Sunteți pe pagina 1din 21

Rezumat pentru Examen

METODOLOGIA CERCETĂRII
CUPRINS
PSIHOLOGIA CA ȘTIINȚĂ ................................................................................................................ 4
Definiții, obiective și dimensiuni ale cercetării .................................................................................... 4
Obiectivele cercetării ............................................................................................................................ 4
Dihotomiile cercetării ........................................................................................................................... 4
Metode de cercetare .............................................................................................................................. 5
PLANIFICAREA ŞI PROIECTAREA UNEI CERCETĂRI ............................................................ 5
Tipuri de metode de cercetare ............................................................................................................... 6
Procesul de planificare și proiectare a cercetărilor cantitative ............................................................. 6
1. Alegerea temei de cercetare bazată pe: .................................................................................. 6
2. Analiza literaturii de specialitate ............................................................................................ 6
3. Formularea problemei de cercetare ........................................................................................ 7
4. Formularea ipotezelor de cercetare ........................................................................................ 8
5. Selectarea design-ului de cercetare ........................................................................................ 8
6. Crearea planului de cercetare ................................................................................................. 9
7. Interpretare a datelor şi evaluarea validităţii cercetării .......................................................... 9
8. Evaluarea validităţii cercetării .............................................................................................. 10
9. Comunicarea rezultatelor...................................................................................................... 10
Consideraţii multiculturale ................................................................................................................. 10
VARIABILE, PROBLEME ŞI IPOTEZE DE CERCETARE ......................................................... 10
Variabile ............................................................................................................................................. 10
Metode de cercetare ................................................................................................................................ 12
EXPERIMENTELE PROPRIU-ZISE................................................................................................ 13
Design-uri experimentale propriu-zise: .............................................................................................. 13
PLANURI DE CERCETARE NON-EXPERIMENTALE ............................................................... 15
Validitatea internă ................................................................................................................................... 16
Amenințări ale validităţii interne: ....................................................................................................... 16
METODE GENERALE DE CONTROL ALE EFECTELOR VARIABILELOR PARAZITE .. 17
Surse de amenințare ale validităţii interne: ......................................................................................... 17
1. EFECTELE EXPERIMENTATORILOR: ........................................................................... 17
VALIDITATEA EXTERNĂ................................................................................................................ 19
AMENINŢĂRI LA ADRESA VALIDITĂŢII EXTERNE ............................................................... 19
1. Caracteristicile eșantionului ................................................................................................. 19
2. Caracteristicile stimulilor și circumstanțelor ........................................................................ 19
3. Reactivitatea la măsurile experimentale ............................................................................... 19
4. Inferenţa tratamentului multiplu ........................................................................................... 19
5. Efectul de noutate ................................................................................................................. 20
6. Reactivitate evaluării ............................................................................................................ 20
7. Sensibilizarea pretest si posttest ........................................................................................... 20
8. Momentul evaluării si măsurării ........................................................................................... 20
VALIDITATEA DE CONSTRUCT ................................................................................................... 20
VALIDITATEA STATISTICĂ ........................................................................................................... 21
Puterea statistică scăzută..................................................................................................................... 21
Variabilitatea....................................................................................................................................... 21
Lipsa de fidelitate a măsurilor ............................................................................................................ 21
Comparațiile statistice multiple .......................................................................................................... 21
PSIHOLOGIA CA ȘTIINȚĂ
Definiții, obiective și dimensiuni ale cercetării
 Smith (1981) sugerează că cercetarea reprezintă o investigație disciplinată care „trebuie realizată și raportată astfel încât argumentele logice să fie
atent examinate; nu depinde de verosimilitatea, statusul sau autoritatea autorului; eroarea este evitată; testarea și verificarea sunt evaluate; căutarea
obiectivă a adevărului este mai importantă decât ideologia.

Obiectivele cercetării
 Creșterea nivelului de cunoștințe din cadrul disciplinei;
 Creșterea nivelului de cunoaștere științifică al cercetătorului, ca fi consumator profesionist de știință, pentru a înțelege noile evoluții în cadrul
disciplinei.
Îmbunătățirea cunoștințelor de bază ale disciplinei
Dezvoltarea teoriilor Aplicații practice Dezvoltarea instrumentelor de cercetare
O teorie prezintă concepte interdependente, Furnizarea de dovezi pentru a creștere eficienta unui
definiții și propuneri care oferă o imagine curriculum, tehnici terapeutice sau modificări Crearea metodelor pentru evaluarea
sistemică a fenomenului și identifică relațiile administrative, atunci când nu există o teorie care să comportamentelor.
dintre variabile. prezică rezultatele.

