Universitatea Tehnica Gheorghe Asachi Iasi

Referat ARET

Riscul in domeniul Ingineriei

Student: Purusniuc Sebastian

DETIM Anul I
 1.Ce este riscul?

Majoritatea ar răspunde că riscul este posibilitatea de a fi rănit sau de a-ţi fi cauzate

diverse prejudicii. Această idee există şi în majoritatea dicţionarelor, de exemplu “Shorter
Oxford Dictionary of the English Language” defineşte riscul ca fiind: „danger; the possibility
of loss or injury”, respectiv pericolul; posibilitatea de a pierde sau a suferi prejudicii. O
abordare a riscului presupune privirea acestuia din două puncte de vedere. Primul se
concentrează asupra evenimentelor nedorite care pot aduce prejudicii sau pierderi. De
exemplu atunci când o societate comercială se lansează într-o activitate riscantă, managerii
urmăresc identificarea factorilor care pot influenţa negativ activitatea respectivă. În acest sens
se ridică următoarele întrebări: Ce se întâmplă dacă activitatea eşuează? Ce puncte slabe sunt
în proiectarea activităţii? Suntem capabili să respectăm termenele stabilite? Se observă că în
acest caz managerii nucaută să identifice oportunităţile, ci urmăresc evitarea evenimentelor
care pot duce la pierderi. Această abordare exclusivistă care se focalizează asupra
evenimentelor nedorite se numeşte perspectiva riscului pur.

Al doilea punct de vedere al abordării riscului se referă la obţinerea informaţiilor

necesare luării unei decizii corecte. Când o decizie este luată în condiţii de ignoranţă, aceasta
este o decizie riscantă şi poate conduce la un eşec, iar în cazul unei decizii fundamentate,
bazată pe informaţii complete şi corecte, aceasta este mai puţin riscantă, iar şansele de succes
în implementarea ei sunt mari.

Cele două puncte de vedere au în comun faptul că ambele privesc o activitate viitoare,
o oportunitate care are întotdeauna un anumit grad de incertitudine

2.Risc versus incertitudine

În management se disting două concepte: riscul şi incertitudinea. Când o decizie este

luată în condiţii de risc, aceasta presupune o cunoaştere a riscului asumat, respectiv
cunoaşterea probabilităţii apariţiei riscului. În cazul unei decizii luateîn condiţii de
incertitudine nu sunt cunoscute riscurile, deşi acestea sunt asumate.De exemplu, un individ
care pleacă dimineaţa la serviciu se uită pe geam şi vede că este înnourat dar nu plouă, fapt ce
îl determină să îşi ia umbrela considerând că poate va ploua în cursul zilei. Aceasta este o
decizie în condiţii de incertitudine. Dacă el ar urmări starea vremii, ar putea observa că sunt
80% şanse ca în acea zi să plouă, fapt ce l-ar fi determinat sigursă îşi ia umbrela, caz în care ar
fi luat o decizieîn condiţii de risc.În exemplu de mai sus se poate observa că decizia în
condiţii de incertitudine se bazează mai mult pe intuiţie decât pe informaţii fundamentate,
deci putem spune că dacă se cunoaşte probabilitatea apariţiei unui eveniment se pot face
raţionamente mult mai corecte în condiţii de risc decât în condiţii de incertitudine. Legătura
dintre risc şi incertitudine este prezentată schematic în figura 1.
 Figura 1. Legatura dintre risc,incertitudine si nivelul informatiei

Se observă că nivelul informaţiilor poate varia de la o ignoranţă totală, respectiv

volumul informaţiilor zero, până la un set de informaţii complet, ceea ce determină nivelul
incertitudinii sau al riscului. Graniţa dintre incertitudine şi risc este reprezentată de linia
corespunzătoare nivelului minim de informaţii necesare abordării situaţiilor de risc

3.Clasificarea riscului

O zicală spune că „locul unde te afli depinde de locul unde stai”. Din acest punct de vedere
putem spune că în viaţă totul depinde de ceea ce faci pentru a trăi, respectiv de activităţile
întreprinse în acest scop. Având în vedere că orice activitate este supusă riscului, se poate
spune că existenţa înseşi este o continuă asumare a unor riscuri. Pentru a putea cunoaşte
aceste riscuri, o clasificare a lor este foarte utilăîn abordarea riscului.

