Cuprins

Introducere ............................................................................................................................. 1
Recenzia literaturii ................................................................................................................. 2
Design cercetare şi metodologie ............................................................................................ 4
Graficul Gantt ......................................................................................................................... 6
Concluzii ................................................................................................................................ 6
Bibliografie............................................................................................................................. 8
 Introducere

Întrebări de cercetare:
1. Care sunt aspectele esenţiale referitoare la diagnosticul rentabilităţii companiei
S.P.E.E.H. Hidroelectrica S.A.?
2. Care sunt aspectele esenţiale privind diagnosticul riscului companiei S.P.E.E.H.
Hidroelectrica S.A.?

Rentabilitatea şi riscul sunt două concepte fundamentale de care depind deciziile

financiare luate de managementul oricărei companii.
Rentabilitatea este un criteriu de apreciere a performanţelor economico-financiare ale
firmei, putând fi definită ca fiind capacitatea firmei de a obţine profit prin utilizarea tuturor
resurselor disponibile.
Riscul este opusul rentabilităţii din activitatea economică. Un diagnostic pertinent
pentru orice companie trebuie să aibă în vedere atât analiza rentabilităţii, cât şi diagnosticul
riscului. Rentabilitatea nu se poate aprecia decât în funcţie de risc, iar analiza riscului trebuie
corelată cu diagnosticul rentabilităţii. Orice analiză financiară trebuie să aibă în vedere
relaţia rentabilitate – risc. Pentru orice companie, rentabilitatea este un indicator de
performanţă, iar riscul reprezintă o eventuală contraperformanţă posibilă.
Lucrarea cuprinde patru capitole, o introducere, bibliografia şi anexele.
În primul capitol am prezentat câteva aspecte teoretice privitoare la analiza diagnostic a
rentabilităţii companiei, cuprinzând modele de evaluare a rentabilităţii prin intermediul
ratelor de rentabilitate, analiza efectului de levier şi analiza factorială a rentabilităţii pe baza
sistemului Du Pont.
Al doilea capitol cuprinde aspecte teoretice privind analiza diagnostic a riscului de
firmă. În cadrul acestui capitol am prezentat legătura conceptuală dintre rentabilitate şi risc,
tipologia riscului şi câteva modele de estimare a riscului.
Capitolul al treilea abordează aspecte practice privind analiza diagnostic a rentabilităţii
şi a riscului companiei, cuprinzând în esenţă studiul de caz pe care l-am realizat. În prima
parte am făcut o prezentate a companiei şi a activităţii acesteia, incluzând o analiză generală
a performanţelor prin intermediul soldurilor intermediare de gestiune. Partea a doua cuprinde
analiza rentabilităţii companiei pe baza ratelor de rentabilitate, analiza efectului de levier şi o
factorizare a rentabilităţii pe baza sistemului Du Pont. În partea a treia am realizat o analiză a
riscurilor, incluzând riscul economic, financiar şi riscul de faliment.
Ultimul capitol cuprinde concluzii şi consideraţii personale, desprinse pe baza
rezultatelor obţinute din studiul aspectelor analizate.

