Sunteți pe pagina 1din 17

(nefrologie 1)

NOTIUNI DE ANATOMIE SI FIZIOLOGIE


ALE APARATULUI URINAR

Dpdv snatomic, aparatul urinar este constituit din:


- Doi rinichi situati lomboabdominal la nivelul vertebrei lombare 11 si 12 si al
vertebrei lombare 2 si 3
- Se adauga caile evacuatoare ale urinei reprezentate de calice, bazinete, uretere,
vezica urinara si uretra
Unitatea anatomica si fiziologica a rinichiului este nefronul. Este constituit din
polul vascular denumit glomerul si polul urinifer denumit polul urinar.
Ambii rinichi sunt constituiti din aprox. 2 milioane de nefroni.
Primul element al nefronului este glomerulul care este constituit dintr-un ghem
de vase capilare ce provin din artera renala.
Al doilea element al nefronului este tubul urinifer reprezentat de un canal lung
de 50 mm alcatuit din urmatoarele segmente:
- Capsula lui Bowmann care inconjoara glomerulul
- Tubul contort proximal
- Ansa Hemle
- Tubul contort distal
- Tubii colectori
Dpdv functional, rinichii sunt organe de importanta vitala avand ca functie
principala formarea urinei, care reprezinta de fapt eliminarea din organism a
substantelor toxice.
Procesul de fomrare a urinei cuprinde 2 faze principale:
1. Faza glomerulara in care prin procesul de filtrare se formeaza urina primitiva.
2. Faza tubulara care se efectueaza in principal in tubii distali in care se formeaza urina
definitiva.
Diureza reprezinta urina care se formeaza permanent si care este intre 1.5-
2.5 ml/minut, care reprezinta un proces fiziologic. Urina se depoziteaza in vezica
urinara si la o cantitate intre 250-300 ml se declanseaza reflexul de mictiune care este
un act constient prin care se produce golirea vezicii. Tot acest proces defineste functia
excretorie a rinichiului reprezentand de fapt formarea si eliminarea urinei.
Pe langa aceasta functie, rinichiul prezinta si alte functii importante precum
functia de mentinere a echilibrului acido-bazic, functia antitoxica gratie careia se
elimina din organism o serie de substante toxice, functie metabolica in special in
metabolizarea protidelor si lipidelor, functie endocrina – rinichiul secreta in circulatie
substante cu rol in mentinerea TA cum este renina, substanta cu rol hipotensor.

SEMNELE SI SIMPTOMELE PRINCIPALE


PREZENTE IN AFECTIUNILE NEFROLOGICE

Simptome:
Durerea lombara, care poate reprezenta un simptom de debut al unei afectiuni
renale. Se poate manifesta sub diverse aspecte si anume:
- Durerea lombara unilaterala, spontana si de intensitate redusa. Apare frecvent in
TBC renala, in cancerul renal, in litiaza renala
- Durerea colicativa este forma de durere cunoscuta drept colica nefrotica,
consecinta unui spaasm uretral/bazinet determinat de un fenomen de iritare a unui
calcul renal. Poate fi produsa si de o actiune mecanica (cadere de pe cal, bicicleta,
motocicleta, etc). In forma tipia a durerii, durerea incepe in regiunea lombara, iradiaza
de-a lungul ureterului, in hipogastru, vezica, uretra, in testicul sau vulva si se poate
extinde pana pe fata interna a coapsei.
Durerea este violenta, bolnavul are senzatie de ruptura, arsura. Durata poate
varia de la cateva ore la zile, sfarsitul durerii se poate face fie brusc, o data cu
eliminarea calculului, fie se atenueaza progresiv si lasa o jena lombara.
Aceasta colica renala se poate confunda cu colica hepatica, cu peritonita acuta,
ocluzia intestinala, pancreatita acuta, etc.
In cadrul afectiunilor renale se inscriu tulburari in emisiunea urinei cunoscute
drept tulburari de mictiune.
Aceste tulburari sunt:
- Polakiurie: defineste cresterea frecventei mictiunilor de la 3-4 mictiuni /24 h cat e
normal la mai multe. Poate fi fiziologica si apare in special dupa ingtestia crescuta de
lichide, dupa diuretice si in mod patologic apare in Dz, in D insipid, in cancer de
prostata, in insuficienta renala, in cistite tuberculoase, in adenoame de prostata,
tumori uterine, etc.
- Disuria: defineste dificultatea actului mictional, care poate fi o disurie la inceputul
procesului (disurie initiala – adenom si carcinom de prostata, urinare cu jet scazut) si
poate fi o disurie terminala in afectiuni ale uretrei, in cistite sau in afectiuni ale maduvei
spinarii.
- Retentia urinara defineste incapacitatea vezicii urinare de a-si goli continutul.
Aceasta retentie poate fi completa, cu aparitia globului vezical sau incompleta frecvent
in adenomul de prostata atunci cand in vezica ramane un volum de urina care
reprezinta reziduul vezical si care favorizeaza aparitia infectiei.
- Nicturia: defineste necesitatea de a urina noaptea, atunci cand cantitatea de urina
eliminata este egala sau mai mare decat cantitatea diurna (1/4 din cantitatea de urina
de peste zi)
- Incontinenta urinara: defineste emisia involuntara de urina si care la adult este
frecventa in epilepsie, toxiinfectii grave, afectiuni ale maduvei spinarii. Are drept
echivalent la copii enurezisul.
- Tulburari de diureza sau tulburari ale volumului urinar. In mod normal, diureza se
coifreaza intre 800-2000 ml/24 h. tulburarile de diureza constau din poliuri care
defineste cresterea cantitatii de urina peste 2l/24h. Poliuria poate fi fiziologica la
expunerea la frig, emoii, umezeala, stres, dar poate fi si patologica de cauze renale in
cazul colicii renalii al glomerulonefritelor acute sau in insuficienta renala. Poate fi si
extrarenala de cauze medicamentoase, la administrarea de diuretice, in crizele
dureroase de angina pectorala, in Dz si insipid sau insuficienta cardiaca.
Oliguria defineste un volum de urina intre 500 si 800 ml/24h. Poate fi fiziologica
prin reducerea severa a aportului de apa, dupa transpiratii abundente, dupa febra sau
pierderi mari de lichide prin diaree si varsaturi, De asemenea, poate fi patologica in
insuficienta cardiaca, in colicile renale.
Anuria defineste o tulburare de diureza intotdeauna patologica si consta in
reducerea volumului urinar sub 300 ml/24h. Apare in hipotensiue, in glomerulonefrite
acute si poate fi o anurie reversibila in insuficienta renala acuta si o anurie ireversibila
in insuficienta renala cronica in stadiul final.
O alta tulburare este opsiuria care reprezinta eliminarea intarziata de urina fata
de momentul ingestiei lichidului. In mod normal dupa ingestia de lichide, acestea se
elimina in urmatoarele 4 ore.
Este frceventa in boli endocrine, atunci cand se produce o hipersecretie a
hormonului antidiuretic.
In bolile renale apar si modificari de culoare si aspect ale urinei si constau din:
- Hematurie: prezenta sangelui in urina. Poate fi macroscopica cand se observa cu
ochiul liber sau microscopica. Cauze: bolile hematologice ca leucemiile. Administrarea
de citostatice si anticoagulante, boli renale (glomerulonefrite acute si cronice, TBC
renala, litiaza renala, traumatisme si infectii renale, adenomul si cancerul de prostat,
tumorile renale), bolile infectioase (scarlatina, rujeola, etc)
- Piurie: prezenta de puroi in urina. Se considera atunci cand leucocitele depasesc
100.000 la litrul de urina. Cauze: TBc renala, neoplasm, litiaza suprafinfectata, cistita,
prostatite
- Proteinuria: eliminarea de proteine in urina
- Lipuria: defineste eliminarea de grasimi in urina, grasimi care pot avea ca sursa fie
sangele, fie rezultate ale afectiunilor hepatice, pancreatite, etc.
- Edemul renal: crestere a lichidului din spatiile intercelulalre care coexista cu o
boala renala. Debuteaza de regula la pleoape, in special in nefrite, apare dimineata si
ulterior se extinde la fata, maleole, coapse, etc. Este un edem moale, alb, lasa godeu
la compresiune, pielea este palida, lucioasa si subtiata. In stadiile avansate de boala,
edemul se generalizeaza producand anasarca, care afecteaza si viscerele cum ar fi
laringele, plamnul, retina, etc.

