,, Tratează-i pe oameni ca și cum ar fi ceea ce ar trebui sa fie și ajuta-i sa devină ceea ce
sunt capabili sa fie” J. von Goethe In acest eseu, doresc sa dezvolt afirmatia lui J. von Goethe referitoare la modul in care suntem tratati de oamenii din jur ne poate motiva sa ne atingem punctul maxim al capacitatilor noastre, atunci cand ne propunem un obiectiv si dorim sa il atingem. In esența sa, omul este in permanenta dezvoltare și schimbare. Aceasta evoluție este influențată de factorii exteriori din jurul sau, cum ar fi mediul in care trăiește sau oamenii care îl înconjoară. Indivizii își clădesc personalitățile pe vise și pasiuni care ii urmăresc in formarea lor pentru toată viața. Aceste aspiratii le ghidează viața și acțiunile și ii fac sa creeze din ele un scop pentru existența lor. Dar oare ce ii poate determina sa își atingă aceste scopuri? După cum am spus și mai sus, un factor determinant in formarea unui om este mediul și oamenii care îl înconjoară. Acest fapt se datorează dorinței permanente a oamenilor de a se afirma in fata celorlalți, de a-și găsi modele și de a le urma. Persoanele din jurul nostru au un impact mai puternic asupra noastră decât își pot imagina. Ei ne pot fi mentori, educatori sau pur și simplu susținători. Noi ca indivizi vom asimila toate părerile, încurajările și criticile lor și ne vom ghida telul intr-o mare măsura după el. Tocmai de aceea este esențial ca un om sa se înconjoare de oameni care sa ii înțeleagă telurile și sa îl ajute in îndeplinirea lor. Dar oare ce s-ar întâmpla dacă un om ar fi tratat de cei din jurul sau ca și cum și-ar fi atins deja acest scop? Pentru a răspunde la această întrebare, ar trebui să luăm în calcul un exemplu simplu, vizibil pentru oricine. Primii ani de viața sunt esențiali pentru orice individ. Copilul își construiește ambițiile și modul în care urmează să privească lumea exterioară, fiind ghidat de părinți. Dacă ei îl vor trata ca și cum el este deja un om responsabil, în el va crește acest simț al responsabilității și se va dezvolta odată cu el. Copilul înțelege că ceea ce face este bine, deoarece părinții îl încurajează și îl tratează ca pe un om responsabil, fapt ce îi conferă încredere in sine și dorința de a persista in acest sens. La polul opus acestui exemplu, se afla un copil care nu este încurajat de încrederea părinților săi. Aceștia simt nevoia să facă totul pentru el, nu îi oferă posibilitatea sa fie responsabil pentru acțiunile sale și îl tratează ca și cum nu ar fi capabil sa se descurce fără ajutorul lor. In acest caz, copilul va creste dependent de părinți, nu va fi capabil sa își dezvolte capacitatea de responsabilitate, deoarece nu a avut ocazia și va avea dificultăți atunci când va fi pus in situații in care părinții nu îl vor mai putea ajuta. Va creste ca un copil iresponsabil, fără încredere in sine, tocmai pentru faptul ca a fost tratat încă de la început ca și cum ar fi fost unul. Prin acest exemplu am vrut să evidențiez puterea pe care o au cei din jur asupra noastră, chiar de la vârste foarte mici. Această situație este valabilă pentru un om pentru toată perioada vieții sale, indiferent de vârstă. Consider că acest lucru se datorează în primul rând dorinței umane de a fi validat de cei din jurul nostru, de a fi membru al unui grup. Că indivizi, ne dorim să aparținem grupului și să ne adaptăm solicitărilor și normelor societății din care facem parte. Când suntem tratați cu încredere, că și cum ne-am fi atins deja scopul, suntem motivați să continuăm în activitatea noastră și să evoluăm, să ne atingem țelul mai departe, să ne ambiționăm să fim mai buni și să dovedim că suportul celor din jur nu a fost în zadar. Susținerea oamenilor din jur ne oferă încredere în noi și în acțiunile noastre și astfel avem capacitatea de a trece mai ușor peste obstacolele întâlnite în cale și de a ne motiva să continuăm. Tocmai această motivație o găsim în modul în care suntem tratați de oamenii din jurul nostru. Suntem determinați să ne limităm uneori la felul în care suntem percepuți de societate și de oamenii apropiați nouă. Dacă suntem tratați pozitiv, într-o manieră care ne facilitează reușită indiferent de situație, noi vom găși motivația să ne atingem țelul. Această atitutine a oamenilor din jur ne oferă încredere în noi înșine, tocmai pentru faptul că ei au această încredere în noi și ne fac să ne simțim capabili de reușită. Nu dorim să dezamăgim, vrem să fim exact cum suntem percepuți și să atingem așteptările oamenilor din grup. În al doilea rând, această atitudine a celor din jurul nostru este importantă și pentru faptul că ne antrenează mintea să gândim ca și cum, cu efortul și motivația suficientă, suntem capabili de orice ne propunem. Acest mod de a gândi este foarte important atunci când ne stabilim țelurile în viață, deoarece pornim în îndeplinirea lor cu o atitudine pozitivă care ne poate ajută mai mult decât simplă motivație personală pe care o avem. În stabilirea unui țel, ne raportăm mai întâi la noi și la propriile noastre dorințe și capacități care ne vor ajuta să ne urmărim planul, apoi ne raportăm la modul în care societatea ne poate privi. Dacă oamenii din jur ne oferă suportul și înțelegerea de care avem nevoie, chiar dacă capacitățile noastre sunt limitate, putem să găsim puterea să mergem mai departe. În concluzie, aș vrea să subliniez importanța acestei atitudini de a trata un om ca și cum și-ar fi atins deja țelul, deoarece într-o lume ideală, acesta ar fi modul în care un om ar trebui să fie tratat în societate. Să fie un om capabil, responsabil, dornic de mai mult și să nu fie limitat sau constrâns de factori externi lui, cum ar fi susținerea celor din jur.