Aplicaţia 2.2.

Sudarea ţevilor prin inducţie HF - 1

Ultimul etaj a unui generator HF a unui echipament de sudat ţevi prin
inducţie se compune dintr-un transformator al cărui secundar alimentează
bobina de-a lungul căreia se deplasează ţevile menţinute fixe printr-un
dispozitiv special.
Frecvenţa de lucru este de 200 KHz.
Să se determine:
1) Bobina de lucru având puterea activă de 500 KW şi un coeficient de
L
supratensiune  6, se cere determinarea inducţiei sale, ştiind că
R

tensiunea de alimentare la bornele sale este de 2000 V.

2) Puterea aparentă a transformatorului fiind de 3 MVA, se cere
determinarea lungimii conductorului electric a bobinei suplimentare care
trebuie introdusă în circuit ştiind că inductanţa este de 0,05 μH/m a
conductorului şi că puterea bobinei de lucru rămâne neschimbată.
3) Dacă bobina suplimentară este constituită dintr-un conductor
electric de 10 m lungime, având o inductanţă de 0,05 μH/m a conductorului,
se cere determinarea puterii reactive şi capacitatea condensatorului când
acesta este montat:
a) la bornele generatorului HF (fig 2.2)
b) la bornele bobinei de lucru (fig 2.3)
Ştiind că puterea bobinei de lucru rămâne neschimbată.
Soluţia:
1) Inductanţa bobinei de lucru
Impedanţa bobinei de lucru este dată de relaţia:
 Fig. 2.2 Fig. 2.3
U2
Z1 
S1

(2.16)
unde U – este tensiunea de alimentare U =1800 V;
S1 - puterea aparentă a bobinei.
Putem asimila puterea aparentă a bobinei cu puterea reactivă, ţinând
cont de valoarea coeficientului de supratensiune.
De unde:
Q1= 400 • 6=2400 KVAr
Inductanţa bobinei de lucru este dată de următoarea relaţie:
L1ω=Z1
(2.17)
Z1
L1 
ω
L1 = 8,59•10-7 H
2) Lungimea conductorului bobinei suplimentare
Deoarece asimilăm puterea aparentă cu puterea reactivă, puterea
reactivă a bobinei suplimentare este:
Q2= 3 - 2,4 = 0,6 MVAr
Inductanţa bobinei suplimentare este :
 Q2
L 2ω 
I2
(2.18)
unde - I este intensitate curentului electric în circuit.
Cum puterea bobinei de lucru rămâne neschimbată, intensitatea
curentului este dată de relaţia:
S1
I
Z1

(2.19)
2400.103
I  1333A
1,35

ş
0,6.103
L2   0,215 • 10 - 6 H
2π • 250.103 • (1333)2

Lungimea conductorului electric constituient al bobinei suplimentare

este:
0,215
l2   4,3 m
0,05

3) Puterea reactivă şi capacitatea condensatorului

a) Condensatorul este la bornele generatorului HF (fig 2.2)
Puterea reactivă a condensatorului este dată de relaţia:
Qc=Q3-Qt
(2.20)
Unde Qt=3 MVAr - este puterea reactivă a transformatorului;
Q3- puterea reactivă a celor 2 bobine.
Inductanţa noii bobine suplimentare este:
L=10 • 0,05=0,5 μH
Impedanţa sa este : Z=Lω=0,5.10-6•2π•250.103 = 0,785 Ω.
 Puterea reactivă a celor 2 bobine este dată de relaţia:
Q3=(Z1+Z)•I2
(2.21)
unde I este intensitatea curentului electric în circuit I = 1333 A
Q3=(1,35+0,785)•(1333)2=3 793 700 VAr
Puterea reactivă a condensatorului este deci:
Qc=3,79-3=0,79 MVAr
Reactanţa condensatorului este dată de relaţia :
1 U2
X  3 (2.22)
Cω Q c

unde U3 este tensiunea la bornele condensatorului, egală cu tensiunea la

bornele ansamblului celor 2 bobine din schema electrică adaptată.
U3=(Z1+Z)•I
(2.23)
de unde U3=(1,35+0,785)•1333=2846 V
(2846) 2
X  10,25Ω
0,79.106

şi
1 1
C   62,11.10  9 F
Xω 2π • 250.103 • 10,25

b) Condensatorul este la bornele bobinei de lucru (fig2.3)

Deoarece condiţiile de funcţionare a bobinei de lucru rămân
neschimbate, intensitatea curentului care o traversează şi tensiunea de la
bornele acesteia rămân neschimbate. Tensiunea la bornele condensatorului
este deci 1800 V.
În aceste condiţii, aplicând legile lui Kirchhoff, asupra circuitului
obţinem:
U=1800+Z•IB
IB=1333 - IC
U•IB=3.106
unde - IB - intensitatea curentului care traversează bobina suplimentară;
IC - intensitatea curentului prin condensator;
de unde
U•IB=(1800+0,785IB)IB
(2.24)
Fie 0,785 I2B+1800IB-3.106=0

 1800  (1800)2  4 • 0,785 • 3.106

IB   1120 A
2 • 0,785

IC = 1333 – IB = 213 A
pentru că singura rădăcină pozitivă are un sens fizic.
Reactanţa este dată de relaţia :
UC
XC 
IC

(2.25)
1800
XC   8,45Ω
213

capacitatea prin relaţia :

1 1
XC  sau C (2.26)
Cω X Cω

unde
1
C 3
 75,340.10  9 F
8,45 • 2π • 250.10