TIINŢE AGRONOMICE ŞI MEDICINĂ VETERINARĂ – BUCUREŞ

UNIVERSITATEA DE ŞTIINŢ BUCUREŞTI

PROIECTUL
Dezvoltarea antreprenoriatului în zootehnie şi procesarea produselor de origine animală în
regiunea Bucureş
Bucureşti – Ilfov

MODULUL 6
Reglementari specifice domeniului agroalimentar in comertul international

6.1. Acordul OMC

6.2. Politici comerciale internationale in domeniul agriculturii
6.3. Politici de spijin pentru producatorii agricoli in comertul intracomunitar si international

Proiect cofinanţ
cofinanţat din Fondul Social European prin Programul Operaţ
Operaţional Sectorial Dezvoltarea
Resurselor Umane 2007-
2007-2013

Investeş
Investeşte în oameni!
oameni!
REGLEMENTĂRI SPECIFICE DOMENIULUI
AGROALIMENTAR ÎN COMERŢUL
INTERNAŢIONAL

Lector:
Prof. univ. dr. Ioan Custura
 ACORDUL OMC PRIVIND AGRICULTURA

Runda Uruguay 1992 – aplicabil 1 ianuarie 1995, 6 ani pentru

ţări dezvoltate şi 12 ani pentru ţări în curs de dezvoltare

ASPECTE VIZATE:
- accesul pe piaţă
- sprijinul intern
- subvenţiile la export
 ORGANIZAŢIA MONDIALĂ A COMERŢULUI
1 ianuarie 1995 (înlocuieşte GATT)

Este o organizaţie internaţională care supervizează un număr

mare de acorduri care definesc “regulile comerciale” dintre
statele membre. OMC este succesoarea “Acordului general
asupra tarifelor şi comerţului” şi operează în direcţia reducerii
şi abolirii barierelor comerţului internaţional.
- sediul – Elveţia – Geneva
- număr membrii – 150 ţări (11 ianuarie 2007)
- Rusia nu a aderat – negociază din 1993
 REGIMUL COMERCIAL INTERNAŢIONAL

Structuri aferente Naţiunilor Unite:

▪ Acordul Comercial şi Tarifar General (GATT), ulterior OMC;
▪ Fondul Monetar Internaţional
▪ Banca Mondială
Acorduri comerciale regionale şi inter regionale:
▪ 1956 – înfiinţarea CEE - Uniunea Vamală
▪ Zonă Comercială Europeană Liberă (EFTA)
▪ Zonă Liberă Nord Americană (NAFTA)
▪ Zonă Liberă Sud Estică Asiatică (ASEAN)
▪ Zona Liberă Sud Americană (MERCOSUR)
▪ Comerţ Liber UE şi ţările terţe: Africa, Pacific, Caraibe
(Convenţia LOME)
▪ Acorduri Comerciale UE cu ţările fostei URSS
▪ Acord de Asociere cu Turcia
▪ Acord comercial între UE şi MERCOSUR
PRIORITĂŢI UE ÎN NEGOCIERILE DIN NOUA
RUNDĂ OMC

- AGRICULTURĂ
- COMERŢUL CU SERVICII
- COMERŢUL ŞI DEZVOLTAREA SUSŢINUTĂ
- COMERŢ ŞI MEDIU
- COMERŢ ŞI PROBLEME SOCIALE
- ŢĂRILE DEZVOLTATE
- NEVOIA STABILIRII NOILOR REGULI
- IMPACTUL ASUPRA CONSUMATORILOR
 AVICULTURA ŞI NOUA RUNDĂ A OMC
(exemplu de negociere)

1. Importanţa generală a sectorului avicol pentru economia

europeană în termeni de:
Generarea veniturilor
Crearea de noi locuri de muncă
Valoarea exportului
Consumul de cereale
Alţi factori vitali
 Protecţia împotriva importurilor:
2. Protecţ

A. Taxele vamale de import:

SUA, Australia, Canada, Noua Zeelandă doresc reducerea taxelor vamale şi în final eliminarea lor;
UE preferă formula Rundei Uruguay din următoarele aspecte:
aspecte:
preţul cerealelor din piaţ
a) preţ piaţa mondială şi UE este diferit – necesită reducerea viitoare a taxelor vamale;
vamale;
b) rata de schimb instabilă – conduce la necesitatea unui preţ
pre ţ minim european pentru cereale;
siguranţa alimentelor şi sănătatea animalelor în UE cresc costurile de producţ
c) siguranţ producţie – conduce la ideea
precauţie şi perioadă lungă de timp;
reducerii taxelor vamale cu precauţ timp;
d) rata anuală de reducere să fie egală cu cea negociată în Runda Uruguay;Uruguay;
e) rata anuală de reducere să fie egală pentru toate poziţ
poziţiile tarifare, să nu existe nici o discriminare
pentru sectorul avicol european.

