Tipuri de laseri

1. Laseri cu corp solid

Laserii cu corp solid formează o categorie aparte faţă de cei cu semiconductoare. Mediul
activ, în care se produce inversiunea de populaţie, este o bară cilindrică din cristal sau sticlă
(material amorf), în care se încorporează ioni. În cazul laserului cu rubin, cristalul este oxidul de
aluminiu Al2O3, dopat cu ioni de Cr3+, ale cărui niveluri energetice sunt reprezentate în figura
următoare.

E3
Tranziţie neradiativă
E2
Nivel metastabil
Pompaj
Tranziţie laser
E1

Se observă că este un laser cu trei niveluri, iar nivelul E3 este de fapt o bandă largă, ceea
ce permite ca pompajul optic să fie realizat cu o sursă de bandă largă, de exemplu o lampă flash.
Laserul cu rubin funcţionează în regim pulsat şi emite o radiaţie roşie, λ=694,3 nm (este prezentă
şi lungimea de undă de 692 nm, dar prima predomină). Cu o bară cilindrică de 5 mm diametru şi
5 cm lungime se pot obţine puteri de vârf de 10..20 kW. În regim de comutare Q se ajunge până
la 10 MW (sau chiar 10 GW). A fost primul laser funcţional, dar este destul de puţin fiabil.

Lampă flash Mediu activ

Comutare Q

Oglinzi

Un alt exemplu de laser cu corp solid este cel cu YAG-Nd (YAG este un oxid de
aluminiu şi ytriu Y3Al5O12, dopat cu neodim Nd3+, care este un pământ rar). Este un laser cu patru
niveluri, deci poate funcţiona şi în undă continuă, la puteri de până la 10 W. Pompajul se face cu
lămpi pe bază de tungsten şi poate fi de bandă largă, ca în cazul laserului cu rubin. Sunt posibile
mai multe tranziţii între 940 şi 1400 nm. Se pot obţine puteri de vârf foarte mari (1014 W în
impulsuri), randamentul fiind în jur de 2..5%. Laserul cu YAG-Nd este cel mai utilizat în
comunicaţii, după cei cu semiconductoare. Alte exemple de laseri cu corp solid sunt cei cu YAG-
Ho (2100 nm) şi YAG-Er (2940 nm), care au aplicaţii în medicină.
Ca ordine de mărime, laserii cu corp solid au un randament de 1..2%, un grad de
monocromaticitate de 104 şi un unghi de facicul de 10. Sunt necesare tensiuni de alimentare de
ordinul a 1 kV.
 E4
Tranziţie neradiativă
E3
Nivel metastabil
Pompaj
Tranziţie laser
E2
E1 Tranziţie neradiativă

2. Laseri cu gaz
Mediul activ este, în acest caz, în stare gazoasă. Există laseri cu gaz atomic, care
utilizează o tranziţie între două niveluri ale unui atom neutru şi laseri cu gaz ionizat (plasmă).
Pompajul se realizează printr-o descărcare electrică continuă.
Un laser cu gaz este constituit dintr-un tub de descărcare plasat între două oglinzi plane.
În unele cazuri, reglajul celor două oglinzi este dificil şi atunci se utilizează oglinzi concave
sferice, în care centrele de curbură şi focarele coincid.
Se poate arăta că, pentru stabilitatea laserului este necesar ca lumina să fie liniar
polarizată. Această condiţie se obţine închizând tubul cu gaz cu lame de sticlă, înclinate după
unghiul lui Brewster. În urma reflexiilor multiple, se selectează undele polarizate în planul de
incidenţă.
Cel mai cunoscut laser cu gaz este cel cu He-Ne, care conţine un amestec al acestor gaze,
dintre care mediul activ este neonul; excitarea atomilor de heliu se realizează printr-o descărcare
electrică, după care aceştia cedează energia atomilor de neon, prin coliziuni. Lungimea tubului
este de 0,5..1 m, iar diametrul interior este de 3 mm. Laserul posedă trei tranziţii, dintre care doar
una este în vizibil (roşu 632,8 nm). Puterea este în mod tipic de 0,5..5 mW, dar există exemplare
care dau 100 mW. În figura următoare este prezentată structura unui astfel de laser.

