Sunteți pe pagina 1din 10

Mozart la Siliștea – Desfășurător de momente

1. Muzicienii orchestrei intră dezorientați pe scenă, mirați că au ajuns într-un sat.


2. Se așază la locurile lor, pe niște scaune ce vor reprezenta băncile unui parc.
3. Apare Mozart cu confidentul său și dialoghează despre locația unde se află.
MOZART: Frederic...poți să-mi spui și mie unde am ajuns?
FREDERIC: Încă nu știu nici eu prea bine maestre. Ar fi trebuit să ajungem la București, în
România.
MOZART: Cineva ar fi trebuit să ne întâmpine și să ne conducă la sala de repetiții. Diseară trebuie
să cântăm.
FREDERIC: Maestre, poate că sala de repetiții se află aici. Repetiția și concertul se vor desfășura în
aer liber.
MOZART: Mă îndoiesc că am ajuns la București, Frederic. Nu arată deloc ca vederile pe care le-
am primit cât eram în Austria.
FREDERIC: Maestre, privește partea bună: Cu acest concert vom termina în sfârșit turneul în care
alergăm de colo încoace de trei săptămâni.
4. Personajele constată în mod greșit că repetiția lor se va ține în aer liber pentru a se obișnui cu
acustica unui concert în aer liber.
MOZART: Ai dreptate Frederic. Haide să începem atunci. Nu știu de ce, dar am o presimțire
că aceasta va fi o zi de pomină.
FREDERIC: Haideți vă rog să ne acordăm.
5. Încep să cânte MORNING MOOD.
6. Apar dansatoarele TANȚA și PANȚA care își fac ritualul lor zilnic de invocare a ploii.
7. Orchestra termină de cântat.
8. Povestitorul începe să prezinte personajele de la sat care intră pe rând.
POVESTITORUL: Dragi copii, bine ați venit în Siliștea, un mic sat al județului Suceava din
regiunea Moldovei. Să facem cunoștință cu câțiva din locuitorii acestui sat. Mai întâi de toate
le-ați cunoscut pe Tanța și pe Panța, dansatoarele satului nostru. Mai devreme ele au încercat
un dans al chemării ploii, deoarece în satul Siliștea nu a mai plouat de mai bine de 3 luni iar
căldura este deja de nesuportat pentru toată lumea. De câteva săptămâni Tanța și cu Panța se
trezesc de dimineață și vin în centrul satului să cheme ploaia, dar aceasta nu vrea să mai cadă
peste noi.

9. Când le prezintă pe Tanța și pe Panța ele se ridică de jos și se prezintă prin mișcare.
10. NICU și GICU vor căra împreună un sac dar apoi îl vor pune jos și se vor odihni pe o bancă.
(Nicu și Gicu au ales ca astăzi, sau de altfel, ca ieri și ca în oricare altă zi a săptămânii, să înceapă
munca printr-o mică pauză)
11. Apare și PAMFIL care va citi o revistă pe bancă.
12. GICU: Pauzele lungi și dese, cheia marilor succese!
PAMFIL: De altfel adevărul e că omul nu e făcut pentru muncă...dovada că-l și obosește!
NICU: Dacă muncești ca un cal,
GICU: Dacă ai o sănătate de bivol
PAMFIL: Dacă vii acasă obosit ca un câine
NICU: Atunci trebuie neapărat să consulți un medic veterinar.
TOȚI: Pentru că ai toate șansele să fii un bou!
13. Dialog între Silișteni și Mozart în care NICU , GICU și PAMFIL îl lămuresc pe Mozart că a
ajuns în România într-un sat mic, dar că și ei au voci bune și știu ce înseamnă muzica.
MOZART: Frederic, acești oameni nu îmi par deloc locuitori de capitală. Uită-te și tu la ei.
FREDERIC: Răbdare, vă rog. Poate că sunt tocmai recuziterii sălii de spectacol.
MOZART: Recuziteri? Toată treaba asta mă entuziasmează, Frederic.
FREDERIC(Către Nicu și Gicu): Mă scuzați, Aveți cumva idee la ce oră este programat
concertul de diseară?
GICU: Ce concert dom*le ? Poate dar Pamfil, de aici, cântă romanțe de-ale lui seara pentru fata
de care e îndrăgostit.
FREDERIC: Nu...nu cred că m-ați înțeles. Concertul nostru simfonic, de diseară.
GICU: Nu știu să fie nici un concert. Nicule tu știi ceva?
NICU: Nu știu nimic măi bobiță.
GICU: Ai văzut, nu e nici un concert.
PAMFIL: Cred că domnii au făcut o confuzie. Unde vreți să ajungeți?
FREDERIC: La București! Acolo am primit invitație să cântăm în această seară.
TOȚI: A...NU! Aici sunteți în Siliștea.
MOZART: Ți-am spus să nu ne încredem în trecătorii de la graniță pe care i-am întrebat!
Păreau niște oameni foarte glumeți.
PAMFIL: Siliștea e un sat mic dar plin de tineri cu visuri mari!
MOZART: Frederic, atunci pune-i să cânte ceva!
FREDERIC: Aveți puțină răbdare maestre. (Către Pamfil) Spuneai că sunteți visători? Că știți
să cântați?
PAMFIL: Da. (Către pianist) Maestre, muzica!
(PE MELODIA DE LA „ALMA DEL CORE”)
Draga mea, când te văd, Vai, încruntată,
Îmi vine să mă prefac pe loc într-un vis.
Vreau să îți netezesc fruntea apăsată de grij,
Ca un fier de călcat riduri sau cute.