preferenţiale de import:
B. Cotele preferenţ
SUA, Canada, Australia, Noua Zeelandă doresc o creş creştere a volumului cotelor de import;
Ţările dezvoltate doresc de asemenea, creştere substanţ
asemenea, o creş substanţială şi regulată a cotelor de import;
import;
UE susţ
sus ţine că dacă va fi o reducere substanţ
substanţială a taxelor vamale,
vamale a, tunci
atunci nu mai este necesară creş
creşterea cotelor
de import;

C. Mecanismul special de salvgardare

SUA, Canada, Australia, Noua Zeelandă pledează pentru abolirea mecanismului special de salvgardare;
salvgardare;
UE nu este de acord şi susţ
susţine astfel:
▪ salvgardarea este un instrument flexibil şi prietenos de comerţ
comerţ;
▪ mecanismul este necesar într- subvenţiile şi practicile non transparente ale stabilirii
ntr-un mediu comercial în care subvenţ
preţurilor pot reduce preţ
preţ preţurile de export către UE;
UE;
▪ preţ
preţurile cărnii de pasăre exportată în UE sunt afectate de măsuri protecţ protecţioniste, în special sanitare şi
fitosanitare;
fitosanitare;
3. Măsuri sanitare şi fitosanitare:

 UE doreşte să aplice „principiul precauţiei” cu

condiţia ca acesta să fie aplicat în mod nediscriminatoriu
şi proporţional;
 Standardele sanitare şi fitosanitare europene trebuie
să fie respectate 100% de către exportatori către UE;
 Abatoarele, sistemul de distribuţie şi alte facilităţi
relevante trebuie supuse unor inspecţii mai frecvente şi
realizate într-un mod regulat de către reprezentanţii
comisiei.
4. Alte probleme legate de protecţia împotriva
importurilor:

 Abolirea monopolului la import;

 Interzicerea cartelelor de import;
 Existenţa unei protecţii efective împotriva uzurpării numelor
produselor;
 Denominarea geografică şi apelativă a originilor, trebuie protejate
corespunzător;
 Etichetarea făcută corespunzător;
 5. Sprijinirea exportului:

 În prezent există sistemul UE de restituţie la export – sistem transparent;

 Există o serie de sisteme nontransparente de promovare a exporturilor la
nivel mondial (credite la export, garantarea exporturilor, taxe speciale
pentru export, subvenţionarea exportului făcut prin firme de stat, etc);
 Poziţia UE trebuie privită sub forma a 7 aspecte:
▪ modificarea sau abolirea sistemului european discutat o dată cu alte
subvenţii la export;
▪ actualul sistem european de subvenţii la export apare ca o dorinţă de
a face UE capabilă să menţină actuala structură agricolă;
▪ menţinerea sistemului este recomandat de instabilitatea ratei de
schimb şi alte forme nontransparente de subvenţionare a exportului;
▪ sistemul de subvenţii este privit şi ca o compensare a extra costurilor
privind sistemul sanitar şi fitosanitar, bunăstarea păsărilor şi siguranţa
alimentelor;
▪ dacă se va face o reducere a subvenţiilor la export aceasta va trebui
să fie la nivelul Acordului de la Marrakech;
▪ rata de reducere trebuie să fie egală pentru toate poziţiile tarifare,
pentru a evita orice altă formă de discriminare împotriva sectorului avicol;
▪ alte sisteme de subvenţionare la export să fie acoperite de regulile
OMC şi disciplina OMC.
 6. Suportul intern:

 Suportul intern care are un efect minim de distorsionare asupra

producţiei şi comerţului să fie continuat;
 UE a introdus de asemenea suportul intern în funcţie de factorii de
producţie, dar nu şi de preţ sau volumul rezultatelor;
 Programele de sprijin cu impact considerabil asupra comerţului sunt
supuse angajamentelor de reducere;

7. Preocupări non comerciale:

 Conservarea mediului;
 Conservarea comunităţilor rurale;
 Conservarea moştenirilor;
 Conservarea peisajelor şi valorilor istorice.
POLITICA AGRICOLĂ COMUNĂ
 PLAN DE DESFĂŞURARE

I. INTRODUCERE
II. ORGANIZARE
III. MĂSURI COMUNE DE REGLEMENTARE A
PIEŢII
IV. REFORMELE PAC
V. REVIZUIREA PAC “HEALTH CHECK”
 CÂTEVA DATE IMPORTANTE ÎN ISTORIA PAC

1958 - Conferinţa de la Stresa;

1960 - Comisia prezintă Consiliului propunerile sale privind
elaborarea şi implementarea PAC;
1962 - Primele reglementări ale pieţei sunt decise;
1968 - PAC intră în faza sa definitivă: aplicarea preţurilor comune.
1972 - Primele directive socio-structurale sunt decretate.
1979 - În faţa creşterii fără precedent a excedentelor în producţia
de lapte, se decide instituirea unei prelevări de
coresponsabilitate.
1980 - Consiliul Miniştrilor admite principiul fixării obiectivelor de
producţie.
1984 - Sunt stabilite cote la producţia de lapte.
1985 - Comisia publică memorandumul denumit „Perspectivele
PAC – Cartea verde a Comisiei”.
1988 - Este instaurată disciplina bugetară şi regimul de
„stabilizatori”.
1992 - Reforma McShary este decisă.
I. INTRODUCERE

