Compensatorul static sincron – STATCOM

4.1. Conceptul şi componentele de bază

Un compensator static de putere reactivă avansat – STATCOM – este un dispozitiv de
tip FACTS conectat în paralel cu reţeaua şi capabil să schimbe cu aceasta energie reactivă în
ambele sensuri (absorbţie sau furnizare). STATCOM-ul serveşte în principal la compensarea
dinamică a reţelelor, în scopul menţinerii nivelului de tensiune, al creşterii rezervei de
stabilitate în regim tranzitoriu şi al amortizării oscilaţiilor.
Termenii „compensator” şi „sincron” indică faptul că dispozitivul este echivalent cu o
maşină sincronă ideală care va produce un ansamblu de trei tensiuni de fază sinusoidale la
frecvenţă fundamentală. Sistemul STATCOM prezintă deci caracteristici de funcţionare
similare cu cele ale unui compensator sincron rotitor dar fără inerţie mecanică, pentru că nu
are părţi rotitoare. Dispozitivul permite controlul foarte rapid al celor trei tensiuni de fază ale
reţelei electrice în punctul unde este conectat, atât ca modul cât şi ca defazaj. În acest sens,
STATCOM foloseşte un convertor sursă de tensiune (VSC – Voltage Source Converter).

4.1.1. Dispozitive semiconductoare utilizate în VSC-uri

Dispozitivele cu semiconductoare utilizate în noua generaţie de convertoare bazate pe

electronica de putere sunt complet controlabile. Două dintre cele mai utilizate astfel de
dispozitive sunt IGBT (tranzistor bipolar cu grilă izolată) şi GTO (tiristor cu posibilitatea de
blocare comandată de grilă).

a. b.
Fig. 4.1. Dispozitive semiconductoare de putere şi simbolurile lor: a. GTO, b. IGBT

● Tiristoarele obişnuite nu sunt comutatoare complet controlabile întrucât lor nu li se

poate comanda decât intrarea în conducţie, nu şi blocarea. Odată intrat în conducţie, chiar
dacă semnalul primit pe grilă este îndepărtat, tiristorul rămâne în conducţie până când apare
una din condiţiile de blocare – aplicarea unei tensiuni inverse la borne, sau scăderea
Cap. 4. VSC pag.4 - 2

curentului prin tiristor sub o valoare stabilită. Astfel, odată ce a primit semnalul de intrare în
conducţie, un tiristor se comportă ca o diodă obişnuită.
● GTO-ul este o versiune mai avansată a tiristoarelor convenţionale, cu o
caracteristică de intrare în conducţie similară, însă având capacitatea de blocare la un moment
de timp diferit de cel corespunzător îndeplinirii condiţiilor mai sus menţionate, prin aplicarea
unui semnal de polaritate negativă pe grilă. În momentul de faţă, pentru blocarea acestor
tiristoare sunt necesare impulsuri negative de valori mari, ceea ce constituie un dezavantaj. Un
alt dezavantaj îl constituie faptul că GTO-ul necesită un timp de blocare destul de mare, motiv
pentru care frecvenţa de comutaţie a acestor dispozitive este limitată la aproximativ 1 kHz.
● IGBT-ul este unul din cele mai bine dezvoltate tranzistoare de putere, şi cel mai
utilizat dispozitiv în zona acţionării motoarelor electrice, putând rezista la puteri de ordinul
sutelor de kW. Multe convertoare de putere încep să fie construite folosind IGBT-uri datorită
capacităţii lor crescute de control şi a pierderilor de conducţie scăzute.
În convertoarele c.c.–c.a. care folosesc dispozitive semiconductoare complet
controlate în locul tiristoarelor convenţionale, intrarea pe partea de c.c. poate să fie o sursă de
tensiune (în general un condensator) sau o sursă de curent (în general o sursă de tensiune în
serie cu o bobină). Având în vedere acest principiu de funcţionare, convertoarele pot fi
clasificate ca fiind convertoare sursă de tensiune (VSC) sau convertoare sursă de curent. Din
motive economice şi de performanţă, majoritatea dispozitivelor de control a puterii reactive
sunt bazate pe dispozitivele de tip VSC, cele mai cunoscute aplicaţii fiind STATCOM-ul şi
UPFC-ul.

