Sunteți pe pagina 1din 3

Lecţia de Educaţie muzicală: tipuri şi variante

Cea mai cunoscută formă de organizare a unei activităţi didactice este lecţia. Succesiunea
părţilor, a secvenţelor unei lecţii a urmat modelul cunoaşterii date încă din secolul al XIX-lea de
Herbart şi de fidelii săi discipoli Rein şi Zeller, şi prevedea: o secvenţă aperceptivă, o secvenţă
intuitivă, o secvenţă de comparare a celor prezentate spre cunoaştere intuitivă, o secvenţă de
generalizare ce ducea la concluzie, la formularea unei reguli, o secvenţă rezervată aplicării noilor
cunoştinţe.
Primele indicaţii date de metodicile pentru predarea muzicii în şcoli, în perioada 1965 şi
chiar ulterior până în 1998, au luat modelele indicate de cursurile de Pedagogie în ceea ce
priveşte tipurile de lecţii.
În prezent, luându-se în considerare activităţile didactice fundamentale (predarea-
învăţarea-evaluarea) şi ponderea sporită a uneia dintre activităţi într-o oră didactică, actualele
cursuri de Pedagogie indică drept tipuri de lecţie următoarele, care pot fi şi tipurile lecţiei de
Educaţie muzicală: lecţie de transmitere şi însuşire de cunoştinţe muzicale; lecţie de formare a
priceperilor şi deprinderilor muzicale; lecţie de consolidare;lecţie de sistematizare/recapitulare;
lecţie de verificare;lecţie mixtă (ce combină tehnici din tipurile A, B, C, D, E, F).
Referitor la lecţia de Educaţie muzicală, în general, aceasta este o lecţie mixtă care
include o verificare a lecţiei precedente, urmată de momente în care priceperile şi deprinderile
sunt conduse inductiv (de la exemple spre reguli, teorie) sau deductiv (apelând la cunoştinţele
teoretice muzicale sau extramuzicale spre practica muzicală). Totodată, după o predare-învăţare
a unei lecţii este absolut nevoie de lecţii sau secvenţe de consolidare, urmate, la sfârşitul unui
capitol sau unităţi de învăţare, de sistematizări – recapitulări ce pot include sau nu evaluarea.
Sintagma „lecţie de predare” în cazul Educaţiei muzicale include, prin specific,
interpretarea vocal-instrumentală (priceperi şi deprinderi muzicale), dar şi explicaţii referitoare la
„cunoştinţele muzicale”.
Păstrând unitatea de exprimare, „lecţia de învăţare” sau „secvenţa dedicate învăţării” ar
include consolidări, sistematizări, recapitulări. Lecţia de evaluare sau „secvenţa de evaluare”, sub
forma unor verificări a lecţiei anterioare, a sondării la finele unei lecţii a modului în care s-a
asimilat cantitativ şi calitativ un mediu de informaţii şi de practică muzicală, sau lecţii cu spaţii
generoase, sau lecţii dedicate exclusiv evaluării, sunt paradigme legate de spaţiul alocat evaluării
în lecţii.
În Educaţia muzicală, forma şi tipurile de lecţie, cât şi celelalte forme de activităţi
muzicale trebuie să fie puse în mod obligatoriu în relaţie cu:
− obiectivele-cadru/competenţele generale;
− ciclurile curriculare;
− capacitatea muzicală (vocală, instrumentală) a lotului de elevi (clasă, grup, individ);
− conţinuturile recomandate de programă;
− resursele metodologice şi materiale adecvate variantei alese;
− stilul de lucru al profesorului.
O clasificare a variantelor posibile ale lecţiei de transmitere şi însuşire de noi cunoştinţe
muzicale poate cuprinde:
1) lecţii în care accentul cade pe demersul de argumentare inductiv prin descoperire;
2) lecţii în care accentul cade pe demersul de argumentare prin dialog;
3) lecţii în care accentul cade pe strategia explicativ-reproductivă;
4) lecţii în care accentul cade pe strategii comparative interdisciplinare şi
multidisciplinare.
În ce priveşte variantele lecţiei de formare a priceperilor şi de dezvoltare a deprinderilor
muzicale acestea pot fi:
1) priceperi şi deprinderi de tehnică vocal-instrumentală;
2) priceperi şi deprinderi de decodificare a limbajului muzical;
3) priceperi şi deprinderi de apreciere a valorilor interpretative şi de stil componistic al
unei piese muzicale;
4) priceperi şi deprinderi de invenţii muzicale;
5) priceperi şi deprinderi de transformare a nonfigurativului muzical în figurative de
natură literară, plastică etc.
Variante ale unor lecţii de consolidare a cunoştinţelor şi deprinderilor musicale pentru
ora de Educaţie muzicală pot fi:
1) cu demers deductiv şi redescoperirea problemei în exemple ce radiază interdisciplinar;
2) cu exerciţii de învăţare a unor piese noi vocale, instrumentale (care pot fi învăţate într-
o oră sau o secvenţă de oră);
3) cu exerciţii de receptare a unei noi piese muzicale redate prin mijloace audio (care să
lărgească aria problemei şi în acelaşi timp să întărească regula).
Referitor la lecţia de sistematizare – recapitulare a cunoştinţelor şi deprinderilor,
aceasta poate fi:
1) cu scheme recapitulative care să sistematizeze o temă ce cuprinde mai multe subiecte
predate;
2) cu prezentarea unor portofolii;
3) cu recapitulare problematizată;
4) cu probleme de Educaţie muzicală, morală, estetică.
În anumite segmente ale lecţiei sau la anumite intervale de timp, pe care profesorul le
consideră utile pentru verificarea stadiului de pregătire practică şi teoretică a elevului la obiectul
de studiu Educaţie muzicală, se pot utiliza diverse variante ale lecţiei de verificare:
1) lecţii de verificare practică a stadiului de însuşire a tehnicilor vocal/instrumentale
a repertoriului săptămânal;
2) lecţii de verificare a deprinderilor de decodificare (citire) a limbajului
muzical prin instrument sau voce;
3) lecţii de verificare orală a problemelor muzicale;
4) lecţii de verificare scrisă prin chestionare M.C.Q. (Multiple Chois Questions
– întrebări cu alegeri multiple);
5) lecţii de verificare prin aprecierea portofoliilor realizate de elevi;
6) lecţii de verificare prin aprecierea referatelor realizate de elevi;
7) lecţii de verificare prin aprecierea invenţiunilor melodico-ritmice ale
elevilor;
8) lecţii de apreciere a modului cum realizează elevii oral/scris analiza unei
piese muzicale receptate (direct în sala de concert sau indirect prin intermediul
mijloacelor audio);
9) lecţii de verificare prin mijlocirea rebusurilor.

