In meditatie… ca in iubire

Fiinţa umană bajbaie în întuneric. Ea este asemenea unei case in care nu mai straluceste nici
cea mai mica flacara, asemenea unei case pierdute in ceata. Ceva s-a stins din interiorul ei. Cu
toate acestea, focul se poate aprinde din nou din cenusa.

Ca o corabie aflata in deriva, omul si-a uitat destinatia, nu mai stie ce sa faca. Totusi,
cunoasterea – acum moarta – poate fi reinviata din nou in sufletul sau. Nu trebuie sa ne lasam
coplesiti de disperare. Cu cat noaptea este mai profunda, cu atat zorii sunt mai aproape.

Iata de ce va adresez o chemare. Treziţi-va, va rog. De ce nu indrazniti sa recunoasteti ca viata

voastra este sumbra, obscura plictisitoare? Ea nu are nici o savoare, si ea nu poate fi altfel. Orice
bucurie este interzisa unei inimi tulburate, nelinistite.

In primul rand: traiti in prezent. Rezistaţi obiceiului de a va gandi la trecut sau la viitor. In cazul in
care cedaţi, unica traire care este importanta se va risipi si va trece fara sa va fi adus nimic.
Trecutul nu exista, el este doar un efect al memoriei voastre. Viitorul este la fel de inconsistent, el
este doar imaginatie. Numai prezentul este real, viu. Adevarul nu poate fi cunoscut decât în clipa.
Ca urmare, in timpul zilelor care vor urma, nu vă complaceti nici in amintiri, nici în proiectii.
Admiteti odata pentru totdeauna ca trecutul si viitorul sunt simple iluzii. Nimic nu este adevarat in
afara de clipa pe care sunteti pe cale sa o cunoasteti. Traiti-o in mod complet, fara nici o retinere.
In al doilea rand: fiti naturali. Sub efectul conditionărilor familiale si sociale, comportamentul
vostru a devenit o panoplie de masti. In toate circumstantele va imbracati cu o mantie de
ipocrizie, fiinta voastra reala v-a devenit incetul cu incetul, straina. Eliberati-va de toate definitiile
sociale care v-au fost lipite pe spate si care v-au rigidizat. Voi sunteti ceea ce sunteti, pur si
simplu. O fiinta umana obisnuita, fara nume, fara familie, fara prerogative, fara maretie sau
josnicie deosebita. Invatati sa traiti ca un barbat sau ca o femeie oarecare, caci in realitate sunteti
aşa cum sunteţi. Nu renuntati la viata sociala, job si familie, realizati doar ca sunteti deasupra lor.
In al treilea rand: meditati. Intindeti-va pe podea. Inchideti ochii si lasati-va cuprinsi de relaxare.
Spuneti-va timp de doua minute ca respiratia voastra devine lenta si regulata. Ea se va supune.
Apoi spuneti-va ca miscarea gandurilor voastre devine mai lenta, ca se opreste. Aceasta
autosugestie va provoca o relaxare totala a organismului vostru. Cand mintea voastra va fi
perfect calma, deveniti martorul atent al fiintei voastre launtrice, observati totul cu o constiinta
vigilenta. Aceasta „privire” neutra si tacuta va va revela pe voi, voua insiva.
Observati deci cu claritate in ce măsura gandirea si meditatia sunt opuse. Una se indreapta spre
ceea ce este exterior si strain celui ce gandeste. Cealalta se indreapta spre interior. Ratiunea
este o unealta buna pentru a percepe tot ceea ce este „altceva” decat voi insiva. Meditatia este
calea cunoasterii de sine. Confuzia dintre aceste doua notiuni este frecventa.
Tin sa va atrag atentia, deoarece este o eroare foarte grava. Meditatia este starea de ne-faptuire,
starea de „a fi” si nu starea de „a face”, repausul luminos in echilibru inalterabil care constituie
inima fiintei voastre. Cu toate ca termenul „meditatie” sugereaza un fel de initiativa, meditatia nu
are nimic in comun cu actiunea. Ar fi gresit sa spun ca am „practicat” meditatia; corect ar fi sa
spun ca am fost „in” meditatie. Este la fel ca iubirea (in love).