Sunteți pe pagina 1din 11

Universitatea ,,Alexandru Ioan Cuza’’ din Iași

Facultatea de Educație Fizică și Sport


Specializarea: Kinetoterapie și Motricitate Specială
Disciplina: Stagiu de practică în centre de recuperare

Titlul temei:
Luxația scapulo-humerală

Coordonator: Student:

Prof. Kt. Lucaci Paul Guțu Victor

1
Cuprins:
1. Articulația umărului sau scapulo-humerală……........................... 3
2. Cauzele și simptomele apariției luxației la nivelul umărului……. 5
3. Diagnostic și tratament…………………………………………... 7
4. Plan kinetoterapeutic……………………………………………... 8
5. Concluzii………………………………………………………… 10
6. Date bibliografice………………………………………………... 11

2
1. Articulația scapulo-humerală

Pentru a înțelege mai bine natura luxației de umăr este necesar să specificăm
anatomia propriu-zisă a articulației scapulo-humerale și anume:

- Humerus: este osul lung al brațului, se termină prin tuberozitatea mare și


respectiv tuberiozitatea mică;
- Scapula: este un os plat triunghiular, care este situat în partea posterioară a
umărului, cealaltă parte și anume cea anterioară este formată din acromion;
- Clavicula: este un os lung, care are rolul de legare a omoplatului de stern.

Fig.1 Articulația scapulo-humerală

În articulația de umăr avem 2 fețe articulare, care sunt reprezentate de


cavitatea glenoidă a scapulei, are aspect concav, acopertă de cartilaj hialin și este
marită de către labrul glenoidal. O altă suprafața de articulare este cea a capului
humeral, care este acoperită la fel de un cartilaj hialin cu aspect sferic și este puțin
mai gros decât cartilajul glenoid.

3
Mijloacele de unire ale articulației scapulo-humerale sunt:

- Capsula articulară este cea care învelește practic articulația, inserânduse pe


circumferința cavității glenoide, dar și pe fața externă a labrului glenoidal și
pe colul anatomic;
- Ligamentele gleno-humerale sunt cele care întăresc caspsula în special
anterior, care se inseră la nivelul humerusului;
- Ligamentul coraco-humeral este cel mai bine individualizat și se află în
partea superioară a articulației umărului.

Posibilitatea de mișcare este datorită prezenței a unui număr suficient de


mușchi și tendoane de la nivelul articulației scapulo-humerale și anume:

 Coiful rotatorilor situat deasupra


capsulei, un strat muscular care
înconjoară practic articulația
umărului, acestă structură
asigură nu numai majoritatea
mișcărilor umărului, dar și
stabilitatea sa, prin menținerea
capului humeral fixat în centrul
cavității articulare a scapulei.
Coiful este format din 4 mușchi
scurți: subscapular, supraspinos,
subspinos și rotund mic.
 Tendonul bicepsului lung este situat intre cele 2 tuberozități ( mică și mare )
unde se descrie culisa bicipitală și se fixează tendonul pe fața superioară a
glenei și pătrunde în cavitatea articulației osului humerus, practic are rolul
de a menține capul humeral în cavitatea glenoidă
 Mușchii superficiali generează forța și viteza nesesară mișcărilor, începând
cu mușchiul deltoid, împreună cu marele pectoral acționează în vederea
mișcărilor brațului înspre partea din față, dar și activitatea rotundului mare și
marele dorsal are un rol esențial în articulația umărului.

4
Inervația umărului este realizată de mai mulți nervi care iși au originea din
plexul brahial, printre aceștea se remarcă nervul axilar care inervează mușchiul
deltoid, nervul suprascapular care inervează mușchii supraspinoși și subspinoși și
ultimul fiind nervul musculocutanat, care inervează mușchiul biceps lung.

Vascularizarea articulației scapulo-humerale provine din arterele


circumflexe humerale și artera suprascapulară. Articulația scapulo-humerală este
învelită de muschiul supraspinos în partea superioară, de capul lung al mușchiului
triceps în partea inferioară, de mușchiul subscapular în partea anterioară și de
mușchiul subspinos și rotund mic în partea posterioară.

2. Cauzele și simptomele apariției luxației la nivelul umărului

In general luxația de umăr sau luxația scapulo-humerală este o afecțiune de tip


traumatic, care apare cel mai des în urma deplasării permanente a extremităților
articulare de la nivelul umărului.

Luxația de umăr este cea mai frecventă luxație și este întâlnită mai mult la
adulți decât la copii. Fie că este cauzată de un traumatism direct sau de unul
indirect, capul humeral nu se mai afla în cavitatea glenoidă, iar suprafețele
articulare își pierd contactul dintre ele.

