(nursing in gastroenterologie1)

DIGESTIA SI APARATUL DIGESTIV

Digestia reprezinta totalitatea transformarilor fizice, chimice si mecanice pe

care alimentele le sufera in aparatul digestiv (trasnformari fizice: dizolvarrea si
incalzirea; trasnformari mecanie inseamna maruntirea, transformari chimice:
descompunerea substanetlor complexe in molecule organice mici usor de absorbit).
Aparatul digestiv este alcatuit din:
1. Tub digestiv:
a) Cavitatea bucala
b) Faringe
c) Esofag
d) Stomac
e) Intestin subtire
f) Intestin gros
2. Glande anexe
a) Glandele salivare
b) Ficatul
c) Pancreasul

1. a) Cavitatea bucala este despartita de arcadele dentare in doua

compartimente:
- vestibulul bucal in partea anterioara a dintilor
- cavitatea bucala propriu-zisa in care se gasesc organe specializate pentru
digestie, dintii si limba
Dintii sunt formatiuni osoase implantate pe arcadele dentare in gingii sau alveole
dentare.
La om exista doua ditpuri de dentitie:
1. dentitia de lapte sau provizorie
2. dentitia definitiva
Dentitia de lapte numara 20 dinti (lipsesc premolarii). Incepe sa apara in jurul varstei
de 6 luni si se schimba in jurul varstei de 6 ani.
Dentitia definitiva numara 32 dinti specializati pe functii astfel:
- incisivii cu rol de taiere
- caninii
- premolarii
- molarii
Formula dentara pentru arcada superioara este:
- incisivii 4
- caninii 2
- premolarii 4
- molarii 6
Structura interna a dintilor (de la exterior la interior):
- smalt (substanta osoasa)
- dentina sau cementul (substanta preosoasa)
- pulpa dintelui in care se gasesc capilare si nerv.
Structura externa a dintelui:
- coroana dentara vizibila se afla la limita gingieie
- radacina este partea implantata in alveola.

1
Limba este un organ muscular cu rol in deglutitie, masticatie, formarea bolului
alimentar, perceperea gustului alimentelor si vorbire.
b) Faringele (vezi respiratie)
c) Esofagul este un tub musculo-elastic prin care bolul alimentar trece din faringe
spre stomac. In esofag alimentele nu sufera nici un fel de trasnformare. Are o
lungime de aprox. 20 -25 cm, strabate toata cutia toracica si muschiul diafragm si
patrunde in stomac prin orificiul cardia.
d) Stomacul este situat in partea superioara a cavitatii abdominale, sub muschiul
diafragm.
Seamana cu un burduf in care alimentele stationeaza 3 – 4 ore, timp in care sunt
amestecate cu sucul gastric. Are forma literei J, sau forma de carlig de undita.
Prezinta 2 curburi:
1. curbura mica priveste catre ficat
2. curbura mare priveste catre flancul stang.
Prezinta 3 portiuni si anume:
1. fundul stomacului (o zona in care alimentele nu ajung niciodata si in care se
formeaza o bula de aer)
2. corpul stomacului in care are loc digestia gastrica
3. antrul pilonic este partea orizontala terminala a stomacului
Stomacul comunica prin orificiul cardia cu esofagul si prin orificiul pilor cu intestinul
subtire (duodenul).
Peretele stomacului este alcatuit din 4 invelisuri sau tunici.
1. Invelisul intern: mucoasa gastrica strabatuta de glande care secreta mucus si
suc gastric
2. Tunica sub mucoasa: contine vase de sange si nervi
3. Tunica musculara: contine fibre musculare netede orientate circular,
transversal si oblic. Ele asigura amestecul alimentelor cu sucul gastric.
4. Invelisul exterior, fibros, cu rol protector.
e) Intestinul subtire este segmentul cel mai lung al tubului digestiv cu 2 portiuni,
una fixa numita duoden si una mobila numita intestin propriu zis sau jejuno-ileon.
Duodenul se afla in continuarea stomacului, are forma de potcoava si o lungime de
aprox. 20 cm. In potcoava duodenului se afla capul pancreasului.
In duoden se finalizeaza descompunerea chimica a alimentelor inceputa in stomac,
se realizeaza sub actiunea a 3 sucuri digestive:
1. Sucul pancreatic
2. Bula de la ficat
3. Sucul intestinal produs de glandele risipite in toata mucoasa duodenului.
Intestinul propriu zis, jejuno-ileon, are o lungime de aprox. 5 cm si este incolacit in
cadrul format de intestinul gros, sub forma de anse sau serpentine.
In jejuno-ileon nu mai au loc procese de descompunere chimica a alimentelor ci doar
de absorbtie intestinala. Absorbtia reprezinta procesul prin care alimentele nutritive
rezultate in urma digestiei trec din lunenul intestinului in sange.
f) Intestinul gros se mai numeste si colon. Are o lungime de aprox. 1,6 m si
prezinta 3 ramuri:
1. Colonul ascendent
2. Colonul transversal
3. Colonul descendent care se termina prin colonul sigmoid si rect cu orificul anal.
La limita dintre intestinul subtire si intestinul gros se afla valvula ileo-cecala, ea se
continua cu cecumul (prima portiune a intestinului gros), lateral de cecum se afla
apendicele.

