[TYPE THE COMPANY NAME]

Efectele imaginii de sine in procesul de comunicare

[Type the document subtitle]
[Type the author name]

2012
Introducere
Imaginea de sine este expresia concretizata a modului in care se vede o persoana
sau se reprezinta pe sine. Imaginea de sine se refera la perspectiva individuala
asupra propriei personalitati. Formarea imaginii de sine consta in primul rand
intr-o constructie subiectiva si implica trei aspecte: importanta parerii
celorlalti in constructia acesteia; elementele pe baza carora se realizeaza
perceptia celorlalti; masura in care conduita si motivatia influenteaza crearea
imaginii de sine.

In formarea imaginii de sine se parcurg mai multe etape:  eul , in viziunea

propriei persoane care isi realizeaza autoportretul din punctul de vedere al
personalitatii in ansamblu. Eul reprezinta imaginea pe care noi o consideram
definitorie pentru personalitatea noastra. Ca o consecinta a constructiei propriei
imagini de sine se formeaza si aprecierea asupra acesteia: pozitiva sau negativa. 
celalalt, constientizarea faptului ca acesta realizeaza asupra noastra judecata ce
are la baza modul in care persoana noastra e perceputa. Imaginea de sine nu
corespunde intotdeauna cu imaginea pe care cei din jur si-o formeaza despre noi.
reflectia eului asupra imaginii de sine din perspectiva corespondentei sau
necorespondentei intre aceasta si judecata celuilalt.

Aceasta apreciere poate declansa sentimente pozitive sau negative. Aprecierea e

dependenta de tipul de personalitate si are consecinte importante in privinta
integrarii sociale.
CAP. I : Imaginea de sine -o bariera in comunicare?
Am auzit cu toții zicala ”Se simte bine în pielea sa”. Oare ce înseamnă într-un
plan mai profund? Asumare și acceptanță față de propria personalitate? Imaginea de
sine reflectă felul în care aceste forțe lucrează în interiorul nostru conferind o
stare de echilibru sau dimpotrivă, o divers nuanțată neplăcere față de coabitarea
cu noi înșine. S-ar putea crede că o bună imagine de sine este asociată cu educația
sau cu statutul social. Există însă persoane care deși sunt realizate se comportă
ca și cum ar fi departe de a se simți bine. Uneori avem în jurul nostru șefi greu
de suportat, prieteni sau membri de familie dificili, colegi ranchiunoși. Ce face
ca aceștia să fie greu de mulțumit?! Pe de altă parte, întâlnim oameni care par a
nu ieși cu nimic în evidență dar care emană liniște și o împăcare cu sine însuși
rar întâlnite. Cu alte cuvinte, în ce măsură calitatea imaginii de sine se reflectă
în calitatea comunicării și inter-relaționării? Persoanele cu o bună imagine de
sine sunt în general pozitive atât față de ei cât și față de ceilalți. Sunt
disponibili pentru cei din jur și sunt capabili să îi asculte și să-i înțeleagă, și
nu doar să îi audă. Deasemenea, oferă cu ușurință un feedback încurajator și
pozitiv indiferent cât de neînsemnată (în ochii unora) ar părea realizarea
celuilalt. Când critică, nu o fac cu răutate ci cu scopul de ajuta. Cei cu o
imagine de sine coborâtă sunt în general nemulțumiți și vor avea tendința să fie
critici atât față de ei dar și față de ceilalți, atât la serviciu cât și acasă. În
cele mai multe cazuri se simt amenințați și vor acționa conform dictonului ”Mușcă
sau fugi!”. În astfel de situații, fie intră în concurență cu ceilalți (”mușcă”),
fie devin pasivi (”fug”). ”Mușcă” atunci când domină conversația ori se focusează
pe subiecte legate doar de propria persoană. Nevoia de a fi și de a părea ”mari”
(sau ”mai mari”) în compania altora este hrana pe care o cere imaginea de sine
coborâtă întro încercare oarecum disperată de a compensa subvalorizarea pe care și-
o oferă ei înșiși. ”Fug” atunci când se intimidează și nu își găsesc cuvintele,
deviază de la subiectul discuției ori se refugiază în invidie și bârfă. Persoana
care se subapreciază va găsi mereu nod în papură celorlalți și va critica chiar și
atunci când de fapt, aduce o laudă. Cuvântul ”dar” este foarte des folosit,
ajungând un clișeu. La unul dintre seminariile mele, între participanți a fost și
șeful de personal de la o întreprindere cu peste 1000 de angajați. Au fost șapte
încercări nereușite din partea lui de a oferi, în cadrul unui exercițiu, o
felicitare unui prezumtiv colaborator. În fiecare exemplu strecura și un ”dar”
(”Felicitări dar poți mai mult!”, ”A fost bine dar data viitoare sper să ai
rezultate și mai bune!”). Pur și simplu nu putea să ofere o felicitare din tot
sufletul.
Cap.II:Dezvoltarea increderii in sine