4.1.2. Principiul de bază al convertoarelor sursă de tensiune

Principiul de bază al convertoarelor sursă de tensiune constă în generarea unei tensiuni

alternative pornind de la o sursă de tensiune continuă care este, în general, un condensator.
Din cauze istorice, acestui convertor i se mai spune şi invertor, chiar dacă el este capabil să
transfere putere în ambele sensuri. Acesta mai este capabil să producă sau să absoarbă putere
reactivă. Prin urmare, acest dispozitiv este un convertor cu 4 cvadrante.
Cu ajutorul unui convertor sursă de tensiune se poate controla, în general,
amplitudinea, faza şi frecvenţa tensiunii de ieşire.
Datorită faptului că, curentul circulă în ambele sensuri prin convertorul sursă de
tensiune, valvele acestuia trebuie să fie bidirecţionale. De asemenea, din cauză că, curentul
continuu nu îşi schimbă polaritatea, tiristoarele de tip GTO (gate turn-off – blocarea grilei) nu
trebuie să aibă capacitatea de a funcţiona la o tensiune cu o polaritate inversă. Prin urmare,
valva unui VSC constă într-un dispozitiv turn-off asimetric format dintr-un GTO şi o diodă
conectate în antiparalel (Fig. 4.2,a).
Unele tiristoare de tip GTO precum IGBT pot avea integrată o diodă montată în
antiparalel. Cu toate acestea, pentru convertoarele de putere mare este mai convenabil că
diodele să fie montate separat.
În aplicaţiile practice de tensiune înaltă vor fi folosite unităţi constituite din mai multe
structuri GTO-diodă antiparalel legate în serie.
În figura 4.2,b este prezentată schema de bază a funcţionării unui VSC. Pe partea de
t.c., tensiunea este unipolară (+ şi –) şi este menţinută de un condensator. Curentul continuu
(id) poate circula în ambele sensuri, astfel încât convertorul poate schimba putere în mod
continuu cu sistemul de t.c.. Se poate observa că zona de t.a. a convertorului este conectată cu
sistemul de t.a. prin intermediul unei bobine.
Cap. 4. VSC pag.4 - 3

DC AC
id
GTO Active and
Thyristor Diode Active reactive
power power
Va
a. b.

c.
Fig. 4.2. Conceptul convertorului sursă de tensiune, structura şi principalele componente

4.2. Configuraţii ale VSC

4.2.1. VSC monofazate cu 2 pulsuri şi trifazate cu 6 pulsuri

● Convertoare monofazate
În figura 4.3 se prezintă configuraţia unui VSC cu două niveluri şi un pol precum şi
tensiunea înregistrată între borna de ieşire a acestui convertor şi neutrul său. Se menţionează
că noţiunea de „pol” trebuie înţeleasă ca fază a convertorului, iar cea de „nivel” ca număr de
tensiuni pe care este capabil să le genereze convertorul.

VaM
Vdc/2 + Sa+ Sa+=ON
_ Vdc/2
Sa-=OFF
a
Vdc M
Sa+=OFF
+ -Vdc/2
Vdc/2 _ Sa-=ON
Sa-

a. b.
Fig. 4.3. Configuraţia unui VSC (cu IGBT-uri) cu un pol şi două niveluri
Cap. 4. VSC pag.4 - 4

Atunci când valva Sa+ este în conducţie iar valva Sa- este blocată, între punctul neutru
al convertorului (M) şi borna de ieşire a acestuia (a) se va înregistra tensiunea Vdc/2. Când
cele două valve îşi schimbă starea, potenţialul punctului a în raport cu punctul M îşi schimbă
polaritatea, atingând valoarea -Vdc/2 (Fig. 4.3,b).
Figura 4.4 prezintă schema unui convertor cu un singur pol şi trei niveluri. Spre
deosebire de cazul anterior, acest convertor are şi capabilitatea de a genera între punctul său
neutru şi borna de ieşire o tensiune nulă.

+ S1
_
Vdc/2 S2=ON
D1 S1=ON S3=ON
VaM
S2 S2=ON D1=”ON”
Vdc/2 D2=”ON”
M
Vdc a
0
S3
-Vdc/2
D2 S3=ON
Vdc/2
+ S4=ON
_
S4

a. b.
Fig. 4.4. Convertor VSC cu trei niveluri şi un pol

Tensiunea de fază generată poate fi exprimată în termenii unei serii Fourier ca:
′
4 udc  1 1 
u pL1 =  cos σ sin ωt + cos ( 5σ ) sin 5ωt + cos ( 7σ ) sin 7ωt + ...  (4.1)
π 2  5 7 
care conţine armonice de ordin n=6k±1, unde k este un număr întreg.