PAC – a UE are două scopuri principale:

1. să consolideze competitivitatea agricultorilor UE la nivel
internaţional;
2. să promoveze dezvoltarea rurală, în special în zonele mai
sărace (cu PIB sub 75% din media UE)

PAC – importanţă majoră în UE pentru:

1. terenurile agricole şi pădurile UE (90% din suprafaţă UE);
2. ajută UE să răspundă unor provocări:
- alimente sigure şi calitate superioară
- protecţia mediului
- adaptarea le normele comerţului mondial
PAC datează din 1957:
– semnatarii Tratatului de la Roma au definit obiectivele generale PAC;
- principalele mecanisme ale PAC au fost adoptate de statele CEE în
1962

Resorturi PAC – agricultura o problemă sustenabilă:

a) economic – importanţa aprovizionării cu alimente şi a securităţii
alimentare
b) politic – necesitatea unui tratament specific pentru agricultură
c) electoral – număr mare de fermieri în statele membre
 PROBLEMELE PAC

 PAC – consum mare de resurse financiare – contribuabilii consideră

că plătesc prea mult pentru PAC (ex. în anii ’70 PAC a consumat
70% din bugetul UE, între anii 2007 – 2013 35% din bugetul UE;
 PAC – populaţia ocupă în agricultură 5-6%, 60% din fermieri sunt
part – time; 55% au vârsta de peste 55 ani (numărul fermelor în cele
27 state este de peste 15 mil.)
 PAC – extra costuri cu politica de producere de alimente sigure şi de
calitate (consumatorii solicită alimente sigure şi de calitate) , extra
costuri care afectează competitivitatea pe plan mondial;
 PAC – trebuie să răspundă cerinţelor ecologiştilor care acuză
sectorul agricol de poluare masivă
 PAC – trebuie să răspundă cerinţelor altor categorii sociale (liber
schimbiştii) care doresc o liberalizare totală a comerţului, frontiere
deschise, eliminarea subvenţiilor la export
 Solicită fonduri mari, dar contribuţia agriculturii la PIB este în
scădere.
 OBIECTIVELE PAC
“art. 39 din Tratatul de instituire a CEE din 1957 ( în prezent art. 33 din
Tratatul de instituire a CE – TCE)”

a) creşterea productivităţii agricole încurajând modernizarea

exploataţiilor;
b) garantarea unui standard de viaţă echitabil populaţiei agricole la
paritate cu alte sectoare de activitate;
c) stabilizarea pieţelor produselor agricole evitând alternanţa dintre
creşterea şi prăbuşirea preţurilor;
d) garantarea stabilităţii aprovizionării cu alimente, dar la preţuri
rezonabile pentru consumatori;
 Principiile de bază ale PAC
(iulie 1958 – conferinţa de la Stressa)

a) Piaţa unică: crearea şi menţinerea unei singure pieţe şi a unor

preţuri comune:
- libera circulaţie a produselor agricole în Comunitate;
- fixarea unor preţuri agricole comune, 1967.
b) Preferinţă comunitară:
- produsele comunitare preferate importurilor ieftine din ţările terţe;
- Cumpărătorii de produse necomunitare trebuind să plătească un
supracost – impunerea de taxe vamale pentru importuri.
c) Solidaritatea financiară:
- statele membre participă împreună la constituirea resurselor cât şi la
ansamblul cheltuielilor legate de PAC;
- 1962 – s-a instituit FEOGA; orientare destinată ajustării structurilor
agricole şi modernizării agriculturii, garanţii (90% din FEOGA) este
destinată transpunerii în practică a celor trei principii fundamentale.
 SISTEMUL DE SUSŢINERE
A PREŢURILOR ÎN UE

import piaţa internă export

preţ ţintă
preţ prag preţul pieţii interne

taxă vamală preţul de intervenţie rambursare

preţul pieţii preţul pieţii

mondiale mondiale
 SISTEMUL DE PREŢURI
- componentă centrală a PAC -

a) Rolul preţurilor:
- ghidarea producţiei şi creşterea productivităţii agriculturii (preţ
indicativ)
- declasarea mecanismelor de intervenţie (preţ de intervenţie)
- protecţia externă comună (preţ prag)

b) Politica de preţuri a generat:

- preţuri garantate
- protecţie faţă de preţurile pieţii mondiale
- restituţii la export
 NORME ŞI PROCEDURI PAC

1. Comisia Europeană responsabilă de iniţiativa şi formularea propunerilor în

materie:
- Consiliul de miniştrii – guvernele celor 27 de state - ia decizii şi stabileşte
liniile directoare;
- Parlamentul UE – rol consultativ înainte de luarea deciziilor;
- Curtea de conturi – veghează la buna funcţionare a bugetului;
- Comitetul economic şi social – funcţie consultativă.