In bolile renale se inscriu si HTA gratie eliminarii de secretie de renina care


produsa in exces determina vasoconstrictie arteriolara si drept consecinta cresterea
TA

(nefrologie 2)

DIAGNOSTICUL BOLILOR DE RINICHI

Se bazeaza pe numeroase metode de explorare renala. Cele mai uzuale sunt:


- Examenul urinei: cea mai simpla si veche metoda de explorare a rinichiului si care
incepe cu examenul macroscopic al urinei apreciindu-se:
· Culoarea urinei care trebuie sa fie galben – pai, devine rosie in hematurie.
· Mirosul urinei – poate fi amoniacal in infectii; miros mere acre in Dz
· Reactia urinei – normal are reactive acida, pH-ul se inscribe intre 5.8 – 8
· Densitatea urinei se apreciaza cu urodensiometrul. Densitate normal 1012-1022,
poate fi scazuta in hipostenurie si crescuta in hiperstenurie.
· Dozarea proteinelor (normal sunt absente); glucoza, pigmenti; saruri biliare. Se
efectueaza cu hartiile test impregnate cu indicatori.
Examenul macroscopic este urmat de examinare microscopica, care defineste
sedimentul urinar.
Acest examen se efectueaza pe urina proaspat recoltata, de preferinta urina de
dimineata, iar studiul se efectueaza pe sedimentul rezultat prin centrifugarea urinei,
cu examen intre lama si lamella (fara colorare).
Studiul sedimentului urinar arata eliminarewa de origine celulara precum
hematiile, leucocitele, epiteliile dar si cristalele, cilindrii si microbii prezenti.
In al treilea rand, functia renala se apreciaza si prin determinarea concentratiei
din sange a principalelor produse azotate: acid uric, uree, creatinina.
Acidul uric: normal in plasma 3.5-8 mg%. Valori crescute: sunt prezente in
afectiune renala si in afectiuni extrarenale precum guta, pneumonia, leucemiile, etc.
Uree (20-40 mg%): valoarea variaza in raport cu ingestia de protein si cu
diureza. Ureea creste ca valoarea in oliguria si in regimurile bogate in proteine.
Creatinina (concentratia serica normal 0.6-1.8 mg%. Valorile nu sunt influentate
de aportul alimentar/diureza.
Acest test este considerat ca fiind cel mai fidel in afcetiunile renale.
- Afectiunile renale sunt studiate si prin explorarea radiologica care consta, in
principal, in radiografia renal ape gol numit astfel intrucat nu foloseste substanta de
contract si permite studierea formei si dimensiunilor rinichiului.
- Prin urografie se studiaza modificarile anatomice ale rinichiului si cailor urinare. Se
face prin injectarea substantei de contrast.
- Pielografia ascendenta: se studiaza starea anatomica a cailor excretoare (calice,
basinet si ureter). Utilizata prin introducerea prin sonda ureterala a unei substante
iodate de contrast.

CLASIFICAREA BOLLOR RENALE

Cea mai utilizata si actuala clasificare imparte bolile renale in:


1. Nefropatii glomerutiale: glomerulonefrite acute si cronice
2. Nefropatiile interstitiale: pielonefritele acute si cronice
3. Nefropatiile tubulare acute si cronice
4. Nefropatiile vasculare acute si cronice : infarctul renal
5. Insuficienta renala acuta si cronica
6. Litiaza renala

NEFROPATIILE GLOMERULARE
GLOMERULONEFRITELE

Sunt boli ale parenchimului renal, care afecteaza predilect glomerulul,


caracterizate in special, prin leziuni de tip inflamator, iar dpdv clinic prin edeme,
oliguria, albuminuria, hematuria, HTA, hiperazootemie.
Dupa evolutie sunt afectiuni acute, subactute si cronice.
Dupa extinderea leziunilor sunt forme de boala in focar si forme difuze.