Dihotomiile cercetării
1. Teoretic vs. aplicat
2. Laborator vs. teren
3. Răspunsul participantului vs. observația cercetătorului
4. Cantitativ/post-pozitivist vs. calitativ/constructivist filosofic
- Termenul de paradigmă semnifică credințele împărtășite de membrii unei comunității științifice.
5. Cantitativ/obiectiv vs. calitativ/subiectiv și metode de colectare a datelor
6. Analiza cantitativ/statistică vs. calitativ/descriptiv
Metode de cercetare
 Distribuția aleatorie a subiecților în grupe de comparație sau intervenție
M. experimentală  Variabile independente active/manipulate
 Scorurile obținute de membrii grupelor sunt denumite variabile dependente.
Metode de cercetare

Experimentale  Fără distribuția aleatorie a participanților în grupe


 Variabile independente active/manipulate
M. cvasi-experimentale
 Scorurile obținute de membrii grupelor sunt denumite variabile dependente.
 Cercetările care au clase preexistente sau grupuri, sunt considerate cvasi-experimente.
 Comparație între câteva grupe în ceea ce privește variabila dependentă.
Metodele comparative
 Grupele se bazează pe variabile independente invocate/atribute;
Non-experimentale
 Conțin două sau mai multe variabile continui ale aceluiași grup de participanți, și care
Metodele asociative
sunt legate între ele sau asociate.
Descriptive Nu conține variabile independente, ci doar descrie un eșantion fără a folosi statistici inferențiale.

PLANIFICAREA ŞI PROIECTAREA UNEI CERCETĂRI


Definiția și scopul cercetării
 Designul cercetării trebuie să nu deservească altui scop decât celui declarat.
 Obiectivul științelor sociale și comportamentale este de a înțelege complexitatea comportamentului și experienței umane
(Creswell, 2008).
Tipuri de metode de cercetare
Două abordări clasice distincte sunt utilizate pentru a colecta datele și a le explica
Metodele calitative Metodele cantitative
Tipuri de date – Textuale Tipuri de date – Numerice
Un design de cercetare cantitativ implică 5 faze (Crotty, 1998; Creswell, 2003):
Creswell (2008) descrie 6 etape care trebuie incluse în
1. Scopul și problemele de cercetare;
fiecare proiect de cercetare care folosește metode calitative:
2. Perspective sau modele teoretice;
1. perspective filosofice sau teoretice,
3. Metoda ce include:
2. introducerea studiului
- eșantionarea (și o evaluare a validității externe),
- include scopul și problemele de cercetare;
- instrumente (plus o evaluare a validității de construct),
3. colectarea datelor;
- design de cercetare (include o evaluare a validității interne și colectării datelor),
4. analiza datelor;
- analiza datelor (include o evaluare a validității statistice a concluziilor);
5. scrierea raportului
4. Raportarea rezultatelor;
6. standarde de calitate și verificare.
5. Concluzii și implicații.
*metode mixte – care înglobează atât date textuale cât și numerice

Procesul de planificare și proiectare a cercetărilor cantitative


 Înainte de colectarea datelor cercetătorii trebuie să identifice o zonă de interes, să analizeze literatura de specialitate, să formuleze problema de
cercetare sau să aleagă corect metoda de cercetare.
Problemelor cele mai frecvente întâlnite de cercetători în planificarea și proiectarea unui studiu empiric:
1. Alegerea temei de cercetare bazată pe:
- Interes
- Rezolvarea problemelor (găsirea soluțiilor pentru o serie de probleme particulare.)
- Studii anterioare (cercetările anterioare pot fi bogata sursă de noi idei. - Cercetarea dă naștere cercetării
- Teoria (o teorie prezintă concepte interdependente, definiții și propuneri care oferă o imagine sistemică a fenomenului și identifică relațiile
dintre variabile.) + Este important să reținem faptul că ideile de cercetare trebuie să aibă la bază o teorie (Serlin, 1987).
2. Analiza literaturii de specialitate
3. Formularea problemei de cercetare
* Problema de cercetare are, de obicei, forma unei întrebări concise cu privire la relația dintre două sau mai multe variabile.
* Este deosebit de important ca întrebarea să fie suficient de specifică și să indice în mod clar ceea va fi studiat, evitând astfel confuzia.

Kerlinger (1973) susține că problemele de cercetare trebuie să îndeplinească trei criterii.


a) În primul rând problema de cercetare trebuie să descrie relația între două sau mai multe variabile.
b) În al doilea rând problema de cercetare ar trebui să ia forma unei întrebări.
c) În al treilea rând problema de cercetare trebuie să poată fi testată empiric, folosind datele derivate din observația directă și teste.
 Nu în ultimul rând problemele de cercetare trebuie să fie formulată specific.
 Caracteristicile unei bune probleme de cercetare
 Trebuie să acopere o lacună în literatură sau să testeze o teorie.
 Trebuie să fie formulată clar, neambiguu, indicând modul de relaţionare al variabilelor.
 Trebuie să fie testabilă prin metode empirice.
 Problema nu trebuie să conţină opinia morală, politică sau etică a cercetătorului.
 Cercetătorul trebuie să poată culege date pentru a putea răspunde la problema de cercetare.
 Metoda folosită trebuie să fie etică şi consistentă condiţiilor pe care trebuie să le îndeplinească o cercetare etică.
 Trebuie să fie fezabilă ținând cont de resursele şi abilităţile cercetătorului.
 Cercetătorii trebui să aleagă probleme de cercetare care îl interesează pentru a avea motivaţia să finalizeze cercetarea.
 Probleme de cercetare descriptive
o Întrebările descriptive se referă la o descriere sumară a datelor curente, actuale, fără a încerca să le generalizeze la o populație mai mare.
o Aceste probleme vizează diferite aspecte ale unei singure variabile.
o Problemele descriptive pot cuprinde întrebări despre tendinţa centrală, distribuţia de frecvenţă, procente ale fiecărei categorie, variabilitatea sau
forma de distribuţie.
o Unele probleme descriptive sunt formulate pentru a testa presupuneri, altele descriu pur şi simplu caracteristici demografice sau descriu o
variabilă dependentă.
4. Formularea ipotezelor de cercetare
* O ipoteză reprezintă o încercare a de a explica, prezice și explora fenomenul care ne interesează.
În multe studii ipotezele explică, prezic și explorează relația dintre două sau mai multe variabile (Kazdin, 1992; Christensen, 2001).

