Sunteți pe pagina 1din 9

PIAȚA UNICĂ EUROPEANĂ

Piața Unică Europeană reprezintă un proiect inițiat cu un deceniu în urmă


de către Jacques Delores și care și-a găsit finalitatea la 1 ianuarie 1993, prin
nașterea a ceea ce se numește astăzi Single European Market.
Parcursul istoric al acestui concept a debutat în anul 1957, când unul dintre
obiectivele majore ale Comunității Economice Europene a fost constituirea
unei Piețe Comune, cu scopul de a elimina treptat barierele comerciale dintre
statele membre.
Semnificația Pieței Comune.Uniunea vamală (eliminarea taxelor între statele
membre și fixarea unor tarife externe comune), piața internă (anularea, între statele
membre, a obstacolelor față de cele patru libertăți fundamentale: libera circulație a
persoanelor, bunurilor, serviciilor și a capitalului), libera concurență(asigurarea
evoluției firești a concurenței în piața internă) și politica comercială comună (cea
mai importantă distincție între noțiunea de piață comună și zona de comerț liber).
Prin Tratatul de la Maastricht din 1992 este introdus conceptul de Piața Unică
Europeană și intră în vigoare în anul 1993. Deseori se distinge Piața Unică
Europeană drept o formă mult mai integrată a Pieței Comune. În mod comparativ,
Piața Unică Europeană e mult mai centrată în a elimina barierele fizice, tehnice și
fiscale între statele membre. Astfel de bariere îngrădesc libera circulație a factorilor
de producție.
Concurența creată de Piata Unică a îmbunătățit, de asemenea, concurența la
nivel de calitate, a lărgit oferta și a favorizat o sensibilă diminuare a prețurilor. De-
a lungul timpului, țările Uniunii Europene au fost încurajate să liberalizeze piețele
monopoliste. Piața Unică Europeană sau Piața Internă este cea mai mare piață a
lumii, cu un număr estimat la 370 de milioane de consumatori si care oferă
numeroase avantaje economice.
Piața Unică Europeană reprezintă un factor esențial pentru integrarea
economiei internaționale, dar și spațiul prin care se realizeaza obiectivele comune
țărilor care constituie acest ansamblu. Astăzi cele 27 de țări formează o piață
internă cu importante prospective de creștere și dezvoltare
Piața internă a Uniunii Europene (UE) este o piață unică, pe care este
asigurată libera circulație a bunurilor, a serviciilor, a capitalurilor și a persoanelor
și pe teritoriul căreia cetățenii europeni sunt liberi să locuiască, să lucreze, să
studieze și să facă afaceri.
De la crearea sa în 1993, piața unică a devenit mai deschisă pentru mediul
concurențial, a creat noi locuri de muncă și a redus numeroase bariere din calea
comerțului. Actul privind piața unică a fost prezentat în două etape, în 2011 și
2012, și conține propuneri privind exploatarea în continuare a oportunităților
oferite de piața unică, pentru a crește gradul de ocupare a forței de muncă și a spori
1
Piața internă este o zonă de prosperitate și libertate, care conferă celor 500 de
milioane de europeni accesul la bunuri, servicii, locuri de muncă, oportunități de
afaceri și bogății culturale în 28 de state membre. Un studiu al Comisiei pentru
piața internă și protecția consumatorilor (IMCO) din cadrul Parlamentului, intitulat
„Contribuția pieței interne și a protecției consumatorilor la creștere” subliniază
potențialul semnificativ al politicilor care promovează libera circulație a bunurilor,
serviciilor, persoanelor și capitalului la creșterea PIB (produsul intern brut) al UE-
28. Dacă, pe de-o parte, pentru construirea unei piețe interne este nevoie de eforturi
constante, continuarea consolidării pieței unice ar putea duce la obținerea unor
venituri importante pentru consumatorii și întreprinderile din UE, majorând PIB-ul
(produsul intern brut) UE-28 cu 235 de miliarde de euro pe an în cazul în care ar fi
eliminate și obstacolele care au mai rămas. Dezbaterea privind piața internă a fost
relansată de instituțiile europene odată cu comunicarea privind strategia Europa
2020, raportul Comisiei intitulat „O nouă strategie pentru piața unică – în
beneficiul economiei și al societății europene”, comunicarea intitulată „Actul
privind piața unică – Douăsprezece pârghii pentru stimularea creșterii și
consolidarea încrederii”, o comunicare intitulată „Actul privind piața unică II -
Împreună pentru o nouă creștere”, o comunicare referitoare la strategia privind
piața unică digitală (DSM) și o serie de rezoluții ale Parlamentului European
(inclusiv „Finalizarea pieței unice digitale”, „O piață unică digitală competitivă –
guvernarea electronică, un vârf de lance”și „Pregătirea unui act legislativ privind
piața unică digitală”). Unul dintre domeniile de progres cele mai promițătoare și cu
cele mai multe provocări este piața unică digitală. Aceasta creează noi ocazii de a
stimula economia (de exemplu prin comerțul electronic), reducând, în același timp,
birocrația (de exemplu, prin e-guvernare și digitalizarea serviciilor publice). Piața
unică digitală scoate în evidență domenii în care actualele reglementări și practici
de afaceri nu sunt la înălțimea oportunităților create de tehnologiile informației și
comunicării.