GLOMERULONEFRITA IN FOCAR

Defineste o afectiune glomerulara determinate de infectiile acute, predominant


streptococice.
Poate aparea dupa scarlatina, angine acute, sinuzite, otite, bronsite sau
granuloame dentare.
Agentul etiologic cel mai frecvent este streptococul hemolitic, dar poate fi
determinat si de stafilococ, pneumococ sau virus.
Simptomatologie
- Debutul: cel mai frecvent acutm cu febra 38-39, frisoane, dureri lombare, cefalee,
greturi, varsaturi, oboseala, inapetenta
- Simptom dominant: hematuria
Urinile sunt reduse cantitativ de culoare rosie sau brun inchis – hematuria
macroscopica. Urina poate prezenta si mici cantitati de albumina si leucocite.
Examenul bacteriologic al urinei evidentiaza prin urocultura germenul
incriminant si producerea afectiunii.
Ceea ce caracterizeaza aspectul clinic: absenta edemelor; absenta HTA,
absenta semnelor de insuficienta renala.
Evolutia
In doua stadii: acuta – frecventa la copii si tineri. Din momentul in care
debuteaza, in aproximativ 1 an, boala se considera in stadiul cronic.
Prognostic: in general favorabil. Depinde de promptitudinea indepartarii
infectiei sau tratamentul adecvat.
Tratament:
- Profilactic – consta in tratarea corecta a infectiei acute sau cronice cu antibiotic
- Curative: vizeaza in special hematuria, prin administrarea vitaminei C 1-2 fiole
im/zi, vit. K 1-3 fiole/zi, hemosistan 1-2 fiole/zi associate cu repaus la par si cu regim
hipoproteic si hiposodat.

GLOMERULONEFRITA ACUTA DIFUZA

Este o afectiune renala bilaterala, care afecteaza capilarele glomerulare, este


de natura inflamatorie si se caracterizeaza printr-o triada simptomatica constand din:
1. edeme
2. hematurie
3. HTA
Privind etiologia acestei afectiuni exista o pluralitate etiologica, astfel se
cunosc:
- factorii etiologici determinanti reprezentati de infectiile acute in special cele
streptococice, secundare amigdalitelor acute, sinuzitelor, bronsitelor
Cercetarile bacterilogice actuale au evidentiat faptul ca in mod constant agentul
etiologic este streptococul hemolitic din grupa A, tipul 12.
In completarea etiologiei se inscriu si infectiile virotice, precum gripa si oreionul,
dar si o serie de factori exogeni (plumb, arsenic, mercur).
In etiologia acestei boli se cunosc si factori favorizanti precum frigul, oboseala,
traumatismele psihice.
Afectiunea este frecventa la copii si adulti tineri, in special la sexul masculin,
frecvemta fiind in lunile de toamna si iarna.
Privind patogenia (mecanismul de producere a bolii) se considera ca
mecanismul este alergic, prin formarea de autoanticorpi antirinichi ceea ce determina
leziunile renale glomerulare, capilarele glomerulare reactionand in primul rand la
acesti autoanticorpi.
Simptomatologie
Debutul poate fi brutal, cu febra 38-39, cu dureri lombare, frison, cefalee,
greata, varsaturi, inapetenta.
Debutul poate fi si insidios cu vagi dureri lombare, oboseala, inapententa,
subfebrilitate care sa apara dupa 10-12 zile de la infectia streptococica, dupa o
scarlatina sau poate apare chiar in convalescenta bolii infectioase.
Perioada de stare a bolii se manifesta prin:
1. prezenta sindromului urinar caracterizat prin oligurie (200-500ml/24h), proteinurie
moderata (2-5 gr/1000), hematurie microscopica care reprezinta simptomul principal
si inconstant prezenta de cilindrii, ceea ce defineste cilinduria.
2. prezenta edemului sindromatos: tumefierea pleoapelor observata dimineata si
prezenta unui edem moale, palid, in formele usoare de boala care raman limitat la
pleoape sau maleole, dar care in formele severe ale bolii se poate generaliza
determinand anasarca (edem generalizat).
3. sindromul cardiovascular care se instaleaza in primele zile de boala si care consta
din cresterea TA care ajunge la valori de 180-200 mmHg cu modificari severe ale
tensiunii minime care ajunge intre 120-125mmHg. Ca o consecinta a acestui sindrom
apar o serie de modificari precum: hipertrofia ventriculara urmata de insuficienta
ventriculara in special pe partea stanga a inimii si care determina dispneea de efort,
de decubit si edemul pulmonar acut.
4. prezenta sindromului azotermic: apare numai in formele severe de boala si constau
in eliminarea de acid uric, uree si creatinina la valori crescute.
Evolutia
Se desfoara in trei stadii:
1. se considera ca pana la a treia luna de la debut este o afectiune acuta
2. intre 3 si 12 luni este o afectiune subacuta
3. peste 12 luni de evolutie se considera forma cronica de boala.
Evolutia depinde de virulenta infectiei, de capacitatea de a reactiona a
organismului, precum si de promptitudinea si corectitudinea tratamentului.
Prognosticul este in general favorabil. Afectiunile care apar la adulti pot merge
spre cronicizare, semnalata de persistenta unei TA mari si de prezenta hematuriei inte
4-6 luni de boala.
Diagnosticul pozitiv se bazeaza pe: prezenta edemului, hematuriei si HTA
simptome care urmeaza unei infectii streptococice ale cailor aeriene superioare.
Tratament
Se aplica in raport cu stadiul evolutiv al bolii.
Exista un tratament profilactic care impune tratarea sustinuta si corecta cu
antibiotice a tuturor infectiilor in special streptococice si urmarirea bolnavilor prin
examen obligatoriu de urina cu suprimarea focarelor de infectie.
Tratamentul curativ care este diferit in raport cu stadiul evolutiv de boala.
In forma acuta primordial este repausul la pat obligatoriu cu respectarea caldurii
patului, a unei camere bine aeriste, bolnavul mobilizandu-se numai dupa disparitia
edemelor, hematuriei si HTA.
Se impune un regim alimentar normocaloric (1500-2000 cal/zi), dar cu
scaderea proteinelor (hipoprotidic).
Daca prezinta edeme se recomanda un regim sarac in sare, daca ureea este
>40 gr se recomanda un regim scazut in proteine, iar daca exista pericolul unei
insuficienta cardiace, timp de 2-3 zile se recomanda cura de sete si de foame.
Tratamentul medicamentos consta in administrarea de Penicilina G 3 mil UI/6
ore x 10-14 zile.
In cazul unei etiologii diferite de streptococ se faced tratament antibiotic in raport cu
antibiograma stabilita de laborator.