Increderea in sine nu este un scop in sine. De altfel, numai o incredere in sine

moderata, bazata pe autocunoastere, pe recunoasterea atat a calitatilor cat si a
limitelor proprii poate fi eficace. Supraevaluarea potentialului propriu, ca si
subevaluarea acestuia vor conduce la esec. Sporirea increderii in sine este un
proces ciclic iar pasii necesari sunt urmatorii: • recunoasterea anxietatii •
identificarea mecanismelor defensive • procesul de schimbare prin folosirea
comportamentelor compensatorii adecvate Recunoasterea anxietatii Primul pas in
cresterea increderii in sine il constitutie recunoasterea situatiilor carora le
sunt asociate sentimente de anxietate. Anxietatea este o emotie negativa care se
manifesta atunci cand o persoana este nesigura in ceea ce priveste capacitatea sa
de a evita durerea fizica sau psihologica. Anxietatea se caracterizeaza prin
ingrijorare permanenta, irascibilitate, dureri de cap frecvente, lipsa energiei in
fata dificultatilor si capacitate redusa de raspuns in situatiile tensionate.
Adesea i se asociaza si sentimentul de inadecvare datorita faptului ca individul se
percepe ca fiind incapabil sa faca fata unei multitudini de situatii. Mecanismele
defensive Mecanismele defensive sunt metode de a evita sau reduce anxietatea fara a
face fata de fapt situatiei care o produce. Ele protejeaza individul dar nu
construiesc sentimentul de adecvare. De exemplu, teama de a vorbi in public poate
fi redusa prin evitarea acestor situatii. Deoarece comportamentele defensive reduc
anxietatea, ele devin prin repetare obisnuinte puternice, extrem de rezistente la
schimbare. Constientizarea mecanismelor defensive pe care le utilizam este un pas
important in sporirea stimei fata de sine si in perfectionarea modului in care
comunicam.