Temei juridic. Articolul 4 alineatul (2) litera (a) și articolele 26, 27, 114 și
115 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE).
Obiective. Piața comună creată prin Tratatul de la Roma din 1958 viza
eliminarea barierelor comerciale dintre statele membre cu scopul de a crește
prosperitatea economică și de a contribui la o „uniune tot mai profundă între
națiunile Europei”. Actul Unic European din 1986 a inclus în Tratatul CEE
obiectivul de a crea o piață internă, definind-o ca „un spațiu fără frontiere interne,
în care este asigurată libera circulație a mărfurilor, a persoanelor, a serviciilor și a
capitalurilor”. Acum că a fost adoptat cadrul legal privind piața internă, dezbaterea
se concentrează asupra eficacității și a impactului reglementărilor UE. Se solicită o
abordare care să se concentreze pe finalizarea transpunerii, a punerii în aplicare și a
executării normelor privind piața internă, mergând către ceea ce s-ar putea numi
2
„gestionarea” pieței interne și „parteneriatul” dintre instituțiile UE și autoritățile
naționale.
Realizări
A. Piața comună din 1958
Piața comună, principalul obiectiv al Tratatului de la Roma, a fost realizată
prin uniunea vamală din 1968, eliminarea cotelor, libera circulație a cetățenilor și a
lucrătorilor și un anumit grad de armonizare fiscală prin introducerea la nivel
general a TVA-ului în 1970. Cu toate acestea, libertatea de a comercializa bunuri și
servicii și libertatea de stabilire erau încă limitate din cauza faptului că se foloseau
în continuare practici anticoncurențiale impuse de autoritățile publice.
B. Lansarea pieței interne în anii 1980 și Actul Unic European
Absența progreselor spre finalizarea pieței comune a fost în mare parte
atribuită alegerii unei metode de armonizare legislativă prea detaliate și impunerii
unanimității ca modalitate de vot pentru deciziile Consiliului. Conform raportului
Cecchini („Costul non-Europei”), prezentat în martie 1988, costurile economice ale
acestei întârzieri au fost deosebit de mari, fiind estimate între 4,25 și 6,5% din PIB.
La jumătatea anilor 1980, dezbaterea politică cu privire la acest aspect a determinat
CEE să ia în considerare o abordare mai aprofundată a obiectivului de eliminare a
barierelor comerciale: piața internă.
Actul Unic European, intrat în vigoare la 1 iulie 1987, a stabilit 31 decembrie
1992 ca termen exact pentru finalizarea pieței interne. Acesta a consolidat,
totodată, mecanismul decizional pentru piața internă, introducând votul cu
majoritate calificată pentru tariful vamal comun, libertatea de a presta servicii,
libera circulație a capitalului și apropierea legislațiilor naționale. Până la expirarea
termenului-limită, fuseseră adoptate peste 90% din actele legislative enumerate în
Cartea albă din 1985, în mare măsură prin aplicarea regulii majorității calificate.
C. Către o responsabilitate comună pentru finalizarea pieței interne
Piața internă a contribuit în mod semnificativ la prosperitatea și la integrarea
economiei europene. Aceasta a condus la intensificarea schimburilor comerciale în
cadrul UE cu aproximativ 15% pe an în ultimul deceniu; a crescut productivitatea
și a redus costurile prin eliminarea formalităților vamale, armonizarea sau
recunoașterea reciprocă a normelor tehnice și prin reducerea prețurilor ca rezultat
al concurenței; a generat o creștere suplimentară de 1,8% în ultimii 10 ani și a creat
aproximativ 2,5 milioane de locuri de muncă în plus, reducând, în același timp,
diferențele dintre nivelurile de venituri din statele membre.