Trebuie să menționăm două condiții importante ale formulării ipotezelor de cercetare.


1. În primul rând toate ipotezele să poată fi respinse pe baza rezultatelor studiului (Christensen, 2001).
Dacă ipoteza nu poate fi respinsă prin rezultatele cercetării, atunci cercetătorul nu desfășoară o investigație științifică.
2. În al doilea rând, predicțiile cuprinse în ipoteze să poate fi ulterior testate empiric prin colectarea și analiza datelor, pentru ca în final
acestea să poată fi susținute sau respinse de rezultatele cercetării.

Tipuri de ipoteze

Ipotezele direcționale sunt formulate atunci când se așteaptă diferențe între


Cercetătorii formulează ipoteze non-direcționale atunci
grupurile studiate și este presupus și sensul diferinței.
când cred că vor apărea diferențe între grupe și nu au
Dacă în formularea ipotezei se folosesc termeni de comparație cum ar fi
idee despre direcția în care va apărea diferența.
“mai mult”, “mai puțin”, ‘mai bun”, “mai rău”, atunci aceasta este direcțională.

Exemplu: Se poate formula ipoteza spunând simplu că va


Exemplu: Cei expuși tehnicilor de îmbunătățire a capacității mnezice obține
apărea o diferență între cele două grupuri la testul de
performante mai bune la testul de memorie decât cei din grupul de control.
memorie.

5. Selectarea design-ului de cercetare


Alegerea variabilelor cercetării:
 continui vs. discontinui
 cantitative vs. calitative,
 independentă vs. dependentă.
6. Crearea planului de cercetare
 Selectarea eșantionului:
 Pentru ca rezultatele studiului să fie generalizate dincolo de eșantionul folosit in studiu, acesta trebuie să fie reprezentativ pentru
întreaga populație.
 Procedura utilizată pentru a obține un eșantion reprezentativ se numește selecție aleatorie.
- Selectarea aleatorie este o procedura prin care un eșantion de participanți este ales dintr-o populație țintă în așa fel încât fiecare
membru al populației țintă să aibă șanse egale pentru a fi selectat pentru a participa la studiu.
Cercetătorii care utilizează selectarea aleatorie inițial definesc populația țintă, apoi aleg aleatoriu din populație numărul necesar de
participanți. Trebuie ca populația să fie foarte precis definită. Rezultatele studiului nu pot fi generalizate doar pe baza selecției
aleatorii a participanților din populația țintă. Dovada generalizării rezultatelor studiului vine din replicarea acestora: Cu alte
cuvinte, cea mai eficientă cale pentru a demonstra generalizarea rezultatelor unui studiu este să se realizeze același studiu pe alte
eșantioane pentru a vedea daca se obțin aceleași rezultate.
- Distribuirea participanţilor în grupuri implică distribuirea participanţilor grupurilor studiului în așa fel încât fiecare participant
să aibă șanse egale de a face parte din oricare dintre grupurile studiului. Distribuția aleatorie are ca rezultat obținerea grupurilor
echivalente pentru ca distribuie în mod egal caracteristicile eșantionului în tuturor grupele studiului.
- Echivalenţa grupelor poate fi testată statistic, prin compararea grupelor în ceea ce priveşte variabilele parazite - pentru a vedea
dacă acestea diferă semnificativ. Probabilitatea obţinerii grupurilor echivalente creşte direct proporţional cu creşterea mărimii
eşantionului.
- Consimţământul informat: participanţii la studiu trebuie sa fie de acord să participe în mod voluntar la studiu.
Prin procesul numit consimţământul informat, toţi potenţialii participanţi la studiu vor fi informaţi cu privire la procedurile ce vor
fi folosite în studiu, cu privire la riscurile şi beneficiile participării la studiu şi cu privire la drepturile lor ca şi participanţi la studiu.

- Selectarea instrumentelor
- Proceduri de colectare a datelor
7. Interpretare a datelor şi evaluarea validităţii cercetării
 Analiza statistică a datelor permite acceptarea sau respingerea ipotezei de cercetare.
 Când o ipoteză este susţinută de datele - ipoteza să fie confirmată (aceasta este adevărată).
 Dacă diferenţele dintre rezultatele grupelor experimentale nu sunt semnificative sau au alt sens decât cel acceptat - ipoteza nu este susţinută
de date şi putem concluziona că nu este confirmată (este falsă).
8. Evaluarea validităţii cercetării
 Scopul principal al metodelor de cercetare este de a produce concluzii valide.