2. Comitetele de gestiune ale PAC:

- Comisia europeană este responsabilă şi de gestiunea zilnică a PAC
(urmărirea pieţelor şi introducerea ajustărilor necesare);
- Comitetele de gestiune sunt formate din experţi ai ministerelor naţionale şi
prezidate de comisie;
- Comitetul STAR – (comitetul structurilor agrare din UE), experţi ai
administraţiei statelor membre;
- Comitetele consultative ale agriculturii UE – Comisia consultă periodic şi
formal sectorul neguvernamental (producători, consumatori, etc.)
 ORGANIZAREA PAC – 2 piloni

Primul Pilon
POLITICA Al doilea Pilon
de piaţă, Dezvoltarea rurală
susţinerea veniturilor

Producţia Protecţia Funcţia

agricolă mediului rurală
 PILONUL 1

 Descrie obiectivele tradiţionale PAC:

- armonizarea pieţii
- politica de preţuri – venituri agricole echitabile

 Obiectivele PAC – Art. 33 din Tratatul de la Nisa

- realizarea prin intermediul Organizaţiilor Comune de Piaţă – OCP
- definite în 1962 pentru categorii individuale de produse
- = sistem de reguli şi mecanisme, diferite pentru fiecare produs, prin care
reglementează producţ
producţia, comerţ
comerţul şi prelucrarea produselor agricole (ex. preţ
preţ
garantat).

 Cca. 90% din produsele agricole din UE – OCP

 Începând cu 2008 – 1 singur OCP (Regulamentul 1234/2007)

 PILONUL 2 – DEZVOLTAREA RURALĂ

 Conţine un număr de măsuri heterogene:

A. Măsuri tradiţionale (vechea PAC – Mansholt 1962)
- măsuri orientate către creşterea productivităţii
B. Măsuri dezvoltate în cadrul procesului de extindere a UE /
adaptate cerinţelor NMS:
- susţinerea activităţilor de irigaţii – ţările mediteraniene
- agricultura de subzistenţă

 Importanţa politică crescută în contextul negocierilor WTO – in

1994 – clasificarea subvenţiilor în funcţie de potenţialul de
distorsionare a comerţului internaţional:
- cu subvenţiile regionale şi de mediu sunt permise
- spre deosebire de subvenţiile tradiţionale UE din pilonul 1
 OCP de produse agricole în funcţionare
 Alcool etilic  Porc
 Banane  Produse din lapte
 Cereale  Orez
 Floricultură  Seminţe
 Nutreţuri uscate  Zahăr
 Fructe şi legume  Tutun
 Fructe şi legume
 Carne de vită
transformate
 Hamei  Carne de oaie şi capră
 In şi cânepă  Vin
 Materii grase (printre ele  Păsări de curte
ulei de măsline şi
oleaginoase)
 Ouă

 Din 2008 o singură OCP – pentru toate produsele cu un singur set de reguli pentru cele 21 OCP;
 Înlocuieşte aprox. 50 de Reglementări ale UE;
 Reduce numărul articolelor de la 650 la 200:
- Asigură transparenţa;
- Reduce costurile administrative.
 TIPURI DE ORGANIZAŢII DE PIAŢ Ă

Tipuri de organizaţii
Produse afectate
comune de piaţă
Lapte şi produse din lapte (începând din 2005),
Intervenţii şi ajutoare în
carne de vită, orez, ulei de măsline, cereale,
producţie
oi, oleaginoase, stafide.
Zahăr, lapte, produse din lapte, vin, carne de
Intervenţii
porc, fructe şi legume proaspete.

In, cânepă, materii furajere uscate, produse din

fructe şi legume transformate, tutun, hamei,
Ajutorarea producţiei
seminţe, produse provenite din creşterea
caprelor, banane.

Păsări de curte, ouă, alte materii grase, plante şi

Protecţia tarifară produse de floricultură, produse care nu fac
obiectul niciunei OCP.
 III. MĂSURI COMUNE DE
REGLEMENTARE A PIEŢII

 Preţuri
 Intervenţia pe piaţă
 Ajutoare financiare
 Cote de producţie
 Protecţia vamală comună
 PREŢURI STABILITE ANUAL DE CĂTRE CONSILIU
A. PREŢ

