Dreptmăritori creștini,

În condițiile în care societatea contemporană se confruntă cu fenomenul secularizării și al raționalității,

consecințe ale procesului modernității, în care tradiția este înlocuită cu rațiunea, iar secularizarea vieții
publice este în prim plan, ne punem în mod firesc întrebarea: ce rol mai are religia astăzi, atât timp cât
sistemul social global funcționează fără o motivație religioasă, ignorând, în același timp, religia ca
instituție și orientările religioase ale indivizilor. Analiza funcțiilor pe care religia le îndeplinește în
prezent, ne arată o diminuare reală a majorității acestora și, în același timp, necesitatea unei
reinterpretări a religiei. Modul de funcționare a societății contemporane s-a dovedit sub multe aspecte
imperfect, organizarea socială bazată pe principiile raționalității pare să fi dat greș, având în vedere
amplificarea diverselor fenomene sociale negative. Problema declinului religiei în societatea modernă,
este marcată așadar de tendința de diminuare a tradițiilor și normelor religioase și de efectele negative
ale comunismului și ale modernității.

În consecință, obiectivul primordial al acestei lucrări este abordarea necesității predării religiei în școli,
deoarece este o problemă actuală și încă nerezolvată, care a stârnit de mai multe ori controverse și
dispute în spațiul public. Discursul de față poate fi adresat atât unui public restrâns, cum ar fi creștinii
prezenți la o slujba, cât și unui public mai numeros și chiar specialist.

În ceea ce urmează voi încerca să aduc argumente pentru păstrarea religiei în școli și totodată să atrag
atenția și asupra adevăratelor motive care stau în spatele acestei încercări de denigrare a Bisericii
Ortodoxe Române.

În primul rând, din darul lui Dumnezeu, evenimentele din decembrie 1989, cu jertfele a sute de tineri,
ne-au oferit posibilitatea de a reașeza Religia ca obiect de învățământ în programele școlare, la toate
nivelele. Trebuie să menționăm, însă, că a fost necesară o asiduă muncă de lămurire din partea
slujitorilor Bisericii, în special a membrilor Sfântului Sinod, dusă cu factorii politici și cu anumite
persoane cu funcții din învățământ, în rândurile cărora mulți reprezentanți au rămas fideli unei
mentalități ante-decembriste atee, care vedeau în reintroducerea religiei o siluire a libertății copiilor,
ignorând, conștient sau nu, faptul că numai credința și trăirea în adevăr oferă deplină libertate, după
cuvântul Mântuitorului „Adevărul vă va face liberi!” (Ioan 8, 32). Adevărul fiind, de fapt, Dumnezeu
Însuși, precum El a spus-o: „Eu sunt Calea, Adevărul și Viața...” (Ioan 14, 6). Așadar, liber este numai cel
ce crede în adevăr, în Adevărul Suprem, de fapt. De asemenea, și din punct de vedere legislativ s-au
întâmpinat câteva obstacole fiind necesară trecerea câtorva ani buni până când Parlamentul a votat
acele articole sau a legiferat în favoarea predării religiei în școală ca materie obligatorie, de importanță
egală cu: educația fizică, biologia, istoria, geografia etc.

Cu toate acestea, în actualitatea zilelor noastre, se discută tot mai aprins pe tema orelor de religie din
școli dacă acestea să existe sau nu, dacă să fie obligatorii sau facultative, dacă să se focalizeze asupra
creștinismului, a ortodoxiei, sau să prefere generalitatea unor prezentări de istoria religiilor. După o
decizie neclară a Curții Constituționale privind anumite articole din Legea Educației, a intrat în dezbatere
la Senat o inițiativă legislativă a deputatului Remus Cernea care solicită eliminarea Religiei din școală.
Sistemul de învățământ românesc a suferit numeroase modificări în ultimul timp. Se încearcă trecerea
religiei din materie obligatorie așa cum era până acum, în materie facultativă, căutându-se ca motiv
faptul că educația unui copil ar putea fi influențată negativ de informațiile pe care le primește la școală,
mai ales la ora de religie, unii părinți considerând că Religia nu ar trebui să se încadreze pe lista
materiilor obligatorii.