Cele cinci moduri de abordare a conflictelor

“Situaţiile conflictuale“ sunt acelea în care dorinţele a doi oameni par incompatibile. În
astfel de situaţii putem descrie comportamentul unei persoane pe două coordonate de
bază:

1. asertivitatea, măsura în care individul încearcă să-şi satisfacă propriile dorinţe, şi

2. cooperarea, măsura în care individul încearcă să satisfacă dorinţele celeilalte
persoane.

Aceste două coordonate de bază pot fi folosite pentru a defini cinci metode specifice de
abordare a conflictelor. Aceste cinci “moduri de abordare a conflictelor“ sunt arătate mai
jos:
Neasertivitate--Asertivitate

Competiţie Colaborare
Asertivitate

Compromis
e

Evitare Acomodare

Necooperativ-------------------Cooperativ
Cooperare

Competiţia este asertivă şi necooperativă - un individ îşi urmăreşte propriile scopuri pe

seama celuilalt. Acest mod indică o orientare spre putere a individului, care foloseşte orice
mijloace care i se par potrivite pentru a-ţi impune punctul de vedere - capacitatea de
argumentare, rangul, sancţiuni economice. Competiţia poate să însemne “susţinerea

1/2
HNDCONFLICT Adaptare © Centrul de Dezvoltare Managerială 2001
propriilor drepturi“, apărarea unui punct de vedere pe care îl credem corect sau, pur şi
simplu, încercarea de a câştiga.

Acomodarea este neasertivă şi cooperantă - opusul competiţiei. Când adoptă acest mod,
individul îşi neglijează propriile interese pentru a le satisface pe ale celuilalt; acest mod
conţine un element de sacrificiu de sine. Acomodarea poate lua forma generozităţii
dezinteresate, a carităţii, a ascultării ordinelor altuia în ciuda propriilor dorinţe sau a
cedării în faţa altui punct de vedere.

Evitarea este neasertivă şi necooperantă - individul nu-şi urmăreşte propriile interese şi

nici pe ale altuia. El nu ia atitudine faţă de conflict. Evitarea poate îmbrăca forma ocolirii
diplomatice a unei chestiuni, a amânării ei până la un moment mai propice, sau, pur şi
simplu, a retragerii dintr-o situaţie ameninţătoare.

Colaborarea este şi asertivă şi cooperantă - opusul evitării. Colaborarea implică o

încercare de a lucra cu cealaltă persoană pentru a găsi o soluţie care să satisfacă pe deplin
interesele ambelor părţi. Înseamnă disecarea unei probleme pentru a identifica interesele
de bază ale celor doi indivizi şi pentru a găsi o alternativă care să le rezolve pe ale
amândurora. Colaborarea între două persoane poate lua forma explorării unei situaţii de
dezacord pentru a afla şi învăţa câte ceva din ideile celuilalt, a rezolvării unei situaţii care
altminteri i-ar aduce pe cei doi într-o relaţie de competiţie sau a confruntării cu o problemă
interpersonală şi a încercării de a o soluţiona în mod creativ.

Compromisul este intermediar atât în ce priveşte asertivitatea cât şi în ceea ce priveşte

cooperarea. Obiectivul este acela de a găsi o soluţie rapidă, reciproc acceptabilă, care să
satisfacă parţial ambele părţi. Se situează pe o poziţie intermediară între competiţie şi
acomodare. Compromisul înseamnă a ceda mai mult decât în cazul competiţiei dar mai
puţin decât în cazul acomodării. Prin urmare, abordează o problemă mai direct decât
modul evitării, dar n-o explorează la fel de profund ca modul colaborării. Compromisul
poate să însemne depăşirea divergenţelor de opinii, schimbul de concesii sau căutarea unei
căi de mijloc rapide.

2/2
HNDCONFLICT Adaptare © Centrul de Dezvoltare Managerială 2001
 CÂŞTIGURI ASOCIATE CU MODURILE DE ABORDARE A CONFLICTULUI

EVITARE ACOMODARE COMPROMIS COLABORARE

COMPETIŢIE

Posibilitatea de a câştiga Nu există pierdere de timp sau Puţine încurcături, lipsa Toţi cei implicaţi în conflict Părţile implicate în conflict
totul energie posibilităţii apariţiei unor câştigă ceva câştigă
eşecuri
CÂŞTIGURI

Provocatoare, utilizarea Păstrarea timpului şi energiei Ceilalţi vă pot percepe ca o “Menţinerea păcii” Posibilitatea de a adopta
anumitor strategii disponibile pentru situaţii persoană care le oferă soluţii aplicabile pe termen
conflictuale mult mai sprijin lung
importante

Exercitarea propriilor surse Energie şi timp investit în Poate sau nu încuraja Creativitate în rezolvarea
de putere alte obiective personale creativitatea în rezolvarea problemelor
situaţiei conflictuale

Menţinerea relaţiilor
interpersonale

Înţelegere completă a
situaţiei existente

Îmbunătăţirea calităţii
soluţiei găsite şi a gradului
de implicare a celorlalţi

PIERDERI ASOCIATE CU MODURILE DE ABORDARE A CONFLICTULUI

HNDAVAN&DEZAVAN 3/2 Adaptare © Centrul de Dezvoltare Managerială 2001
 EVITARE ACOMODARE COMPROMIS COLABORARE
COMPETIŢIE