Noua strategie pentru piața internă pentru perioada 2003 – 2010 s-a concentrat
asupra necesității de a facilita libera circulație a mărfurilor, de a integra piața
serviciilor, de a reduce impactul obstacolelor fiscale și de a simplifica cadrul de
reglementare. S-au obținut progrese substanțiale în ceea ce privește liberalizarea
transporturilor, a telecomunicațiilor, a energiei electrice, a gazului și a serviciilor
3
poștale. Rata de transpunere (măsurată prin „deficitul de transpunere”, care
reprezintă procentajul de directive care nu au fost transpuse în toate statele
membre) a scăzut la 0,9% în 2010, dar a crescut la 1,2% în septembrie 2011[6] -
obiectivul intermediar era de 1%. În Tabloul de bord al Comisiei privind piața
internă pentru anul 2012 s-a constatat că, deși procentajul mediu al actelor
legislative netranspuse încă la nivel național rămâne sub ținta convenită de 1%,
unele state membre nu vor putea depăși întârzierea considerabilă „fără a lua măsuri
drastice”.
În comunicarea sa intitulată „O mai bună guvernanță a pieței unice”, Comisia a
solicitat ca procedurile de constatare a neîndeplinirii obligațiilor să fie reduse, iar
respectarea hotărârilor Curții de Justiție să fie asigurată prin procedurile de plată a
unor daune cominatorii. Comisia a propus măsuri orizontale precum accentuarea
necesității adoptării unor noi reglementări clare, ușor de pus în aplicare, mai buna
utilizare a instrumentelor IT existente pentru a sprijini participanții în exercitarea
drepturilor lor în legătură cu piața unică și stabilirea unor centre naționale pentru
supravegherea funcționării pieței unice. Supravegherea este parte integrantă a
rapoartelor anuale privind integrarea pieței unice în contextul procesului
semestrului european.
D. Relansarea pieței interne în 2010
Având în vedere că nu a fost fructificat încă întregul potențial al pieței
interne, iar Europa s-a schimbat în urma procesului de reunificare, extindere și
integrare mai aprofundată după crearea pieței unice, Parlamentul, Consiliul și
Comisia au depus recent eforturi suplimentare pentru relansarea pieței interne, cu
scopul de a da un nou impuls pieței unice europene și de a aduce în centrul politicii
privind piața unică populația, consumatorii și IMM-urile.
În mai 2010, Comisia a publicat un raport intitulat „O nouă strategie pentru
piața unică – în beneficiul economiei și al societății europene”, care se referă la
toate politicile relevante (politicile privind concurența, consumatorii, domeniul
digital, politica fiscală și alte politici). Acesta prezintă, de asemenea, mai multe
inițiative care urmăresc să consolideze piața internă prin eliminarea obstacolelor
rămase. Acesta raport a pregătit terenul pentru comunicarea Comisiei intitulată
„Către un Act privind piața unică”, în care Comisia a prezentat o serie de măsuri
destinate stimulării economiei europene și creării de locuri de muncă, adoptând
astfel o politică privind piața unică mai ambițioasă. În continuarea comunicării din
11 ianuarie 2012, intitulată „Un cadru coerent pentru creșterea încrederii în piața
unică digitală a comerțului electronic și a serviciilor online”, în iunie 2012,
Comisia a publicat o comunicare intitulată „O mai bună guvernanță a pieței unice”.
Aceasta propunea ca accentul să se pună pe sectoarele cu cel mai mare potențial de
creștere economică în 2012 și 2013, adică industriile de rețea (de exemplu energia

4
și telecomunicațiile) și sectoarele-cheie privind serviciile (comerțul, serviciile
pentru întreprinderi, intermedierea financiară și transporturile).
În octombrie 2012, Comisia a prezentat un al doilea set de propuneri - Actul
privind piața unică II - pentru a dezvolta în continuare piața unică și a exploata
potențialul nevalorificat al acesteia, ca motor al creșterii. Actul privind piața unică
II stabilește 12 măsuri-cheie care să fie adoptate fără întârziere de instituțiile UE.