2
Atat in peretele intestinului subtire, cat si in peretele intestinului gros se gasesc fibre
musculare netede prin a caror contractie se realizeaza tranzitul = peristaltism
intestinal.
Glandele anexe
a) Glande salivare
- in cavitatea bucala sunt foarte multe glande salivare mici, raspandite in toata
mucoasa si 3 perechi de glande salivare mari care produc 1,5 litru de saliva zilnic.
Cele 3 perechi de glande mari sunt :
1. Glandele parotide (situate pe obraz)
2. Glandele submandibulare ( submaxilare)
3. Glande sublinguale

Saliva este un suc digestiv care contine 90% apa, ioni minerali, mucus, o substanta
antibacteriana numita LIZOZIM care are rolul de a distruge microorganismele
patrunse odata cu alimentele si de a activa o serie de produsi digestivi.
Saliva contine o singura enzima numita AMILAZA sau PTIALINA salivara care
incepe descompunerea amidonului inca din cavitatea bucala.

b) Ficatul este cea mai mare glanda anexa cu o greutate de aproximativ 1,5 kg la 70
kg greutate.
- se afla in partea dreapta superioara a cavitatii abdominale sub muschiul diafragm
(hipocondrul drept)
- celulele ficatului produc bila (fierea) colectata prin canalicule biliare in 2 canale
hepatice ( drept si stang) care ies din cei 2 lobi ai ficatului.
Din unirea lor rezulta canalul hepatic comun care transporta bile in vezica
biliara = colecist
In vezica biliara aflata pe fata inferioara a ficatului, bila se concentreaza si se
transforma dintr-un lichid de culoare galbena intr-unul de culoare verde. Din vezica
biliara prin canalul coledoc bila este evacuata in duoden unde participa la digestia
intestinala.
Bila contine apa, saruri biliare, colesterol, ioni minerali, pigmenti biliari, BILIVERDINA
si BILIRUBINA.

Sarurile biliare sunt cele care se combina cu lipidele din alikmente facandu-le
hidrosolubile (usor de atacat de catre enzimele sucului pancreatic)

c) Pancreasul este o glanda mixta ppentru ca produce suc pancreatic ca si secretie

exocrina si insulina si glucagon ca hormon (secretie endocrina)
- este localizat in cavitatea abdominala sub stomac in curbura duodenului.
Sucul pacreatic este colectat de canalul pancreatic principal su eliminat tot in duoden
prin acelasi orificiu ca si canalul coledoc.
Sucul pancreatic se secreta in cantitate de 1,5-2 litri zilnic si contine apa, ioni
minerali, bicarbonat de sodiu ( necesar neutralizarii aciditatii chimului gastric care
vine din stomac). Mai contine 3 tipuri de enzime care finalizeaza descompunerea
chimica a substantelor organice descopunere inceputa in stomac.

Produsii finali ai descompunerii chimice sunt :

– in cazul proteinelor --- aminoacizi
– in cazul lipidelor --- acizi grasi si glicerol
– in cazul glucidelor --- glucoza si mai rar maltaza

3
 Fiziologia digestiei gastrice

In stomac alimentele stationeaza 3-4 ore si sunt amestecate cu sucul gastric.

Sucul gastric este secretat de glandele din peretele mucoasei gastrice (1,5-2 L) si
contine apa, mucus, acid clorhidric si enzime
Acidul clorhidric are 2 functii:
– distruge microorganismele care ajung in stomac
– activeaza pepsina gastrica (enzima care incepe descompunerea
proteinelor inca din stomac)
Enzimele sucul gastric sunt : PEPSINA (incepe descompunerea chimica a
proteinelor), LIPAZA ( incepe descompunerea chimica a lipidelor) , GELATINAZA (
incepe descompunerea chimica a gelatinei).
La sugari exista o enzima speciala numita LABFERMENT care precipita
cozeina din lapte pentru a o transforma intr-un produs usor de digerat in duoden.
Fiziologia digestiei duodenale
In duoden ajung resturile ramase nedescompuse impreuna cu suc gastric.
Acest amestec formeaza chimul gastric. Continuarea digestiei se realizeaza si se
finalizeaza sub actiunea celor 3 sucuri eliminate in duoden : BILA, PANCREATIC,
INTESTINAL.

Sucul intestinal este eliminat de celulele din mucoasa duodenului si are

aproximativ aceiasi compozitie chimica ca si a sucului pancreatic.

(nursing in gastroenterologie 2)

STOMATITA

Inflamatia mucoasei bucale din cauza unor infectii virale, bacteriene, in unele
boli cum ar fi leukemia, scorbutul, in cazul intoxicatiilor cu plumb, mercur,
posibilitatea unei proteze prost adaptate.
Circumstante de aparitie: leucemii, carente de vitamine, cine lucreaza in
mediu toxic
Manifestari de dependenta:
- Roseata, durere, ulceratie (leziuni), senzatie de arsura in cavitatea bucala, salivatie
abundenta (sialoree/ptialism), miros neplacut al gurii, gingivoragii, febra in infectii
foarte grave, stare generala alterata
Diagnostic de nursing:
1. Alterarea mucoaselor – infectii virale, bacteriene, urmare a unor boli, intoxicatii –
ulceratii, roseate
2. Alterarea confortului fizic (durere, senzatie de arsura, miros neplacut al gurii)
3. Risc de infectie
4. Alimentatie cu dificultate
Obiectiv:
- Mucosae integre
- Sa se poata alimenta si hidrata corespunzator
- Scaderea si mentinerea temperaturii in limite normale
- Asigurare confort fizic si psihic.
Interventii:
- Igiena bucala: garagara cu bicarbonat de sodiu, badijonari