Una dintre cele mai utilizate clasificări ale riscului este în funcţie de natura sursei care
îl generează şi anume:

 Riscul pur
 Riscul în afaceri
 Riscul proiectelor
 Riscul operaţional
 Riscul tehnologic
 Riscul politic

Aceste categorii de riscuri nu sunt exclusiviste, ele putând fi regăsite în activităţile

practice în forme care se întrepătrund. De exemplu riscul tehnologic se poate confunda cu
riscul purîn cazul tehnologiilor spaţiale, când nu se cunosc toate aspectele privind
comportarea acestora pe Planeta Marte, sau riscul operaţional poate contribui în mod
substanţial la riscul proiectului.
 Riscul pur

Pure risc, aşa cum este prezentat în literatura de specialitate americană, se referă la
acele riscuri care cauzează prejudicii sau pierderi materiale. Acestea mai sunt numite şi riscuri
asiguratorii, deoarece se pot lua măsuri financiare de siguranţă în ceea ce priveşte efectele
produse, măsuri cum ar fi poliţele de asigurare care protejează asiguratul de consecinţele
apariţiei evenimentului de risc, iar în cazul în care acesta nu s-a manifestat asiguratul pierde
prima de asigurare.

Riscul în afaceri

În afaceri există întotdeauna riscul de a pierde, risc care este contrabalansat de

oportunitatea de a câştiga. Această şansă de câştig, deşi presupune asumarea unor riscuri,
antrenează afaceristul în acţiuni riscante care pot aduce beneficii semnificative. Pentru ca
aceste acţiuni să fie puse în aplicare, şansa de câştig şi/sau volumul câştigului trebuie să
depăşească probabilitatea sau volumul pierderii, deoarece asumarea riscului presupune o
motivaţie materială substanţială.Din acest punct de vedere un mare afaceristeste acela care îşi
asumă riscuri. Dacă este foarte precaut sau este împotriva riscului, afacerea nu poate prospera
pentru că nivelul riscului asumat este determinat întotdeauna de nivelul şansei şi volumului
câştigului.Riscul proiectelor,una din legile lui Murphy spune că: dacă ceva poate merge prost,
atunci sigur va merge prost. Orice proiect este un risc deoarece acesta este întotdeauna un
deschizător de drum, el nu are un trecut în spate care să asigure experienţa necesară
previzionării viitorul. Managementul riscului proiectelor asociază riscul cu estimările, iar dacă
estimările nu sunt corecte atunci nici riscul nu este corect cuantificat, fapt ce duce la probleme
majore în derularea proiectului.

Riscul operaţional

Riscul operaţional este asociat cu derularea anumitor operaţiuni sau activităţi. Aici pot
fi incluse riscurile legate de funcţionarea unei linii tehnologice, de conducerea unei activităţi,
de operarea unui calculator etc. Riscul apare atunci când un anume eveniment afectează
derularea operaţiunii sau activităţii.De exemplu, dacăun autocar cu turişti rămâne în pană,
acest fapt duce la periclitarea programului turistic, deci afectează activitatea turistică a
grupului.

Riscul tehnologic

Atunci când a fost terminată o activitate pentru prima dată, riscul ca bugetul şi
termenele să fie depăşite sau să nu fie atinse obiectivele propuse este substanţial. Acest lucru
se întâmplă adesea atunci când sunt utilizate tehnologii avansate. Natura noilor tehnologii
presupune riscuri înutilizarea lor datorită incertitudinii atingerii scopurilor pentru care au fost
proiectate. De exemplu, o echipă poate termina o anumită sarcină în trei zile, dar în acest
timp, din diverse motive poate să apară o problemă tehnică la un utilaj, fapt pentru care
lucrarea întârzie echipa încă două zile. Această posibilitate de apariţie a unei defecţiuni
tehnice cu implicaţii în buna desfăşurare a unei activităţi reprezintă riscul tehnologic.

