4.

VALUAREA GRADULUI DE POLUARE A

SOLURILOR CU METALEGRELE

GENERALITĂŢI

Solul este unmediu complex şi dinamic, caracterizat de o faună şi floră specifice, de

un ansamblu de elemente minerale şi organice şi de o circulaţie proprie a aerului şi
apei, care împreună cu climatul local determină calitatea solului.

Solul este un mediu viu şi dinamic, esenţial existenţei şi perpetuării vieţii, este o
peliculă fină la suprafaţa uscatului, limitată ca întindere.

Politicile de amenajare a teritoriului trebuie să se bazeze pe proprietăţile şi fertilitatea

solului cât şi pe serviciile social-economice pe care solul le poate oferi în prezent sau
în viitor.

Indicatorii calităţii solurilor se împart în:

-indicatori fizici: densitatea, higroscopicitatea, granulometria;

-indicatori chimici: pH-ul, conţinutul în materii organice, capacitatea de schimb

cationic, conţinutul de elemente nutritive (P,N,K), conţinuturile de metale alcaline şi
alcalino-pământoase, metale grele, fier;

-indicatori biologici: microorganismele şi nevertebratele din sol, diversitatea speciilor,

numărul şi funcţiile lor, biodiversitatea, vigoarea plantelor, recoltele (boabe, fructe,
biomasa,etc.).

2. ABUNDENŢA METALELOR GRELE ÎN SOL

Folosirea noţiunii de "abundenţă" pentru a desemna cantitatea de metalegrele din

sol, în locul termenilor "conţinut" sau "concentraţie" este justificată de cuantificarea
acestora în raport cu cota de participare a elementelor chimice la alcătuirea globală
sau secvenţială a solului.

Noţiunea de "abundenţă" defineşte deci genetic cantitatea sau frecvenţa relativă a

unui element chimic într-o componenţă omogenă a mediului înconjurător.

Abundenta geogenă (AG) este raportul dintre conţinutul elementului în sol (Ci) şi
valoarea Clarkecorespunzătoare (Cli):
Coeficientul global de abundenţă geochimică (CGAG) este raportul dintre
concentraţia medie normală în sol şi valoarea Clarke.

Valorile Clarke, valorile conţinutului mediu în sol şi alecoeficientului global de

abundenţă geochirmcă a elementelor în sol, ppm.
3. APRECIEREA POLUĂRII SOLULUI

Poluarea globală a solurilor se apreciază prin calcularea "indicelui Z", metodă

menţionată în literatură.

Se însumează numai valorile AGi>=1,5; n-numărul de elemente cercetate.După

valoarea lui K s-au stabilit următoarele situaţii privind gradul de poluare a solului:

Metoda II.
Se bazează pe aprecierea calităţii solurilor folosind o scară de bonitate. Starea ideală
a solului este reprezentată grafic printr-o figură geometrică regulată, cu un număr de
colţuri egal cu numărul de elemente grele considerat.

Segmentele ce unesc vârful cu centrul acesteia se împart în câte10părţi egale, cu

originea în centrul figurii şi diviziunea10în vârfurile acesteia. În funcţie de
concentraţiile elementelor în sol, se stabilesc pentru fiecare element în parte note de
bonitate, folosind datele din tabelul2.

Notele obţinute se plasează în interiorul figurii şi se unesc între ele punctele astfel
obţinute.

Indicii de poluare reprezintă raportul dintre mărimea suprafeţei ideale (totale) a figurii
şi mărimea suprafeţei figurii înscrise, ce reflectă starea reală a sistemului.
 3. Masurarea valorilor emisiilor

1.Planificarea masuratorilor

Inainte de efectuarea unei masuratori trebuie elaborate un plan de masurare. Acesta

va contine formularea sarcinii de masurare si o strategie, care va fi selectata pentru a
obtine informatiile solicitate in urma masuratorii. Perimetrul de desfasurarea precum
si alte criterii pentru planificarea masuratorii se regasesc in directive IPPC,
,,Planificarea de masuratori de emisie punctuale.

In planul cadrului de masurare ar trebui abordate urmatoarele intrebari:

UNDE vor fi efectuate masuratorile?

CE trebuie masurat?

PENTRU CE sunt necesare cu exactitate rezultatele?

CU CE mijloace sunt obtinute rezultatele?

CINE va efectua masuratorile?

CAND ar trebui sa aiba loc masuratorile?

In vederea planificarii masuratorii trebuie de asemena sa se tina cont si de

cunostintele preliminare despre statie. Prin selectarea corecta a nr de masuratori si a
duratei preocesului de masurare, cheltuiala aferenta poate fi redusa la maxim in
vederea indeplinirii sarcinii de masurare stabile.

Durata unei masuratori discontinue nu ar trebui sa depaseasca in general o jumatate

de ora.

Planul de masurare este hotarat intre operatorul instalatiei si cei care efectueaza
masuratoare. Daca este vorba de masuratori solicitate de autoritatiile competente,
trebuie ca acordul incheiat intre parti sa include si autoritatea respective.