După concepția clasică, luxația are loc în urma


unei căderi pe umăr, pe mână sau pe cot, cu brațul
în abducție de 90° și în rotație externă. În această
poziție, în urma traumatismului, luxație se produce
cu ușurință.

Studiile kinetoterapeutice arată că această


abducție mare nu este absolut necesară, deoarece
breșa capsulară s-ar produce în partea anterioară
printr-un traumatism violent, în urma unei căderi pe mână și fără ca membrul
superior respectiv sa fie în rotație externă. Luxații produse în urma unor eforturi
5
relativ reduse cum ar fi ridicări de greutăți sau aruncare de minge au mai totdeauna
un caracter recidivant și sunt în funcție de o anumită conformație congenitală a
glenei. Luxația scapulo-humerală mai poate avea loc, rar, printr-un traumatism
direct asupra părții posterioare a umărului.

Durerea accentuată este un principal simptom al afecțiunii. Administrarea


calmantelor nu determină ameliorarea durerii, motiv pentru care se recomandă
readucerea capetelor articulare în poziția corectă. Limitarea mișcărilor este cauzată
faptului că cele 2 capete articulare se află într-o poziție anormal. Se poate observa
o poziție nefirească a corpului la pacienții cu luxații, alături de deformarea regiunii
articulare.

Fig.2 Poziționarea corectă a brațului în cazul luxației de umăr

Un alt simptom poate fi prezența lichidului în articulații, iar dacă apare


compresiunea vasculară, pacientul va acuza gangrene în zona irigată de vasul
respectiv. În cazul distrugerii sau compresiunii unui nerv important pot fi prezente
pareze sau paralizii, furnicături ale membrului superior, edem, răceală sau
transpirație. Un lucru sigur pacientul va avea o incapacitate funcțională aproape
totală la nivelul umărului.

6
3. Diagnostic și tratament

În cele mai multe cazuri unde există suspiciuni cu privire la o luxație la nivelul
umărului se recomandă un examen radiografic de față și profil. Acest examen
permite depistarea poziției ligamentelor luxate, vizualizarea deplasarii celor 2
capetele osoase și o posibilă fractură comcomitentă dacă este cazul.

După locul în care este deplasat capul humeral, se descriu următoarele varietăți
cu subdiviziunile lor:

 Luxațiile antero-interne, care pot fi extracoracoidiană, subcoracoidiană și


intracoracoidiană;
 Luxațiile în jos, care pot fi subglenoidiană și subtricipitală;
 Luxațiile posterioare, care pot fi subacromială și subspinoasă;
 Luxația antero-superioară sau supraglenoidiană;
 Luxația intratoracică ( din care se cunosc 2 cazuri în care capul humerusului
a pătruns intratoracic, între a 3-a și a 4-a coastă ).

Fig.3 și Fig.4 Tipuri de luxații

Odată cu apariția primului episode de instabilitate și efectuarea unei


radiografii de control, este recomandată imobilizarea membrului superior pentru o

7
perioadă de circa 3 săptămâni. Chiar dacă în această perioadă se păstrează cotul
lângă corp, pacientul este expus în continuare riscului de recidivă. Atunci când o
luxație scapulo-humerală afectează confortul pacientului se recomandă tratament
chirurghical.

4. Plan kinetoterapeutic

Pentru articulația umărului mobilitatea este principalul obiectiv al recuperării.


În acest scop este bine ca gimnasctica să se înceapă cât mai repede posibil,
exercițiile să se execute cu o amplitudine, care să meargă până la apariția durerii și
niciodată dincolo de pragul dureros.

Prin natura ei, acestă articulație scapulo-humerală permite exerciții în toate


sensurile, prin mișcări de rotire a umărului și a brațelor în articulația umărului.
După ce a trecut perioada de imobilizare, este bine ca atunci când se merge în zone
aglomerate să se apeleze din nou la suspendarea brațului în eșarfă, pentru a evita
unele mișcări bruște sau necontrolate.

Kinetoterapia pentru o luxație scapula-humerală:

A. Din poziția decubit dorsal ( culcat pe spate ):

 Strângerea și desfacerea pumnilor ( 15-20 ori );


 Îndoirea și întinderea brațelor cu tendința de a atinge umerii cu
degetele de la mâini ( 10 ori );
 Rotirea pumnilor de 10 ori într-un sens și de 10 ori în celălalt sens;
 Cu brațele întinse pe lângă corp: pronație – răsucirea brațelor spre
degetul mare, supinație – răsucirea brațelor spre degetul mic,
întoarcerea brațului cu palma sus ( 10-20 ori );
 Ridicarea umerilor – inspirație, revenire – expirație ( 10-15 ori );
 Ducerea brațelor lateral și revenire ( 15-20 ori );
 Cu mâinele la ceafă, apropierea și depărtarea coatelor ( 10-15 ori );
 Rotirea brațelor, de 5 ori într-un sens și de 5 ori în celălt sens.