Preţul indicativ:
1. Preţ
 Reprezintă preţ
preţul care, conform instanţ
instanţelor europene, ar trebui în principiu
să se aplice tranzacţ
tranzacţiilor;
 Nivelul său – Standard „rezonabil”
rezonabil” al veniturilor;
 Reformele din ’92 şi ’99 scop – diminuare, dar rămân în continuare, în
diminuare, dar
medie mai ridicate decât preţpreţurile mondiale.
Preţul de intervenţ
2. Preţ intervenţie (este preţ
preţul garantat):
 Dacă preţ
preţul minim garantat nu se atinge, organismele abilitate intervin pe pe
piaţă prin preţ
piaţ preţul de intervenţ
intervenţie;
preţurile ating un nivel minim:
 Când preţ
 achiziţie de stocuri;
Comunitatea intervine prin achiziţ
 nu se permite scăderea preţ
preţului pe piaţ
piaţă sub preţ
preţul de intervenţ
intervenţie;
 se garantează veniturile fermierilor.
fermierilor.
Iniţial (preţ
 Iniţ (preţul de intervenţ
intervenţie) – mult peste preţ
preţul mondial (obiectiv – nivel
echitabil pentru fermieri);
 Reducerea spre preţ preţul mondial (reformele ’92 şi ’99) + plăţ
plăţi compensatorii.
Preţul prag:
3. Preţ
Preţul sub care importurile de produse agricole nu pot pătrunde în UE;
 Preţ
 Mod de calcul: PreţPreţ mondial + Prelevări
Prelevări la import (Prelevări
(Prelevări la import = taxe
iniţial variabile în funcţ
vamale; iniţ funcţie de preţ
preţul mondial; din 1995 (Runda
Uruguay,
Uruguay, taxele vamale sunt transformate în taxe fixe);
Raţiunea: după
Raţ după adăugarea cheltuielilor de transport şi comercializare, preţ preţul
la consumator să fie mai mare decât preţ preţurile produselor interne.
 INTERVENŢIA PE PIAŢ
B. INTERVENŢ PIAŢĂ
(Stocarea)
Mod de operare:
piaţă  P. intervenţ
 Când P. piaţ intervenţie, agenţ
agenţii autorizate cumpără şi stochează aceste produse
preţului;
pentru a restabilii nivelul preţ
 Produsele stocate:
- revândute când piaţpiaţa se reechilibrează;
reechilibrează;
- utilizate în scopuri umanitare;
- distruse în caz de alterare la stocare;
preţuri mici pe pieţ
- exportate la preţ pieţe internaţ
internaţionale.
 Domeniul de aplicare:
aplicare: cereale, produse lactate, zahăr ulei de măsline,
cereale, produse seminţe
măsline, seminţ
oleaginoase;
 Efecte:
- plan intern – cheltuieli bugetare mari;
- plan extern – tensiuni comerciale.
 Ultimele reforme: diminuare la limită a acestui mecanism.
reforme: diminuare mecanism.

Modalităţ
Modalităţi de stocare:

Stocarea publică:
publică:
Agenţii autorizate cumpără produsele prin:
Agenţ prin:
 Procedură vamală:
vamală:
preţul de intervenţ
- la preţ intervenţie;
- la limita unui plafon stabilit la nivel UE.
 Procedură de licitaţ
licitaţie.

Stocarea privată:
privată:
Agenţii autorizate plătesc ajutoare financiare pentru stocarea privată
Agenţ privată
 C. AJUTOARE FINANCIARE
(Subvenţii)
Obiective:
 Influenţarea producţiei;
 Stabilizarea veniturilor fermierilor;
 Stabilizarea preţurilor agricole, asigurarea unor preţuri stabile
pentru consumatori şi a unui mediu macroeconomic stabil din
punct de vedere al preţurilor, care generează venituri la buget fie
prin taxe vamale aplicate importurilor fie prin taxe aplicate
exporturilor.

 Plăţi directe:
- subvenţiile pentru producţie;
- plăţile compensatorii.

 Alte ajutoare financiare;

 Restituiri la export.
 Subvenţiile pentru producţie

a) Pentru produsele al căror consum este descurajat de preţul

prea mare:
 Se acordă pe produs, pe suprafaţă, pe cap de animal;
 Rol pentru: consumator care cumpără la preţ rezonabil,
producător prin menţinerea veniturilor;
 Se acordă la: ulei de măsline, seminţe oleaginoase, carne
de oaie.

b) Pentru producătorii care fac anumite activităţi neatractive:

 Primele pentru vacile care alăptează;
 Primele pentru calitatea grâului dur;
 Prime pentru sacrificare;
 Plăţi pentru procesare (uscarea cerealelor, procesarea
legumelor şi fructelor).
 Plăţi directe
Plăţi compensatorii reforma din 1992

Plăţ
Plăţile compensatorii au început odată cu reforma din anul 1992 (Mc Sharry):
Sharry):

a) Rol:
 compensarea pierderilor suferite de fermieri, în urma reducerii
preţurilor de intervenţ
preţ intervenţie;
 prin compensarea veniturilor fermierilor, o parte din efortul financiar
financiar
trece de la fermieri la contribuabili.

b) Modul de plată:
plată:
 sub forma unei sume fixe anuale;
suprafaţă (ha) indiferent de cantitatea produsă;
 pe unitatea de suprafaţ produsă;
 pe cap de animal.