4
- Supe si lichide cu paiul
- Sa nu fumeze, interzis alcoolul
- Alimentele si apa la temperature corpului
- Exclus condimentele
- Administratea tratamentului antiinfectios

- Sa foloseasca vesela si tacamuri personale

(nursing in gastroenterologie 3)

BOALA ULCEROASA

- Pierdere a substantei mucoasei gastrointestinale datorita rupturii echilibrului intre

factorii de aparare (mucus si inhibitori ai gastrinei) si factorii de agresiune (acid
clorhidric)
- Ulcer gastric si duodenal
- Bacterii responsabile Helicobacter Pylori, mai frecvent la barbate si femei de varsta
medie
- Ulcerul duodenal este mai frecvent decat cel gastric
Cauze:
- Tahifagie (mancat repede), stres, etilism, tensiune psihica, fumat, nevroze,
alimentatie defectuoasa, exces de condiment, tratament cu Aspirina, corticoizi,
antiinflamatoare cu administrare de lunga durata
Tablou clinic:
- Durere epigastrica, retrosternal. Daca investigam durerea putem afla ce tip de ulcer
este.
- Durerea epigastrica influentata de alimentatie este exagerata cand se consuma
alimente acide, este calmata de alimente alkaline (lapte)
- Durerea ascutita sub forma de arsura, roadere, strapungere caracteristica ulcerului
duodenal. Daca se duce in hipocondrul drept este ulcer duodenal , in stanga este
gastric.
- Poate avea evolutie periodica.
- Periodicitatea mica se refera la consumul de alimente: postprandial 1-3 ore dupa
masa este ulcer gastric. Daca e la o ora avem lezarea orificiului cardia (intre esofag
si stomac); la 3-4 ore ulceratie pilorica (stomac si duoden). In ulcerul duodenal,
durerea apare tardiv la 4-6 ore dupa consumul de alimente, are un caracter nocturn
(foame de lup).
- Periodicitatea mare: primavera si toamna, tine 3 sapatamani
- Varsaturile pot fi acide, insotite de meteorism. In ulcerul gastric se calmeaza dupa.
Insotite de pirozis, eructatie, regurgitatie acide da indicatii de ulcer duodenal.
Hemoragiile oculte sunt hemoragii digestive cronice care nu pot fi
diagnosticate decat in prezenta consecintelor sale, adica anemie feripriva sau se
poate identifica printr-un examen de scaun.
Testul Adler (sau proba) ne permite sa punem in evidenta prezenta sangelui
in materii fecale. Se tine 3 zile regim alimentar fara carne, peste, legume verzi,
scaunul emis sa nu fie contaminat cu sange (perioada in care hemoroizii nu sunt in
floare). Repetare la 2-3 zile cu respectarea regimului alimentar de mai sus.
Testul hemoragiilor oculte in scaun: nu este o pregatire prealabila a
pacientului. Este o analiza imunologica. Atentie!!! Nu se recolteaza din vasul WC;
sangele menstrual, hematuria vor contamina bolul fecal putand avea un rezultat fals.

5
 Pentru Helicobacter in scaun cautam antigen, iar in sange anticorpi, sau in
timpul endoscopiei (secretie gastrica).
Radiografia pune in evidenta nisa: margini regulate, pluri; endoscopia; probe
de suc gastric in timpul noptii (intre orele 23 si 04 dimineata nu se secreta acid
clorhidric).
Proba Key: proba cu histamina (iv histamina 2 mili echivalenti/ora normal,
dupa administrare trebuie sa creasca la 20 mili echivalenti, in boala ulceroasa creste
la 40 mili echivalenti).
Complicatii: hematemeza, melena, cancer gastric
Diagnostic de nursing:
1. Disconfort – ulceratie (mucoasa lezata) – durere, pirozis
2. Eliminare inadecvata – hiperaciditate – varstauri
3. Anxietate
4. Risc de deshidratare
5. Risc de alimentatie necorespunzatoare / dificultate in a se alimenta.
Obiective:
- Pacientul sa prezinte confort fizic si psihic
- Sa prezinte o alimentatie corespunzatoare in functie de faza de evolutie a bolii
- Sa respecte si sa inteleaga regimul alimentar, de viata
Interventii:
- Combaterea durerii
- In perioada dureroasa repaus la pat postprandial
- Se asigura protectie gastrica
- Alimentatia are un rol important: mese mici, multe, dese
- In faza dureroasa supe zarzavat strecurate, lapte diluat cu ceai, supe crème, nimic
crud. Usor se incepe cu branza de vacu, paine veche, carne fiarta vita/pasare.
- In faza de acalmie: lapte, fainoase in lapte fierte, fara prajeli, ou fiert moale, carne
vita/pasare fiarta sau gratar, paine veche de o zi. Fara alimente care fermenteaza.
Piure de legume, fructe coapte.
- Alimente interzise: iaurt, lapte batut, carne grasa, varza, castraveti, fasole, supe de
carne, piper, alimente prea reci/fierbinti, condiment, alcool, tutun.
Tratament:
- Protectie gastrica si 2 antibiotice
- Supravegherea functiilor vitale, apetitul, semnele de deshidratare (alimentatie
parenterala daca nu poate manca deloc)
- Urmarim scaunul

(gastoenterologie 1)

SEMNE LOCALE SI GENERALE

ALE AFECTIUNILOR GASTROENTEROLOGICE

Semne locale:
1. Durere abdominala: semnul cel mai important si frecvent. Poate fi difuza, resimtita
pe intregul abdomen sau localizata in diverse zone abdominale precum esofag,
intestine