1
 Recenzia literaturii

1. Diagnosticul rentabilităţii
Carp Ana şi Mirea Maria (2017) definesc rentabilitatea ca fiind ,,capacitatea unei
întreprinderi de a realiza profit în urma activităţilor pe care le desfăşoară”1, considerând
rentabilitatea o formă a eficienţei. Pentru exprimarea rentabilităţii se utilizează în general
două categorii de indicatori: profitul (ca măsură absolută a rentabilităţii) şi ratele de
rentabilitate (ca măsură relativă a rentabilităţii). În articol se menţionează faptul că
rentabilitatea depinde atât de factori endogeni, cât şi de factori exogeni.
Niculescu Maria (2005) prezintă analiza profitului prin intermediul soldurilor
intermediare de gestiune (în varianta continental-franceză), acestea reprezentând o măsură
absolută a rentabilităţii.
În lucrare sunt prezentate de asemenea ratele de rentabilitate cel mai frecvent folosite în
analiza economico-financiară: rata rentabilităţii economice, rata rentabilităţii financiare, rata
rentabilităţii resurselor consumate, rata rentabilităţii comerciale. În studiul de caz au fost
determinate şi interpretate toate aceste rate de rentabilitate.
Balteş Nicolae (coordonator) (2013) şi colaboratorii identifică mai multe relaţii de
calcul pentru rata rentabilităţii economice, toate reprezentînd un raport între efectele
(rezultatele) economice şi eforturile depuse pentru obţinerea lor.
Indicatorii de rezultat utilizaţi în mod uzual în calculul rentabilităţii economice sunt:
rezultatul brut din exploatare, rezultatul exploatării, rezultatul curent. La numărător se poate
lua în calcul rezultatul brut din exploatare sau rezultatul exploatării în funcţie de intenţia de
a lua în considerare (sau nu) politica de amortizare sau de aprovizionare a firmei. Utilizând
în calcule rezultatul curent, rata de rentabilitate economică rezultată va reflecta
performanţele economice ale firmei, incluzând şi activitatea financiară (rezultatul financiar).
În funcţie de scopul analizei, ca indicator de efort poate fi folosit în calcule fie activul
total, fie capitalul investit, acesta din urmă fiind format de capitalul investit de către acţionari
şi creditori.
Stancu Ion (2007) în lucrarea sa sintetizează foarte bine semnificaţia ratelor de
rentabilitate a capitalurilor: ,,Ratele de rentabilitate a capitalurilor sunt cele care, din punct de
vedere investiţional, evidenţiază fructificarea anuală a capitalurilor investite în activele
întreprinderii. Acestea se calculează ca raport între rezultatele activităţii şi capitalurile
investite.”2
Rata rentabilităţii financiare şi rata de dobândă medie sunt componente ale ratei de
rentabilitate economică. Ele se agregă ca medie ponderată.
Intercondiţionarea dintre rentabilitatea economică, rentabilitatea financiară şi rata de
dobândă este oferită de relaţia Modigliani-Miller, cu ajutorul căreia se face analiza efectului
de levier al îndatorării.

1
Carp Ana, Mirea Maria – Profitabilitatea ca formă de comunicare a valorii unei entităţi care
funcţionează în scopul obţinerii de profit, Revista Română de Statistică, Supliment nr. 6/2017, pag.
186
2
Stancu Ion – Finanţe, Ediţia a patra, Editura Economică, Bucureşti, 2007, pag. 790
2
 În studiul de caz, pentru determinarea rentabilităţii economice am folosit formula de
calcul precizată de Stancu, deoarece aceasta reflectă performanţele economice ale companiei
per amsamblu şi este utilă pentru interpretarea relaţiei Modigliani-Miller.
Dragotă Victor (2012) prezintă importanţa efectuării unei analize factoriale a
rentabilităţii pe baza sistemului de rate Du Pont. Descompunerea factorială a rentabilităţii
economice şi a rentabilităţii financiare prin sistemul de rate Du Pont se poate face în mai
multe moduri în funcţie de necesităţile de analiză şi de identificare a factorilor ce
influenţează în mod direct sau indirect rentabilitatea.
În studiul de caz, atât în cazul rentabilităţii economice, cât şi în cazul rentabilităţii
financiare am folosit descompunerea cu trei factori:

EBIT(1-t) VA CA
R𝑒𝑐 = ∗ ∗
VA CA AE
respectiv
PN CA AE
R𝑓𝑖𝑛 = ∗ ∗
CA AE CPR

deoarece am considerat că aceşti factori oferă o imagine mai bună, din perspectiva analistului
extern, în ceea ce priveşte pârghiile prin care acţionează (sau poate acţiona) firma pentru
creşterea rentabilităţii.

2. Diagnosticul riscului
Niculescu Maria (2005) consideră că există o clasificare a riscului unanim acceptată în
literatura de specialitate, care cuprinde: riscul economic sau de exploatare, riscul financiar şi
riscul de faliment.
Sunt prezentate modalităţi de determinare a riscului economic şi a riscului financiar
prin intermediul coeficienţilor de elasticitate (e; e'): elasticitatea profitului brut, respectiv a
profitului net în raport cu cifra de afaceri şi cu pragul de rentabilitate.
Aceeaşi abordare o întâlnim la Stancu Ion (2007), cu menţiunea că aceşti coeficienţi de
elasticitate mai au şi denumirea de levier de exploatare, respectiv levier financiar. Autorul
prezintă de asemenea şi metoda statistică de măsurare a riscului (economic şi financiar) prin
dispersia profitului sau a ratei de rentabilitate în raport cu media lor. Se poate folosi de
asemenea abaterea medie pătratică pentru aprecierea riscului. În studiul de caz am folosit
ambele metode: coeficienţii de elasticitate (elasticitatea profitului brut şi elasticitatea
profitului net în raport cu cifra de afaceri şi cu pragul de rentabilitate) şi metoda statistică.
Pentru aceasta din urmă am considerat utilă determinarea atât a dispersiei şi a abaterii medii
pătratice a profitului, cât şi a coeficientului de variaţie, considerând că semnificaţia acestuia
este foarte utilâ pentru interpretarea rezultatelor.
În privinţa riscului de faliment, autorul apreciază că acesta poate fi abordat prin
determinarea anumitor rate, făcând referire în special la ratele de solvabilitate, îndatorare
(pentru aprecierea riscului pe termen lung) şi lichiditate (pentru aprecierea riscului pe termen
scurt). Consider că este utilă atât determinarea riscului pe termen scurt, cât şi pe termen lung.