c) Modul de calcul:
producţiei obţ
 pe baza producţ obţinute pe baza producţ
producţiei de referinţ
referinţă 1986-
1986-1991;
 sumele compensatorii nu coincid de la o ţară la alta;
alta;
faţă de cuantumul uniform al subvenţ
 faţ subvenţiei stabilit de Consiliu, plata
compensatorie se calculează în funcţ
funcţie de Preţ
Preţul mediu/ha
mediu/ha al fiecărei
referinţă.
regiuni în perioada de referinţ
d) Se aplică la:
 cereale – toate;
 carne de taurine;
 oleaginoase şi plante proteice.

e) Condiţii de acordare:
 respectarea unor standarde, stabilite de SM (reducerea
cuantumului ajutoarelor directe în caz de nerespectare);
 îngheţarea terenurilor (set a side) (ferme  20 ha)
(prevenirea situaţiilor de supraproducţie şi protejarea
mediului).
 Avantaje
plăţi directe – subvenţia prin preţ

 Incită pe agricultori să recurgă la metode de producţie mai puţin

intensive;
 Reduce impactul negativ asupra mediului şi excedentelor de
producţie;
 Duce la corelarea ofertei cu cererea fără a afecta viaţa fermierilor (se
vor schimba doar instrumentele financiare);
 Sparge un cerc vicios în agricultura UE: preţuri agricole ridicate –
supraproducţie;
 Preţuri competitive care permit agricultorilor să facă faţă unei
concurenţe inevitabile atât pe piaţa internă cât şi pe pieţele
mondiale.
 Alte ajutoare financiare

 Din bugetul UE sau din bugetele naţionale;

 Indiferent de sursa de finanţare, condiţiile stabilite de UE trebuie

respectate;

 Se pot acorda în următoarele situaţii:

- calamităţi naturale;
- scoaterea voluntară din producţie;
- promovarea calităţii produselor;
- bunăstarea animalelor;
- fermele mici care nu beneficiază de ajutoare financiare în
proporţie egală cu fermele mari.
 Restituţiile la export

Se acordă:
 când preţurile agricole pe piaţa internă sunt mai mari decât
pe piaţa mondială;
 se acordă producătorilor, deoarece le lipseşte motivaţia
pentru a exporta;
 exporturile de produse agricole către alte ţări terţe (nu ţări
din UE) sunt încurajate pentru a echilibra balanţa
import/export (Restituţie la export = Preţul indicativ – preţ
mondial).
 se acordă produselor unde există supraofertă (cereale,
produse lactate, carne de vită, carne de porc, carne de
pasăre, ouă, unele fructe şi legume, ulei de măsline, orez,
vin, zahăr).
 D. COTELE DE PRODUCŢIE

Rol - limitarea supraproducţiei:

 reprezintă cantităţile maxime de producţie pentru anumite produse
(lapte, legume/fructe, zahăr, cartofi cu destinaţia amidon, furaje
uscate, in şi cânepă pentru fibre, ulei de măsline, tutun).
 se stabilesc anual pe întreaga UE (se repartizează pe ţări şi apoi pe
ferme).
 pentru producţia care se realizează peste cote (fermierii sunt
penalizaţi, fie scade preţul de intervenţie pentru anul agricol următor).

E. PROTECŢIA VAMALĂ

 Importul de produse agricole în UE se face cu:

- obţinerea licenţei de import;
- şi plata garanţiilor la import şi export până când se realizează
importul şi produsele respectă standardul şi normele UE.
 Taxele vamale au înlocuit preluările variabile la import.
 IV. REFORMELE PAC

Rolul PAC în timp:

Imediat după lansarea PAC:
 autosuficienţă în produse agro-alimentare;
 stabilizarea turbulenţelor pieţei agricole.

La începutul anilor ’80:

 diminuarea definitivă a penuriei alimentare;
 standard de viaţă corespunzător fermierilor.

Consecinţe:
 productivitate agricolă mare;
 producţie intensivă pe scară mare;
 efecte negative asupra mediului, calităţii şi bunăstării
animalelor;
 PAC este criticată şi se solicită reforma atât din interiorul UE
cât şi din exteriorul UE.
 PAC ÎN PERIOADA 1992-1999

 Reforma PAC (Mac Sharry) – 1992;

 Obiective:
- Orientarea producţiei agricole spre piaţa liberă;
- Reducerea cheltuielilor bugetare.

 Instrumente:
- Reducerea preţurilor minime garantate;
- Acordarea de plăţi directe compensatorii.

 Rezultate:
- Echilibrarea ofertei şi cererii pe piaţa UE;
- Stabilizarea veniturilor fermierilor.
 PAC ÎN PERIOADA 1999-2002

 Reforma din 1999 – spre o agricultură durabilă şi prioritizarea pilonului 2 al

PAC – dezvoltare rurală.
rurală.

 Obiective:
Creşterea competitivităţ
- Creş competitivităţii sectorului agricol – piaţ
piaţa liberă;
liberă;
- Îmbunătăţ
mbunătăţirea siguranţ
siguranţei alimentelor şi calităţ
calităţii alimentelor;
- Introducerea problemelor de mediu în PAC;
- Dezvoltarea economiei şi a utilizării zonei rurale.
rurale.