6
2. Regurgitatia: reprezinta refluxul alimentatelor pe cale orala, fara efort – varsatura
esofagiana. Contine mucus, saliva, alimente nedigerate, iar in cancerul esofagia
contine sange si portiuni din esofag.
3. Disfagia – dificultatea la inghitire (deglutitie). Apare in afectiuni esofagiene ca
tumori maligne/benigne, accidente vasculare, etc.
4. Pirozis – prezentat de pacient ca o durere cu caracter de arsura. Frecvent la
pacientii cu hiperaciditate gastrica.
5. Eructatia – evacuarea pe gura a gazelor fie din stomac, fie din esofagul inferior. In
aerofagie, la persoanele care mananca repede.
6. Varsatura – act reflex, cu punct de plecare tomac, intestin, pancres, cai biliare,
urinare, etc. Consta in evacuarea brusca pe gura a continutului gastric. Poate fi
urmata uneori de hematemeza (varsatura de sange frecvent amestecat cu resturi
alimentare. Aceasta poate fi insotita de melena – scaune moi, negre ca pacura,
produse prin trecerea sangelui in intestin, unde este partial digerat)
7. Inapetenta/anorexie
8. Tulburari de tranzit – constau in diaree si constipatie (nu prezinta defecatie 2-3
zile). Constipatia poate fi functionala sau patologica, determinata de cancer, afectiuni
pelviene, unele medicamente.
Semne generale:
- Denutritie
- Casexie
- Hipotensiune arteriala
- Afectiuni cardiovasculare
- Tahicardie

AFECTIUNILE ESOFAGULUI

Esofagul este un organ tubula, musculo-membranos care face legatura intre

faringe si stomac. Are lungime de 25-32 cm si este situat in mediastinul posterior.
Simptomele determinate de afectiunile esofagiene constau in principal din:
1. Disfagie
2. Durere cu caracter de constrictie, cu localizare retrosternala ce apare in timpul
meselor si care se insotesc de regurgitare, adica de refluxul alimentar.
Toate aceste simptome reprezinta complexul simptomatic cunoscut drept sindromul
esofagian.
Patologia esofagiana cuprinde:
- Afectiuni functionale: spasme esofagiene care reprezinta o contractie a
musculaturii esofagului. Aceste spasme pot apare in stari de emotii, in socuri
neuropsihice si au ca simptom dominant disfagia.
- Afectiuni inflamatorii ale esofagului cunoscute ca esofagite.
Esofagitele definesc inflamatii acute sau cronice ale esofagului.
Ca etiologie se cunosc urmatoarele cauze principale:
1. Ingerarea de substante caustice chimice acide sau alcaline: acid clorhidric,
sulfuric, soda caustica, abuz de alcool si tutun
2. Esofagitele din cursul bolilor infectioase cum este scarlatina
3. Refluxul gastroesofagian care determina esofagita
Esofagita caustica
- Este acuta, determinata de ingerare voita/accidentala de substante caustice
acide si alcaline.

7
 Tabloul clinic este dominat de disfagie si de durere retresternala foarte
intensa. La aceste simptome se adauga hipersalivatie (ptialism in medicina),
asociate cu varsaturi de culoare bruna si hematemeza.
Evolutie: poate evolua fie spre perforare, fie spre vindecare cu producerea de
stenoza esofagiana.
Tratament:
- Curativ: neutralizarea toxicului care se face cu bicarbonat de sodiu, lapte, albus
de ou in apa.
Tratamentul are in vedere calmarea durerii cu antispastice/morfina,
combaterea socului prin perfuzii glicozate si evitarea formarii stenozei esofagiene
prin corticoterapie si antibiotice.
Forma cronica este determinata de esofagita de reflux, consecinta a refluxului
gastroesofagian.
Simptomele caracteristice sunt disfagia care este insotita si dominata de
regurgitatie si de pirozis.
Cauzele esofagitei de reflux cosntau in ulcerul gastric, litiaza biliara, afectiuni
endocrine in special tiroidiene.
Hernia diafragmatica sau hiatala reprezinta patrunderea in torace a unei
portiuni din stomac prin hiatul esofagian.
De regula, afectiunea poate fi latenta clinic, dar cand apare disfagia, hernia
hiatala pune problema afectarii esofagului.
Este frecventa la femei, la persoanele obeze, dupa traumatisme sau la
persoane cu tuse permanenta.
Simptomele clinice dominante:
- Disfagia
- Dureri epigastrice sau retroxifoidiene. Dureri legate in special de postura
bolnavului, adica apar frecvent cand este in decubit dorsal sau se apleaca inainte.

(gastroenterologie 2)
AFECTIUNILE STOMACULUI

Stomacul este organ cavitar musculo-glandular, este un segment al tubului

digestiv, situat intre intestinul subtire si esofag.
Fiziologic: primeste alimentele pe care framanta, le amesteca cu sucul
gastric si apoi le evacueaza in duoden.
Prin functia sa excretorie, stomacul intervine in digerarea in special a
proteinelor care se face cu ajutorul acidului clorhidric si pepsinei.
Simptomele caracteristice afectiunilor gastrice:
1. Senzatie de presiune si balonare in regiunea epigastrica.
2. Durere epigastrica (epigastralgia) cu iradiere retrosternala in hipocondrul drept si
stang si care apare imediat dupa masa.
3. Eructatia care defineste evacuarea gazelor din stomac pe cale bucala.
4. Regurgitatia care reprezinta refluxul alimentelor din stomac pe gura.
5. Pirozisul defineste arsura produsa dupa masa.
6. Varsatura care defineste eliminarea continutului gastric pe gura
7. Hematemeza – varsatura cu sange

