Optica este o ramură a fizicii care studiază proprietățile și natura luminii, modul

de producere a acesteia și legile propagării și interacțiunii luminii cu substanța.

Cuvântul "optică" vine de la cuvântul grecesc optikos (relativ la vedere), înrudit
cu optos (vizibil) și cu ops (ochi). Principalele subdomenii ale opticii sunt optica
geometrică și cea ondulatorie.
Istoric
Articol principal: Istoria opticii.
Lumina este agentul fizic care impresionează ochiul, și prin aceasta poate fi
văzută.
Natura luminii și structura ei au constituit o preocupare a omului din cele mai
vechi timpuri. Datorită mijloacelor aproape inexistente de cercetare a luminii,
diversele ipoteze privind lumina au fost multă vreme speculative. Mai precise au
fost legile propagării luminii, conform cărora, de exemplu, ea se propagă în linie
dreaptă. Aceasta a făcut ca între anii 1626-1637 Rudolph Snellius și Descartes să
enunțe legile refracției. Legile reflexiei erau cunoscute încă din antichitate, nu se
știe când și de cine au fost descoperite și enunțate, dar se știe că Euclid și
Aristotel le foloseau. În cartea sa Kitab al-manazir (Cartea despre optică,
cunoscută în latină sub titlul De Optica), savantul medieval arab Ali bin al-
Haytham (în latină Alhazen, 965-1039) vorbește despre refracția luminii în aer și
în apă, despre proprietîțile camerei obscure și ale lentilelor.[1]
Dezvoltarea mijloacelor de cercetare și experimentare a dus la certitudinea că
fenomenele luminoase sunt produse de câmpul electric alternativ al undelor
electromagnetice, deci o rază de lumină este de fapt o undă electromagnetică.
Generalități
Optica se grupează pe trei mari secțiuni importante:
1. Optica geometrică, în care legile propagării luminii și formarea imaginilor
optice sunt studiate făcându-se abstracție de natura luminii. Fenomene
specifice sunt reflexia luminii, refracția luminii.
2. Optica ondulatorie, în care fenomene ca difracția, interferența și
polarizarea luminii sunt explicate prin considerentul că lumina este un
fenomen de natură ondulatorie, mai concret o undă electromagnetică.
3. Optica fotonică, în care sunt studiate efectul fotoelectric și alte efecte care
scot în evidență aspectul corpuscular, fotonic al undelor electromagnetice.
Fenome optice consacrate sunt: dispersia luminii, curcubeul (apare datorită
fenomenelor de refracție, reflexia luminii și dispersia luminii), absorbția luminii,
polarizarea luminii.