Riscul politic
 Se referă la situaţiile în care un factor de decizie este constrâns de factori politici. De
exemplu în cazul în care un investitor doreşte să construiască o fabrică într-o ţară străină,
acesta se poate confrunta cu o guvernare ostilă, care nu îi permite o derulare a proiectului
decât în anumite condiţii.În cadrul unei organizaţii, riscul politic se referă la problemele
generate de politicile interne ale acesteia. De exemplu atunci când departamentul de
marketing promovează ideea unui nou produs, apar conflicte privind finanţarea datorită
departamentului economic în ceea ce priveşte investiţiile, deoarece acesta consideră că
bugetul de investiţii a fost depăşit, respectiv politica investiţională a firmei nu permite
finanţarea unui nou produs.

4.Surse externe si surse interne de risc

Surse externe şi surse interne de risc.Sursele riscului provin atât din interiorul cât şi
din exteriorul unei organizaţii. Astfel putem distinge două categorii de surse şi anume: surse
externe şi surse interne.

Sursele externe – reprezintă acele surse de risc care sunt rezultatul unor evenimente
din afara organizaţiei. Aceste riscuri nu pot fi controlate deoarece ele nu depind de activitatea
internă a organizaţiei. De exemplu, o lege sau o ordonanţă de guvern care afectează anumite
activităţi sau proiecte în derulare poate fi considerată o sursă externă de risc pentru că nu este
generată de organizaţie dar o afectează în mod direct. Un alt exemplu de surse externe de risc
găsim în domeniul competiţiei pe o anumită piaţă de desfacere, unde există în permanenţă
riscul ca o companie concurentă să lanseze un produs nou, la un preţ mai bun, fapt ce
determină orientarea pieţei spre direcţii noi, afectând activitatea tuturor competitorilor.
Această sursă de risc este externă deoarece compania este afectată de ea, dar nu este generată
de aceasta.Datorită faptului că în cazul riscul extern nu se pot lua măsuri de prevenire, trebuie
luate măsuri asiguratorii, cum ar fi introducerea în costurile de fabricaţie au unei cote de risc
în ceea ce priveşte sursa riscului extern, sau plata unei poliţe de asigurare în cazul în care este
posibil acest lucru.

Surse interne –reprezintă rezultatul unor evenimente din interiorul organizaţiei. Aceste
surse de risc pot fi controlate. În această categorie se pot distinge riscurile de utilizare a
echipamentelor tehnologie, riscurile forţei de muncă, sau riscurile asociate managementului
organizaţional. Aceste riscuri pot fi prevenite prin simpla eliminare a surselor care le produc,
lucru posibil datorită faptului că sunt generate de activitatea organizaţiei, deci provin din
interiorul acestei. De exemplu, aşa cum reducerea riscului de cancer pulmonar la o persoană
fumătoare se realizează prin luarea deciziei de a renunţa la fumat, la fel într-o organizaţie se
pot lua măsuri de eliminare a surselor de risc. Astfel prin retehnologizare, se elimină riscului
de utilizare a echipamentelor tehnologice învechite; prin instruirea personalului în vederea
protecţiei muncii se elimină riscul accidentelor de muncă, sau, în cel mai rău caz se limitează
efectele acestora.Totuşi, există situaţii în care sursa riscului intern nu poate fi eliminată, cel
mai adesea datorită faptului că este necunoscută, dar există şi situaţii în care riscul deşi este
cunoscut, din diverse motive nu se i-au măsuri. De exemplu datorită unor conjuncturi ordin
financiar sau politic se asumă un risc tehnologic privind utilizarea unor echipamente
învechite, sau nu s-a descoperit faptul că acel echipament tehnologic este învechit şi pune în
pericol buna desfăşurare a activităţii de producţie.Cele mai grele situaţii de eliminare a sursei
de risc interne sunt cele legate de politica şi managementul organizaţional, datorită
subiectivităţii personalului din această categorie, pe de o parte,precum şi datorită faptului că
sunt cele mai puţin cunoscute pe de altă parte. De exemplu,când un manager nu ştie sau nu
vrea să ştie că deciziile sale nu sunt cele mai bune, apare riscul implementării unor decizii
care poate conduce la situaţii dintre cele mai nefavorabile organizaţiei