Explorați Cărți electronice
Categorii
Explorați Cărți audio
Categorii
Explorați Reviste
Categorii
Explorați Documente
Categorii
Acest text are la bază un demers didactic pe care Paul de Man a fost rugat să îl parcurgă,
însă o dezvoltare „didactic corectă” întârzie să apară, întrucât, conform autorului, teoria nu
poate deveni o metodă și literatura nu poate fi capturată în cadre rigide. Acestea sunt atribute
ale modelului scolastic, respins, de altfel, de Paul de Man. Modelul scolastic este susținut de
cei care își doresc revenirea la valorile stabile și metodice în citirea literaturii. Paul de Man
caută un model fenomenologic care să nu fixeze granițe și care să fie centrat pe activități
(scriitura și lectura).
● Termen provenit din Grecia Antică: theorein: actul public de a privi; theoria: substantiv
colectiv, denumește un grup de oameni aleși pentru „a confirma” un eveniment care a
avut loc în comunitate; a gândi din perspectiva comunului și a introduce un eveniment
în istorie.
● Rădăcinile germane din secolul al XVIII-lea: Kant: Critica rațiunii pure-analiza
condițiilor de posibilitate ale cunoașterii (a analiza felul în care funcționează gândirea)
Rezistența la teorie
(rezistență externă)
1. o rezistență anecdotică: a celor care caută o opoziție între real și ficțional,
subiectiv și obiectiv.
2. rezistența la figural/ retoric: limbajul apare ca stil, prin urmare nu mai poate
pretinde o cunoaștere obiectivă; figuralul face imposibilă metoda (v. complexul lui
Marcellus, curs Derrida)
3. rezistența la lectură: la definirea sensului în funcție de lectură și la utopia unei
„decodări” complete a textului; distanța istorică poate îmbogăți un text, oferindu-i noi
înțelesuri; (v. lectura ca travaliu, cursul Barthes)
(rezistență internă)
4. rezistența teoriei la teorie: teoria trebuie să interogheze constant propriile sale
prezumpții.
Puncte de plecare
(3 linii interpretative)
● Realul este descifrat de Benjamin ca un puzzle de imagini
● Benjamin caută o viziune productivă asupra secolului al XIX-lea și pornește de la
premisa că „fiecare epocă o visează pe cea care îi va urma și îi precipită apariția”.
● A căuta urmele și rămășițele istoriei vieții de zi cu zi
Concepte
Mitologii
● def. mitului: Este un mecanism psihic și social cu trei efecte: (1) a suda un grup social
prin anumite ritualuri și credințe, (2) a reasigura fiecare individ de rolul și locul său în
lume, (3) a oferi structuri de interpretare a lumii.
● transformă ceea ce e istoric în ceva pretins natural => consumatorul mitului ia
semnificația drept fapt;
● mitul capitalist depolitizează realul => fiindcă se prezintă drept natural, firesc.
● Exemple:
○ jucăriile: sunt făcute în așa fel încât să reproducă lumea adultă într-un mod în care
prescriu sistemul pentru acceptarea lui de către copii.
○ ghidurile de călătorie: sistem de contabilizare a culturii; solidifică mitul esenței și reduc
o țară la o sumă de monumente, oamenii la tipologii; reduc limbile străine la a fi
instrumente funcționale.
○ mituri culturale: nevoie de semne de artă, nu de artă
S/Z
(Volum al lui Barthes în care arată cum se citește teoretic un text prin analiza nuvelei Sarrasine)
● Text: provenit din lat. textus (țesătură) => în S/Z Barthes expune textul ca o țesătură în
care scriitura e definită ca o întâlnire a vocilor
● Textul lizibil vs. Textul scriptibil
Textul lizibil Textul scriptibil
Studium Punctum
● Mecanismele specifice ale puterii produc tipuri diferite de viață => viața precară
este produsă prin diverse strategii de implementare (război).
● Ontologia corporală e automat ontologie socială; aceasta trebuie regândită în
funcție de precaritate, vulnerabilitate, expunere, interdependență, limbaj,
dorință. => nevoia de a crea un nou vocabular, o nouă terminologie pentru a
înțelege ce este viața construită ca viață și cum devin alte vieți instrumente sau
ținte.
Ce este un cadru?
Precaritate și jelire
*Conceptul de biopolitică
Intelectual
Subaltern
Death of a Discipline
Lecția literaturii
● Există o incapacitate instituțională în a face față intersecției rasei, genului, clasei =>
cunoașterea e parcelată în discursul feminist, discursul postcolonial, discursul marxist,
etc.
● Trebuie să lăsăm literatura să ne învețe că nu există certitudini, că procesul este deschis.
● Suspendarea necesității certitudinii e deja un act pedagogic.
● Problema multiculturalismul: transformă o etică a alterității într-o politică a identității.
● Alternativa: conceptul de planetaritate (în locul globalismului capitalului și al
multiculturalismului) presupune a nu reprezenta un glob parcelat, dominat, ci planeta;
a învăța privirea de jos în sus prin politicile lecturii; a privi alteritatea ca producător de
cunoaștere.