Tipuri de valabilitate
Validitatea internă Validitatea externă Validitatea de construct Validitatea statistică
Se referă la capacitatea design-ului Se referă la generalizarea rezultatelor Se referă la congruenţa dintre Se referă la evaluarea
de cercetare de a exclude sau a studiului. În toate planurile de cercetare rezultate studiului şi relaţia cantitativă care poate afecta
elimina explicaţiile alternative ale rezultatele şi concluziile sunt limitate la susţinută de teorie. Validitatea de exactitatea concluziilor. La
rezultatelor (explicaţiile alternative participanţi şi condiţiile de cercetare. construct vizează măsura în care un nivel mai simplu această
sunt posibile ipoteze alternative). Termenul de validitate externă se referă la teoria susţinută de rezultatele validitate face referire la
Indică gradul în care putem susţine gradul în care rezultatele pot fi generalizate cercetării se doveşte a fi cea mai măsura în care concluziile
existenţa relaţiei dintre variabile. şi altor condiţii, participanţi sau momente. bună explicaţie a rezultatelor. statistice sunt rezonabile.

9. Comunicarea rezultatelor

Consideraţii multiculturale
 Un cercetător are competenţe multiculturale, atunci când cunoaşte diferenţele dintre participanţi legate de rasă, etnie, limbă, orientare
sexuală, gen, vârsta, handicap, statut social, educaţie, religie sau orientare spirituala (Asociaţia Americana de Psihologie, 2003).
 Pentru cercetători primul pas în a avea o competenţe multiculturale este reprezentat de conştientizarea modului în care propriile viziuni
despre lume intervin în alegerea problemelor de cercetare: viziuni asupra propriilor culturi şi a altor culturi.
 Când se lucrează cu un eşantion divers din punct de vedere cultural, este important ca cercetătorii să utilizeze instrumente şi tehnici care
au fost validate pe grupuri culturale diverse.

VARIABILE, PROBLEME ŞI IPOTEZE DE CERCETARE


Variabile
 Variabila este definită ca fiind o caracteristică a participanţilor sau situaţiei şi care poate lua diferite valori.
 O variabila trebuie sa varieze sau sa aibă diverse valori.
 Tipul de tratament/intervenție (cum ar fi tipul de curriculumul sau tipul terapiei) poate fi o variabilă dacă vorbim de mai mult de un tratament.
 Dacă un concept studiat are doar o valoare, atunci acesta nu este o variabila, ci o constantă.
 În cercetările cantitative variabilele sunt operaţionalizate şi împărţite astfel:
variabile independente (manipulate sau invocate),
variabile dependente şi variabile străine/parazite sau controlate.
Variabilele categoriale (mai sunt numite și
Variabilele continui – Variabilele cantitative
variabile discrete) – Variabilele calitative
Variabilele categoriale sunt acele variabile care
Variabilele continui pot lua teoretic orice valoare de-a lungul unui continuum.
pot lua valori specifice doar în cadrul unei arii
restrânse de valori.
de exemplu, “vârsta”, “venitul”, “greutatea” și “înălțimea”
de exemplu, “genul”, “Rasa”, “starea civilă”,
 Avantajul folosirii variabilelor continui este acela ca permite o măsurare mult mai precisă.
„culoarea părului”.

Variabila independentă Variabila dependentă


 reprezintă factorul manipulat sau controlat de către cercetător.
 În forma cea mai simplă, variabila independentă are două
 Este o măsurare a efectului variabilei independente.
niveluri: prezența variabilei sau absența ei.
 Este cunoscută ca rezultat sau criteriu.
 O variabila independentă poate să aibă mai mult de două nivele.
 Variabilele dependente, la fel ca cele independente, trebuie să
 În acest exemplu variabila independenta
aibă cel puțin două valori.
(tratamentul/medicamentul) are trei nivele – absent, scăzut versus
 Designul de cercetare de tip pretest – post-test este atunci când
ridicat.
variabila dependentă este măsurata înainte și după intervenție.
 Cercetătorii studiază efectele variabilei independente asupra

variabilei dependente.
 Variabila dependentă măsoară efectul variabilei independente.

Variabile independente manipulate (active) Variabile independente invocate


 Valorile variabilei independente invocate sunt atributele
 Este o variabila la care cel puțin un nivel este prezentat unui grup de preexistente ale persoanelor sau ale mediului lor şi care nu se
participanți în timpul studiului pentru o perioada specifică de timp. schimbă pe parcursul studiului.
 Cercetătorul a stabilit nivelurile variabilei și a distribuit aleatoriu  De exemplu, nivelul educaţiei parentale, statutul socio-economic,
participanții în grupe. Acestea sunt variabile independente manipulate, genul, vârsta, grupul etnic, IQ şi caracteristicile de personalitate
metoda de cercetare este cea experimentală. sunt atribute ale participanţilor care pot fi folosite ca variabile
Cercetătorul decide tratamentul folosit, când și cui i se va aplica acesta. independente invocate.
 Cercetările care au clase preexistente sau grupuri,  În cazul in care cercetarea se centrează pe variabilele
sunt considerate cvasi-experimente. independente invocate, singura abordare valabila este studiul non-
experimental.
Variabile străine (parazite):
 Acestea sunt variabilele (numite şi variabile controlate sau covariante) care nu sunt de interes pentru un studiu, dar care pot influenta variabila
dependentă.
Statistici inferențiale Statistici inferențial asociative
Statisticile inferențiale (test t, analiza de variantă) sunt folosite Statisticile inferențiale asociative testează asocierile sau relațiile dintre variabile şi
pentru abordări ce testează diferenţele între grupuri. folosesc corelația sau analiza de regresie multiplă.