MOZART: Frederic, te rog, haide să plecăm! Am să-mi pierd mințile dacă mai stau mult pe
aici.
14. Apar cele trei fete de afară, discutând, aproape certându-se.
FATA BUNĂ(Către fata rea): De când te știu nu ai făcut nimic altceva decât să te plângi pentru
orice fleac și să lenevești!
FATA REA: Eu M-am născut la Siliștea! DE CE? Explicația e simplă...a trebuit să fiu cât mai
aproape de mama.
VISĂTOAREA: Fetelor, uite cine a venit pe la noi!
FATA REA(arată către Mozart): Cine mai e și...bufonul ăsta?
FREDERIC: Dânsul este Amadeus Mozart... un mare compozitor și muzician din Austria.
FATA REA: Muzician? Și eu sunt cântăreață. Ori...cel puțin aș putea să fiu...dacă nu ar fi atât
de multă invidie (privește în jur)...în jurul meu.
15. Piesa FATA REA, unde Mozart și restul muzicienilor din orchestră sunt amuzați de ceea ce
aud.
FATA BUNĂ ȘI VISĂTOAREA:
Am
“Taci, că ești rea, taci, că ești urâtă,
Dm N.C.
Taci, că la învățătură ai fost bâtă,
G
Taci, că ești leneșă, taci și nesimțită!”,

FATA REA:
C E
“Puteți zice orice, că sunt obișnuită!
Am Dm G
Nu, nu mai vreau să fiu rea, niciodată n-am vrut,
C E
Dar altfel n-am putut, așa m-am născut,
Am Dm
Vreau să fiu bună și eu,
G N.C.
Să mi se zică: „Ce bună ești, fată!”,
C E
Să fiu lăudată, măcar o dată.

Am
Eu îs rea cu ei, fiindcă ei îs răi cu mine,
Dm
Astăzi se iau de vecini, mâine se iau de vecine,
G
Nici n-apuc să încerc să mă port mai bine,
C E
Că mă enervez când văd cum râd de mine!”.
FATA BUNĂ:
Am
“Ea se poartă așa de când eram eu mică,
Dm
La-nceput îmi era doar frică,
G
Așa ne-am obișnuit!”,
C E
“N-am nicio șansă să mă port diferit!”.
FATA BUNĂ și VISĂTOAREA:
Am
“Taci, că ești rea, taci, că ești urâtă,
Dm N.C.
Taci, că la învățătură ai fost bâtă,
G
Taci, că ești leneșă, taci și nesimțită!”,
FATA REA:
C E
“Puteți zice orice, că sunt obișnuită!
Am Dm G
Nu, nu mai vreau să fiu rea, niciodată n-am vrut,
C E
Dar altfel n-am putut, așa m-am născut,
Am Dm
Vreau să fiu bună și eu,
G N.C.
Să mi se zică: „Ce bună ești, fată!”,
C E
Să fiu lăudată, măcar o dată.

FREDERIC: Dar ai o voce minunată! Sunt sigur că în cele din urmă prietenele tale te vor
accepta întocmai așa cum ești.
MOZART: Frederic, cât mai durează toată mascarada asta?
FREDERIC: Dar Maestre...am o idee. (Îi șoptește ceva la ureche)
MOZART: Hmm...s-ar putea să ai dreptate. (către săteni) Se pare că m-am înșelat în privința
voastră. Poate că totuși, am de învățat de la voi. Sentimentul dragostei pure, exprimat prin
muzică. Totuși...aș vrea să mai aud un duet de la voi!