3
 Potrivit aceluiaşi autor, detectarea riscului de faliment se poate face prin metode
empirice sau prin metode formale (funcţii scor). Dintre aceste funcţii scor sunt prezentate
modelele Altman, Conan-Holder şi modelul Centralei Bilanţurilor Băncii Franţei.
Robu Vasile, Anghel Ion şi Şerban Elena-Claudia (2014) consideră că pentru aprecierea
riscului de faliment, una dintre cele mai utilizate funcţii scor pentru economia românescă
este funcţia scor propusă de I. Anghel (2002).
Modelul Anghel reprezintă o variantă a funcţiei scor aplicabilă întregii economii
româneşti, pornind de la un eşantion de 276 de întreprinderi din 12 ramuri ale economiei
naţionale.
Având în vedere că modelele bazate pe funcţii scor sunt modele prin excelenţă istorice,
care se bazează pe contextul în care au fost determinate (spaţiul economic şi timpul când au
fost elaborate), există o oarecare rezervă legată de folosirea acestora. E bine ca atunci când
utilizam un asemenea model, să alegem modelul cel mai apropiat de contextul economic în
care se află compania supusă analizei. În acest sens, pentru aprecierea riscului de faliment,
am ales funcţia scor propusă de Ion Anghel, deoarece am considerat că aceasta este adaptată
economiei româneşti.

Design cercetare şi metodologie

1..Filozofia cercetării
Cercetаrea folosită este aplicativă, deoarece studiul de caz abordat reprezintă o
investigare cu scopul de a dobândi noi cunoștințe, activitatea fiind orientată în principal spre
un scop practic specific: diagnosticul rentabilităţii şi riscului companiei S.P.E.E.H.
Hidroelectrica S.A.
Am încercat să găsesc răspunsuri lа unele întrebări, folosind o documentaţie diversă.
Am utilizаt metodа de cercetare cantitativă, axată pe măsurarea fenomenelor, și o abordare
deductivă – pe bаza unor date reаle, am aplicat/testat anumite modele şi teorii, pornind de la
general la particular.

2. Colectarea datelor
Situaţiile financiare oferă elemente privitoare la poziţia, performanţa şi lichiditatea unei
firme, fiind un bun material de studiu pentru diagnosticul rentabilităţii şi riscului.
Dаtele folosite în lucrare sunt date secundare, informațiile provenind în principal din
situaţiile financiare ale companiei analizate şi unele din ele (mai puţine) din rapoartele
anuale ale auditorului independent.

3. Strategii folosite
Studiul de caz – m-аm axat pe anаlizarea unui singur caz și anume diagnosticul
rentabilităţii şi riscului companiei S.P.E.E.H. Hidroelectrica S.A. Datele au fost analizate
folosind instrumente software pentru analiză: Excel.

4
4. Orizontul de timp
Orizontul de timp este longitudinal – deoаrece аm urmărit evoluția în timp a
rentabilităţii, riscului şi implicit a relaţiei dintre acestea, pe parcursul a trei аni.

5. Alegeri
Metodele de cercetare folosite sunt cantitative deoarece mi-am construit ideile pe baza
dаtelor de tip cantitativ.
Realismul – deoarece în lucrare sе prezintă și se аduce la cunoștință reаlitatea, situația
actuală a companiei studiate din punct de vedere al diagnosticului rentabilităţii şi riscului - şi
implicit a relaţiei dintre acestea.

Fig. Nr. 1: Metoda ,,cepei”

5
 Graficul Gantt

Fig. Nr. 2: Graficul Gantt

Graficul Gantt аjută la o mаi bună organizare a timpului pentru redаctarea și finalizarea
lucrării de cercetare.