1,1A
+u dc/2
σ
upL12
1A,4A
-udc/2
4,4A
Fig. 4.5. Tensiunile unui convertor VSC cu trei niveluri

Comparate cu amplitudinea fundamentalei, amplitudinile armonicilor de ordin n sunt:

Va − n cos ( nγ )
= (4.2)
Va −1 n cos γ

Unghiul σ reprezintă lăţimea unui puls, aşa cum se poate vedea în figura 4.5. După
cum rezultă din ecuaţia (4.1), alegând o valoare optimă pentru σ se poate elimina o anumită
armonică sau pot fi reduse două armonice adiacente.
Pentru σ=0°, convertorul cu trei niveluri se comportă ca un convertor cu două niveluri
şi oferă utilizarea maximă a tensiunii continue. Pentru σ>0°, fundamentala tensiunii scade iar
forma undei de tensiune se îmbunătăţeşte. După cum se observă din ecuaţia (4.2),
Cap. 4. VSC pag.4 - 5

amplitudinile armonicilor variază sinusoidal. La σ=15°, componenta fundamentală scade cu

3,41% iar armonicele cinci şi şapte sunt reduse cu 73,2% în comparaţie cu valorile
corespunzătoare unui convertor cu două niveluri.
Un convertor multi-nivel poate fi construit folosind diferite combinaţii de tiristoare
GTO şi diode. Un exemplu de astfel de combinaţii care formează un convertor multi-nivel
este circuitul înlănţuit, în care câteva punţi convertoare sunt conectate aşa cum se vede în
figura 4.5.

+ V + V + V Vout

a.

+ V + V + V

b.

3V
2V Vout
1V
0
1V
2V
3V
c.
Fig. 4.6. Circuit înlănţuit cu multiple conexiuni serie (analogie cu comutatoarele mecanice)

Fiecare conexiune constă dintr-un condensator şi patru dispozitive GTO cu diode

conectate în antiparalel, prin care tensiunea condensatorului poate fi injectată în circuitul de
t.a. în orice direcţie, poate fi inversată sau poate fi omisă. Pentru a obţine tensiunea necesară
sunt făcute o serie de conexiuni extensibile (figura 4.6,a). Convertorul produce un control
independent al fiecărei faze şi, dacă este folosit un număr suficient de conexiuni în fiecare
valvă, se obţine o tensiune aproape sinusoidală (figura 4.6,c).

● Convertoare trifazate
Un convertor trifazat (figura 4.7) poate fi văzut ca o combinaţie de trei convertoare
monofazate între fiecare pereche de faze (a-b, b-c, a-c). Cele trei convertoare monofazate pot
fi controlate în aşa fel încât să genereze un set de trei tensiuni echilibrate.
Cap. 4. VSC pag.4 - 6

Faza a

Bobină

Transformator
trifazat
Faza b

Faza c
Fig. 4.7. Principiul unui convertor trifazat

Având în vedere principiul construcţiei unui convertor trifazat precum şi cele două
tehnologii disponibile pentru valvele convertoarelor (GTO şi IGBT), un VSC trifazat cu şase
pulsuri poate avea următoarea configuraţie:

Vcc/2
Va Va
Vb Vcc Vb
Vc Vc
Vcc/2

a. b.
Fig. 4.8. VSC trifazat cu şase pulsuri cu valve GTO (a.) şi IGBT (b.)

Referitor la terminologia „cu şase pulsuri” a acestor convertoare trebuie făcută

următoarea notă explicativă. Numărul de pulsuri coincide cu numărul de valve utilizate în
cadrul unui convertor. Pentru un convertor monofazat cu două niveluri (vezi Fig. 4.3),
numărul de valve necesar este de două; prin urmare, acest convertor va fi unul cu „două
pulsuri”. Cum un convertor trifazat cu două niveluri este constituit din trei convertoare
monofazate, acesta va necesita un număr de şase pulsuri de comandă pentru cele şase valve cu
tiristoare. În cazul în care convertorul are mai multe niveluri de tensiune (Fig. 4.6,a), numărul
de valve necesar pentru obţinerea acestor niveluri creşte, motiv pentru care şi numărul de
pulsuri necesare pentru controlul intrării/ieşirii din conducţie a acestora va creşte şi el.
Pentru a explica mai bine funcţionarea unui VSC cu şase pulsuri vom considera
schema din figura 4.9.