În legătură cu specificul evaluării performanţelor elevului la ora de Educaţie muzicală,


mai pot fi amintite următoarele aspecte:
– evaluarea ca noţiune are următorii termeni similari: verificare, notare, apreciere,
control, estimare, examinare;
– evaluarea este parte a activităţilor didactice fundamentale din triada predare-învăţare-
evaluare;
– evaluarea este activitatea prin care profesorul constată nivelul performanţelor obţinute
de elev la un moment dat, în ceea ce priveşte deprinderile, cunoştinţele şi atitudinile sale;
– evaluarea utilizează pentru Educaţia muzicală: probe practice, orale şi scrise.
În funcţie de rolul şi locul lor la începutul unui ciclu şcolar sau la începutul (pe parcursul)
anului şcolar pot fi identificate:
a) probe pentru evaluarea iniţială, cu rol predictiv, pentru a sonda predispoziţia, nivelul
aptitudinilor muzicale;
b) probe pentru evaluarea continuă ce urmăresc şi centralizează sistematic, continuu, pe
arcuri mici de informaţii şi practică muzicală, cantitatea şi calitatea celor asimilate de către elev.
Această evaluare este considerată a fi cea mai eficientă sub aspectul asimilării,
controlului, autocontrolului, cooperării fructuoase între profesor şi elev, formării în timp a
atitudinilor estetice-muzicale ale elevilor.
c) probe pentru evaluarea sumativă, care se aplică la sfârşitul unor capitole, unităţi de
învăţare, în perioadele de recapitulare finală a conţinuturilor predate.
În cazul situaţiile de concurs probele, dacă întrunesc anumite cerinţe, se transformă în
teste standardizate pe care le elaborează numai specialiştii în docimologie muzicală.
Astfel, instrumentele de evaluare pot fi:
a) întrebare/răspuns oral;
b)întrebare/răspuns practic muzical prin redare vocal-instrumentală;
c) expunerea orală/scrisă a unei teme restrânse (extemporal, răspuns la tema
curentă);
d) expunerea orală/scrisă a unei teme de sinteză (teza);
e) probă scrisă de dicteu muzical;
f) probă practică de descifrare vocală (instrumentală) a unei partituri muzicale;
g) chestionar cu itemi;
h) chestionar cu întrebări cu alegere multiplă (M.C.Q.);
i) referatul cu teme centrate pe sinteza unor forme muzicale, stiluri de
interpretare/compoziţie,
analiza armonică, orchestrală a unei piese, prezentarea unor
biografii;
j) portofoliul.

S-ar putea să vă placă și