Metode de cercetare
Figura 4. Compararea metodelor cantitative pe baza a 5 criterii

Experiment Cvasi- Studiu


Criteriu Studiu asociativ Descriptiv
propriu-zis experiment comparativ
Distribuirea aleatorie a participanţilor Nu
Da Nu Nu Nu există grupe
în grupe (există doar un singur grup)
Variabilele independente sunt Nu există variabile
Da Da Nu (atribute) Nu (atribute)
manipulate independente
Variabilele independente sunt
De obicei Uneori Nu Nu Nu
controlate de către cercetător
De obicei De obicei De obicei De obicei 5 sau mai multe Nu există variabile
Nivelurile variabilei independente
2-4 2-4 2-4 niveluri ordonate independente
Relaţiile dintre variabile sau grupurile Da Da Da Da
Nu
de comparaţie (comparaţie) (comparaţie) (comparaţie) (relaţie)

Distribuire aleatorie Eșantionare aleatorie (selecție aleatorie a participanţilor


dintr-o populație)
 Când investigatorul distribuie aleatoriu participanţii la grupuri, înseamnă că  Se referă la modul în care persoanele din o populaţie ţintă
fiecare participant are o șanse egale de a face parte atât din grupul de sunt selectate pentru a deveni subiecţi ai unui studiu, şi cum
intervenție cât şi din cel de control. sunt aceştia distribuiţi în unul dintre cele 2 grupuri.
 Aleator nu înseamnă hazard.  Un experiment nu implica în mod necesar şi eşantionarea
 Distribuirea poate fi realizată folosind generarea randomizată a numerelor cu aleatorie.
ajutorul computerului.
EXPERIMENTELE PROPRIU-ZISE
Experimentele propriu-zise presupun trei caracteristici importante (Marzyk, DeMatteo & Festinger, 2005):
1. Este implementat un anumit tip de intervenție/tratament;
2. Experimentatorul are un grad de control ridicat asupra alegerii designului, condiţiilor experimentale, sarcinii participanţilor, manipulării
sistematice ale variabilelor independente şi alegerii variabilelor dependente; are capacitatea de a împărţi participanţii aleatoriu în condiţiile
experimentale (aceasta fiind caracteristica definitorie a experimentului propriu-zis.
3. Realizează o comparaţie adecvată. Experimentatorul exercită control asupra unei situaţii pentru a evalua eficienţa tratamentului. În cele mai
simple situaţii experimentale, unul dintre grupuri reprezintă bază pentru comparaţie (grup de control) iar celălalt este grupul care a primit
tratamentul (grup experimental).

Design-uri experimentale propriu-zise:


Experiment Cvasi-Experiment
 În plus în experimentele propriu-zise participanţii sunt 2 distribuiţi Design-uri cvasi-experimentale cu limitații majore:
aleatoriu în grupurile experimentale şi de control. 1. Designul cu doar un grup post-test
 Din motive etice, adesea nu este posibil ca grupul de control să nu - Este un plan de cercetare cu o singură încercare.
primească deloc tratament, în aceste condiţii va fi dificil să decidem - Toţi participanţii sunt repartizați în grupul de intervenție, nealeatoriu!.
ce grup de comparaţie ar fi cel mai bine să folosim. Pentru - nu satisface condiția care vizează în acest caz investigarea relaţiei sau
experimentele propriu-zise, considerăm că cea mai bună opțiune comparației.
ar fi grupul de controlul al tratamentului. - În acest caz intervenția nu este o variabila independentă deoarece are
 În general, distribuţia aleatorie sau adevăratele experimente pot fi doar un singur nivel.
realizate utilizând unul dintre cele trei tipuri de design: 2. Designul cu un grup pretest – post-test
- grupuri aleatorii cu design post-test sau pretest-posttest; - Acest design presupune că după ce toţi participanţii sunt distribuiţi în
- grupe perechi grupul experimental, se realizează o primă observație în forma
- complexe. pretestării. Apoi are loc intervenția şi in final, o a doua observație sub
 Un adevărat design experimental este acela în care participanţii sunt forma post-testului.
aleatoriu distribuiţi în grupul experimental şi cel de control. - Problema acestui timp de design este aceea că nu există o comparaţie
cu un al doilea grup. Singura comparaţie posibilă dintre pretest şi post-
 Cel mai simplu design complex este 2x2 - două variabile independente test se realizează pe același grup.
fiecare cu câte două nivele. 3. Designul unor grupuri neechivalente din posttestare
 Întru-un design 3x3 există doua variabile independente cu trei nivele Nu există o distribuţie aleatorie în grupuri şi nici pretestare, este
fiecare, deci sunt nouă condiţii. imposibil să determinăm cât de asemănătoare au fost grupurile înaintea
 Într-un design 3x4x2 sunt 3 variabile independente cu 3,4, 2 nivele, tratamentului.
deci 24 de condiţii.
DESIGN-URI CVASI-EXPERIMENTALE MAI BUNE
1. Design-uri pretest – posttest cu grup de comparaţie neechivalent
- Design-urile cu grup neechivalente de comparaţie.
NR E: O1 X O2
NR C: O1 ~X O2
Înainte de intervenţie măsurările sunt făcute pe două grupuri diferite.
Apoi un grup primeşte intervenţia iar celălalt grup nu primeşte
intervenţia. La finalul perioadei de intervenţie ambele grupuri sunt
măsurate din nou pentru a determina dacă sunt diferenţe între grupuri.
Designul este considerat a fi neechivalent.
2. Design-uri cvasi-experimentale pretest - post-test puternice
- Investigatorul are control asupra variabilei independente şi poate
distribui aleatoriu metoda bazată pe înțelegere unei grupe iar abordarea
tradițională celeilalte.
3. Design-uri cvasi-experimentale moderate ca putere
- Acest design implică mai puțin control din partea experimentatorului
asupra variabilei independente, şi la fel ca în toate cvasi-experimentele
participanţii nu sunt distribuiţi aleatoriu.
- În acest design, participanţii nu decid (self-assign) grup din care vor
face parte: ei nu se oferă voluntar să participe la studiu deoarece nu vor
să primească un tratament specific, trening etc.
PLANURI DE CERCETARE NON-EXPERIMENTALE
Astfel, metodele non-experimentale se concentrează asupra variabilelor independente invocate. Aceste variabilele independente atribut sau invocate
sunt caracteristici pe care participanţii le aduc cu ei studiului, nu sunt controlate de către cercetători.
Metodele non-experimentale Metodele non-experimentale
cantitative calitative
Metoda fenomenologică,
Asociative,
Etnografică,
Comparative,
Studiul de caz,
Descriptive.
Narativă.