+udc '/2
S1 S 1' S3 S3' S5 S5'

C/2
L1
L2 N
L3
S4 S 4' S6 S 6' S2 S2' C/2

-udc/2
Fig. 4.9. VSC trifazat
Cap. 4. VSC pag.4 - 7

Convertorul poate fi controlat în aşa fel încât să genereze un set de trei tensiuni
echilibrate. Există, de asemenea, posibilitatea de a genera un set de tensiuni sau curenţi
dezechilibrate, care pot fi utilizate în cazul avariilor sau pentru a compensa fluxuri de putere
dezechilibrate. Cu toate acestea, un convertor VSC trifazat, aşa cum este prezentat în figura
4.9, nu poate genera curenţi de secvenţă zero.
În funcţionarea normală a unui VSC, comutatoarele semiconductoare sunt acţionate
odată pe ciclu, generând o undă de tensiune dreptunghiulară cu o amplitudine de udc/2 şi –
udc/2 (măsurată faţă de punctul neutru fictiv N). Tensiunile generate sunt prezentate în figura
4.10, unde este indicat şi numărul valvei în conducţie. Întrucât tensiunea generată are două
niveluri (udc/2 şi – udc/2), acest circuit mai este denumit şi circuit cu două niveluri.

1 1 1
+udc/2

upL1

-udc/2
4 4 4

3 3 3
+udc/2

upL2

-udc/2
6 6 6

5 5 5 5
+udc/2

upL3

-udc/2
2 2 2

+udc 1,6

upL12
1,3 4,6

-udc 3,4

t1 t2 t3

4' 1 4' 1 4' 1

i pL1
1' 4 1' 4 1' 4

+2udc /3
+udc /3
upL1n

-2udc /3
Fig. 4.9. Tensiunile la un VSC cu două niveluri

După cum se observă şi din forma de undă a tensiunii generate, convertorul trifazat cu
două niveluri poate să genereze şi armonice. Tensiunea de fază generată poate fi exprimată în
serie Fourier ca [X.12]:
Cap. 4. VSC pag.4 - 8

4 udc  1 1 1 
u pL1 =  sin ωt + sin 3ωt + sin 5ωt + sin 7ωt + ...  (4.3)
π 2  3 5 7 
Constanta 2 / π reprezintă raportul dintre amplitudinea tensiunii alternative şi cea
continue. După cum s-a menţionat deja, un convertor trifazat trifilar nu are nici o cale de
întoarcere pentru curenţii de secvenţă zero, astfel că toate componentele de secvenţă zero a
tensiunilor de fază apar între punctul neutru fictiv N al condensatorului de t.c. şi punctul
neutru al reţelei. Prin urmare, tensiunile de fază, măsurate faţă de punctul neutru al reţelei, nu
conţin armonice de secvenţă zero:
4 udc  1 1 1 1 
u pL1n =  sin ωt + sin 5ωt + sin 7ωt + sin11ωt + sin13ωt + ...  (4.4)
π 2  5 7 11 13 
Tensiunea upL1n prezintă o formă de undă cu şase pulsuri, motiv pentru care un astfel
de convertor este numit şi convertor VSC cu şase pulsuri. Convertorul generează armonice de
ordinul n=6k±1, unde k este un număr întreg. Amplitudinile componentelor armonice de ordin
n, în comparaţie cu componenta fundamentală, sunt:
u pL1− n 1
= (4.5)
u pL1−1 n

