Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
se ocupă de studiul vieţii psihice şi a comportamentului individului aflat în context social sau,
altfel spus, în situaţii sociale. Individul se regăseşte în situaţii sociale sau într-un context social ori de
câte ori se află în prezenţa altor persoane.
Psihologul social porneşte de la premisa conform căreia ceilalţi exercită permanent o influenţă
asupra individului producând modificări la nivelul psihismului şi comportamentului acestuia.
Gordon Allport: „modul în care gândurile, sentimentele şi comportamentele individului sunt
influenţate de prezenţa actuală, imaginară sau implicită a altora”
Din definiţia lui Allport reiese faptul că prezenţa socială se poate realiza prin trei modalităţi distincte:
printr-o prezenţă actuală, imaginară sau implicită.
Prezenţa imaginară transferă interacţiunea exclusiv în spaţiul intrapsihic; celălalt nu este
prezent fizic dar, ca rezultat al unei prezenţe şi interacţiuni imaginare.
Prezenţa implicită face trimitere la faptul că în mod frecvent comportamentul individului este
determinat de simpla idee abstractă că ceilalţi există şi trebuie să ţinem cont de ei.
Psihologia generală studiază procesele, structurile şi stările psihice considerate fiecare separat.
Ea este un fel de „anatomie generală” aplicată vieţii psihice: „disecă” viaţa psihică în elemente cât mai
mici şi le analizează pe fiecare în parte, fără a ţine cont prea mult de particularităţile individului sau de
funcţionarea psihismului în ansamblu. Ea studiază în mod separat astfel de structuri şi procese psihice
precum senzaţia, percepţia, memoria, gândirea, limbajul (dimensiunea cognitivă); afectul, emoţia,
sentimentul, dispoziţia (dimensiunea afectivă); nevoile, trebuinţele, motivele, impulsurile, dorinţele
(dimensiunea motivaţională) etc.
1
6. Psihologie Socială I-II
Psihologia socială este orientată spre studiul proceselor psihice influenţate de situaţia sau contextul
social.
2
6. Psihologie Socială I-II
Sau
1) Nevoia de afiliere
2) Nevoia de intimitate, relațiile apropiate.
3
6. Psihologie Socială I-II
Procese psihice inconștiente, care se derulează rapid, nu necesită atenție, nu pot fi evitate.
Eficiente
Incontrolabile
Involuntare
Inconștiente
După evaluare se realizează o micro-reacție afectivă (pozitivă, negativă).
Dispoziția afectivă
Compusă din cumulul de reacții afective automate se adugă și factori- atmosferici, ereditari,
somatici, relaționali, profesionali. Dispozițiile devin conștiente abia la atincerea unui anumit puct critic.
Emoțiile situaționale
Se instalează rapid, intense, durează suficient să fie conștietizate. Sunt reacții afective conștiente ca
urmare a perceperii și evaluării situației actuale.
Sentimentele durabile
Au stabilitate temporală, sunt raportări evaluativ-afective de lungă durată. Pot deveni credințe,
convingeri dominante.
Dimensiunea afectivității
1) Creștere treptată a complexității, reflecții automate, dispoziții, emoții, sentimente.
2) Creștere a duratei de manifest
3) Creștere grad conștietizare
4) Creșterea ponderii elementului cognitiv
5) Creșterea variabilitiății culturale
6) Creșterea complexității identificării și descrierii celor trei nivele până se ajunge la sentimente.
Emoțiile sunt stări psihologice compuse din gânduri și trăiri subiective, modificări
fiziologice, compoprtamente exprese și predispoziții de a acționa.
Componente emoții
obiectivă (antecedente situaționale)
cognitivă (cunoașterea, aprecierea situașiei).
subiectivă (trăiri experențiale subiective)
motivațională (raportare la scopuri, tendința de a acționa)
somatică (modificări fiziologice date de activare sistem nervos)
comportamentală (exprimare facială, non-verbală)
Componenta obiectivă, premise externe pentru declanșarea emoțiilor putând anticipa o reacție
afectivă.
Componenta cognitivă, raportarea la informația activă momentan în câmpul conștientului.
Percepția/informația încărcată de semnificații generează reacție emoțională datorită complexității.
Componenta motivațională, emoția e reacție la stituație, e motivație secundară incitând la acțiune.