Aceste măsuri se concentrează pe patru vectori esențiali de creștere, ocupare a
forței de muncă și încredere: rețelele integrate, mobilitatea transfrontalieră a
persoanelor și întreprinderilor, economia digitală și măsuri care sporesc coeziunea
și avantajele consumatorilor. Actul privind piața unică II merge pe urmele unui set
inițial de măsuri prezentat de Comisie –Actul privind piața unică I – și cuprinde
următoarele măsuri vizând o piață mai aprofundată și mai bine integrată:
- mobilitatea întreprinderilor (de exemplu introducerea unor dispoziții de
mobilizare a investițiilor pe termen lung, modernizarea procedurilor de
insolvabilitate și sprijinirea creării unui mediu care să ofere o a doua șansă
antreprenorilor în dificultate);
- economia digitală (ca etapă în direcția finalizării pieței unice digitale până în
2015, Comisia propune promovarea comerțului electronic în UE, prin facilitarea
utilizării serviciilor de plată electronică, făcându-le mai fiabile și mai competitive;
trebuie, totodată, soluționate cauzele principale ale lipsei de investiții în
conexiunile în bandă largă rapide, iar facturarea electronică trebuie să devină
norma în procedurile de achiziții);
- încrederea consumatorului (de exemplu prin introducerea unor măsuri care să
asigure accesul generalizat la conturile bancare, precum și tarife bancare
transparente și comparabile și posibilitatea de a schimba mai ușor contul bancar).
Comisia trebuia să prezinte toate propunerile legislative esențiale referitoare
la Actul privind piața unică II până în primăvara anului 2013 și propunerile
nelegislative până la sfârșitul anului 2013. solicitat Parlamentului și Consiliului să
adopte propunerile legislative în mod prioritar.
La 28 octombrie 2015, Comisia a publicat o comunicare „Ameliorarea pieței
unice: mai multe oportunități pentru cetățeni și pentru întreprinderi”în care se
enumeră o serie de măsuri cu accent pe trei domenii principale: crearea de
oportunități suplimentare pentru consumatori, profesioniști și întreprinderi;
încurajarea modernizării și inovării de care are nevoie Europa; asigurarea unor
beneficii practice pentru persoane în viața de zi cu zi. Această strategie se
concentrează asupra serviciilor și piețelor de produse. Ea completează eforturile
Comisiei de a intensifica investițiile, a ameliora competitivitatea și accesul la
finanțare, asigura o piață internă funcțională pentru energie, a profita de
oportunitățile pieței unice digitale și a promova și facilita mobilitatea forței de
muncă, împiedicând totodată abuzarea normelor. Măsurile preconizate în această
5
strategie vor fi lansate în 2016 și 2017. La sfârșitul anului 2017, Comisia va revizui
progresele privind implementarea.
În prezent, una dintre cele mai dificile aspecte în dezvoltarea pieței interne este
implementarea componentei digitale. În mai 2015, Comisia a adoptat o strategie
privind piața unică digitală, care a stabilit programul pentru activitatea legislativă
în vederea construirii unei economii digitale europene ( a se vedea fișa tehnică
privind piața unică digitală ubicuă).
Rolul Parlamentului European. Parlamentul a fost motorul în procesul care a
condus la crearea pieței interne. Acesta a susținut în special ideea transformării
pieței interne într-o piață internă complet integrată până în 2002 (rezoluția sa din
20 noiembrie 1997). În mai multe rezoluții adoptate în 2006 (de exemplu, cele din
12 februarie, 14 februarie, 16 mai și 6 iulie), Parlamentul a susținut ideea conform
căreia piața internă constituie cadrul comun și punctul de referință pentru multe
dintre politicile UE și a solicitat organizarea unei dezbateri care să abordeze și alte
chestiuni în afară de normele comune privind cele patru libertăți, drepturile
fundamentale și concurența.