Cele mai frecvent utilizate mecanisme defensive sunt: • Evitarea. De exemplu, un

manager nou promovat poate utiliza o parte disproportionata din timpul sau pentru
activitati ce tineau de vechiul sau post, in loc sa se ocupe de problemele mai
putin familiare si in consecinta mai dificile ale noului sau post. • Reprimarea.
Aceasta este utilizata pentru a impiedica constientizarea motivelor si
sentimentelor considerate nepermise sau nedorite. De exemplu, un manager isi poate
reprima supararea fata de seful sau deoarece exprimarea acesteia nu este, in
general, socialmente acceptata in cadrul organizatiilor. Aceasta il poate face sa
se simta deprimat, sa fie nejustificat de dur fata de
subordonatii sai sau sa neglijeze sa furnizeze anumite informatii unui coleg. •
Proiectia. Acest mecanism defensiv consta in transferarea sursei de anxietate de la
individ la mediu. Astfel, un manager poate simti ca seful sau, colegii,
subordonatii sunt suparati pe el, in loc sa constientizeze ca de fapt el este cel
suparat. Daca ceilalti sunt ostili, atunci desigur, agresivitatea sa este
justificata ca o reactie de autoaparare. • Regresia. Aceasta consta in recurgerea
la un comportament care asigura satisfacerea unor nevoi de nivel inferior atunci
cand individul se confrunta cu o situatie care ii provoaca anxietate. Regresia se
poate manifesta la un manager care, pus in fata unei situatii dificile, incepe sa
se preocupe de dimensiunile biroului sau sau de grosimea covorului. •
Rationalizarea. Este cel mai utilizat mecanism defensiv. Oamenii isi inventeaza
adesea scuze pentru actele lor sau explicatii ale frustratiilor. De exemplu, un
manager care nu a fost promovat poate gandi ca aceasta nu are nici o legatura cu
abilitatile sale manageriale, ci este efectul faptului ca nu a jucat tenis cu seful
sau, asa cum au facut alti colegi. Procesul de schimbare Dupa ce o persoana
recunoaste situatiile care ii provoaca anxietate si sentimente de inadecvare precum
si comportamentele defensive pe care le utilizeaza, urmatorul pas este cel de
limitare a folosirii acestor comportamente. Dar acest lucru sporeste anxietatea. In
aceasta situatie se utilizeaza comportamentele compensatorii. Acestea sunt folosite
temporar, discontinuu, pana cand tensiunea se reduce. Cateva dintre cele mai
utilizate comportamente compensatorii sunt: • comportamentele orale, cum sunt
fumatul si ingestia de alimente • consumul de bauturi alcoolice • somnul •
discutarea problemelor cu o persoana empatica • exercitiile fizice • retragerea in
fantezie etc. Numai discutarea problemelor si exercitiile fizice par a fi legate de
cresterea increderii in sine. Discutarea problemelor poate duce la descoperirea
unor alte perspective asupra lor care pot genera comportamente care sa sporeasca
sentimentul de adecvare, iar exercitiile fizice pot construi o parere mai buna
despre propriul corp, care e strans legat de conceptul de sine. In confruntarea cu
anxietatea care insoteste utilizarea comportamentelor defensive este important sa
crezi ca poti face fata situatiilor de care te temi, ca poti fi adecvat. In locul
temerilor trebuie puse planuri realizabile. Incearca sa vizualizezi procesul
schimbarii si nu incerca sa evaluezi imediat rezultatul eforturilor tale. In loc sa
te intrebi daca ceilalti vor raspunde favorabil la actiunile tale, incearca sa te
bucuri de ceea ce faci. Daca iti va place ceea ce faci, vei fi mai putin preocupat
de efecte. In timp, acestea vor fi cele pe care le doresti.
Concluzii
Modul în care comunicăm cu cei din jur dezvăluie personalitatea noastră și
indirect, care este valoarea pe care ne-o atribuim. De ce este important să avem o
bună imagine de sine? În primul rând ne vom simți (mai) bine atât în raport cu noi
cât și cu ceilalți. A învăța să comunicăm mai bine înseamnă să devenim conștienți
în mai mare măsură de propria individualitate și implicit să identificăm valoarea
pe care o acordăm propriei persoane. Existența unei imagini de sine coborâte poate
funcționa aidoma unei bariere de o natură mai ascunsă în calea comunicării
eficiente precum și o piedică în calea relațiilor. Printro mai bună imagine de sine
vom obține o mai amplă perspectivă asupra lucrurilor și oamenilor, vom deveni mai
înțelegători și mai toleranți, mai empatici și mai umani.
Bibliografie
-Christopher Turk-Comunicarea eficienta.Cum sa le vorbesti oamenilor,editura
Trei,2009 -w.w.w.despresuflet.ro,Constanta Vasile
Cuprins
Cuprins……………………………………………………………………………………………………………………………………….1
Introducere………………………………………………………………………………………………………………………………..2 Capitolul l,Imaginea
de sine-o bariera in
comunicare?.................................................................3
Capitolul ll,Dezvoltarea increderii in sine……………………………………………………………………………………..4
Concluzii………………………………………………………………………………………………………………………………………6
Bibliografie…………………………………………………………………………………………………………………………………..7