 Instrumente:
preţurilor garantate compensate prin plăţ
- Reducerea preţ plăţi directe la fermieri;
- Plăţ
Plăţi pentru calitatea producţ
producţiei;
faţă de mediu;
- Încurajarea practicilor agricole prietenoase faţ mediu;
- Promovarea dezvoltării rurale.
rurale.

 Rezultate:
- Îmbunătăţ
mbunătăţirea echilibrului cerere/ofertă
cerere/ofertă;;
- Veniturile fermierilor s-
s-au dezvoltat favorabil;
- Baza solidă pentru extinderea UE şi negocierile în cadrul OMC
 PAC ÎN PERIOADA 2003-
2003-prezent

 Reforma din 2003 – Noua PAC.

 Obiective:
- PAC – orientare către piaţ
piaţă, interesele consumatorilor şi contribuabililor;
Susţinerea şi întărirea mediului rural;
- Susţ rural;
- Revizuirea unor elemente a OCP şi schimbarea acestora potrivit relaţrelaţiilor de
piaţă;
pe piaţ
- Orientarea spre calitate mai mult decât cantitate.

 Instrumente:
Subvenţii decuplate (SPS, SAPS) – independent de volumul producţ
- Subvenţ producţiei;
Modularea-reducerea plăţ
- Modularea- plăţilor pentru fermele mari şi transferarea acestora
către finanţ
finanţarea Pilonului 2;
- Eco- condiţionalitatea – plata agricolă este condiţ
Eco-condiţ condiţionată de respectarea unui
număr de standarde (PM, SA, SAP, GAEC).

 Pachet pentru dezvoltarea rurală adoptat cerinţ

cerinţelor NSM.

 Disciplina financiară:
financiară:
- reducerea plăţ
plăţilor când plafoanele globale ale PAC sunt în pericol de a fi
depăş
depăşite;
- plăţ
plăţile directe pot fi reduse
 IV. Noua PAC
- Cadru legal -

 REGULAMENTUL CONSILIULUI (EC) No. 1782/2003 din 29

septembrie 2003 cu privire la stabilirea regulilor comune pentru
schemele de ajutor direct ale PAC;

 REGULAMENTUL COMISIEI (EC) No. 795/2004 din 21 aprilie 2004

cu privire la stabilirea regulilor de implementare ale schemei unice
de plată conform Regulamentului Consiliului (EC) No. 1782/2003;

 REGULAMENTUL COMISIEI (EC) No. 796/2004 din 21 aprilie

2004 cu privire la stabilirea regulilor detaliate pentru implementarea
eco condiţionalităţii, modulării şi a sistemului integrat de
administrare şi control.
 V. REVIZUIREA PAC “Health Check”

 Contextul actual:
- Creşterea semnificativă a preţurilor agricole re-focalizează atenţia
pe agricultură;
- PAC a introdus deja ajustări pe termen scurt pentru a răspunde
crizei;
- Propunerile “bilanţului de sănătate” rafinează reforma PAC.
 PAC este astăzi o politică radical reformată şi mult mai
performantă:
- Ajutorul este acum majoritar decuplat şi dependent de respectarea
eco-condiţionalităţilor;
- Rolul mecanismelor de intervenţie este semnificativ redus;
- Politica de dezvoltare rurală este întărită cu fonduri şi instrumente
politice.
 “Bilanţul de sănătate” rafinează reforma PAC astfel:
- Face sistemul de plăţi unice (SPU) mai eficace, mai eficient şi mai simplu;
- Adaptează instrumentele de susţinere a pieţei la noile oportunităţi ale
pieţei;
- Răspunde provocărilor noi şi cele existente (schimbări climatice, bio-
energie, deficitul resurselor de apă, bio-diversitate);

 Nivel mai uniform al plăţilor în Sistemul de Plăţi Unice (SPU)

- Statele membre (SM) au dreptul să aplice un nivel mai uniform de sprijin;
- Noile SM au posibilitatea să aplice Sistemul de Plată Unică pe Suprafaţă
(SPUS) până la finele anului 2013.

 Simplificarea SPU incluzând abolirea sistemului de scoatere din

cultură a terenurilor
- Drepturile aferente scoaterii din cultură a terenurilor anulate devenind
drepturile normale
- Regulile plăţilor directe simplificate
- Introducerea de limite pentru nivelul minim al plăţilor
 Eco-condiţionalităţi
- Ştergerea prevederilor ce se repetă şi a articolelor nerelavante pentru
activitatea agricolă
- Adăugarea de prevederi în lista Bunelor Condiţii Agricole şi de Mediu
(GAEC)

 Ajutor parţial cuplat şi alte scheme de ajutor

- Decuplarea totală la o serie de sectoare din 2010
- Statele membre au dreptul să păstreze cuplat ajutorul pentru vi ţeii de lapte,
oi şi capre
- Eliminarea primei pentru culturile energetice