Parlamentul a jucat un rol activ și în recenta relansare a pieței interne. În
Rezoluția sa din 20 mai 2010 referitoare la oferirea unei piețe unice consumatorilor
și cetățenilor, Parlamentul a subliniat faptul că trebuie luate măsuri pentru a
informa și a susține consumatorii și IMM-urile într-un mod mai eficient, precum și
pentru a consolida încrederea cetățenilor. Parlamentul a publicat trei răspunsuri
suplimentare referitoare la Actul privind piața unică prin adoptarea a trei rezoluții
la 6 aprilie 2011: „Guvernanță și parteneriat în cadrul pieței unice”, „Piața unică
pentru europeni” și „Piața unică pentru întreprinderi și creștere economică”. În
toate rezoluțiile sale din 2010 și 2011 referitoare la piața internă, Parlamentul a
solicitat consolidarea guvernanței pieței unice și îmbunătățirea transpunerii și
aplicării legislației privind piața unică. Rezoluția Parlamentului European din 20
aprilie 2012 referitoare la „o piață unică digitală competitivă - guvernarea
electronică, un vârf de lance”a subliniat necesitatea instituirii unui cadru legal clar
și coerent pentru recunoașterea reciprocă a autentificării, identificării și
semnăturilor electronice necesară pentru a garanta funcționarea serviciilor
administrative transfrontaliere în întreaga UE. A urmat rezoluția din 22 mai 2012
referitoare la „Tabloul de bord al pieței interne”.
La 11 decembrie 2012, Parlamentul a adoptat, de asemenea, două rezoluții
nelegislative cu privire la piața internă, una referitoare la finalizarea pieței unice
digitale, iar cealaltă referitoare la o strategie privind libertatea digitală în politica
externă a UE, în care acesta a subliniat faptul că sprijină cu tărie principiul
neutralității rețelei, adică furnizorii de servicii de internet nu blochează, nu
discriminează, nu împiedică și nu reduc capacitatea vreunei persoane, inclusiv prin
preț, de a utiliza un serviciu pentru a accesa, a utiliza, a trimite, a publica, a primi
6
sau a oferi orice conținut, aplicație sau serviciu pe care îl dorește, indiferent de
sursă sau țintă. În aceeași rezoluție, Parlamentul invită Comisia și Consiliul să
promoveze și să păstreze standarde înalte ale libertății digitale în UE. Rezoluțiile
au avut drept obiectiv dezvoltarea politicii și practicii în vederea instituirii unei
adevărate piețe unice digitale în UE pentru a face față unor seturi de norme diferite
în sectoare-cheie, inclusiv în domeniul TVA, al serviciilor poștale și al drepturilor
de proprietate intelectuală. Principiile neutralității rețelei și internetului deschis,
precum și eliminarea tarifelor de roaming sunt discutate în prezent ca parte a unui
pachet legislativ în care se stabilesc măsuri privind piața unică europeană a
comunicațiilor electronice și în vederea realizării unui continent conectat și au fost
adoptate prin vot în plenul Parlamentului la 3 aprilie 2014.
La 7 februarie 2013, Parlamentul a adoptat o rezoluție care cuprinde
recomandări adresate Comisiei privind guvernanța pieței unice, instituind un ciclu
de guvernanță al pieței unice drept pilon specific al semestrului european. În plus,
la 25 februarie 2014, Parlamentul a adoptat o rezoluție referitoare la guvernanța
pieței unice în cadrul semestrului european din 2014, care a fost urmată de
Rezoluția sa din 27 februarie 2014 referitoare la SOLVIT. În final, Parlamentul a
adoptat o rezoluție la 12 aprilie 2016, intitulată „Îmbunătățirea legiferării în
domeniul pieței unice” în care a subliniat necesitatea de a elimina reglementările
inutile, birocrația și efectele negative, îndeplinind totodată obiectivele de politică și
oferind un mediu de reglementare competitiv, care să sprijine ocuparea forței de
muncă și întreprinderile din Europa.
La 9 aprilie 2015, Parlamentul a adoptat o propunere de rezoluție, solicitând
Comisiei să intensifice comerțul electronic. Parlamentul desfășoară în prezent
activități legislative intense cu privire la propunerile prezentate ca urmare a
Strategiei privind piața unică digitală și a rezoluției privind „Pregătirea unui act
legislativ privind piața unică digitală”.
Studiile de cercetare pregătite pentru Parlament indică existența unui potențial
major al pieței unice digitale de a reduce costurile și obstacolele din Europa pentru
cetățeni și întreprinderi, astfel încât economia europeană să devină mai ecologică și
mai socială. O mare parte din acest potențial poate fi atins prin dezvoltarea e-
guvernării și a serviciilor conexe precum e-sănătatea.