VISĂTOAREA:
A E A
Mi-am uitat pe bancă un fratior
D A E
Mi-am uitat un papuc de casa pe un picior
A D
Mi-am uitat un piaptan in par cand m-am pieptanat
A E A
Findca am fugit dupa tine cand m-ai chemat

PAMFIL:
Mi-am uitat doua valize in gara
Am iesit in palton findca am uitat ca-i cald afara
Mi-am uitat cheia in usa si cardul in bancomat
Findca am fugit dupa tine cand m-ai chemat

TOȚI:
Refren 1:
D
Afara căldura e mare
A E
Si nu se poate circula niciun pic
A D
De cate ori ma chemi, nu pot s-ajung
A E A
Si tu spui ca nu-i nimic.

PAMFIL: Totusi la un moment dat


Mi-am dat seama ca tu faci asa intentionat
Mi-am dat seama ca tie, asa iti convine
Sa ma chemi doar, cand nu pot ajunge la tine

TOȚI:
Refren 1:
D
Afara căldura e mare
A E
Si nu se poate circula niciun pic
A D
De cate ori ma chemi, nu pot s-ajung
A E A
Si tu spui ca nu-i nimic.
FREDERIC: Frumos. Dar dragilor, vă văd pe toți atât de triști...ce se întâmplă cu voi?
NICU: Mare căldură s-a așezat peste noi !

GICU: Așa arșiță n-am mai întâlnit de ani de zile pe la noi!

PAMFIL(scriind o poezie): E așa cald în sat la mine, dar tot iubirea noastră topește macii de pe coline!

Nicu și Gicu râd.

FATA REA: E-așa căldura că dacă-ți iei pâine de la băcanul din colț ajungi acasă cu pâine prăjită!

FATA BUNĂ: E-așa de cald că găinile scot ouă direct fierte!

NICU: Ia hai gata nu vă mai smiochăiți pe aicia! Mai bine am cânta ceva!

TOȚI: Doamne dă-ne ploaie, pe pământ! Să ne ude totul, fie-ți milă de cei ce se-nchină la fața ta.

Doamne dă-ne ploaie, pe pământ! Să împrăștii ploaia, fie-ți milă de noi azi și nu ne lăsa!

FREDERIC: Înțeleg ce spuneți. Însă cred că noi nu vă putem ajuta cu nimic în această privință.
VISĂTOAREA: Vorbiți-ne despre concertul pe care trebuia să îl aveți la București!
MOZART: Aceasta ce o vedeți aici este o orchestră simfonică. Ea are mai multe compartimente, cum
ar fi segmentul de corzi cu:
vioara întâi, vioara a doua, viola, violoncelul și contrabasul. Ar mai fi apoi grupa instrumentelor de
suflat și percuția.
(Către cordari) Haideți să le arătăm cum anume sună un cvartet de coarde.

16. DIVERTISMENTUL 25 sau CVARTET CU FLAUT.


17. PREZENTARE VOCI
FATA REA: Dar asta seamănă într-un fel și cu cvartetul nostru vocal.
Și noi avem patru voci:
de la vocea cea mai înaltă, de soprană (FRAGMENT MUZICAL CĂTRE REGISTRUL ACUT)
la vocea profundă de mezzo(FRAGMENT MUZICAL CĂTRE REGISTRUL MEDIU)
Vocea înaltă de tenor(FRAGMENT MUZICAL) și
vocea gravă de bas( FRAGMENT SAU ARPEGIU ÎN REGISTRU GRAV)
VISĂTOAREA:
A E
Am o sanie în pod,
A E
Ai o sanie în pod,
D E
N-o dau jos, că nu-i comod,
A E
N-o dai jos, că nu-i comod,
A E
Decât să o scot în stradă,
A E
Decât să o scoți în stradă,
D E
Mai bine car în pod zăpadă,
A E
Mai bine cari în pod zăpadă!

TOȚI:
A E
Refren: Dă-mi o ladă, dă-mi o ladă,
A E
Ca să car în pod zăpadă,
D E
Dă-mi zăpadă, dă-mi zăpadă,
A E
Ca să car în pod o ladă!

GICU:
Am un frate cu breton,
Ai un frate cu breton,
Se dă cu sania-n balcon,
Se dă cu sania-n balcon,
Urmărit de ghinion,
Lasă dâre pe beton!
Refren: Fă bretonu’, fă bretonu’,
Ca să mut în beci balconu’,
Mută beciu’, mută beciu’,
Că mă-mpiedică ghiveciu’!

Fă bretonu’, fă bretonu’, (Mută beciu’, mută beciu’)


Ca să mut în beci balconu’, (Că mă-mpiedică ghiveciu’)
Mută beciu’, mută beciu’, (Fă bretonu’, fă bretonu’)
Că mă-mpiedică ghiveciu’, (Ca să mut în beci balconu’)!

