Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Laser
Laser
Lasere
Un laser cu heliu-neon. Segmentul luminos din centru nu este raza laser, ci tubul de
descărcare; pe ecranul din dreapta se poate observa punctul luminos produs de fasciculul laser.
Laserul (pl. Lasere) este un dispozitiv optic care generează un fascicul coerent de lumină.
Fasciculele laser au mai multe proprietăți care le diferențiază de lumina incoerentă produsă, de
exemplu, de Soare sau de becul cu incandescență:
Istoric
Principiile de funcționare ale laserului au fost enunțate în 1916 de Albert Einstein, printr-o evaluare a
consecințelor legii radiației a lui Max Planck și introducerea conceptelor de emisie
spontană și emisie stimulată. Aceste rezultate teoretice au fost uitate însă până după cel de-al
doilea război mondial.
În 1953 fizicianul american Charles Townes și, independent, Nikolai Basov și Aleksandr
Prohorov din Uniunea Sovietică au reușit să producă primul maser, un dispozitiv asemănător cu
laserul, dar care emite microunde în loc de radiație laser, rezultat pentru care cei trei au fost
răsplătiți cu Premiul Nobel pentru Fizică în 1964.
Primul laser funcțional a fost construit de Theodore Maiman în 1960 și avea ca mediu activ un cristal
sintetic de rubin pompat cu pulsuri luminoase generate de o lampă cu descărcare în xenon.
Primul laser cu gaz a fost construit de fizicianul iranian Ali Javan în 1960 folosind un amestec
de heliu și neon, care producea un fascicul cu lungimea de undă de 1,15 μm (infraroșul apropiat),
spre deosebire de dispozitivele laser actuale cu He-Ne care emit în general în domeniul vizibil, la
633 nm.
Primul laser românesc
România a fost a patra țară din lume în care s-au realizat lasere,[necesită citare] în urma unor cercetări
întreprinse de un colectiv condus de Ion I. Agârbiceanu (fiul scriitorului Ion Agârbiceanu). Rezultatul
lor a fost raportat în 1961.
În funcție de tipul de laser și de aplicația pentru care a fost construit, puterea transportată de fascicul
poate fi foarte diferită. Astfel, dacă puterea diodelor laser folosite pentru citirea discurilor
compacteeste de ordinul a numai 5 mW, dispozitivele laser cu CO2 folosite în aplicații industriale de
tăiere a metalelor pot avea în mod curent între 100 W și 6000 W. În mod experimental sau pentru
aplicații speciale unele dispozitive ajung la puteri mult mai mari; cea mai mare putere raportată a fost
în 1996de 1,25 PW (petawatt, 1015 W).
Monocromaticitate
Majoritatea emițătorilor laser au un spectru de emisie foarte îngust, ca urmare a modului lor de
funcționare, în care numărul mic de fotoni inițiali este multiplicat prin „copiere” exactă, producând un
număr mare de fotoni identici. În anumite cazuri spectrul este atât de îngust (lungimea de undă este
atât de bine determinată) încât fasciculul își păstrează relația de fază pe distanțe foarte mari.
Aceasta permite folosirea dispozitivelor laser în metrologie, pentru măsurarea distanțelor cu o
precizie extrem de bună, prin interferometrie. Aceeași calitate permite folosirea acestor emițători
în holografie.
Directivitate
În timp ce lumina unei surse obișnuite (bec cu incandescență, tub fluorescent, lumina de la Soare)
cu greu poate fi transformată într-un fascicul paralel cu ajutorul unor sisteme optice de colimare,
lumina laser este în general emisă de la bun început sub forma unui fascicul paralel. Aceasta se
explică prin acțiunea cavității optice rezonante de a selecta fotonii care se propagă paralel cu axa
cavității. Astfel, în timp ce un reflector obișnuit de lumină, orientat de pe Pământ spre Lună,
luminează pe suprafața Lunii o suprafață de aproximativ 27.000 km în diametru, fasciculul unui
dispozitiv laser nepretențios cu heliu-neon luminează pe Lună o suprafață cu diametrul mai mic de
2 km. Folosind emițători laser performanți și având la dispoziție pe suprafața Lunii retroreflectoare
(colțuri de cub, care reflectă lumina incidentă pe aceeași direcție) a fost posibilă determinarea cu
foarte mare precizie a distanței de la Pământ la Lună.
Măsuri de securitate
Pentru protecția muncii, cei care folosesc echipamente laser trebuie să știe întotdeauna de ce tip
sunt acestea. Din punct de vedere al pericolului pe care îl reprezintă fasciculul laser asupra omului
(în principal retina și pielea), emițătorii laser sunt clasificați în patru clase. În prezent clasificarea lor
nu se face la fel în toate țările, dar se fac pregătiri pentru ca aceste clase să fie definite similar la
nivel internațional. Lucrul cu emițători laser periculoși impune folosirea de ochelari de protecție, care
absorb radiația luminoasă la lungimea de undă de emisie și permit vederea în celelalte regiuni ale
spectrului.
Clasa I este specifică echipamentelor industriale care au zona de acționare a fasciculului laser
acoperită în totalitate, deci nu există posibilitatea apariției unor reflexii nedorite. Această clasă este
cea mai sigură și nu necesită din partea operatorilor umani care deservesc echipamentul laser să
poarte echipament de protecție optică (ochelari speciali sau mască).
Clasa II
Clasa IIIa
Clasa IIIb
Clasa IV - sunt dispozitive laser care nu sunt prevăzute cu nici o formă de protecție optică, fiind
echipamente care pot fi ușor adaptate oricărui tip de prelucrări industriale. Identificarea unor astfel
de echipamente laser se poate realiza privind eticheta lipită pe camera rezonantă pe care este
inscripționat cuvântul OEM, alături de care se regăsește cuvântul CLASS IV.
Utilizare
Metrologie
Holografie
Geologie, seismologie și fizica atmosferei
Spectroscopie
Fotochimie
Fuziune nucleară
Microscopie
Aplicații militare
Medicină: bisturiu cu laser, înlăturarea tatuajelor, stomatologie, oftalmologie, acupunctură
Industrie și comerț: prelucrări de metale si materiale textile, cititoare de coduri de bare,
imprimare
Aplicații industriale: sudarea cu laser, tăierea cu laser, gravarea cu laser, marcare cu
laser, crestarea cu laser, sinterizarea selectivă cu laser, sinterizarea prin scânteie cu laser.
Comunicații prin fibră optică
Înregistrarea și redarea CD-urilor și DVD-urilor