Tub de
cuarţ

Oglindă Electrozi
Lame de sticlă aşezate
la unghiul Brewster.
Transmit doar undele
polarizate în planul de
incidenţă
Laserii cu He-Ne se folosesc în aplicaţii de aliniere, ghidaj în mediu industrial, topografie,
(interferometrie, granulometrie, profilometrie), holografie, tipar şi în învăţământ.
Printre laserii cu gaz ionizat pot fi menţionaţi cei cu Ar şi Kr. deoarece gazele nobile sunt
dificil de ionizat direct, pe cale electrică, se preferă ionizarea prin coliziuni. Puterile de ieşire sunt
între 10 mW şi 3 W. Sunt disponibile mai multe lungimi de undă (488, 514 nm...); de exemplu,
laserul cu argon ionizat are nouă tranziţii posibile în spectrul vizibil, care pot fi separate, cum s-a
arătat cu prisme, reţele de difracţie etc.
Majoritatea laserilor cu gaz au un randament mic, de 10-1..10-2%, dar au un grad de
monocromaticitate foarte bun, de 106..109 şi un unghi de divergenţă al fascicolului de 0,03..0,150.
Aceste ultime două valori foarte convenabile apar, pe de o parte, pentru că gazul se află la o
presiune mică în tubul de descărcare, ceea ce face ca atomii să interacţioneze foarte slab între ei şi
să emită fotoni de frecvenţe foarte apropiate, iar, pe de altă parte, deoarece tubul de descărcare
este lung, ceea ce asigură coerenţa fascicolului.
Laserul cu bioxid de carbon conţine un amestec de CO2, heliu şi N2 (azot). Azotul
serveşte la pomparea pe nivelul superior, iar heliul la depopularea nivelului inferior. Posedă mai
multe tranziţii laser, dar cea mai importantă (câştig maxim) se situează pe 10,6 μm, în infraroşu.
Are un randament destul de bun (30%) şi poate produce puteri medii de ordinul kW sau chiar
MW. Puterea ieşirii este proporţională cu lungimea tubului de descărcare (100 W/m de tub) dar
necesită o tensiune de polarizare înaltă (12 kV/m de tub, când gazul este la presiune atmosferică).
Există câteva soluţii tehnice de reducere a acestei tensiuni. Se pot contrui laseri cu CO2 cu un
înalt grad de cromaticitate, astfel că se poate pune în evidenţă fenomenul de interferenţă la
diferenţe de drum de ordinul kilometrilor. Se folosesc pentru uzinarea materialelor, telemetrie,
chirurgie, stomatologie, în domeniul militar etc.

3. Laseri cu coloranţi ("dye lasers")

Aceşti laseri utilizează ca mediu activ moleculele unui colorant organic fluorescent, în
soluţie într-un lichid. Există multe tranziţii laser posibile, iar amplificarea mediului este de bandă
largă. Cu un solvent ca rodamina 6G, amplificarea are loc în tot spectrul vizibil şi se poate
construi un laser acordabil. Se poate ajunge şi în infraroşul apropiat şi în ultravioletul apropiat.
Este necesară însă o putere de pompaj mare, furnizată de obicei de un alt laser cu gaz ionizat,
argon sau azot.
Laserii cu coloranţi funcţionează în undă continuă dacă mediul activ este reînnoit
continuu.
Schema de principiu a unui laser acordabil cu colorant este prezentată în figura
următoare.
Pompajul moleculelor de colorant se face sau cu o lampă flash sau cu un alt laser având o
lungime de undă mai mică decât cea a laserului cu colorant. Reţeaua de difracţie, împreună cu
oglinda rotativă sunt folosite pentru selectarea radiaţiei având lungimea de undă dorită. Este
difractată spre sistemul de lentile doar radiaţia perpendiculară pe oglindă. Acesta din urmă are
rolul de a desfăşura fascicululul pentru funcţionarea corespunzătoare a reţelei de difracţie.
Laserii cu coloranţi sunt folosiţi în spectroscopie, fototerapie, dermatologie,
fotochimioterapie şi pentru producerea impulsurilor foarte scurte (femptosecunde).
 Oglindă rotativă

Pompaj cu laser

Oglindă
semitransparentă

Ieşire
Reţea de difracţie

Lentile (sistem telescopic)

Circulaţia
colorantului

4. Laseri cu excimeri
Laserii cu excimeri (denumirea corectă din punct de vedere chimic ar fi ar fi laseri cu
exciplex) se bazează pe combinaţii între doi atomi care pot exista doar în stare excitată şi care se
disociază de îndată ce energia de excitare este descărcată.
Un exemplu de astfel de laser are ca mediu activ un amestec de Xe, Cl şi Ne. O
descărcare electrică în mediu duce la excitarea atomilor de Cl, care formează cu atomii de Xe
exciplexul XeCl*. Acest complex există doar un timp de 10 ns, suficient ca să participe la o
acţiune laser pe 308 nm (în ultraviolet). Imediat după emisia unui foton, exciplexul XeCl* se
separă.
Alte exemple de combinaţii exciplex care pot participa la acţiuni laser sunt KrF*, pe
249 nm şi ArF* pe 193 nm..
Se folosec pentru imprimări la înaltă rezoluţie, ablaţia rece a ţesuturilor organice,
angioplastie etc.

Laseri cu semiconductoare - dioda laser

• Mediul amplificator este constituit dintr-o joncţiune pn, iar pompajul este realizat de un curent
electric.
• Materialul cel mai răspândit este arseniura de galiu GaAs, în diverse aliaje şi dopată
corespunzător n sau p. Recombinările electron – gol sunt preponderent de natură radiativă.
• Cavitatea Fabry-Pérot se obţine prin clivarea feţelor astfel încât acestea devin reflectante (un
coeficient de reflexie de ordinul a 30% este de obicei suficient pentru declanşarea acţiunii laser).
• Diodele laser au un volum mic, sunt ieftine, robuste, iar fasciculul emis prezintă o divergenţă
(semiunghi) de ordinul a 10o paralel cu joncţiunea şi 30o perpendicular pe aceasta.
• Prin utilizarea cristalelor având diferite compoziţii se pot acoperi mai multe game de lungimi
de undă. De exemplu, compusul AlGaAs poate emite între 600 şi 900 nm.
• Ca ordin de mărime, diodele laser au randamente de 10..20% sau mai mari, emit un flux
energetic de 10..100 mW, gradul de monocromaticitate este în jur de 500, unghiul de divergenţă
este de 100, iar tensiunea de polarizare este de 1..3 V.
• Diodele laser se utilizează în imprimante, oftalmologie, comunicaţii, videodiscuri etc.