4.2.2. VSC multi-puls cu două niveluri

Convertoarele multi-puls sunt alcătuite din mai multe convertoare cu 6 pulsuri

conectate în paralel printr-un circuit magnetic (transformatoare). Prin creşterea numărului de
unităţi cu 6 pulsuri se poate obţine anularea sau reducerea anumitor armonice. Aşa cum s-a
arătat deja, tensiunea generată de un convertor cu 6 pulsuri conţine armonice de ordinul
n=6k±1, unde k este un număr întreg. Un convertor cu 6×m pulsuri, unde m este numărul de
convertoare cu 6 pulsuri, generează doar armonice de ordinul n=6mk±1. Diferenţa de unghi
dintre două convertoare consecutive trebuie să fie 2π/6m. Convertoarele multi-puls folosesc
acelaşi condensator de t.c..
Un convertor cu 12 pulsuri este alcătuit din două convertoare cu 6 pulsuri conectate în
paralel folosind două transformatoare obişnuite care au conexiunea stea, respectiv triunghi, în
primar. Primarul transformatorului cu conexiune în triunghi are de 3 ori mai multe spire
decât înfăşurarea cu conexiune stea. Pulsurile de intrare în conducţie ale convertorului
conectat la transformatorul cu conexiune triunghi sunt defazate cu 30° (Fig. 4.10,b), ceea ce
asigură faptul că, componentele tensiunii corespunzătoare frecvenţei fundamentale sunt în
fază. Secundarele celor două transformatoare, ambele cu conexiune stea, sunt legate în serie.
Circuitul este prezentat în figura 4.10,a.
Tensiunea generată conţine armonice de ordinul n=12k±1, unde k este un număr
întreg, iar n1 şi n2 reprezintă numărul de spire din înfăşurarea primară, respectiv secundară, a
transformatoarelor [X.12]:
n2 4 udc  1 1 1 1 
u pL1n = 2  sin ωt + sin11ωt + sin13ωt + sin 23ωt + sin 25ωt...  (4.6)
n1 π 2  11 13 23 25 
Amplitudinile componentelor armonice de ordin n, în comparaţie cu amplitudinea
componentei fundamentale, au următoarele valori:
u pL1− n 1
= (4.7)
u pL1−1 n
Cap. 4. VSC pag.4 - 9

L1
L2
L3

N
a.
VF,1

+ D E F
Udc/2 30°
_
VE,1 VD,1
O
+ VC,1
Udc/2 _ A B C VA,1

VB,1
b.
Fig. 4.10. Configuraţia unui VSC cu 12 pulsuri (a.), schema echivalentă cu comutatoare şi diagramele fazoriale
(b.)

Pentru convertoarele cu 24 şi 48 de pulsuri, care sunt, de obicei, folosite pentru

dispozitive STATCOM de mare putere, trebuie folosite transformatoare care să permită un
defazaj complex. Defazajul dintre două transformatoare adiacente, pentru o configuraţie cu 24
de pulsuri, trebuie să fie de 15°, iar pentru o configuraţie cu 48 de pulsuri, 7.5°.
Tensiunea generată de un convertor cu 24 de pulsuri conţine armonice de ordinul
n=24k±1, unde k este un număr întreg:
n2 4 udc  1 1 1 1  (4.8)
u pL1n 4  sin ωt + sin 23ωt + sin 25ωt + sin 47ωt + sin 49ωt + ... 
n1 π 2  23 25 47 49 
Amplitudinile componentelor armonice de ordin n, raportate la cele ale componentei
fundamentale, sunt:
u pL1− n 1
= (4.9)
u pL1−1 n
O soluţie alternativă la circuitul magnetic complex şi foarte scump este utilizarea unor
cvasi-configuraţii cu 24 şi 48 de pulsuri. Un cvasi-convertor cu 24 de pulsuri este alcătuit din
două convertoare cu 12 pulsuri conectate în paralel, şi la care unghiurile de intrare în
conducţie ale fiecărui convertor individual sunt defazate cu 15°. Într-o astfel de configuraţie,
componentele armonice de ordinul n=12k±1 (unde k=1, 3, 5…) nu sunt complet anulate.
Totuşi, valorile lor sunt mult mai mici decât cele corespunzătoare convertorului cu 12 pulsuri:
Cap. 4. VSC pag.4 - 10

n2 4 udc  π  1  11π  1  13π 

u pL1 = 4 (cos   sin ωt + cos   sin11ωt + cos   sin13ωt +
n1 π 2  
24 11  24  13  24  (4.10)
1  23π  1  25π 
+ cos   sin 23ωt + cos   sin 25ωt + ...)
23  24  25  24 
Raportul dintre amplitudinile componentelor armonice de ordin n şi ale fundamentalei
sunt:
u pL1− n cos ( nπ / 24 )
= (4.11)
u pL1−1 n cos ( π / 24 )
Un cvasi-convertor cu 48 de pulsuri poate fi obţinut prin conectarea a două cvasi-
convertoare cu 24 de pulsuri, conectate astfel încât să existe un defazaj între două convertoare
alăturate de 7.5°.
Tabelul 4.1 prezintă valorile relative ale armonicilor (faţă de componenta
fundamentală) pentru diferite configuraţii de convertoare [X.12]:

Tabelul 4.1.
n5 7 11 13 17 19 23 25 29 30 35 37
VSC
6-p 0.200 0.142 0.091 0.077 0.059 0.053 0.043 0.040 0.034 0.032 0.029 0.027
12-p 0.091 0.077 0.043 0.040 0.029 0.027
24-p 0.043 0.040
cvasi 0.012 0.010 0.043 0.040 0.0038 0.0036
24p

4.3. Modulaţia în lăţime a pulsurilor (PWM)

Modulaţia în lăţime a pulsurilor este, în general, utilizată pentru convertoare cu puteri
mai scăzute (de exemplu câţiva zeci de MW). În astfel de configuraţii sunt folosite IGBT-uri
deoarece au pierderi de comutaţie mai mici în comparaţie cu GTO-urile (totuşi, pierderile în
conducţie sunt mai mari). PWM permite variaţia tensiunii alternative generate cu menţinerea
constantă a t.c. pe partea DC.
Metoda de control PWM poate fi explicată cu ajutorul figurii 4.11. Semnalele de
comandă sunt generate prin comparaţia dintre o undă triunghiulară – numită undă purtătoare –
de frecvenţă fp şi amplitudine vpurtătoare, şi o undă de referinţă, de formă sinusoidală de
amplitudine vreferinţă şi frecvenţă fr. Comparaţia celor două unde se face în cadrul unui
comparator. Frecvenţa undei de referinţă trebuie să fie egală cu cea dorită pentru
fundamentala undei de ieşire. Prin modificarea amplitudinii semnalului sinusoidal în raport cu
amplitudinea fixă a semnalului purtător (menţinut în mod obişnuit la valoarea 1 u.r.), se va
modifica liniar amplitudinea componentei fundamentalei a semnalului de control rezultant.
Tensiunea de ieşire a comparatorului, prelucrată, este tensiunea de comandă a dispozitivelor
semiconductoare ale invertorului.
Cap. 4. VSC pag.4 - 11

+
Ta+ Tb+ Tc+
Vcc
2 Da+ Db+ Dc+
_ Va
Vb
+ Vc
Ta- Tb- Tc-
Vcc
2
_ Da- Db- Dc-

Fig. 4.11. Convertor trifazat sursă de tensiune cu două niveluri bazat pe valve de tip IGBT

Considerând doar un braţ al convertorului cu două niveluri (vezi figura 4.11), cele
două comutatoare statice Ta+ şi Ta- sunt controlate prin comparaţia directă a vreferinţă şi
vpurtătoare, tensiunea de ieşire având următoarele valori (Fig. 4.12,b):
 1
 2 VDC , vreferinţă > v purtătoare (Ta + conduce)
va 0 =  (4.12)
− 1 V , v < v purtătoare (Ta − conduce)
 2 DC referinţă
Cele două valve nu vor fi niciodată blocate simultan, astfel că tensiunea de ieşire va
1 1 
fluctua între cele două valori  Vcc şi − Vcc  , iar valoarea medie a acestei tensiuni va avea o
2 2 
formă sinusoidală (Fig. 4.12,b).
vreferinţă vpurtător

a.

1/fp

vreferinţă > vpurtătoare

va0

Vcc
2
b.
Vcc
2

vreferinţă < vpurtătoare

Fig. 4.12. Principiul modulaţiei impulsurilor în durată: a. compararea semnalelor de referinţă şi purtător; b.
semnalul rezultant
Cap. 4. VSC pag.4 - 12