Principii de funcţionare Piața unică se bazează pe patru piloni:
- circulația liberă a mărfurilor, persoanelor, serviciilor și capitalurilor între statele
membre;
- apropierea actelor cu putere de lege și a actelor administrative relevante între
statele membre;
- politica UE în domeniul concurenței, gestionată de Comisie;
- sistem de tarife externe comune (CET - cunoscut și ca tarif vamal comun).

7
În timp ce piața unică europeană a avansat foarte mult între anii 1987 și
1992, ideea că este acum completă este greu de susținut, chiar din punct de vedere
juridic. O parte din acest lucru este inevitabil: impactul barierelor lingvistice și al
diferitelor niveluri de dezvoltare economică; impingerea politicii sociale și de
justiție pe viziunea pur economică a pieței unice europene; și statele membre
continuă să concureze unul cu celălalt în mod economic, uneori căutând propriul
lor interes național, mai degrabă decât binele mai mare al UE.
Această din urmă problemă apare în special cu directivele UE, care
reprezintă instrucțiuni guvernelor statelor membre de a acționa în vederea atingerii
unor obiective specifice. Unii susțin că Marea Britanie a interpretat prea multe
directive directe privind piața unică ("placarea cu aur"), punând astfel în
dezavantajul companiilor și consumatorilor britanici împotriva jurisdicțiilor cu
cerințe mai mici.
În plus, multe state membre au solicitat derogări de la anumite elemente ale
pieței unice sau au rămas în calea reformei. Starea statului francez în industria
energetică, de exemplu, a dus la excluderea virtuală a energiei de pe piața unică
europeană până în prezent. Recunoașterea reciprocă a calificărilor academice și
profesionale a fost de asemenea un proces lent.
Lipsa unui număr de state membre, inclusiv a Regatului Unit, din moneda
unică este privită de unii ca un obstacol major în calea realizării integrării
economice. Odată cu procesul de extindere la 27 de state, piața unică europeană a
preluat un înțeles cu totul nou - și cu ea un nou set de probleme. O preocupare
deosebită a mai multor state membre existente a fost migrația economică anticipată
a mii de muncitori din cele mai sărace membre ale UE. Unii au avertizat că acest
lucru ar conduce la o șomaj mai mare și la o presiune în scădere asupra salariilor
din statele membre existente. Alții au crezut că noii muncitori ar umple lacunele pe
piața forței de muncă și vor stimula economia.
Mai mult, numeroase domenii care depășesc limitele pur economice afectează
funcționarea pieței unice europene, cum ar fi frontierele interne, poliția
transfrontalieră și cooperarea judiciară, precum și diferitele sisteme de drept civil.

AVANTAJELE SI DEZAVANTAJELE PIETEI INTERNE EUROPENE PENTRU


CONSUMATORUL / CETATEANUL EUROPEAN

Piata Unica este teritoriul celor 28 de tari membre in care circula liber
bunurile, lucratorii, serviciile si capitalurile, dupa reguli prestabilite de comun
acord, in conditiile in care discriminarile de orice natura au fost eliminate;
concurenta este libera insa corecta; politica comerciala, agricola, monetara si de
mediu sunt comune; prevalenta reglementarilor comunitare fata de cele
nationale;recunoasterea reciproca a produselor si serviciilor este acceptata

8
(standarde comune: medicamente, chimicale); legislatiile nationale sunt cat mai
armonizate; moneda unica pentru 19 tari si principiile politicii de acompaniere ale
Pietei Interne Europene sa fie directionate in sensul facilitarii liberei circulatii.
Importanta : Pentru integrarea europeana si tarile membre reprezinta :
- mecanismul esential de realizare a obiectivelor de baza ale U.E.: cresterea
economica durabila,dezvoltarea echilibrata, coeziune economica si sociala,
ocuparea fortei de munca, protectia mediului si calitatea pietei.
- constituie parghie importanta de imbunatatire a performantei economice datorita
economiei de scara data de diminuarea mare a pietei comunitare;
- contribuie la stimularea investitiilor si largirea ofertei fortei de munca;
- reprezinta suportul principal al celorlalte laturi ale integrarii;
- are impact pozitiv asupra economiilor nationale ale tarilor membre.
La nivelul cetateanului european :
- accesul la o gama de produse si servicii diversificata, de o calitate garantata si la
preturi rezonabile ;
- accesul la piata muncii europene ;
- recunoasterea certificatului de atestare ;
- nepierderea drepturilor sociale deja castigate ;
- accesul la credite in conditii mai favorabile ;
- garantarea economiilor.