Icoana ortodoxă, sursă a catehezei

Abstract: The challenge of the contemporary catechesis as it is approached by the patristic theology is
extremely important: The Triads of Saint Gregory Palamas suggest a vivid theology which cannot go
without the hesychast experiences, results of the ascetical life. The unity of the theological knowledge
is represented, in fact, by the unity of the hesychast living on its whole. The knowledge of God is a
unitary act, which moves from multiplicity to unity, not by acquiring multiplicity, but overcoming it in
a transcendental way. Saint Gregory Palamas is categorical in this sense: the human judgment can
stray from its verticality and congruency with its simple truths. The demand of establishing any kind
of catechesis on answers regarding firstly the scientific primary truth `area` and, then, the truths
resulted from the confessional knowledge is a premise which cannot form the base of a real
catechetical itinerary. The icon is one form, very important, of this knowledge.

Cunoaşterea nu poate fi disociată de vedere. Orice act aducaţional implică şi presupune

existenţa unui suport vizual care să poată fi folosit la momentul oportun. Atunci când vorbim despre
icoană, nu putem ignora aspectul ei pedagogic, de sursă pentru înţelegerea descoperirii tainei
Dumnezeului întrupat. „A apărea înseamnă «a veni la lumina zilei», «a lua loc în lumină», în
orizontul de vizibilitate în interiorul căruia orice lucru poate deveni vizibil pentru noi, Înainte însă ca
acest lucru să poată lua loc în acest orizont de lumină şi să nis e descopere, trebuie să fie deschis şi să
se arate orizontul însuşi, trebuie să se producă vizibilitatea orizontului. Această vizibilitate a
orizontului e faptul de a apărea al lumii. A apărea nu mia înseamnă atunci pur şi simplu: a veni în
această lumină care e cea a lumii, a deveni vizibil în ea, ci desemnează atunci venirea lumii înseşi,
ivirea luminii, vizibilizarea orizontului”.