(nefrologie 3)

SINDROMUL NEFROTIC

Este un aspect clinic si functional existent in unele afectiuni renale si generale


care, clinic se caracterizeaza prin:
1. Edeme mari, uneori generalizate
2. Proteinuria
3. Hiperlipemie si hipercolesterolemie
Leziunile care produc acest sindrom constau din:
1. Leziuni degenerative ale membrane glomerulare
2. Leziuni degenerative ale tubilor renali
Etiologie:
Cauzele se clasifica in: cauze primare si cauze nefrotice secundare in special
prezente in diabetul zaharat, in nefropatia gravidica, in glomerulonefrita si leziuni
renale de natura infectioasa toxica si alergica.
In raport cu simptomatologia se distinge un sindrom nefrotic pur caracterizat
prin edeme, proteinuria si hiperlipidemie si un sindrom nefrotic impur care prezinta in
plus fata de cel pur hematuria, HTA, hiperazotemie.
Ca patogenie se considera alterarea membrane glomerulare fapt ce determina
o crestere a permeabilitatii acestei membrane pentru protein, ceea ce va determina o
trecere a proteinelor din sange in urina cu consecinta hiperproteinuriei si scaderea
proteinelor din sange cu consecinta producerii edemului.
Simptomatologia in sindromul pur consta din:
- Prezenta edemului care este semnul major si obligatoriu, edem alb, moale,
nedureror, localizat in special la fata. Deci semnul clinic essential este edemul.
- Urmeaza semnele urinare: oliguria pronuntata (<500ml), proteinuria, urini
spumoase inchise la culoare, densitate crescuta 1030-1040, absenta hematuriei
indicand o leziune severa
In sindromul pur sunt prezente si semnele umorale: cresterea VSH, fibrinogen,
scaderea gama globulinelor, scaderea proteinelor din sange.
Acest sindrom poate determina complicatii fie infectioase, fie uremia.
Formele clinice constau din:
1. Nefroza lipidica: afectiune frecventa la copii pana la 10 ani, de cauza necunoscuta,
considerate ca o boala imunologica. Se incadreaza in sindromul pur. Prezinta o
evolutie favorabila
2. Glomeruloscleroza diabetica, foarte frecventa, manifestat prin edeme, proteinuria,
HTA, retinopatie, insuficienta renala. Prognostic grav.
3. Glomerulonefroza gravidica: apare in ultimele 3 luni de sarcina, se caracterizeaza
prin edeme, proteinuria, HTA uneori cu valori mari si poate produce eclampsia
gravidica.
Sindromul nefrotic se diagnosticheaza prin prezenta a 3 sindroame:
1. Sindromul urinar care consta din edeme, simptom clinic dominant, oligurie (300-500
ml/24h), sediment cu cilindrii, rare leucocite, uneori cu absenta hematiilor
2. Sindromul umoral: scaderea proteinelor din sange (<60-70gr), cresterea
colesterolului din sange, cresterea lipidelor in sange, cresterea fibrinogenului.
3. In stadiul terminal al acestui sindrom, se instaleaza insuficienta renala cronica.
Tratament:
- Profilactic: urmareste tratamentul corect al insuficientelor acute si cronice.
- Curativ: se adreseaza cauzei ce produce acest sindrom si consta din tratamentul
corect al diabetului, a nefropatiei gravidice, etc. obliga la repaus la pat in toata
perioada existentei edemelor si proteinuriei. De asemenea, in tratament in care se
evita lipidele, hipocaloric.
- Tratamentul medicamentor va cuprinde: corticoterapia recomandata in cazurile in
care nu exista HTA si hematurie. Acest tratament se practica cu Prednison 1mg/kg
corpx3 saptamani aproximativ. In paralel se face un tratament diuretic (nefrix,
Furosemid, Spironolactona) la care se adauga anabolizante si transfuzii ca tratament
adjuvant.
INSUFICIENTA RENALA ACUTA

Defineste o suferinta grava caracterizata prin suprimarea brusca a functiei


renale cu evolutie spre coma uremica.
Cauzele sunt multiple si se pot rezuma astfel:
1. Cauze renale: accidente cu intoxicatii acute sau cronice cu pesticide,
sulfamide, antibiotice, fenilbutazona, etc.; procese patologice infectioase:
glomerulonefrite acute, pielonefrite, etc.
2. Cauze prerenale: stari;e de soc, insuficienta cardiaca acuta, IMA,
pancreatita acuta, etc.
3. Cauzel postrenale: tumori de prostata, litiaza renala, etc.
Simptomatologie:
Aspectul clinic al bolii asociaza semnele afectiunii cauzale cu intoxicatia uremica.
Evolutia se desfasoara in patru faze:
1. Faza initiala sau de agresiune
2. Faza a doua care dureaza de la 8-10 zile caracterizata prin tulburari digestive
(varsaturi, diaree). Este faza de oligoanurie. In aceasta faza urinile prezinta in
sediment hematii, leucocite, celule epiteliale, iar ureaa sanguina are valori crescute.
In aceasta etapa boala evolueaza afebril, cu anorexie si astenie, cu somnolenta,
uneori cu manifestari hemoragice, in special hemoragie digestiva.
3. Faza critica care apare la aproximativ 2 saptamani de la debutul bolii. In acest
moment, boala poate evolua spre exitus sau spre vindecare. Bidecarea se produce
cand se reia diureza.
4. Faza de convalescenta care poate evolua de la 3 la 6 luni in care persista anemia,
poliuria si astenia.
Evolutia bolii poate fi reversibila, atunci cand functia renala se restabileste in 5-
6 zile, in aceste conditii bolnavul se vindeca. Daca functia renala nu se restabileste
repede se recurge la metodele moderne de epurare extrarenala care permit
recuperarea functiei renale.
Tratament:
- Variza in functie de faza evolutiva a bolii si urmareste supravegherea bolnavului in
etapa clinica de oligoanurie.
- In perioada de agresiune se instituie tratamentul cauzei precum inlaturarea
agentilor toxici, tratamentul hemoragiilor, deshidratarii, etc.
- In perioada oligoanurica (retentia de azotati) care se datoreaza valorilor crescute
de acid uric, uree si creatinina, aceasta se combate printr-un regim alimentar fara
proteine care consta numai din glucide si lipide. Daca valorile ureei sunt mari se face
epuratia extrarenala si rezultatele cele mai bune se obtin cu rinichiul artificial.
- Regimul alimentar in aceste situatii este desodat, fara proteine si potasiu.