Rezultatul evaluărilor și trăirilor subiective e motivant.
tendință de apropiere-menținere
4
6. Psihologie Socială I-II
tendință de distanțare-schimbare
Componenta motivațională conectată la comportamente:
în manieră directă, necesitatea comportamente manifest.
sub formă dorințe puternice, problema sunt resctricțiile impuse.
sub formă preferințe vagi, vise.
Componenta somatică, activarea fiziologică poate activa emoții. Teoria celor doi factori ai emoției/
teoria etichetării cognitive a activării fiziologice
emoția dată de activarea fiziologică (prim factor) ulterior
experiența subiectivă e etichetată subiectiv prin categorii lingvistice (factor secund).
Clasificare emoțiilor
1) fundamentale
2) sociale
1) fundamentale (servesc supraviețuirii): frica, furia, dezgustul, tristețea, bucuria, surpriza.
semnalmente transcultural, expresia comportamentală des e cea facială.
pattern somatic inconfundabil
prezența mecanism de apreciere automată (componenta cognitivă)
antecedente situaționale universale (factor situațional declanșează invariabil reacție identică).
2) sociale: regret, umilință, adorație, gelozie, rușine, vinovăție, mândria.
implică prezența (fizică, imaginară, implicită)
componenta cognitivă mai complexă, variată, deliberată. (venerație- frică, admirație, umilință).
componenta comportamentală variată, înțeleasă cultural.
Emoții ce implică sinele
componenta cognitivă și afectivă: concepția și stima de/despre sine + conștiința de sine.
facilitează atingere de scopuri sociale (auto-reglarea comportamentului).
apar, evoluează mai târziu în evoluția individului (transmise socio-cultural, nu genetic).
influențate de cultură (nu au fosrmă universală).
în limbaj afectiv subordonate emoțiilor primare.
dependente de procese cognitive.
Emoții bazate pe compararea socială- gelozie, invidie. (comparare cu celălalt)
Emoții bazate pe auto-evaluare- rușinea, vina, jena, mândria. (comparare cu sinele/standard intern).
5
6. Psihologie Socială I-II
Diferențiate de modul cum este focalizată atenția asupra sinelui. Rușinea e focalizare pe sine în
momentul aprecierii, vinovăția e focalizare pe un comportament.
Gândire contrafactuală- când subiectul se confruntă cu o situație neplăcută, pe care crede că ar fi
putut să o evite.
Vinovăția- reacție emoțională la încălcarea unui standarn socio-moral general, focalizând atenția pe
comportament, rezultând în regret.
Rușinea- reacție emoțională la încălcarea unui standard personal de conduită într-un domeniu
relevant pentru auto-evaluare., rezultând în simțul lipsei de valoare.
Tendințe acționale
rușinea- pasivitate/fugă prin sinele lipsit de valoare sau ostilitate pentru detensionarea
sistemului psihic și plasarea în exterior a cauzalității evenimentului.
Jena
Miller,
concentrat pe sine
expus
penibil
disconfort
pornind de la nesiguranță, încurcătură ajungând la neputință, înroșire, dorință de evadare.
6
6. Psihologie Socială I-II
Auto-dezvăluirea
Parametri:
a. Cantitatea de informație dezvăluită (lărgimea auto-dezvăluirii)
b. Caracterul intim al informației
c. Durata dezvăluirii.
Auto-dezvăluire personală, auto-dezvăluire relațională.
Teoria penetrării sociale
Relațiile evoluează de la schimburi superficiale la schimburi intime. Importanța împărtășirii
informațiilor are rol decisiv în evoluția relației, la stadiile superioare schimburile informaționale
sunt mai accentuate.
Există un proces de depenetrare. Pe măsură ce insatisfacția crește, dezvăluirea scade.
Reciprocitatea dezvăluirii
Efectul diadic trebuie să existe în stadiile de început altfel relația nu evoluează.
Atracția determină reciprocitate în dezvăluire, iar reciprocitatea determină atracția.
Efectele suprimării gândurilor
Modelul preocupării
a. Dorința păstrării secretului duce la refularea lui.
b. Refularea generează gânduri intruse, deranjante.
c. Gândurile intruse forțează noi refulări.
d. Fazele b și c continuă în repetiție ciclică, fiecare e reacție la cealaltă.
Comportamentul agresiv