GASTRITELE

8
 Se definesc ca afectiuni care se manifesta printr-un sindrom de suferinta
gastrica care intereseaza mucoasa si submucoasa stomacului.
Clasificare se face dupa criterii multiple:
1. Criteriului evolutiv care imparte gastritele in gastrite acute si cronice
2. Criteriul etiologic care consta in factori etiologici exogeni si endogeni. Factorii
etiologici exogeni sunt de regula de natura mecanica si constau din mese
abundente, puternic condimentate, masticatie insuficienta a alimentelor, consecinta
a unei danturi deficitare. Alt factor exogen este factorul termic: alimente consumate
foarte fierbinti sau reci care reprezinta cauza gastritelor acute. Medicamentele:
aspirina, fenilbutazona sunt cauza gastritelor acute. Factori endogeni reprezentati de
bolile infecto-contagioase, de anemii si de uremie.

GASTRITELE ACUTE

Se impart in:
1. Gastrite acute simple (gastrita catarala sau prin indigestie)
2. Gastrite acute corozive sau toxice
3. Gastrite acute alergice
Gastrita acuta simpla: este forma frecventa de boala, consecinta in special a
consumului de alcool in cantitati mari sau a unor mese copioase, condimentare sau
cu alimente greu digerabile.
Simptomatologie:
- Epigastralgia (durere in epigastru) care apare imediat dupa masa, urmata de
gust neplacut in gura, sialoree, greturi si varsturi car einitial pot fi alimentare, ulterior
bilioase sau mucoase. De obicei, tranzitul intestinal nu este modificat, fara a exclude
posibilitatea de aaritie fie de diaree sau de constipatie.
- Afectiunea include si simptome generale precum: cefalee, astenie, inapetenta,
repulsie alimentara.
La examenul obiectiv al bolanvului, se remarca faptul ca este slabit, cu piele
uscata si palida, cu limba saburala, iar abdomenul este sensibil la palpare in zona
epigastrica.
Diagnosticul pozitiv se pune in principal pe epigastralgia imediat dupa masa,
sialoree, greturi si varsaturi.
Diagnosticul diferential se va face cu apendicita acuta, colecistita acuta sau
debutul unei hepatite acute.
Evolutie
Evolueaza intre 2-5 zile, dupa care prin tratament se vindeca, fara se
cronicizeaza.
Tratamentul
1. Tratamentul profilactic care obliga bolnavul la evitarea alcoolului, tutunului,
grasimilor si prajelilor, a meselor copioase, etc
2. Tratamentul curativ: regim dietetic, in primele zile regim hidric constand in ceai de
menta, musetel, tei; dupa 2 zile supe de zarzavat, lactate, oua fierte, carne fiarta.
3. Durerile se calmeaza prin injectii cu Papaverina sau Atropina.
Gastrita acuta toxica este consecinta ingestieie de substante caustice,
precum acidul sulfuric, clorhidric, azotic care produc necroza mucoasei gastrice.

9
 Simptomul dominanta este durerea extrem de intensa cu localizare
epigastrica si retrosternala, urmata de difsfagie, varsaturi puternice si hematemeza
repetate.
Starea bolnavului este extrem de grava. Tratamentul se impune de urgenta,
nu sunt admise spalaturile gastrice prin sonda (risc de perforatie gastrica).
Sunt administrate solutii neutralizante ca bicarbonat de sodiu, lapte, albus de
ou in apa, etc.
Alimentatia bolnavului se face prin clisma alimentara sau alimentatie
parenterala.
Durerile sunt calmate prin antispastice si analgezice in supozitoare.
Gastrita acuta alergica este produsa de regula de un alergen alimentar.
Pentru unele persoane poate fi laptele, pestele, racii, ouale, etc.
Tablou clinic:
- Dureri epigastrice violente imediat dupa ingerarea alergenului.
- Sunt insotite de greturi si varsaturi si de aparitia pe tegumente de urticarie uneori
Tratamentul este asemanator cu al gastritei acute simple este completat cu
medicamente antihistaminice.

GASTRITELE CRONICE

Diagnosticul acestor afectiuni prezinta dificultati intrucat simptomatologia

poate fi absenta.
La inceput, gastrita cronica se manifesta prin dureri epigastrice fara orar fix si
se prezinta e evolutie inconstanta, uneori benefica alteori cu fenomene grave.
Durerea este determinata in special de consumul cronic de alcool, de mese
condimentate si este insotita de pirozis, balonari dupa masa (postprandiale), uneori
varsaturi.
La examenul obiectiv al bolnavului se constata o sensibilitate la palpare a
epigastrului, abdomen meteorizat, limba saburala.
Evolutia este lenta, adesea insotita de anemie.
Gastrita cronica determina complicatii, cele mai frecvente sunt enterocolita
cronica, anemia feripiva.
Diagnosticul pozitiv se bazeaza pe tablou clinic al bolii, pe examenul
radiologic si pe endoscopie.
Etiologia
1. Gastrite toxice cronice determinate de abuzul de alcool, tutun, medicamente
2. Gastrite cronice determinate de parazitozele intestinale care reprezinta o cauza
frecventa a acestor boli si sunt produse in special de ascaridioza (limbrici) si teniaza.
3. Afectiuni abdominale in special pancreatitele cronice
4. Diverse boli endocrine in special hipertiroidia.
Tratament
- Profilactic: obliga la o igiena alimentara si care consta in mese la ore regulate,
evitarea abuzului de alcool, cafea, tutun, prajeli, tratarea danturii
- Curativ: de lunga durata, are la baza regimul dietetic cu evitarea alimentelor greu
digerabile, cafea si ciocolata, alcool, fumat.
- Medicamentos care se bazeaza pe:
1. Pansamente gastrice cu carbonat de calciu, Caolin
2. Substante antispatice
3. Sedative si tranchilizante: Diazepam, Rudotel