Criteriul Asociativă Comparativă Descriptivă Cvasi-experiment Experiment propriu-zis


Distribuirea aleatorie în grupe a Există doar un Nu Nu există grupe Nu Da
participanţilor de către cercetător grup
VI manipulate Nu Nu Nu există VI Da Da
(VI Atribut) (VI Atribut)
VI controlate de către Nu Nu Nu Uneori De obicei
experimentator
Numărul nivelurilor VI De obicei 5 De obicei Nu există VI De obicei De obicei
sau mai multe 2-4 niveluri 2-4 niveluri 2-4 niveluri
Relaţii dintre variabile sau Da Da Nu Da Da
compararea grupelor Relații Comparații Comparații Comparații
Validitatea internă
Validitatea internă - design-ului se referă la capacitatea de cercetare de a exclude sau a elimina explicațiile alternative ale rezultatelor (explicaţiile
alternative sunt posibile ipoteze alternative). Indică gradul în care putem susține existența relaţiei dintre variabile.

Amenințări ale validităţii interne:


Deși terminologia poate varia, cel mai frecvent întâlnite amenințările la adresa valabilității interne sunt:

 Evenimente sau incidente care au loc în timpul studiului şi care ar putea avea un impact neintenționat şi
necontrolat asupra rezultatelor studiului
Factori Istorici  Acestea pot apărea în interiorul sau în afara studiului, de obicei apar între fazele de pre- şi post-măsurare a
variabilei dependente.
 Impactul factorilor istorici este, de obicei, observat în faza de post-măsurare şi este mai accentuat în cazul
studiilor longitudinale care se desfășoară pe o perioadă lungă de timp.
 Spre deosebire de factorii istorici, maturizarea se referă la schimbările interne ale participanţilor, şi care de
obicei, sunt legate de trecerea timpului.
Maturizare
 Cele mai frecvent citate exemple implică atât schimbările biologice şi cele psihologice, cum ar fi îmbătrânirea,
învățarea, oboseala sau foame.
 Amenințările factorilor istorici şi maturizare apar în combinație în studiile longitudinale.
 Se referă la schimbări în măsurarea variabilei independente.
 Are de obicei legătură cu schimbări în timp apărute la nivelul instrumentelor de măsurare sau a procedurilor de
Instrumente măsurare.
 Soluții: Standardizare - e referă la regulile stabilite în administraţia şi scorarea unui instrument sau ale altor
metode de măsurare, şi care de asemenea, cuprinde conceptele psihometrice de fidelitate şi valabilitate.
 Efectele pe care un test aplicat la un moment dat le-ar putea avea asupra administrațiilor ulterioare a același test.
 Atunci când participanţii la studiu sunt evaluaţi de mai multe ori pe aceeaşi variabilă (cu acelaşi instrument sau
Testarea
test), performanţele acestora ar putea fi afectate de factori, precum practica, memoria sau expectanţele
participanţilor şi cercetătorilor.
 Un fenomen statistic prin care scorurile extrem de ridicate sau de scăzute tind să se apropie de media aritmetică
Regresia Statistică
sau media distribuţiei atunci când se repetă testarea
 Diferenţele sistematice apărute în distribuirea participanţilor în condiţiile experimentale.
 Acest factor apare predominant în cvasi-experimente, când participanţii sunt distribuiţi în condiţii experimentale
Efectul selecţiei sau grupuri de comparația în manieră non-randomizată.
 Soluție: Randomizarea - este o tehnică ce permite controlul diferenţelor sistematice ale participanţilor în grupe
experimental şi de control.

