizează evaziunea fiscală
- Ștampile
- Sume de bani nejustificate (în cazul în care acestea există)
- Orice alte probe ce pot fi utilizate

Inculpații se prezintă în fața procurorului și li se comunică clar drepturile și obligațiile


pe care le au precum și învinuirile de care sunt suspectați. În urma finalizării perchezițiilor și a
declarațiilor preliminare, procurorul dispune fie măsura arestului preventiv în cazurile în care
suspecții pot influența ancheta sau se pot sustrage urmăririi penale, fie restricția de a părăsi
orașul/țara pe o anumită perioadă de timp precum și alte măsuri adiacente conform legii.

4 Act procesual prin care procurorul dispune trimiterea in judecată a inculpatului/inculpaților și pune
în mișcare acțiunea penală în cazul în care aceasta nu fusese pusă în mișcare. Dacă acțiunea penală
fusese pusă în mișcare prin ordonanță, rechizitoriul cuprinde numai dispoziția de trimitere în
judecată.

Page 7 of 13
2. Văzută prin ochii legii

În partea cealaltă lucrurile nu sunt la fel de simple. Organul de urmărire penală


întocmește un plan de anchetă care schițează și programează principalele modalități de
administrare a probatoriului la cazul concret. Acest plan vizează elementele care constituie
obiectul probațiunii:

- Ce trebuie demonstrat obiectiv și subiectiv


- Modalitățile de administrare a probelor fără a se deconspira ancheta
- Mijloacele de probațiune alese.

Planul de anchetă se împarte în două părți respectiv partea în care ancheta este secretă
și se colectează informații/documente și partea în care suspectului i se aduc la cunoștință
învinuirile.

Pasul următor este audierea părților implicate care trebuie efectuată de așa manieră încât
informațiile obținute să nu creeze o referință circulară ci să conducă exact la reliefarea formelor
de evaziune fiscală și persoanele implicate. De regulă se audiază persoanele adiacente care pot
furniza detalii dar care nu sunt implicate în procesul de evaziune fiscală întrucât aceștia sunt cei
mai deschiși la a colabora cu autoritățile.

După ce s-au luat declarațiile și pe baza celor procurate pe parcursul urmării penale se
identifică persoanele care din suspecți se transformă în învinuiți. Acțiunea este de departe de a
fi finalizată întrucât sunt necesare expertize grafologice, întocmirea de rapoarte de expertiză
contabile care stabilesc cuantumul prejudiciului, analiza amănunțită a tuturor informațiilor și
cadrul în care s-a desfășurat evaziunea fiscală, studierea activităților financiar bancare precum
și multe altele.

VI. Cazuri celebre de evaziune fiscală

1. Mingea din terenul advers

În urma transferului fotbalistului Florin Bratu de la Rapid la Galatasaray Istanbul se


estimează că statul Român ar fi păgubit cu circa 14 miliarde de lei vechi. Suma plătită pentru
acest transfer a fost de 2,75 milioane dolari conform declarațiilor date de oficialii clubului turc

Page 8 of 13
și documentelor emise de către aceștia dar în evidențele contabile ale Rapid nu apărea decât
suma de 1,75 milioane dolari, diferența încasată s-a pretins a fi o datorie mai veche5.

2. Țigareta

Cazul lui Florian Anghelescu este printre cele mai cunoscute în domeniul evaziunilor
fiscale. În momentul perchezițiilor efectuate s-au reținut peste 100.000 de pachete de țigări și
300.000 timbre din aceeași serie în aprilie 2005 la fabrica din Ceptura, Prahova plus încă alte
câteva sute de mii de țigări și timbre de la un depozit din Voluntari în luna Noiembrie a aceluiași
an, descindere care s-a desfășurat în timpul unei anchete a Gărzii Financiare, Anghelescu
încercând să fugă cu câteva dube de țigări. Doar la acest control s-a estimat o evaziune de peste
700.000 euro.

3. Caritas

Aceste activități au fost strict legate de economia subterană și au speculat în cel mai
josnic mod naivitatea și dorința de îmbunătățire imediată a unora. Trecând mai departe de
schemele teoretice care încercau să demonstreze sustenabilitatea proiectului s-au atras sume
exagerat de mari de bani utilizate la activități comerciale ilicite. Aceste operațiuni au generat
profituri neînregistrate, au subminat sistemul bancar și au avut un efect devastator asupra
monedei naționale.

VII. Concluzii finale

Evaziunea fiscală reprezintă un pericol clar asupra bugetului de stat și nu numai.


Amploarea luată de acest fenomen este îngrijorătoare întrucât pe termen lung poate duce la o
instabilitate a economiei naționale. Dacă în momentul de față organele de control aflate în
subordinea statului nu fac decât să creeze un spațiu comercial cu multe impozite și taxe, în
multe cazuri nejustificate, dacă nu se analizează în detaliu presiunile asupra cetățenilor și
contribuabililor care îi împing la astfel de gesturi, viitorul țării noastre este în pericol. Sumele
cu care statul este prejudiciat an de an de pe urma evaziunilor și de ce să nu vorbim și de sumele
sustrase chiar de către cei care ne conduc ne aduc în imposibilitatea de a ne dezvolta din punct
de vedere economic și nu numai. Evaziunea fiscală este copilul devenit deja adult al unei

5 https://www.gandul.info/stiri/motivare-in-dosarul-transferurilor-ce-l-a-scapat-pe-gica-
popescu-de-o-pedeapsa-mai-mare-12377277

Page 9 of 13
legislații imperfecte și rău asimilate, a unei legislații precare și sărace și a unei fiscalități
excesive.

VIII. Anexe

Page 10 of 13
Page 11 of 13
Page 12 of 13
BIBLIOGRAFIE
1. Cârlescu, Neculai (2013), Evaziunea fiscală. Comentarii și exemple practice, ediția a
II-a, Editura C.H. Beck, București.
2. Morar, Daniel (2004), Evaziune fiscală, Revista de drept penal, nr. 2.
3. Bica Gheorghe , Mihail Gheorghe, „Economia subterana și legea penală”, Revista de
Drept Penal, București, 1996
4. Consiliul Superior al Magistraturii (2015), Investigarea infracțiunilor de evaziune
fiscală, București.
5. Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea și combaterea evaziunii fiscale, publicată în
Monitorul Oficial nr. 672/27.07.2005, cu modificările ulterioare.
6. Legea nr.30, pentru organizarea și funcționarea controlului financiar și Gărzii
Financiare publicata în M.O. al României nr.64 din 27/03/1991
7. www.legestart.ro/au-fost-reglementate-conditiile-si-modalitatile-de-suspendare-a-
inspectiei-fiscale-i/
8. http://www.rasfoiesc.com/business/economie/finante-banci/EVAZIUNEA-FISCALA-
IN-ROMANIA48.php
9. www.gandul.info
10. https://legeaz.net/dictionar-juridic/rechizitoriu

Page 13 of 13

S-ar putea să vă placă și