- Tratamentul medicamentos consta in tratament antibiotic pentru combaterea si


evitarea infectiilor, tratament cu perfuzii de sange pentru combaterea anemiei,
stimulante ale metabolismului. Anuria se combate prin perfuzii cu Manitol si
Furosemid. In reluarea diurezei se permite un aport abundent de apa. Se recomanda
sedative ca Plegonazinul, medicatie in vederea combaterii varsaturilor
(Metoclopramid, etc.)
(nefrologie 4)
TBC RENALA

Leziunea TBCr reprezinta intotdeauna o localizare secundara a bacilului Koch,


reprezinta in fapt manifestarea locala a TBC generale.
TBCr nu poate fi considerata ca o boala primitiva, ea fiind o afectiune
secundara a unui focar de primo-infectie care in general este pulmonar.
Simptomele care deschid tabloul clinic sunt urmatoarele:
1. Hematuria poate fi uneori primul simptom al TBC care apare brusc si
dispare spontan, este asemanator cu hematuria neoplazica (din cancerul renal)
si este o hematurie nedureroasa.
2. Cistita este simptomul cel mai frecvent care poate merge de la o simpla
polakiurie, de regula nocturna, pana la forma de boala manifestata prin nicturie
continua si dureroasa, cu senzatie de arsura la trecerea urinei.
3. Piuria reprezinta simptomul esential al TBCr. Un caracter important al
piuriei din TBC consta in aceea ca urina isi pastreaza aciditatea.
4. Durerile lomabre care reprezinta in fapt un simptom al majoritatii
afectiunilor renale, deci nu este specific TBC. Aceste dureri se manifesta sub
forma de apasare lombara care pot evolua pana sub forma de colica uni sau
bilaterala.
5. Mai rar in TBC, dar care poate fi un simptom esential este poliuria
asociata frecvent cu piuria.
Simptomele generale in TBCr nu sunt importante pentru diagnostic intrucat in
majoritatea cazurilor starea generala a bolnavului este buna.
Diagnosticarea bolii se bazeaza pe simptomatologia clinica, dar si pe examenul
de laborator constand din: examen bacteriologic care poate evidentia prezenta
bacilului Koch, examenul radiologic si examenul prin urografia intravenoasa reprezinta
examenul de certitudine al diagnosticului.
Privind patogenia bolii se considera ca TBCr reprezinta manifestarea locala a
unei boli tuberculoase generale. Locul TBCr se gaseste la sfarsitul infectiei
tuberculoase atunci cand bacilul Koch patrunde in circulatia generala.
Diagnosticul de prezumtie se axeaza pe antecedentele bolnavului si pe baza
simptomelor clinice.
Evolutia bolii consta in perioade de exacerbare a bolii cu remisiuni, decesul se
produce prin insuficienta renala care denota distrigerea functionala a nefronilor cu
distrugerea functionala consecutiva a rinichiului.
Tratamentul TBCr:
1. Medical care cuprinde:
a) Tratament general care consta din climatoterapie, constand din tratament cu UV si
expunerea bolanvului la soare. Cuprinde si regim dietetic, echilibrat, cu interzicerea
alcoolului, condimentelor. Administrare de lichide pana la 2l/24h. Regim normocaloric
cu aport de vitamine si saruri minerale.
b) Tratament specific care are in vederea fie examenul endoscopi al bolii, fie
interventia chirurgicala.
2. Tratamentul chirurgical: atunci cand leziunile distructive sunt intinse, dar cand
rinichiul opus celui bolnav este normal functional, cand starea generala a bolanvului
este buna se practica nefrectomia (se scoate rinichiul).

(nefrologie 5)

LITIAZA RENALA

Reprezinta o afectiune caracterizata prin formarea de concretiuni sau calculi


care provin din elemente normale sau patologice existente in urina, elemente care in
conditii normale sunt mentinute in solutii, adica dizolvate in urina.
Etiologia calculozei nu se cunoaste. Se cunosc insa o serie de conditii care
faciliteaza producerea bolii precum:
1. Prezenta in urina in exces a unor substante care cristalizeaza precum
acidul uric, acid oxalic, urati, etc.
2. Conditii renale care favorizeaza cristalizarea acestor substante precum
oliguria, staza urinara, adenom de prostata, etc.
3. Hipovitaminoza A care are rol de protejare privind formarea de calculi.
Compozitia chimica a calculilor este diversa si consta din fosfatul de calciu care
determina formarea calculilor fosfatici care se prezinta ca formatiuni neregulate,
fiabile, de culoare alb murdara.
Acidul oxalic si oxalatul de Ca care determina calculii oxalici, formatiuni
neregulate dure de culoare bruna sau neagra.
Acidul uric sau uratii de Ca si Na care formeaza calculii urici, formatiuni rotunde
neregulate si netede.
Se cunosc si calculi cu prezenta rara cum sunt cei medicamentosi, asa numitii
calculi sulfamidici.
Cand dimensiunea calculilor este foarte mica poarta numele de nisip, iar cand
depasesc 2mm definesc calculul.
Simptomatologie:
1. Cea mai caracteristica manifestare clinica este durerea litiazica manifestata sub
forma de colica nefretica.
In forma clasica, durerea incepe in regiunea lombara de partea bolnava,
iradiaza de-a lungul ureterului pana in hipogastru. De aici, se extinde durerea la vezica
urinara, testicul sau vulva pana pe fata anterioara a coapsei.
Uneori, durerea se percepe pe fata anterioara a abdomenului, ceea ce
determina un diagnostic gresit de colecistita acuta.
Colica renala, este determinata de un spasm provocat prin actiunea iritanta a
calculului, spasm produs la nivelul musculaturii cailor urinare.
Durata crizei este de la cateva ore pana la cateva zile. Durerile au in mod
normal un caracter intermitent cu revenire dupa efort sau socuri.
Calculii minusculi cei mai frecventi sunt cei mai durerosi, prin mobilizarea lor
irita mucoasa. Calculii mari nu dau dureri sub forma de colica, ei produc o durere
lombara surda.
2. Hematuria care apare de regula dupa eforturi fizice si dispare in repaus, ceea ce
reprezinta o caracteristica a acestei boli.
3. Se inscriu si semnele de infectie urinara intrucat calculii prin staza urinara pe care
o produc favorizeaza aparitia infectiei aparatului urinar.
4. In aceasta afectiune apar tulburari de mctiune constand in special in polakiurie
dureroasa.
Diagnosticul pozitiv de litiaza renala se pune in primul rand pe aspectul clinic
bazat pe durere, insotita de hematurie, tulburari de mictiune, subfebrilitate. Se
bazeaza pe examenul radiologic care consta in radiografia simpla, dar si pe metodele
moderne de RMN, CT, etc.
Tratamentul vizeaza 2 obiective importante:
1. Tratamentul colicii practica cu antispastice (Papaverina sau Drotaverina), Atropina,
iar ca analgezice se merge pana la Mialgin
2. Mobilizarea si eliminarea calculilor prin ingerarea pe stomacul gol a 1-1.5l de lichid.
Se administreaza medicatia litica Rovatinex, Cistenal, Covalitin