Se referă la pierderea diferențială şi sistematică a participanţilor din grupurile experimentale şi de control.
Uzura/Pierderea

Participanţii abandonează studiul într-un manieră sistematică şi neîntânplătoare ceea ce afectează compoziţia
participanţilor
originală a grupurilor formate iniţial.
1. Primul set de circumstanţe este reprezentat de expunerea neintenţionată a grupului de control la intervenţia
experimentale sau unei intervenţii similare (variabilă independentă) destinate doar condiţiei experimentale.
Difuzarea sau
2. Al doilea set de circumstanţe apare atunci când grupul experimental nu primeşte deloc intervenţie stabilită.
imitarea
În acest caz, cercetătorul consideră că grupul experimental a primit intervenţie când în realitate, nu s-a
tratamentului
întâmplat acest lucru. Aceasta este o sursă de ameninţare comună multor forme de cercetare realizate în
domeniul psihoterapiei.
Această ameninţare este relativ comună deoarece poate fi cauzată de un tratament special sau compensatoriu, sau de
Tratament special atenţia acordată grupului de control. Chiar şi în absenţa atenţiei sau tratamentului special, cei din grupul de control
sau reacții la îşi pot da seama că sunt într-o "mică" condiţie şi reacţionează în competiţie sau îşi îmbunătăţesc performanţele.
control Oricare dintre aceste situaţii poate egaliza performanţele din condiţiilor experimentale şi cele de control şi astfel se
"elimină" diferenţele de grupuri în ceea ce priveşte variabila dependentă.

METODE GENERALE DE CONTROL ALE EFECTELOR VARIABILELOR PARAZITE


Surse de amenințare ale validităţii interne:
1. EFECTELE EXPERIMENTATORILOR:
 Această sursă de amenințare se referă la faptul că cercetătorii pot influența voluntar sau involuntar comportamentul participanţilor la cercetare într-
o anumită direcție.
 Se referă la fenomene așteptate de cercetător (mai curând decât manipularea experimentală) şi pot prejudicia rezultatele studiului pentru că
influențează comportamentul participanţilor.
 Influenţele experimentatorilor apar atunci când acesta din neatenţie influenţează comportamentul participanţilor la cercetare într-un mod care
favorizează rezultatele anticipate.
 Un alt efect al experimentatorului are legătură cu nivelul acestuia de instruire.
Cercetătorii posedă niveluri variate de cunoştinţe şi rafinament, care pot avea un impact semnificativ asupra studiului.
Controlul efectelor experimentatorului
 Control atent sau standardizarea procedurilor experimentale
(Scopul acestei abordări este de a menţine constante procedurile, cu scopul de a elimina variaţia în cadrul planului de cercetare.
Poate presupune folosirea procedurilor standardizate manual, instrucţiuni şi mesaje standardizate pentru interacţiunea cu participanţii.)
 Oferirea de instruire şi informaţii cu privire la impactul şi controlul efectelor experimentatorului pentru toţi cercetătorii implicaţi in
studiu
(Conştientizarea impactului potenţial al comportamentului reprezintă primul pas pentru a asigura un comportament nereglementat sau
necontrolat în contextul cercetării.)
 Reducerea rolurilor duble sau multiple în cadrul studiului (când lucrezi singur fiindcă faci teză de licență sau finanțarea e mică)
(Soluţia este relativ simplă – utilizarea cercetătorilor multipli, realizarea unor verificări riguroase şi folosirea procedurilor de control a
calităţii.)
 Proceduri riguroase de control
(Controale pot fi efectuate pentru a determina dacă s-au făcut greșeli în colectarea sau introducerea datelor.)
 Consultant statistic care să asigure imparțialitatea rezultatelor
 Limitarea cunoștințelor experimentatorului cu privire la natura ipotezelor, a manipulării experimentale şi condiției în care au fost distribuiţi
participanţii.
(1. Tehnica dublu-orb, (este cea mai eficientă pentru controlul efectelor experimentatorului).
Această procedură presupune ca nici participanţii, nici cercetătorii să nu cunoască nivelul manipulării experimentale distribuit participanţilor.
2. Tehnica orb – impune ca cercetătorul să fie “orb” cu privire la tratament sau condiţiile de control ale participanţilor.
3. Tehnica parțial–orb, este similară cu tehnica orb cu excepția faptului că cercetătorul nu are cunoștințe despre selecția participanţilor doar pentru o parte a
studiului.
VALIDITATEA EXTERNĂ
 Validitatea externă vizează generalizarea rezultatelor din cadrul unui studiu.
 Termenul de validitate externă se referă la gradul în care rezultatele cercetării pot fi generalizate la alte condiţii, participanţi, perioade şi locuri.