Posibilitatea de a pierde Creativitate redusă în Asertivitate şi stimă de Deoarece nici o parte nu Pierderea autonomiei
totul rezolvarea problemelor sine scăzute e pe deplin satisfăcută
conflictul poate să
izbucnească
PIERDERI

Îndepărtarea celorlalţi Redusă înţelegere a Pierderea surselor de Nici o persoană dintre Consum de timp şi
nevoilor celorlalţi putere existente cele implicate în energie
conflict nu şi-au
satisfăcut pe deplin
nevoile personale

Descurajarea celorlalţi Incompletă înţelegere a Absenţa propriilor

de a lucra cu voi mediului de muncă contribuţii la rezolvarea
situaţiei conflictuale

Potenţială creştere a Lipsa stimulării Apariţia sentimentului

conflictelor pe viitor sau de abandon în cazul
mult mai multe evitări persoanelor care se
ale conflictelor din bazau pe voi în
partea celorlalţi rezolvarea situaţiei

HNDAVAN&DEZAVAN 4/2 Adaptare © Centrul de Dezvoltare Managerială 2001

Utilizări ale modalităţilor de abordare a conflictelor

Competiţie – utilizări
 Când acţiunea rapidă şi hotărâtă e vitală - de exemplu în cazul urgenţelor.
 În chestiuni importante care necesită adoptarea unui curs de acţiune care nu se bucură
de popularitate - de exemplu reducerea cheltuielilor, asigurarea respectării unor reguli
nepopulare, disciplina
 În chestiuni vitale pentru bunăstarea companiei atunci când ştiţi că aveţi dreptate
 Pentru a vă proteja de cei care profită de pe urma comportamentului necompetitiv

Colaborare – utilizări
 Pentru a găsi o soluţie integratoare atunci când ambele seturi de probleme sunt
prea importante pentru a recurge la compromis.
 Când obiectivul dumneavoastră este să învăţaţi - de exemplu să vă verificaţi presupunerile sau
să înţelegeţi punctele de vedere ale celorlalţi
 Pentru a combina propriile puncte de vedere cu cele ale unor persoane care au perspective
diferite asupra aceleiaşi probleme.
 Pentru a obţine acordul şi implicarea celorlalţi prin încorporarea problemelor acestora într-o
decizie luată prin consens
 Pentru a rezolva resentimentele care pot deteriora relaţiile interpersonale.

Compromis – utilizări
 Când scopurile sunt de importanţă moderată dar nu merită efortul sau tensiunile potenţiale ale
unor modalităţi mai asertive de abordare a conflictului
 Când doi oponenţi cu putere egală se dedică în întregime unor scopuri care se
exclud reciproc – în cazul negocierilor dintre sindicat şi conducere în privinţa
salariilor
 Pentru a obţine soluţii temporare la probleme complexe.
 Pentru a ajunge la soluţii rapide în situaţii de criză
 Ca alternativă atunci când colaborarea sau competiţia nu reuşesc

Evitarea – utilizări
 Când o problemă e lipsită de importanţă sau când alte chestiuni sunt mai presante.

HNDAVAN&DEZAVAN 5/2
Adaptare © Centrul de Dezvoltare Managerială 2001
  Când nu vedeţi nici o şansă de a rezolva o problemă
 Când daunele potenţiale ale încercării de a rezolva conflictul ar fi mai mari decât beneficiile
aduse de rezolvarea lui.
 Pentru a-i lăsa pe oameni să se liniştească - a reduce tensiunile la un nivel constructiv şi a regăsi
perspectiva şi atitudinea adecvată
 Când adunarea de informaţii suplimentare valorează mai mult decât avantajele unei decizii
imediate.
 Când alţii pot rezolva conflictul mai eficient
 Când problema în cauză pare să fie tangenţială sau simptomatică pentru alta mai gravă.

Acomodarea – utilizări
 Când vă daţi seama că nu aveţi dreptate - pentru a putea auzi un alt punct de vedere,
pentru a învăţa de la alţii şi pentru a vă arăta echitabilitatea
 Când chestiunea e mult mai importantă pentru celălalt decât pentru dumneavoastră
- pentru a satisface nevoile celorlalţi şi ca gest de bunăvoinţă care să ajute la
menţinerea unei relaţii de cooperare
 Ca să vă creaţi credit pentru probleme ulterioare, mai importante din punctul dumneavoastră de
vedere
 Când continuarea competiţiei ar dăuna cauzei dumneavoastră - când sunteţi în
inferioritate şi pierdeţi
 Când păstrarea armoniei şi evitarea disfuncţionalităţilor sunt deosebit de importante
 Pentru a ajuta la dezvoltarea managerială a subordonaţilor, permiţându-le să experimenteze şi să
înveţe din propriile greşeli

HNDAVAN&DEZAVAN 6/2
Adaptare © Centrul de Dezvoltare Managerială 2001