Există LED – uri cu emisie frontală (a) şi laterală (b). Diodele

laser sunt cu emisie laterală.

Fotoni la ieşire.

Fotoni la Strat activ

intrare.

Funcţionarea unei diode ca amplificator de radiaţie

prin emisie stimulată.
 Suprafaţă
clivată

Suprafaţă
Strat activ clivată

Funcţionarea unei diode ca laser.

Radiaţia unei diode laser

 • Intensitatea spectrală relativă a diodelor laser are o formă tipică.

Iλ/Iλ,max Iλ/Iλ,max
Moduri Laser DFB
longitudinale
1 1

1/2 BFWHM ≈2 nm 1/2 BFWHM ≈0,2 nm

≈4 nm
λ λ

• După cum s-a arătat anterior, pentru ca laserul să oscileze într-un singur mod
longitudinal, este necesară inserarea unui element selectiv în cavitatea Fabry-Pérot. În
cazul diodelor laser, elementul selectiv este o reţea Bragg. Se obţine un laser cu reacţie
distribuită ("Distributed Feedback Laser" – DFB).
• Reţeaua Bragg (distribuită) constă dintr-un motiv periodic gravat pe o suprafaţă faţă
de care unda luminoasă are o propagare tangenţială. Se foloseţte în optica integrată. Este
remarcabil că propagarea este posibilă la un şir discret de lungimi de undă date de
λ m = 2nb / m , unde m este un număr între, b este pasul reţelei, iar n este un indice de
refracţie efectiv al ghidului, ce se poate calcula în funcţie de configuraţia geometrică şi de
maeriale. Cel mai bun randament se obţine pentru m=1. Dând o astfel de formă
semiconductorului care formează mediul activ al unei diode laser, se obţine un singur
mod de oscilaţie. În plus, indicele de refracţie al materialului din care e făcut ghidul poate
fi modificat pe cale electrică, prin efect electro-optic. Rezultă că un laser DFB poate fi

peliculă de protecţie; n3

ghid de unde superficiale; n1

substrat n2

Reţea Bragg distribuită; undele de lumină se propagă

tangent la motivul periodic (sinusoidal în cazul ilustrat)
modulat în frecvenţă.

• Caracteristica tensiune-curent a unei diode laser este asemănătoare cu cea a unui LED.
• Caracteristica flux energetic emis-curent a unei diode laser este prezentată în figura
următoare, parametrizată, după temperatura absolută T.

Emisie
Φ stimulată
T1 T2>T1
Emisie
spontană

Ith I

Când curentul de polarizare este mai mic decât o valoare numită de prag Ith ("threshold"),
dioda are o comportare de LED, iar fluxul energetic creşte încet cu creşterea curentului
de polarizare. În regiunea respectivă predomină emisiile spontane.
Când curentul de polarizare este mai mare decât valoarea de prag, predomină emisiile
stimulate, iar dioda are o comportare de laser. Panta curbei dΦ / dI devine mai
pronunţată (între 100 şi 200 mW/A).
• În regiunea laser, curba este puternic dependentă de temperatură. Curentul de prag
⎛ T2 − T1 ⎞
satisface I th (T2 ) = I th (T1 ) exp⎜⎜ ⎟ . T0 este o caracteristică a fiecărui material (150 K
⎟
⎝ T0 ⎠
pentru GaAlAs, 70 K pentru GaInAsP). Panta curbei este mai puţin sensibilă la
temperatura. Ea scade brusc peste o anumită temperatură (şi putere optică).
• Diagrama de radiaţie a unei diode laser (intensitatea radiantă în coordonate polare,
într-un plan ce trece prin axa laserului), în câmp îndepărtat, este prezentată în figura
următoare.

I <Ith

I >Ith

Lobii secundari împiedică folosirea diodelor laser ca emiţătoare pe fibre optice. În

majoritatea cazurilor relevante în practică, ghidul de unde care constituie cavitatea laser
este suficient de îngust pentru ca aceşti lobi să nu apară.
• În cazul existenţei unui singur lob, radiaţia laserului arată ca în figura următoare.
 Câmp îndepărtat

Câmp apropiat

Există un câmp apropiat, de formă eliptică, de dimensiuni mici (tipic 1×5 μm) şi un câmp
îndepărtat, divergent din cauza difracţiei. Există laseri astigmaţi, la care divergenţa
fascicolului începe în interiorul ghidului. Fascicolul este aproximativ gaussian, în sensul
că variaţia intensităţii energetice în planele care trec prin axele elipsei are aproximativ
forma clopotului lui Gauss.