10
4. Folosirea preparatelor cu rol de protejare a mucoasei gastrice (Muthesa,
Metoclopramid – estompeaza varsaturile
(gastroenterologie 4)

ULCERUL GASTRO-INTESTINAL

Reprezinta aparitia unei ulceratii cu sediul pe stomac. Astazi boala ulceroasa

este considerata o boala generala caracterizata clinic prin sindrom ulceros.
Acest sindrom ulceros este alcatuit din:
- Durere, pirozis, varsaturi, constipatie, apetit exagerat.
Simptomul cel mai important este durerea care reprezinta o serie de caractere:
- Are o localizare epigastrica pe linia mediana, uneori ramane cantonata in aceasta
zona, alteori radiaza in tot abdomenul.
- Un caracter important al durerii din ulcer este periodicitatea care defineste
perioadele dureroase ale bolii care sunt primavara si toamna, periodicitate care
dispare cand boala este cronica, durerea putand sa apara in orice sezon.
- Ritmicitatea este un alt caracter important, adica momentul aparitiei ce apare in
general dupa masa si se cunoaste si se cunoaste faptul ca o durere care apare dupa
mese este durere precoce, caracteristic ulcerului gastric, in timp ce durerea care
apare intre 2-4 ore dupa mese este o durere tardiva si este suspecta de o localizare
duodenala.
- Durerea din ulcer prezinta caracteristic ca poata sa dispara dupa varsaturi, dupa ce
bolnavul mananca sau dupa administrarea de substante alcaline.
- Alt fenomen caracteristic este senzatia de arsura retrosternala (pirozis), este
frecevent intalnita la bolnavii ulcerosi.
- Varsaturile sunt alcatuite din alimente si secretie gastrica acida. Prin varsaturi se
produce o disparitie temporara a durerii, motiv pentru care bolnavul si le provoaca.
- Constipatia reprezinta un simptom important al bolii ulceroase.
- Uneori in cadrul simptomatologiei se inregistreaza hemoragie fie
hematemeza/melena ori ambele situatii.
In afara de tulburarile functionale care alcatuiesc sindromul ulceros, in boala
ulceroasa sunt prezente si o serie de simptome generale cum sunt:
- Pastrarea unei stari generale bune a bolnavului
- Existenta unei stari de febrilitate de 37-40C.
Diagnosticul de boala ulceroasa se face pe:
- Examen clinic al bolnavului luandu-se in consideratie sindromul ulceros si
simptomele generale
- Examenul radiologic, semnul caracteristic este nisa care se prezinta ca o pata
persistenta
- Examenul se pune pe baza endoscopieie gastrointestinale, pe baza cercetarii
hemoragiei oculte in materiile fecale
Evolutia ulcerului gastro-duodenal consta in prezenta de perioade dureroase
alternand cu perioade de liniste.
Malignizarea ulcerului gastric este o probabilitate controversata deoarece unii
autori admit ca mica curbura a stomacului se poate malignizaiar altii considera ca
aparitia cancerului este independent de ulcer.
Ulcerul gastric prezinta unele particularitati si anume:
- Este o afectiune mai rara comparativ cu ulcerul duodenal
- Apare frecvent intre 40-50 ani
- Ritmicitatea si periodicitatea este mai putin neta

11
- Ingestia de alimente nu usureaza durerile
- Durerile sunt mai difuze de obicei catre hipocondrul drept
- Studiul secretieri gastrice releva valori scazute ale acidului clorhidric
- Examenul radiologic si endoscopi pun diagnosticul
Tratament:
- Tratament profilactic obliga la respectarea orarului de masa, evitarea alcoolului,
tutunului, condimentelor
- Tratamentul medical dureaza ani de zile si consta din dieta, repaus la pat in
formele dureroase, mese repartizate la 5h/24h, laptele aliment de baza, sunt
contraindicat condimentele
- Tratamentul medicamentos urmareste protectia mucoasei gastrice efectuat cu
ajutorul panasamentului gastric cum este: dicarbocalmul, maloxul. Alt mijloc sunt
antispasticele (Lindazol, Ifonadol), administrate cu 30 min inainte de masa.
- Metroclopramidul 3/zi are un efect foarte bun in ulcer gastric
- Tratamentul chirurgical se face cu indicatii precise in caz de hemoragii repetate, in
caz de perforatie.

(gastroenterologie 5)

DUODENITE SI ENTERITE

Afectiunile intestinului subtire constau in principal in duodenite si enterite.