4.4. Convertorul multi-nivel modular

4.4.1. Introducere

Utilizarea VSC pentru transportul HVDC a fost introdusă pentru prima dată cu 15 ani
în urmă de către ABB şi de atunci s-au realizat o serie de evoluţii în tehnologia utilizată.
Principalul motor pentru această evoluţie a fost necesitatea de a reduce pierderile în staţiile de
conversie la nivelul atins de tehnologia CSC.
Dezvoltarea de către Siemens a tehnologiei convertorului multi-nivel modular (MMC
– Modular Multi-level Converter) îmbunătăţeşte radical nivelul de pierderi în exploatarea
staţiilor de conversie, prin evitarea necesităţii pentru comutaţiile cu frecvenţă ridicată ale
dispozitivelor semiconductoare. Urmare a acestei schimbări a tehnologiei, s-a ajuns la o
convergenţă a soluţiilor VSC de la cei 3 mari fabricanţi europeni de HVDC (Siemens, ABB şi
Alstom). Deşi există diferenţe în proiectarea convertoarelor electronice, soluţiile tehnice
oferite sunt toate bazate pe aceleaşi concepte, ceea ce repetă situaţia care a existat mulţi ani în
tehnologia CSC.

4.4.2. Principiul de bază al tehnologiei VSC

Această tehnologie, care poate avea diferite denumiri în funcţie de fabricant, este
descrisă în continuare, ca un convertor “half-bridge”. O variantă a acestei tehnologii este
convertorul “full-bridge”, care are funcţionalităţi suplimentare, dar cu costuri mai ridicate şi
cu pierderi de putere mai mari în funcţionare. Convertorul “full-bridge” este mai bine adaptat
pentru aplicaţii în “secţiuni de LEA” sau pentru “sisteme multi-terminale regionale limitate”.

4.4.2.1. Convertorul multinivel modular bazat pe module “half-bridge”

Un convertor multinivel VSC HVDC bazat pe module “half-bridge” şi “full-bridge”
este prezentat în figura 4.13.
Proiectarea modulului de bază este relativ simplă cu minimum de componente cu toate
că alte componente de putere sunt necesare în practica proiectării.
Fiecare modul este capabil de a genera numai două niveluri de tensiune: tensiune zero
sau tensiune cu modul pozitiv, în consecinţă sub condiţii de defect prezenţa diodelor montate
antiparalel cu fiecare IGBT înseamnă că, convertorul nu poate preveni sau bloca conducţia
între terminalele AC ale convertorului pe durata unui defect în sistemul DC.
Calea curentului de defect va fi blocată numai prin deconectarea alimentării AC şi
izolarea defectului folosind izolatoare off-load (în lipsa sarcinii). Acest aranjament a fost în
mare măsură utilizat pentru schemele cu două terminale şi poate fi potrivit pentru scheme cu
puţine terminale. Totuşi, pentru sisteme multiterminal mari sau „reţele HVDC”, sunt necesare
întreruptoare DC pentru a izola părţile din reţea pe durata defectelor.
Cap. 4. VSC pag.4 - 13

Fig. 4.13. Convertor multinivel cu module “half-bridge”

4.4.2.2. Convertorul multinivel modular bazat pe module “full-bridge”

Un convertor multi-nivel VSC-HVDC bazat pe module “full-bridge” este prezentat în
figura 4.14. La o primă privire, modulul “full-bridge” necesită mai multe dispozitive de
comutaţie decât cel bazat pe tehnologia “half-bridge” şi, la orice moment de timp, în fiecare
modul două dispozitive semiconductoare vor fi în conducţie. Rezultă că pierderile de putere în
conducţie sunt duble în acest caz faţă de cazul topologiei “half-bridge”.

Fig. 4.14. Convertor multinivel cu module “full-bridge”

În practică nu este necesar ca modulul să producă trei tensiuni diferite la terminalele

sale: tensiune zero, tensiune cu modul pozitiv şi tensiune cu modul negativ. Aceasta permite
proiectantului convertorului să aibă o libertate mai mare asupra alegerii tensiunii terminale
Cap. 4. VSC pag.4 - 14