8
B. Din poziția stând în picioare cu fața la perete la 20 cm distanță:

 Prin mișcarea de pașire cu degetele pe perete se duce brațul sus până


la apariția durerii, se pune un semn pe perete pentru a avea un punct
de referință în realizarea progreselor ( 5-6 ori );
 Același exercițiu, dar se stă cu umărul spre perete la distanță de cca 30
cm ( 5-6 ori );
 Cu mâinele sprijinite pe tocul ușii la nivelul pieptului, îndoirea
coatelor cu ducere pieptului înainte ( 10-15 ori );
 Cu trunchiul ușor aplecat înainte, balansarea lateral și apoi
încrucișarea brațelor la nivelul pieptului ( 15-20 ori ).

C. Exerciții cu bastonul – din poziție așezând pe scaun:

 Se apucă bastonul de la mijloc cu o singură mână, brațul întins înainte


se răsucește spre dreapta și spre stânga ( mișcarea de pronație și
supinație de 10-15 ori );
 Se apucă bastonul de ambele capete, se duce bastonul sus cu brațele
întinse, revenire tot cu brațele întinse ( 10 ori );
 Prin îndoirea coatelor se duce bastonul la piept ( coatele sunt ridicate
la nivelul umerilor ), se întind coatele cu bastonul menținut la
înălțimea pieptului și se continuă mișcare ( 10-15 ori );
 Cu brațele întinse se duce bastonul sus, prin îndoirea coatelor se
așează bastonul pe cap sau dacă este posibil se așează pe umeri, se
întind brațele, se duce bastonul în față prin coborârea brațelor ( 10-15
ori );
 Cu bastonul la spate, cu brațele întinse, se duce bastonul spre înapoi (
10-15 ori );
 Cu brațele în față, capetele bastonului în mijlocul palmelor se
balansează bastonul spre dreapta și spre stânga ( 20 ori ).

D. Exerciții cu ajutorul scripetelui – din poziție așezând pe scaun.

9
5. Concluzii

În primul rând articulația scapulo-humerală este la nivelul umărul și


bineînțeles asigură un grad ridicat de mobilitate a membrelor superioare în mai
multe direcții, această articulație permite astfel, majoritatea gesturilor din viața
cotidiană, deci o recuperare cât mai rapidă în caz de luxație este strict necesară
pentru un pacient.

Trebuie de menționat faptul că atunci când apare o posibilă luxație scapulo-


humerală fie produs printr-un traumatism direct sau fie el și indirect sau un
oarecere disconfort la nivelul umărului, imobilizarea este primul lucru pe care
trebuie făcut și anume prin aducerea cotului flectat pe lângă corp și de dorit
evitarea locurilor aglomerate.

În al doilea rând, după o examinare corectă radiografic și în fucție de tipul de


luxație a umărului se va face un program de kinetoterapie individualizat
pacientului în funcție de vârstă, gradul de luxație și capacitatea funcțională la
nivelul membrului superior.

Principul de lucru la o luxație de umăr este de la distal la proximal, deci vom


încerca să facem gimnastica cât mai repede posibil și vom începe de la articulația
falangelor, pumnului, cot și apoi umăr.

Exercițiile vor fi simple și în toate direcțile posibile, mișcările vor fi făcute


pâna la apariția durerii, dacă există un progres în ceea ce ține recuperarea
stabilității și mobilității articulare se încearcă redobândirea cât mai eficientă a
forței brațului cu exerciții de rezistență ( mâna kinetoterapeutului, greutăți sau
benzi elastice ).

În concluzie luxația scapulo-humerală este una foarte des întâlnită în sporturi


de contact, dar și în urma unei căderi de la o distanță mică atunci când mergem pe
stradă, recuperarea trebuie facută rapid și prompt, pentru a evita următoarele
complicații. Fară un specialist în ortopedie, nu se face decoaptări sau alte manevre
la nivelul umărului.

10
6. Date bibliografice

Surse literare:

1. Iaroslav Kiss, FiziokinetoTerapia și recuperarea medicală, Editura Medicală


2. Elena Engrich, Kinetoterapia pe înțelesul tuturor, Editura Medicală
3. Al. D. Rădulescu, Traumatismele osteoarticulare ( centura
scapulohumerală, membrul superior, bazinul și membrul inferior ) Volumul
II, Editura Academiei RSR București 1968
4. Tudor Sbenghe, Recuperarea medicală a sechelelor posttraumatice ale
membrelor, Editura Medicală, București 1981

Surse webografice:

http://anatomie.romedic.ro/articulatia-scapulohumerala-umarul

http://www.i-medic.ro/boli/luxatia-de-umar-sau-luxatia-scapulo-humerala

11