PAMFIL:
Am o mâță ca un câne,
Ai o mâță ca un câne,
Latră dacă nu-i dau pâne,
Latră dacă nu-i dai pâne,
Îi dau de mâncare mâne,
Îi dai de mâncare mâne,
Poimâne o dau la câne,
Poimâne o dai la câne

Refren: Dă-mi o ladă, dă-mi o ladă,


Ca să car în pod zăpadă,
Dă-mi zăpadă, dă-mi zăpadă,
Ca să car în pod o ladă!

NICU:
Am un solo de trompetă,
Ai un solo de trompetă,
Dar trompeta e-n chiuvetă,
Dar trompeta e-n chiuvetă,
Din chiuvetă n-o mai scoți,
Cânți și tu la ea cum poți!

FREDERIC: Dar, Maestre, ce ar fi să le cânți și tu ceva?


MOZART: Tocmai la asta mă gândeam și eu FREDERIC. Ia să le arătăm noi !
18.NON PIU ANDRAI – CU PIAN
MOZART: Nu mai esti fluturasul din soare
Care zboara din floare în floare.
Fluturas nu mai ai aripioare.
Domnul conte ti le-a retezat.
Fluturas nu mai ai aripioare.
Domnul conte ti le-a retezat.
N-ai sa mai fi îmbracat în zorzoane,
Cu galoane de fir si pompoane,
Pieptanat cum le placi la cucoane,
Parfumat, lustruit, Aranjat.
N-ai sa fi, plin de zorzoane,
de galoane, de pompoane, placut în saloane.
Nu mai esti fluturasul de soare
Care zboara din floare în floare,
fluturas nu mai ai aripioare,
domnul conte si le-a retezat,
fluturas nu mai ai aripioare
domnul conte si le-a retezat.
Ca razboinic pansamente,
O sa ai mustasi zburlite, ars de soare,
mâini pârlite si cu pusca pe spinare
cinstea mare e-a dumitale,
esti barbat fara parale, fara parale
Iar în loc de dans sau jocuri,
mars fortat prin orice locuri
si prin munti si prin valcele
Pe orice vremuri cât de rele,
printre gloante si ghiulele,
care aduc moartea cu ele,
vai si-amar de oasele tale,
asta-i viata de soldat.
Nu mai poti sa ai zorzoane,
sa mai poti sa ai pompoane,
sa te ti de cucoane,
sa mai fi placut prin saloane.
Nu mai esti fluturasul de soare
care zboara din floare în floare
Fluturas nu mai ai aripioare,
domnul conte ti le-a retezat
Flutura? nu mai ai aripioare,
domnul conte ti le-a retezat
Cherubino spre victorie
De azi'nainte esti soldat
Cherubino te-asteapta gloria,
nu uita ca esti soldat,
nu uita ca esti soldat.

19.PREZENTARE FLAUT
PREZENTARE OBOI
PREZENTARE CLARINET (DUO)
PREZENTARE SAXOFON
PREZENTARE TIMPANI (PERCUȚIE)
20. Dansatoarele vin grăbite în scenă.
GIULIA: Domnule Frederic! Noi suntem niște dansatoare foarte talentate! Dacă vecinii noștrii v-au
arătat că știu cânta, noi vrem să vă arătăm cum dansăm! Să știți că și noi ne antrenăm zi de zi și
depunem un mare efort să ne perfecționăm, întocmai ca instrumentiștii voștrii.
FREDERIC: Ce spuneți, maestre Mozart?
MOZART: Sigur că da! Și dacă îmi va plăcea ce văd poate chiar le vom lua cu noi în orchestra
noastră!
RONDO ALLA TURCA – duo și variații de balet
21. MOZART: Frumos, îmi place ! Mi-ați lăsat cu toții o foarte bună impresie astăzi. Am o propunere
pentru voi: Ce ar fi să cântați cu noi diseară? Să faceți parte și voi din concert?
FATA REA: Asta ar fi o idee grozavă!
PAMFIL: Putem să ținem concertul chiar aici, în centrul satului. Vom aduce scaune pentru toată
lumea, și le vom oferi cel mai mare concert ce s-a auzit vreodată în Siliștea!
LUMINA se diminuează iar sătenii dispar în culise unde se schimbă în haine de concert.

22.Între timp orchestra se acordează și cântă IN THE HALL OF MOUNTAIN KING, din suita Peer
GYNT

23.La ci darem la mano – duet Don Giovanni și Zerlina

24.Voi che sapete – Arie Cherubino

25.FINALE din FLAUTUL FERMECAT