AMENINŢĂRI LA ADRESA VALIDITĂŢII EXTERNE


1. Caracteristicile eșantionului
 Această sursă de ameninţare a validităţii externe se referă la un fenomen prin care rezultatele unui studiu se aplică nu numai unui eşantion
particular.
 Caracteristicile eşantionului pot cuprinde o mare varietate de trăsături şi caracteristici demografice, unele dintre cele mai comune fiind vârsta,
genul, educaţia şi statutul socio-economic.
2. Caracteristicile stimulilor și circumstanțelor
 Condiţiile şi caracteristicile studiului limitează generalizarea rezultatelor.
 Toate concluziile studiului vor fi influenţate de setul unic de condiţii şi prin urmare, nu este necesară generalizarea la alt studiu, chiar dacă celelalte
studii utilizează un eşantion similar.
3. Reactivitatea la măsurile experimentale
 Se referă la o potenţială contaminare a efectului variabilei independente produc de cunoaşterea faptului că cineva este participant în cadrul unui
studiu
 Cu alte cuvinte, conştientizarea de către participanţii a faptului că iau parte la un studiu poate avea un impact asupra atitudinii şi comportamentului
lor pe tot parcursul studiului.
4. Inferenţa tratamentului multiplu
Se referă la situațiile de cercetare în care:
(1) participanţilor li se administrează mai mult de o intervenţie experimentală (sau variabila independentă) în cadrul aceluiaşi studiu;
(2) aceleaşi persoane participă la mai mult de un studiu;
5. Efectul de noutate
 Se referă la posibilitatea ca efectele variabilelor independente să se datoreze unicității sau noutăţii stimulilor sau a situației şi nu intervenţiei
propriu-zise.
 Cu alte cuvinte noutatea intervenţiei sau situației acționează ca o variabila parazită, noutatea (nu variabila independentă) explică rezultatele.
6. Reactivitate evaluării
 Se referă la un fenomen prin care conştientizarea de către participanţi a faptului că performanţa lor a fost măsurată poate schimba performanţa lor
faţă de ceea ce ar fi fost.
 Reactivitatea este o ameninţare a validităţii externă atunci când acesta conştientizare determină participanții să răspundă în mod diferit decât ar
răspunde în mod normal în condițiile experimentale.
7. Sensibilizarea pretest si posttest
 Se referă la efectele pe care pretestul şi posttestul le-ar putea avea asupra comportamentului si răspunsurilor participanților la studiu
 Cu alte cuvinte, ar fi rezultatele studiului acelaşi în cazul în care pretestul nu a fost administrat?
 Acest lucru are implicaţii asupra validitatea externă deoarece sensibilizarea pretest ar putea face ca rezultatele să fie irelevante în situaţiile în care
pretestul nu a fost administrat.
8. Momentul evaluării si măsurării
 Este frecventă în studiile longitudinale şi se referă la problema dacă aceleaşi rezultate s-ar obține dacă măsurarea ar fi avut loc într-un alt moment
în timp

VALIDITATEA DE CONSTRUCT
 Validitate de construct se referă la interpretarea relaţiei cauzale şi se referă la congruenţa dintre rezultatele studiului şi baza teoretică care a ghidat
cercetarea.
 În esență, validitatea de construct pune întrebarea dacă teoria susţinută de rezultate oferă cele mai bune explicaţii ale rezultatelor.
 Cu alte cuvinte, explicaţia relaţiei dintre intervenția experimentală (variabila independentă) şi fenomenul observat (variabila dependentă) are la
baza constructul sau explicaţiei oferită de cercetători ?
 Există două metode principale pentru îmbunătățirea validității de construct a unui studiu:
- În primul rând, validitatea de construct puternică este bazată pe afirmaţii clare şi definiţii operaţionale ale variabilelor studiului.
- În al doilea rând, teoria care a stat la baza studiului trebuie să aibă o bază conceptuală puternic şi bună validitate de construct.
VALIDITATEA STATISTICĂ
 Validitatea statistică (denumita şi validitatea concluziilor statistice) se referă la aspectele evaluării cantitative care afectează precizia concluziilor
formulate pornind de rezultatele studiului.
 Procedeele statistice sunt de obicei utilizate pentru a testa relaţia dintre două sau mai multe variabile şi pentru a determina dacă un efect statistic
observat se datorează şansei sau este o reflectare corectă a unei relaţii de cauzalitate.
 La nivelul cel mai simplu, validitatea statistică abordează întrebarea dacă concluziile statistice obţinute pe baza rezultatelor sunt rezonabile?
 Alegerea tehnicilor statistice adesea depinde de natura ipoteze testate în studiu.

Puterea statistică scăzută.


 Prezenţa acestei ameninţări produce o probabilitate scăzută de a detecta o diferenţă între condițiile experimentale şi de control, chiar şi atunci
când există cu adevărat o diferență.
 Puterea statistică scăzută este direct legată de efecte slabe şi mărimea eşantionului, prezenţa acestora crescând probabilitatea ca puterea statistică
scăzuta să apară.
 Puterea statistică redusă poate provoca face ca un cercetător să ajungă la concluzia că nu există rezultate semnificative chiar şi atunci când
rezultate semnificative există în realitate

Variabilitatea
 Variabilitatea procedurilor metodologice include o gamă largă de diferenţe şi întrebări legate de caracteristicile designului folosit în studiu.
 Aceste diferenţe pot fi găsite în prezentarea variabilei independente, procedurile legate de desfăşurarea studiului, variabilitatea în măsurile de
performanţă în timp, dar şi alţi factori care sunt legaţi de designul unic al studiului.

Lipsa de fidelitate a măsurilor


 Se referă la măsurile utilizate în studiu – dacă evaluează caracteristicile de interes într-un mod consistent sau fidel.

Comparațiile statistice multiple


 O ultimă ameninţarea a validităţi statistice este reprezentată de comparaţii statistice multiple şi ca ratele de eroare obţinute.
 În general, dacă numărul de analize statistice creşte, probabilitatea de a găsi o diferenţă semnificativă între condiţiile experimentale şi de control se
poate rezultat doar a şansei pur matematice.
 Cu alte cuvinte, rezultatele semnificative sunt un artefact matematic şi nu reflectă o adevărată diferenţă între condiții.