Duodenitele definesc afectiunile intestinului subtire constand din inflamatii
acute sau cronice a mucoaseu duodenale, care sunt asociate fie cu o gastrita, fie cu
o jejunita.
Etiologie: sunt determinate de cauze toxice si de cauze infetioase, produse
de infectii microbiene, de infestari cu paraziti cu sediul in duoden, de procese
alergice, de intoxicatii cu alcool, tutun, mercur, etc.
Simptomatologie:
- Duodenita acute este foarte rara ca afectiune unica, de regula se asociaza cu o
gastroduodenita acuta, de aceea simptomele se confunda cu ale acestor afectiuni.
Duodenita cronica precede sau insoteste ulcerul duodenal si determina dureri in
epigastru, atat paraombilical car si in hipocondrul drept. Mai sunt insotite de senzatie
de arsura frecventa dupa mese si atenuate de medicatie alcalina.
- Semnele proprii care caracterizeaza duodenita: greata, varsaturile, inapetenta,
cefaleea, astenia si scaderea in greutate. Duodenita se asociaza frecvent cu
componente gastrice cand simptomul dominanteste varsatura, alteori se asociaza cu
afectiuni enterice (de intestin subtire) cand domina diareea. Afectiunea este
frecventa la femei intre 30-40 ani. Examenul radiologic si endoscopia pun
diagnosticul bolii.
Tratament:
- Exista un tratament profilactic care obliga la pastrarea unei igiene alimentare,
igiena asemanatoare bolii ulceroase.
- Tratamentul medicamentos consta din alcalinizarea prelungita prin pansamente
gastrice, sedative, etc.
Enteritele reprezinta o inflamatie partiala sau totala a intestinului subtire care
poate evolua acut sau cronic.
Etiologie: cauzele care determina aceasta afectiune sunt cauze infectioase,
parazitare, toxice exogene (arsenic, plumb, unele medicamente), endogene in caz
de uremie.

12
 Enteritele pot fi secundare unor afectiuni de la nivelul stomacului, duodenului,
pancreasului, ficatului.
Enterita acuta este rareori limitata la intestinul subtire, de regula se asociaza
cu o afectiune a colonului, deci cu o colita acuta producand afectiunea cunoscuta
sub numele de enterocolita cronica.
Simptomatologie:
Enterita cronica: dureri abdominale surde, abdomen balonat, inapetenta,
greturi, varsaturi, scaunele initial cu aspect normal, apoi devin diareice, mai
pastoase, cu miros fetid. Numarul scaunelor variaza de la 2 la 5/zi. Bolnavul mai
prezinta si transpiratii, ameteli, lipotimii, scadere in greutate.
La examenul obiectiv al bolnavului se constata la palpare durere in zona
periombilicala si meteorism.
Diagnosticul se pune pe baza datelor clinice si coproparazitologice.
Tratament:
- Igienodietetic: mese la ore regulate, masticatie buna (dentitie buna), se exclud
condimentele, sosurile, conservele, tutunul, alcoolul.
- Medicamentos: pansamente si medicatie alcalina si antispastice.
Enterocolitele sunt afectiuni care intereseaza atat intestinul subtire cat si colonul.
Etiologie: cauza infectioasa, fiind produsa in special de germenii din familia
Enterobacteriacee ( in interiorul tubului digestiv): bacilul E-coli, Proteus, Pioaceanic,
etc. Exista si o etiologie determinata de cauze chimice cum sunt substante ca
arsenic, fosfor, mercur, unele medicamente cum sunt salicilatul, precum si cauze
fizice din alimente prea calde sau prea reci.
Evolutia:
Enterocolita acuta are ca simptom principal inaptenta, greata, cefaleea, dureri
abdominala pana la colica, varsaturi alimentare si bilioase, scaunele subtiri, aprox.
30/zi, explozive si urat mirositoare, febra, frisoane. In formele grave se produce
deshidratare cu puls mic, hipoTA, oligurie si ameteli.
Enterocolita cronica care defineste inflamatia cronica a intestinului subtire si
gros, consecinta a unor inflamatii anterioare, deci a unei enterocolite acute care apar
in special la persoanele ce nu respecta igiena alimentara sau care fac abuz de
antibiotice luate pe cale orala. In cadrul acestora un loc important il ocupa
enterecolitele secundare, care apar la persoanele cu rezectie gastrica sau la bolnavi
cu boli parazitare (ascaridioza).
Enterocolita cronica prezinta ca simptom dureri paraombilicale si in fosa iliaca
dreapta sau dureri abdominale generalizate, balonari, eliminari de gaze, scaune
lichide, galbene cu mucus aprox. 8/zi. Bolnavul se deshidrateaza si prezinta febra.
In stabilirea corecta a diagnosticului de enterocolita sunt importante si
examenele paraclinice in special tubajul duodenal efectuat prin introducerea sondei
Einhorn, investigatie care permite extragerea continutului duodenal cu aprecierea
microscopica a acestuia.

(gastroenterologie 6)
SINDROMUL DISPEPTIC BILIAR

Tulburare digestiva biliara cu etiologie complexa biliara si extrabiliara si se

caracterizeaza printr-un sindrom dureros.