Concluzii

Am efectuat această cercetare aplicativă la S.P.E.E.H. Hidroelectrica S.A., companie al

cărei principal obiect de activitate îl constituie producerea de energie electrică.
Trecând printr-o perioadă de reorganizare judiciară (2012 – 2016), compania a făcut
eforturi considerabile pentru imbunătăţirea activităţii interne, vizând în special activitatea de
management, dar şi pentru asigurarea unei stabilităţi faţă de posibilele fluctuaţii ale pieţei.
Cercetarea actuală a vizat perioada 2015 – 2017 (acesta fiind ultimul an pentru care au fost
publicate situaţii financiare)
În urma analizei rentabilităţii, am ajuns la următoarele concluzii:

6
 - Atît profitul net, cît şi rentabilitatea economică şi cea financiară au cunoscut un trend
ascendent în perioada analizată, creşteri semnificative înregistrându-se în 2016 şi în special
în 2017.
- În perioada analizată, există o scădere considerabilă a ratei de dobândă, cu impact
pozitiv asupra rentabilităţii economice.
- Referitor la studiul pe care l-am efectuat asupra efectului de levier financiar (al
îndatorării), desi valorile obţinute sunt pozitive, ele sunt mici. În aceste condiţii apreciem că
recurgerea la noi credite bancare pe termen lung nu este oportună, având în vedere faptul că
efectul de levier trebuie interpretat cu discernământ, ţinând cont şi de sectorul de activitate şi
de riscurile pe care le prezintă acest sector.
În urma analizei riscului, am ajuns la următoarele concluzii:
- Din analiza statistică a datelor, apreciem că firma a avut o perioadă de stabilitate
economică între anii 2015 – 2017, după o perioadă anterioară foarte instabilă. Acest lucru se
datorează eforturilor de eficientizare a managementului şi activităţii de control intern şi, în
acelaşi timp, realizării unor investiţii strategice. De asemenea s-au făcut eforturi de
deschidere spre pieţele externe, în special cele din zona învecinată, pentru a asigura
companiei stabilitate în raport cu fluctuaţiile pieţei din România.
- Din studiul riscului economic şi financiar apreciem că, în perioada analizată, firma nu
prezintă nici risc economic, nici risc financiar.
- De asemenea apreciem că firma este în afara riscului de faliment.
Există certitudinea că în ultimii doi ani a exitat o îmbunătăţire a rentabilităţii, însoţită de
o reducere considerabilă a riscurilor, pe fondul scăderii substanţiale a gradului de îndatorare
şi creşterii eficienţei utilizării resurselor proprii.
Trebuie menţionat aici faptul că întreprinderea asupra căreia am efectuat studiul nu este
cotată până în prezent pe piaţa de capital. În consecinţă, nu s-a putut efectua un studiu al
rentabilităţii în valori de piaţă, analiza bazându-se pe informaţiile contabile din situaţiile
financiare, a căror prelucrare uneori nu oferă rezultate pe deplin realiste pentru desprinderea
unor concluzii şi recomandări pertinente.
Pe viitor se urmăreşte listarea firmei la bursă, acesta fiind unul dintre obiectivele
strategice ale managementului. În acest caz, pe viitor se vor putea efectua studii mult mai
realiste privind rentabilitatea şi riscul companiei.

7
 Bibliografie
1. Balteş Nicolae (coordonator), Comaniciu Carmen, Herciu Mihaela, Ciuhureanu Alina
Teodora, Sava Raluca, Brătian Vasile, Moroşan Adrian – Analiza economico-financiară a
întreprinderii, Ediţia a II-a, revizuită şi adăugită, Editura Universităţii „Lucian Blaga" din
Sibiu, 2013;
2. Carp Ana, Mirea Maria – Profitabilitatea ca formă de comunicare a valorii unei
entităţi care funcţionează în scopul obţinerii de profit, Revista Română de Statistică,
Supliment nr. 6/2017;
3. Dragotă Victor, Obreja Braşoveanu Laura, Dragotă Ingrid-Mihaela – Management
financiar, Ediţia a doua, Vol.1 – Diagnosticul financiar al companiei, Editura Economică,
Bucureşti, 2012;
4. Niculescu Maria – Diagnostic global strategic, Vol.2 - Diagnostic financiar, Editura
Economică, Bucureşti, 2005;
5. Robu Vasile, Anghel Ion, Şerban Elena - Claudia – Analiza economico – financiară a
firmei, Editura Economică, Bucureşti, 2014;
6. Stancu Ion – Finanţe, Ediţia a patra, Editura Economică, Bucureşti, 2007