Rotaru Nicoleta

Specializarea: Română-Rusă

Referat
Tema: În căutarea sinelui. Crimă și pedeapsă.

”(…)Pentru că nevoia de frumos se dezvoltă cel mai mult atunci când omul se află în
divergență cu realitatea, în dezacord, în luptă, adică atunci când trăiește cel mai intens, fiindcă
omul trăiește extrem de intens tocmai atunci când caută și vrea să obțină ceva; așadar, atunci
în el se manifestă cea mai firească dorință de armonie, de liniște, iar în frumos există și
armonie și liniște.”
F.M. Dostoievski
Creația lui Dostoievski este un adevărat ospăț al cugetării. Dostoievski a avut un singur
interes devorator, o singură temă, căreia i s-a dăruit cu toate forțele sale creatoare: omul și
destinul său. Raskolnikov dezvăluie limitele naturii umane prin el însuși, experimentează
asupra propriei firi. Tema omului și a destinului său înseamnă, mai presus de orice, tema
libertății. Libertatea tronează în centrul concepției dostoievskiene asupra lumii. Omul începe
să-și manifeste rebel libertatea, gata de orice suferință, de nebunie, numai să se simtă liber.
Însă, libertatea lui Raskolnikov ajunge până la crimă. „Omul este un microscop, centrul
existenței, soarele în jurul căruia se învârt toate. Totul este în om și pentru om. În om se află
misterul vieții universale. A rezolva problema omului înseamnă a rezolva problema lui
Dumnezeu.”1
Voi acorda atenție modului în care personajul din scrierile lui Dostoievski își asumă
situațiile, dialogismului, contrastelor și naturii carnavalești care dau complexitatea și ineditul
acestuia. Ceea ce este impresionant însă, este că omul, cu toată complexitatea sa, se află în
centrul preocupărilor scriitorului. Într-o scrisoare către fratele său Mihail, cu mulți ani înainte
de debut (la 16 august 1839), scria despre menirea sa legată de destinul omului. ”Trebuie să
aduci acest mister la lumina zilei, și chiar dacă am să-mi dedic toată viața acestui țel, n-am să
consider că am pierdut timpul degeaba: eu mă concentrez asupra acestui mister pentru că vreau
să fiu om.”2 Personajele lui Dostoievski vin cu un aport substanțial atât prin extraordinar, și
diversitate cât și prin particularitățile dialogismului la nivel mental.
În Crimă și pedeapsă soarta omului nu se dezvăluie în pluritatea umană, în atmonfera încinsă
a conexiunilor umane. Raskolnikov dezvăluie limitele umane prin el însuși, experimeantează
asupra propriei firi. Nu atât Raskolnikov este enigmatic cât și crima sa. El își depășește limitele.
”Omul se izolează în lumea sa natural. Cerul și infernal se închid pentru el. Se deschide
infinitatea lucrurilor. Omul este pierdut în aceste spații infinite, care nu au structură cosmică.”3

1
Nikolai Berdiaev, Filosofia lui Dostoievski, Eseuri de ieri și de azi, Institutul European, Iași, 1992, pag 24
2
Apud Albert Kovacs, Poetica lui Dostoievski, Editura Leda, București, 2007, pag 11
3
Nikolai Berdiaev, Filosofia lui Dostoievski, Eseuri de ieri și de azi, Institutul European, Iași, 1992, pag 29
 Rotaru Nicoleta
Specializarea: Română-Rusă