13
 Sindromul biliar este alcatuit din: simptome biliare/veziculare care constau
din: durere pana la colica veziculara, senzatia matinala de gust amar in gura, icter de
intensitate variata si uneori simptome infectioase (febra, frison).
Pe langa simptomele biliare, sindromul biliar este alcatuit si din manifestari
extrabiliare:
1. simptome hepatice: durere, consecinta a procesului de congetsie secundara colicii
biliare
2. simptome duodenale: dispepsie, eructatii
3. tulburari neuroastenice manifestate prin astenie, insomnie, cefalee, irascibilitate,
etc.
4. la persoanele in varsta manifestari coronariene sub forma de angina pectorala, ce
poate determina IMA
Simptom biliar la debut se manifesta numai sub forma dispepsiei biliare ce
este o dispepsie grava biliopancreatica.
Pacientul prezinta eructatie, regurgitatie, balonari, greturi si gust amar in gura,
jena in hipocondrul drept, constipatie, scaune rapide dupa masa.
Tulburarile dispeptice ating maximul la aproximativ 5-7 h, dupa pranz.
In aceasta perioada, la examenul clinic, se constata o durere difuza la
hipocondrul drept.
Dispepsia biliara este insotita si de cefalee, migrena hepatica si colica biliara
(element important al sindromului biliar).
Colica survine la aprox 5-7h dupa masa de pranz, cina si uneori este asociata
cu varsatura biliara – reprezinta caracteristic faptul ca pacientul nu este scutit de
durere.
Diagnosticul clinic: se completeaza prin examen de laborator, prin tubaj
duodenal, colecistografie.

COLECISTITA ACUTA

Mai mult ca orice organ abdominal, vezica biliara este predispusa la

inflamatie din cauza:
1. forma asemanatoare unei pere
2. secretiei biliare care reprezinta un mediu favorabil multpiplicarii germenilor
patogeni
Forma de para asigura staza biliara, care, prin continutul in bila, faciliteaza procesul
inflamator.
Definitie: un proces inflamator acut al peretelui colecistic, proces ce poate
determina leziuni anatomice diferite, care pot evolua de la o simpla congestie pana
la gangrena si supuratie.
In majoritatea cazurilor, colecistita acuta se grefeaza pe o vezicula
calculoasa.
Etiopatogenie:
- de origine infectioasa
- agenti etiologici principali: E-coli, stafilococi, enterococi, salmonelle, etc.
- uneori colecistita acuta poate sa apara in cadrul altor boli infectioase, precum
febra tifoida, starile septicemice.
Aspect clinic:
- prezinta atat semne generale, cat si locale

14
- semne generale: alterare stare generala; febra care nu indica gravitatea
leziunilor anatomice; puls accelerat proportional cu febra; transpiratii; paloare;
adinamie
- semne locale: durere cu caracter intesn (durere colicativa) si reprezinta un
simptom aproape constant cu valoare diagnostica; sediul durerii este in
epigastru/hipocondru drept; survine la 3-5 ore dupa masa de seara mai ales; brusc,
frecvent dupa alimente grase
- se insoteste de greturi, balonari, aparare musculara
Forme clinice:
1. forme catarale cu evolutie benigna
2. colecistita purulenta care apare aproape exclusiv in conditii de litiaza colecistica si
determina febra mare 39-40C
3. colecistita gangrenoasa – evolutie dramatica, pentru ca determina perforatia cu
peritonita
Diagnosticul pozitiv se pune pe antecedentele pacientului – un vechi suferind
cu calculoza sau alte boli infectioase; complexul simptomatic – durere intensa
asociata cu semne de infectie generala si dispepsie biliara. Se confirma prin
examene paraclinice – radiografie (tubaj duodenal nu este admis decat dupa 7 zile
de la retrocedarea semnelor acute).
Tratament:
- formele catarale sunt benigne – tratament strict medical si consta din repaus la
par, comprese alcoolizate pe regiunea veziculara, regim alimentar (in primele 24 h
se suspenda alimentatia pacientului si se dau doar mici cantitati de ceai; in functie
de evolutie 2-3 zile regim hridro-zaharat
- suc de fructe, zeama compot, supe zarzavat, griș, orez, etc
- AB pentur infectie
- Durerea se combate cu Papaverina sau medicamente pe baza de beladona
- In situatii grave (colecistita gangrenoasa) tratament chirurgical : colecistectomie
cu drenaj; laparoscopie daca situtia o permite

COLECISTITA CRONICA

Definitie: o afcetiune inflamatorie cu o evolutie lunga, intrerupta de puseuri de

inflamtii acute.
Etiopatogenie: cauze – idem colecistitca acuta: calculoza si infectia
determinate de colibacili, streptococi, stafilococi, dar si de actiunea toxica a unor
substante (ex: barbiturice)
Simptome: durerea sub forma de colica/ca o durere surda, permanenta cu
localizare epigastrica si iradiere catre omoplat. Poate sa apara imediat dupa masa,
cateva ore/zile/saptamani poate rezista.
Exacerbarile dureroase – determinate de abaterile alimentare (mese
copioase, alimente grase), emotii, efort fizic, etc.
Se asociaza cu dispepsie biliara reprezentata de digestie dificila, senzatie de
plenitudine postprandiala, balonari abdominale, arsuri epigastrice, greturi, gust amar,
varsaturi, cefalee de tip migrenos.
Tratament:
Atat medical cat si chirurgical.
Medical: la pacientul cu colecistita de intensitate redusa, unde perioadele
dureroase sunt scurte si se repeta la intervale lungi; se recomanda evitarea efortului

15
fizic, dieta (element de baza al tratamentului) care obliga la 4-5 mese/zie cu evitare
prajeli, susuri, maioneze, umezeala, oua, etc.
Se recomanda un drenaj biliar (3-4 luni) prin administrarea de ulei de
masline/porumb 15-20 ml dimineata pe nemancate 10-15 zile/luna.
Se folosesc medicamente : colebil, anghirol, fiobilin
Pentru combaterea durerii: antispatice (Papaverina, Metoclopramid)
Tratament chirurgical in formele medii este ineficienta, precum forme de boala
cu dureri persistente intense – colecistectomia

16