 Măsurile din Articolul 69 revizuit

- Finanţarea extinsă pentru Articolul 69 revizuit
- Măsuri destinate să adreseze dezavantajele economice şi de mediu în
anumite regiuni / sectoare
- Statele membre au dreptul să sprijine măsuri de management al ri scului
 Cota de lapte
- Creşterea cotei cu 1% anual din 2009 până în 2013
- Clauză de revizuire în 2011 pentru a evalua evoluţiile pieţei

 Cereale
- Intervenţia la grâu de panificaţie rămâne fără limite cantitative
- Pragul cantitativ fixat la zero pentru toate cerealele furajere
- Intervenţia pentru grâul tare eliminată

 Alte măsuri de intervenţie

- Intervenţia la orez şi carnea de porc eliminată
- Intervenţia la lapte prin licitaţie în cadrul unor limite fixe

 Scheme specifice de ajutor

- Decuplarea ajutorului de procesare cu perioade de tranuiţie
 Răspuns la provocările noi şi existente: schimbările climatice, bio-
energie, deficitul resurselor de apă, bio-diversitatea
- Statele membre trebuie să folosească fondurile rezultate din mod ulare
adiţională pentru a întări măsurile existente pentru aceste provocări:
- acestea vizează spre exemplu reducerea emisiilor,
emisiilor, îmbunătăţ
mbunătăţirea managementului apei,
protecţia vieţ
protecţ vieţii sălbatice

Praguri 2009 2010 2011 2012

1 – 5 000 0 0 0 0

5 000 – 99 999 2% 4% 6% 8%
100 000 – 199 999 5% 7% 9% 11%
200 000 – 299 999 8% 10% 12% 14%
Peste 300 000 11% 13% 15% 17%
 În concluzie “bilanţul de sănătate”…

- Simplifică şi re-focalizează ajutorul direct acordat fermierilor

- Răspunde noilor oportunităţi ale pieţii şi crizei preţurilor prin
înlăturarea controlului ofertei
- Întăreşte politica de dezvoltare rurală pentru a răspunde noilor
provocări
 POZIŢIA ROMÂNIEI

 Egalizarea nivelului plăţilor directe;

 Aplicarea SAPS până în 2013;
 Aplicarea pachetului C din cadrul măsurilor privind
eco-condiţionalitatea din 2016;
 Adaptarea GAEC-uri la condiţiile SM;
Menţinerea plăţilor cuplate pentru sectoarele
sensibile;
 Menţinerea intervenţiei ca plasă de siguranţă;
 Creşterea cotei de lapte;
 Modulare facultativă;
 Sume suplimentare pentru gestionarea riscurilor;
 Rolul agriculturii de proximitate.
 SIGURANŢA ALIMENTARĂ ŞI BUNĂSTAREA
ANIMALELOR ÎN UE

După 1990 au apărut 5 zone de acţiune:

 Crearea Autorităţii Alimentare Europene
 Aspecte legislative
 Aspecte legate de control
 Informarea consumatorilor
 Dimensiunea internaţională
 Autoritatea Alimentară Europeană:

 Să fie condusă de cea mai avansată ştiinţă

 Să fie independentă de interesele politice şi industriale
 Să fie deschisă către scrutinul public riguros (cercetarea publică
riguroasă)
 Să fie autoritară ştiinţific
 Să conlucreze îndeaproape cu instituţiile naţionale ştiinţifice

Obiective:
► Evaluarea riscului: - comisiile ştiinţifice selectate transparent
- proiectele de cercetare transparente şi
accesibile părţilor interesate
- plăţi compensatorii furnizorilor de date
► Comunicarea riscului: - comunicarea directă cu consumatorii pe
probleme alimentare
- reacţii la situaţiile de criză (sistemul de
alertă rapidă)
 Aspecte legislative:
 siguranţa alimentelor
Noul cadru legislativ pentru siguranţ
 Noul cadru legislativ pentru hrana animalelor
 Sănătatea animalelor şi bunăstarea lor
 Igiena
 Contaminanţi şi reziduuri
Contaminanţ
 Alimente noi
 Aditivi, arome, ambalare,
ambalare, iradiere
iradiere
 Măsuri de urgenţ
urgenţă
 Organizare ştiinţ
tiinţifică

Aspectele controlului:
 operaţionale la nivel comunitar
Stabilirea criteriilor operaţ
 Liniile directoare ale controlului comunitar
 Cooperarea administrativă între Statele Membre şi Comisia Europeană

Informarea consumatorilor:
 Comunicarea riscului
 Etichetarea şi publicitatea
 nutriţională
Politica nutriţ

internaţională:
Dimensiunea internaţională:
 Noua strategie europeană privind siguranţ
siguranţa alimentară spune:
spune: „principiul cheie pentru alimentele
importate şi furaje este acela că ele trebuie să corespundă cerinţ
cerinţelor de sănătate cel puţ
puţin
producţia proprie”
echivalente cu cele stabilite de Comunitate pentru producţ proprie”.