3. Tratament chirurgical

(nefrologie 6)

MALFORMATIILE CONGENITALE RENALE

Includ: anomalii de numar, de forma, de sediu/ectopii renale, de structura.


1. Anomalii de numar
- Cuprind fie absenta unui rinichi, fie a ambilor care sunt mai frecvente la barbati,
situatie in care copilul se naste mort sau supravietuieste maxim 6 ore. Rinichii
supranumerari sunt rinichi dubli.
2. Anomalii de forma
- Grupeaza o serie de modificari ale formei rinichiului, astfel se cunosc: rinichi
lungim ascutiti, poliglobulari, polipatrati, forme care sunt lipsite de orice manifestare
patologica/functionala.
- Forma cea mai frecventa este rinichiul in potcoava, ce rezulta prin sudarea celor
2 poli inferiori ai rinichiului, anomalia este relativ frecventa la barbati, vartsa de
producere 3 luni-60 ani.
- Majoritatea acestei anomalii evolueaza un timp asimptomatic, simptomele fiind
determinate de afectiuni suprarenale adaugate.
- Simptome: dureri epigastrice cu iradiere in loja lombara, durere secundara stazei
urinare, constipatie, si cel mai frecvent hematurie.
- Copiii afectati prezinta intarzieri de crestere, cu nanism si enurezis.
- Se va retine faptul ca tratamentul chirurgical in aceasta afectiune este
CONTRAINDICAT.
3. Anomaliile de sediu / ectopii renale
- Reprezinta o plasare anormala congenitala a rinichiului
- Ectopiile pot fi uni sau bilaterale
- Rinichii ectopici sunt mereu de forma si marime normala
- Se cunosc doua forme principale:
a) Ectopia renala simpla unde rinichiul ramane de aceeasi parte
b) Ectopie renala incrucisata in care rinichiul trece de partea opusa.
- Aceste ectopii renale pot fi uni sau bilaterale si se pot plasa in 4 sectii diferite:
a) Cavitatea abdominala
b) Micul bazin (rinichi pelvian)
c) De partea opusa a pozitiei initiale (ectopia incrucisata)
d) Localizare
Diagnosticul se face intra-operator frecvent/examen urografic.
Simptome: nu sunt clare; poate determina uneori colici renale, cu retentie
urinara si infectie renala.
4. Anomalia de structura
- Boala chistica renala in cadrul careia studiem rinichiul polichistic
- Se caracterizeaza prin existenta in ambii rinichi a unei multitudini de chisturi
existente in toata structura rinichiului (parenchimul renal)
- Este congenitala si familiala, boala intereseaza ambii rinichi
- Este relativ frecventa, predomina la femei, afecteaza 2 perioade ale vietii: la nou
nascut si primul an de viata; si intre 30-50 ani.
- Explicatia este: cazurile initial grave mor din primii ani de viata; cazurile usoare
supravietuiesc si nu devin grave in prima copilarie.
- Atunci cand chisturile cresc ca numar si dimensiune, apar catre vartsa adulta
Patogenie: sunt o serie de teorii controversate:
- Teoria inflamatorie
- Teoria tumorala
- Teoria malformatiei congenitale – cea mai admisa astazi
- Dupa portiunea de nefroni transformati in chisturi, se pot separa chisturi
glomerulare, tubulare, ale cavitatilor excretoare.
- Rinichii polichistici sunt mereu mariti de volum
- Greutatea atinge kilograme
- Forma rinichiului este pastrata, dar suprafata lor prezinta numeroase proeminente
pana la dimensiunea de ou de gaina.
- Frecventa bilaterala, foarte ra unilateral
- Rinichiul polichistic se asociaza, de regula, si cu alte malformatii, mai ales ale
organelor genitale, vaselor, cailor urinare, malformatii cardiace.
Simptome: evolueaza asimptomatic mult timp, varsta lacare se manifesta clinic
este nou nascutul. Boala, uneori este descoperita intamplator la examenul
clinic/radiologic.
In perioada de debut caracteristice sunt: durerile lombare fie surde/colica
renala, hematurie, HTA, polidipsie, mai ales vara.
In perioada de stare: sindrom cardio-vascular, HTA instalata tardiv, sindrom de
insuficienta urinara manifestat prin aparitia piuriei. Sindrom de infectie urinara, uremie
in stadiul terminal al bolii, simptomele sclerozei renale care insoteste frecvent rinichiul
polichistic.
Examenele radiologice completeaza examenul clinic si constau din radiogrtafie
pe gol, urografie, pielografie, angiografie renala.
Examenul de laborator – este cel mai important, studiaza functia de
concentratie a rinichiului.
Forma de boala a sugarului – mult mai grava decat la adult – fatul moare fie in
uter, fie imediat dupa nastere.
Determina complicatiii: infectia (pielonefrite grave); litiaza (poate dezvolta
chisturile renale); traumatismele (hematoame renale prin fisurarea chisturilor).
Tratament: nu exista unul specific si eficient. Pacientul nu va fi supus nici unei
interventii chirurgicale. In formele bine tolerate – strcit medicamente si se urmareste
tratarea TA, iar in formele cu infectii se prescriu AB.
(nursing in nefrologie 1)

