Sunteți pe pagina 1din 3

Analiza comparativa intre sistemul educațional danez si cel romanesc

Sistemul de învățământ din Danemarca este unul dintre cele mai eficiente si mai bine
structurate sisteme educaționale din lume. Acest sistem se bazează pe 4 principii: “învățarea pentru
a ști”, acoperită de educația formală, “învățarea pentru a face”, reprezentată de perfecționarea la
locul de munca, și “învățarea conviețuirii”, legată de activitățile sociale desfășurate în timpul liber și,
în final “învățarea organizării propriei vieți”, care presupune acumularea de informații puse în slujba
dezvoltării personale și a unui stil mai bun de viață.

Structura sistemului de învățământ

Sistemul educațional danez constă într-un an preșcolar opțional și 9-10 ani de școală în
cadrul învățământului primar(Folkeskole) și secundar inferior, după care elevii trebuie să aleagă între
cursurile academice din cadrul învățământului secundar superior oferite de Gymnasium (școli
teoretice) si colegiile vocaționale și educația profesională cu orientare practică si cursuri de formare,
instruire oferite de colegiile vocaționale.

Învățământul secundar superior este de orientare generala sau profesionala. El este împărțit in 3
ramuri: Gymnasium (școli teoretice), scoli tehnice si comerciale, scoli de formare si educație
profesionala. Aceste ramuri se adreseaza copiilor cu varste cuprinse intre 16-19 ani si poarta
denumirea de „Ungdomsuddannelser” (programe educationale pentru tineret). Diploma de studii
superioare este dobândită în cadrul Universiteter (Universităţii) şi Hojere Læreanstalter (Instituţii de
învăţământ superior). Ultima oferă cursuri de formare specializate până la nivel universitar.

Sistemul educațional romanesc obligatoriu are o durata asemanatoare de 10 ani si este


împărțit astfel: învăţământ primar (4 ani), prima etapă a nivelului secundar inferior general (4 ani) şi
a doua etapă a nivelului secundar inferior, care oferă cursuri generale, de specializare sau
profesionale (2 ani).

Dupa gimnaziu, elevii cu vârste cuprinse intre 14-16 ani pot alege sa urmeze liceul sau scoală de arte
si meserii. Învăţământul secundar superior (ciclul superior de liceu) oferă cursuri generale şi de
specializare, în vederea continuării studiilor la nivel post-obligatoriu sau în învăţământul superior.
Învăţământul post-secundar pregăteşte elevii pentru o calificare profesională mai bună, în vederea
asigurării unui loc de muncă. Invăţământul superior se realizează prin instituţii de învăţământ de
tipul: universităţi, academii, şcoli de studii academice postuniversitare.

Forme de evaluare

In Danemarca evaluările deţin un loc secundar în priorităţile invăţământului obligatoriu.


Totul este conceput astfel încât să fie evitate situaţiile stresante atât pentru elevi, profesori sau
directorul de şcoală. Rezultatele evaluărilor nu sunt făcute cunoscute elevilor şi părinţilor ci doar
profesorilor cu scop de concepere a planurilor de ameliorare pentru elevii cu dificultăţi de învăţare.
Acceptarea insuccesului şi critica sunt considerate ineficiente, demotivante. Abordarea pozitivă a
oricărui aspect este considerată strategia eficientă.
Testarea naţională a fost introdusă în 1975 şi implementată complet în 2010, sub forma testelor
finale la sfârşitul şcolii secundare dar și pentru aproape fiecare an al învăţământului obligatoriu.
Acest tip de testare a fost adăugat la sistemul naţional de evaluare, în scopul de a monitoriza
progresele şi rezultatele elevilor şi de a produce informaţii relevante astfel încât profesorii să poată
satisface nevoile elevilor mai eficient, iar şcolile să-si îmbunătăţească calitatea educaţiei.

Din cel de-al doilea an şcolar şi până la sfârşitul învăţământului obligatoriu în Danemarca, elevii
trebuie să susţină între 10 şi 36 de teste la daneză, matematică, engleză, biologie, fizică/chimie şi
geografie. Testarea la fiecare din aceste discipline este obligatorie în anumiţi ani şcolari specifici.
Testele naţionale din Danemarca bazate pe TIC, se caracterizează prin adaptări importante în funcţie
de nivelul fiecărui elev. De aceea, fiecare elev la fiecare nivel este chemat să susţină un test
personalizat.

In Romania elevii sunt evaluaţi de către profesori pe parcursul întregului an şcolar, iar
accentul este pus pe obtinerea unor rezultate cat mai bune, contrar sistemului din Danemarca. Elevii
cu dificultăţi de învăţare pot ajunge să repete anul. La sfârşitul şcolii primare, elevii promovează
automat la nivelul următor (fără nici un fel de examinare finală).

La sfârşitul gimnaziului, pe baza unei proceduri de selecţie şi repartizare stabilită de Ministerului


Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului, în funcţie de rezultatele obţinute pe durata celor patru
ani, elevii trebuie să aleagă una dintre cele două instituţii, liceu sau Şcoală de Arte şi Meserii, pentru
a-şi continua studiile la nivelul secundar inferior.

La sfârşitul ciclului superior de liceu există o examinare finală. Diploma obţinută în urma acestui
examen (diplomă de bacalaureat) permite elevilor să se înscrie la examenele de admitere în
instituţiile de învăţământ superior. Orice elev care absolvă nivelul de învăţământ secundar superior,
beneficiind sau nu de un certificat de absolvire, se poate înscrie pentru a lua parte laexamenul de
admitere în instituţiile de învăţământ post-secundar.

Sistemul de notare

In Romania este utilizat un sistem de notare de la 1 la 10, 10 fiind cea mai bună notă, 1 fiind
cea mai proastă notă și 5 este nota minimă de trecere. Sistemul de evaluare este folosit, de
asemenea, cu note individuale pentru fiecare test, examen oral, proiect, teme pentru acasă sau
exerciții în clasă fiind înscrise în catalog. La unele materii se susține un examen parțial,la sfârșitul
semestrului (Teză).

In Danemarca sistemul de notare este diferit, notele variind de la -3 pana la 12, nota de
trecere fiind 2. Nota 12 se acorda pentru o performanţă excelentă, afişarea unui nivel ridicat de
cunoştinţă a tuturor aspectelor legate de materialul relevant, cu sau fără puncte slabe sau doar cu
câteva greşeli minore; in timp de nota -3 semnifica o performanta inacceptabila din toate privintele.
In concluzie, sistemul de invatamant romanesc prezinta atat avantaje cat si dezavantaje.
Sistemul nostru de invatamant obligatoriu este gratuit si asigura materialele necesare orelor de curs,
insa metodele de predare sunt necorespunzatoare, fiind bazate pe informatii teoretice prezentate
doar de profesor, comparativ cu Danemarca unde accentul este pus pe dezvoltarea unei gandirii
practice si formarea unui spirit de lucru in echipa.