AC şi, de aici, a circulaţiei de curent AC prin semiconductoare. În consecinţă, la proiectarea

optimizată a unui convertor, pierderile de putere ale convertorului “full-bridge” sunt probabil
cu 30% până la 50% mai mari decât cele din cazul unui convertor pe bază de modul “half-
bridge”.
Capabilitatea modulului de a genera o tensiune negativă dă convertorului “full-bridge”
abilitatea de a „opune” tensiunea la terminalul AC care transformă un defect curent într-un
scurtcircuit în sistemul DC şi, deci, de a stopa defectul curent. Convertorul “full-bridge”
integrează funcţiile convertorului şi întreruptorului DC astfel că izolatoarele off-load (în lipsa
sarcinii) pot fi utilizate pentru a asigura izolarea fiderului defect. Aceste izolatoare pot acţiona
rapid (30-40 ms) dispozitive care permit reconfigurarea rapidă a reţelei şi refacerea circulaţiei
de putere. Pentru reţelele HVDC vor fi dezvoltate în viitor sunt necesare în plus întreruptoare
DC.
Întreruptoarele din circuitele DC care există astăzi constau dintr-un întreruptor AC şi
un circuit auxiliar care creează un curent oscilatoriu de înaltă frecvenţă, permiţând
întreruperea arcului la trecerea curentului prin zero. O alternativă o reprezintă întreruptorul
DC realizat cu dispozitive semiconductoare ca IGBT; o jumătate de fază a circuitului “full-
bridge” din figura 4.13 este echivalentul unui întreruptor monopolar.
În prezent, întreruptoarele pentru circuite DC sunt în dezvoltare în mai multe
manufacturi.

4.4.3. Topologii ale convertoarelor multi-nivel

Convertoarele multi-nivel sunt obţinute prin conectarea, în diferite topologii, a mai

multor convertoare (celule de comutaţie cu trei poli) simple, precum cel prezentat în figura
4.15.

Fig. 4.15. Celulă elementară de comutaţie cu trei poli

Prin unirea a două celule de comutaţie simple se poate obţine o celulă dublă:

Fig. 4.16. Celulă dublă de comutaţie

Aceste celule duble de comutaţie pot fi conectate în serie pentru a obţine un lanţ de
celule care seamănă cu o sursă de tensiune AC controlabilă dinamic:

Fig. 4.17. Conectarea serie a celulelor duble de comutaţie

Cap. 4. VSC pag.4 - 15

O altă posibilitate de aranjare a celulelor duble este în stivă. Spre deosebire de celula
dublă prezentată în figura 4.16, care este capabilă să genereze trei niveluri de tensiune,
inclusiv zero, stiva de celule de comutaţie din figura 4.18,a este capabilă să genereze mai
multe niveluri de tensiune. De asemenea, celulele aranjate în stivă, din figura 4.18,b , care au
un număr redus de funcţii de comutaţie, sunt capabile să ofere tot un număr mai mare de
niveluri de tensiune, dar diferite.
Există şi posibilitatea de a conecta serie stive de celule de comutaţie, însă acest lucru
ar presupune creşterea complexităţii funcţiilor de comutaţie folosite şi a modului de control al
convertorului per ansamblu.

a. b.
Fig. 4.18. Stive de celule de comutaţie (a.) şi stive cu funcţii de comutaţie reduse (b.)

Printr-un proces de imbricare se pot obţine structuri de convertoare în cascadă. Un

exemplu în acest sens se poate vedea în figurile 4.19 şi 4.20. Topologia prezentată în figura
4.19 reprezintă un convertor modular multinivel care foloseşte multe surse de tensiune,
precum condensatoarele şi bateriile. Această structură prezintă următoarele caracteristici:
Pierderi mici şi frecvenţe de comutaţie mici, puţin superioare frecvenţei fundamentale;
Scalabilitatea tensiunii datorită aranjării în cascadă a celulelor identice;
Eliminarea aproape totală a filtrelor pe partea de AC, datorită formei sinusoidale pure
sintetizate a undei de tensiune;
Simplitate mecanică.

Fig. 4.19. Celule de comutaţie imbricate

Cap. 4. VSC pag.4 - 16

Fig. 4.20. Celule duble de comutaţie imbricate

O ultimă configuraţie pentru convertoarele multi-nivel poate fi obţinută pornind de la

ideea că, prin legarea în serie a celulelor duble de comutaţie, tensiunea continuă constantă a
condensatorului poate fi înlocuită printr-un şir de astfel de celule. Acest principiu poate fi
folosit pentru a construi un convertor cu condensator dinamic:

Fig. 4.21. Convertor tip stivă cu condensator dinamic

Principiul folosit aici constă în faptul că, condensatorul dinamic, format dintr-un şir de
celule, premodulează tensiuni sinusoidale fundamentale care, la rândul lor, sunt direcţionate
spre partea de AC.