Rinichi+cai excretoare
T12 – L3 – localizare rinichi
Capsula+cortex+zona medulara
In cortex – glomerulii renali
Zona medulara: se gasesc piramidele renale orientate cu baza spre cortex si varful spre bazinet.
Prin hilul renal trec toate vasele de sange
Nefornul este format din crepuscul glomerular (ghem de capilare) si capsula Bowman „polul
vascular” + polul urinar.
Vezica este situata inapoia osului pubian.
Uretra porneste din partea inferioara a vezicii ( la barbati 15 cm, la femei 4 cm).
La un pacient cu afectiuni renale este foarte important bilantul hidroelectrolitic si cantarirea.
Sumar de urina: cautam compozitia chimica a urinei (pH, nitriti, densitate, culoare,
urobilinogen).
O data cu sumarul se face si sedimentul de urina (avem examinare microscopica – ce fel de
celule avem in urina).
O alta analiza: probele de biochimie (stabilim glicozuria, calciuria, creatinina urinara, acid uric
urinar).
Putem lucra si ionograma urinara (sodiu, potasiu, clor).
Avem nevoie de urina colectata pe 24 h.
Se face recoltarea intr-un recipient gradat, dupa ce a aruncat prima urina de dimineata.
Urocultura: examenul bacteriologic al urinei, recipient steril, igiena riguroasa inainte de
recoltare, se recolteaza jetil din mijloc, nu atingem capacul.
Pacientul nu ia medicamente timp de 48-72 ore.
Unele probe (biochimie urinara), cu restrictie alimentara. Atunci cand pacientului i se
recolteaza urina/24h se recomanda sa aiba un regim hidric normal/moderat.
Materiale necesare: recipiente + recipient steril
Daca pacientul nu poate sa recolteze, se face cu sonda Folley cu balonas (daca tine sonda mai
multe zile). Daca se pune sonda doar pentru recoltare se foloseste sonda Nelaton.
Clampam sonda la cativa cm deasupra locului prelevarii. Asteptam 15-20 min., se
dezinfecteaza sonda (nu punga de colectare) cu alcool 70grade, intepam snda si extragem urina.
La femeile care sunt la menstruatie: toaleta locala, apoi tamponam vaginal + iar toaleta locala,
labiil departate.
Cu ajutorul sondelor putem face si spalaturi vezicale.
Exista 2 tipuri de clisme:
1. Evacuatoare: microclisma, simpla, inalta, rpin sifonaj, uleioase.
2. Terapeutic
Clisma evacuatoare se face intotdeauna inaintea clismei terapeutice.
La copii pana in 6 luni maxim 60 ml, la 1 an maxim 100 ml care se administreaza numai cu
para de cauciuc.

Temperatura apei la temperatura corpului (35-37C). Intram in anus 10-12 cm

(nursing in nefologie 2 )

INSUFICIENTA RENALA ACUTA (IRA)

Consta in suprimarea brusca a functieie renale care determina acumularea de produsi


metabolici in sange.
Este un sindrom functional care rezulta din afectiuni care ating rinichii.
Este caracterizata prin alterarea rapida a functiilor renale, prin diminuarea numarului
de nefroni.
Etiologie:
- Cauze renale: glomerulonefrite, nefrite, boli vasculare ale rinichiului, unele medicamente
(antibiotice, citostatice, subst contrast)
- Cauze prerenale: reducerea fluxului sanguin renal, o ischemie renala, stari de soc
(hipovolemie, traumatic, anafilactic, hemoragic), stari de deshidrare, IMA, insuficienta
periferica acuta, septicemie, insuficienta cardiaca, toxicomanii
- Cauze postrenale: calculoaza uretrala, hipertrofie de prostata, tumori in vecinatatea uretrelor,
procese uretrale inflamatorii
IRA mai poate apare si cu soc postoperator.
Faze:
- De debut
- Oligoanurica
Manifestari de dependenta:
- Simptome renale: oligoanurie (simptom cheie), apare in retentie de produsi azotati in corp
(creste rapid ureea, creatinina, acidul uric); dureri lombare uni sau bilaterale care pot fi surde,
devenind colicative; in sumarul de urina gasim celule epiteliale, cristale de acid uric si urati.
- Simptome extrarenale:
 Digestive: greturi, halena amoniacala, diaree, varsaturi, sughit, limba arsa, inapetenta
 Cardiovasculare: tahicardie, HTA
 Aparat respirator: dipsnee, polipnee
 Neuropsihic: convulsii, agitatie psihomotorie, coma, somnolenta, astenie
 Tulburari hemoragice: epistaxis, gingivoragii, sangerari digestive
 Tulburari metabolice: hidroelectrolitic
Faza poliurica: inceperea sau relevarea diurezei. Dureaza 2-3 luni pana sa se faca bine.
Diagnostic de nursing:
1. Alterarea metabolismului hidroelectrolitic
2. Eliminare inadecvata cauzata de suprimarea rinichiului
3. Tahicardie: Circulatie inadecvata cauzata de dezechilibrele hidroelectrolitice.
Obiective:
- Reluarea functiei renale
- Inlaturarea cauzelor declansatoare
- Prevenirea complicatiilor
Interventii:
- Masurare, cantarire in fiecare zi, in aceleasi conditii
- Suplinire nevoi afectate
Tratament:
- IRA acuta: dializa, hemodializa sau dializa peritoneala

- Tratament anticonvulsivant

(nursig in nefrologie 3)
DIALIZA

Pregatirea instrumentelor pentru dializa peritoneala:


- Sterilitate maxima
- Lichidul de dializa: solutie apoasa de clorura de sodiu, clorura de magneziu, de calciu,
bicarbonat de sodiu si glucoza (se creaza un mediu usor hipertonic)
- Se adauga mici cantitati de heparina pentru prevenirea infundarii tubului de curgere cu trombi.
- Se mai adauga Penicilina 100.000 unitati la litru
- Se folosesc in general 30 l de lichid
- Se pune la flacoane de 2 l pentru manevrare mai usoara
Instrumentar pentru paracenteza:
- 1 sau 2 truse de paracenteza
- 1 sau 2 sonde (la o sonda se adapteaza un conector in Y)
- clame pentru cea in Y
- aparat perfuzie, filtru aer, aparat de incalzire pentru mentinerea constanta a
lichidului de dializa
- acasa punga de dializa se incalzeste in vas cu apa calda
- seringi sterile, medicamente de prima urgenta
Pregatim pacientul fizic si psihic, verificam starea gazelor in intestin inainte de inceperea
dializei. Inainte cu o seara se face clisma evacuatoare, se administreaza Fenobarbital pentru
calmare.
Dializa propriu zisa:
- Dupa ce a inceput sa curga lichidul, reglam debitul la 2-3 l in prima ora. Dupa primii 2 l
scursi, daca pacientul are 2 sonde se clampeaza prima pentru evacuare.
- Lichidul care il evacuam il strangem tot si din primii 5 l de lichid evacuat se va doza ureea,
si se va compara cu cea din sange. Raportul trebuie sa fie de 1 (urina) la 2 (sange). Daca e
mai mare se mareste debitul de scurgere, daca e mai mic se micscoreaza debitul.
Hemodializa
- Se realizeaza cu aparat de dializa
- Se mai numeste rinichi artificial
- Dializorul este rinichiul artificial care epureaza sangele.
- Hemodializa este formata din circuit sanguin extracorpral care asigra circulatia sanguina de
la bolnav la dializor si de la dializor la bolnav.
- Debitul pana la 500 ml/min.
- Este format dintr-o cale de abord prin fistula arteriala, linie arteriala (tubul de la artera la
aparat, din plastic prin care este condus sangele la dializor), dializor, linia venoasa (tubul care
coboara de la dializor la linia venoasa)
- Aparatul de hemodializa asigura prepararea solutiei de hemodializa cu o anumita
concentratie de electroliti (sodiu, potasiu, , magneziu, calciu ) si asigura si circulatia solutiei.
- Dureaza in jur de 6 ore si se folosesc in jur de 180l solutie.
Pregatirea pacientului:
- Inainte de incepere determinam creatinina, ureea, acidul uric, clorul, potasiu, rezerva
alcalina, hemograma, masurarea TA in decubit si in ortostatism
- Patul este un pat balanta
- Se urmareste greutatea corporala
- Pozitia pacientul in decubit dorsal, comod, cu trunchiul si capul usor ridicate
- Se introduce in linia arteriala ser fiziologia heparinat 1000 ml pentru umplerea
compartimentului de sange
- Se porneste circulatia lichidului de dializa
- Se conecteaza bolnavul la aparat pe linia arteriala, se da drumul la pompa arteriala cu un
debit de 50 ml/min
- Reglam pompa automata cu heparina
- Sangele incepe sa inlocuiasca serul fiziologic din linia arteriala, ajunge in dializor, lasam sa
curga serul fiziologic pe linia venoasa si colectam serul fiziologic intr-un recipient
- Se opreste pompa de sange si se conecteaza pacientul la aparat pe linia venoasa, ridicand
treptat debitul de la 50 ml la 200 ml/min
- Din 15 in 15 minute se controleaza si noteaza temperatura, puls, respiratii si TA sau se
conecteaza la monitorul de functii vitale
- Din ora in ora se determina hematocritul pentru depistarea starilor de hiperhidratare prin
hemoliza
- Medicul poate micsora sau prelungi timpul de dializa
- La terminarea sedintei se opreste pompa de sange, se deconecteaza de la linia arteriala a
aparatului si aportul de sange este inlocuit cu un flacon de ser fiziologic steril
- Cand serul ajunge in dializor si pe linia venoasa a mai ramas un pic de sange se opreste
pompa si se deconecteaza si de la linia venoasa.
- Scoatem cateterele si se face hemostaza corespunzatoare, pe locul punctieie se aplica
pansament steril

- La terminarea dializei se samoara temperatura, puls, respiratii, TA in decubit si ortostatism,


greutatea pacientului.

(nursing in nefrologie 4)

INSUFICIENTA RENALA CRONICA


IRC

Alterarea functiei renale este ireversibila, se distrug un numar mare de nefroni.


Circumstante de aparitie:
- Afectiuni care distrug parenchimul renal
- Glomerulonefrite
- Pielonefrite
Factori favorizanti:
- Dieta inadecvata: nu beau apa, consuma multa sare, aport mare de proteine
- Efort fizic intens
- Medicatie nefrotoxica (toxica pentru nefroni)
- Hipovolemii cauzate de aport mare de diuretice, varsaturi, diaree
- Hipertensiune
- Insuficienta cardiaca
Manifestari de dependenta:
- Sistem nervos: schimbari de comportament, nivel de constienta afectat, astenie,
cefalee, parestezii, convulsii, coma, crampe musculare
- Cardiovascular: HTA, pericardite, edeme, aritmii
- Osos: dureri articulare, osoase, calcifieri osoase, deformari osoase, fracturi
- Tulburari digestive: greata, varsaturi, hemoragie digestiva superioara
(hematemeza), gastrite, stomatite, tulburari de tranzit
- Respiratorii: Cheyne-Stokes sunt respiratii care treptat devin mai rapide si mai
profunde decat normal, iar apoi mai lente, in decurs de 30-170 secunde, si alterneaza
cu perioade de 20-60 secunde de apnee. Kussmaul este o forma de hiperventilatie,
respiratie care este crescuta peste frecventa normala
- Tulburari metabolice: hiperlipidemie, hiperlipoproteinemie, scaderea tolerantei la
glucide
- Tegumente: prurit pe timpul noptii, grataj, leziuni tegumentare, descuamari
- Tulburari hematologice: anemie

- Tulburari hidroelectrolitice si acidobazice (acidoza metabolica).