MATERIALE DE CONSTRUCŢII

CURS 3

•STICLA
STICLA •material amorf
nu are o structură cristalină/ moleculele au o
aşezare aleatorie, fără o ordine
•Amestec “topit” de
dioxid de siliciu (cuarţ) - vitrifiant •material izotrop
69% – 70% are aceleaşi proprietăţi (mecanice) pe toate cele
trei direcţii
sodă - fondant
var - stabilizator
oxid de magneziu
oxid de aluminiu
alţi oxizi metalici pentru colorare în
masă

nu are un punct de topire – la

temperaturi mari devine vâscoasă

Sticlă cu conţinut de OXID DE BOR

tolerează diferenţe mari de
temperatură
Proprietăţi
•densitate variază în funcţie de susbstanţele
care intră în compoziţie (de la 2,5kg/m²/mm –
8kg/m²/mm)
•rezistenţă mecanică scăzută
(material casant)
•duritate (pe scara Mohs)
între 4.5 şi 6.5
•conductibilitate electrică scăzută
(material bun izolator electric)
•material rezistent la acţiunea
majorităţii substanţelor chimice
•rezistenţă mare la compresiune
•rezistenţă mică la întindere
•rezistenţă la rupere prin încovoiere
40 N/mm² - sticlă float
120 N/mm² - sticlă călită
•reflexia luminii - suprafeţe netede
•refracţia luminii – determinată de
compoziţia chimică a sticlei
•absorbţia luminii – în cazul
sticlelor colorate
•nu este un material geliv
•este un material impermeabil
STICLA NATURALĂ

•Obsidian •Fulgurit
rezultat în urma activităţii
vulcanice
TEHNOLOGII DE PRELUCRARE A STICLEI

•STICLA MODELATĂ (“crown glass”)

TEHNOLOGII DE PRELUCRARE A
STICLEI

•STICLA MODELATĂ
TEHNOLOGII DE PRELUCRARE A
STICLEI

•STICLA SUFLATĂ
TEHNOLOGII DE PRELUCRARE A
STICLEI

•STICLA SUFLATĂ
TEHNOLOGII DE PRELUCRARE A
STICLEI

•STICLA SUFLATĂ
TEHNOLOGII DE PRELUCRARE A
STICLEI
•STICLA TRASĂ
•STICLA TRASĂ

•Nu este perfect plană

– denivelări in lungul
direcţiei de tragere
STICLĂ TURNATĂ

1. TURNARE PE BAIE DE COSITOR TOPIT - STICLA “FLOAT”

1950 – Alastair Pilkington

ETAPE
•I. Amestecarea produselor şi
introducerea în cuptor
•II. Elaborarea sticlei (trei etape: topire
1550°C/afinare/răcire cca 1000°C)
•III. Turnarea masei de sticlă vâscoasă pe
baia de cositor topit
•IV. Trecerea printr-un tunel de răcire
controlată/răcire treptată de la 620°C la 250°C
•V. Tăiere
STICLA “FLOAT”

•2 – 19 mm grosime
•dimensiuni maxime ale foii impuse
de linia tehnologică 3,20 x 6,00 m

•sticlă clară, perfect plană

•se foloseşte doar pentru interior
(uşi), în goluri cu suprafaţă mică.
•la exterior în cazul tâmplăriilor mai
vechi – nu asigură o izolare termică
corespunzătoare

•Nu suportă diferenţe mari de

temperatură (maxim 30 – 40°)
2.STICLA TURNATĂ ŞI
TEXTURATĂ / AMPRENTATĂ
sticlă decorativă

•Procedeu similar + ultimul valţ are

imprimat negativul unui model
decorativ

•Nu are aceeaşi transparenţă

3.STICLA TURNATĂ ŞI
ARMATĂ

•Procedeu similar + se inserează o

reţea de armare (sârmă subţire)

Se poate asocia şi cu amprentarea

STICLĂ TURNATĂ

4. TURNARE ÎN MATRIŢE
(se poate asocia cu presarea)
blocuri din sticlă
profil turnat din sticlă / profilit
•TRATAREA DECORATIVĂ A SUPRAFEŢELOR DE STICLĂ

•EMAILARE
•Aplicarea unui strat ceramic colorat
pe una dintre feţe
•Coacerea sticlei în cuptoare
•Tratament stabil
•Necesită utilizarea unei sticle calco-
sodică cu conţinut redus de oxid de
fier (nuanţa verde alterează
nuanţele culorilor alese)
•VOPSIRE
•Aplicarea unui strat de vopsea pe
una dintre feţe
•Tratament foarte puţin stabil
•Sensibilă la umezeală / zgâriere
•Necesită utilizarea unei sticle calco-
sodică cu conţinut redus de oxid de
fier (nuanţa verde alterează
nuanţele culorilor alese)
•TRATAREA DECORATIVĂ A
SUPRAFEŢELOR DE STICLĂ

•ATACARE CU ACID
•Finisare mată
•Intensitate variabilă (grad de
opacitate) în funcţie de timpul de
expunere la acid
•TRATAREA DECORATIVĂ A
SUPRAFEŢELOR DE STICLĂ

•SABLARE (1870)
•Se aplică cu presiune agregate de
dimensiuni mici care “rup“ din
suprafaţa sticlei.
•Nisip/coajă de nucă/ granule de
sticlă/oxid de aluminiu
•Finisare mată
•Intensitate variabilă (grad de
opacitate) în funcţie de numărul de
“treceri “
•Este necesară realizarea unor
“măşti” .
•La final suprafaţa se protejează cu
o peliculă de lac care “închide”
suprafaţa sablată (poroasă)
•TRATAREA TERMICĂ A STICLEI

Tratarea termică a sticlei se face cu

scopul de a modifica (îmbunătăţirea)
anumite proprietăţi fizice ale acesteia:
•rezistenţa la şocuri mecanice
•rezistenţa la încovoiere
•rezistenţă la stres termic – suportă
diferenţe de temperatură de 200°C

•Încălzirea foilor de sticlă în cuptoare

(cca 640°C) urmată de răcirea bruscă şi
uniformă – sticlă securizată

•Spargerea se face în fragmente mici,

cu margini netăioase.
•Utilizată la interior pentru
compartimentări/ uşi
•STICLA STRATIFICATĂ
(LAMINATĂ)
Unitate vitrată compusă din cel puţin
două foi de sticlă şi o folie PVB
fixată între ele.
 •TRATAREA SUPRAFEŢELOR DE STICLĂ – ACOPERIREA CU METALE
•Acoperirea suprafeţelor de sticlă cu oxizi ai diferitelor metale cu scopul de a
îmbunătăţi anumite proprietăţi ale sticlei.
•se pot aplica pe faţa interioară sau exterioară a foii de sticlă

•DEPUNERE PIROLITICĂ •DEPUNERE MAGNETRONICĂ

•se aplică în timpul procesului de producţie a
sticlei float, pulverizându-se oxidul peste
suprafaţa încă fierbinte a sticlei.
•Moleculele de oxid sunt incluse în stratul
superficial al sticlei asigurând o rezistenţă în
timp a tratamentului
Sticle care pot asigura controlul solar sau o
comportare buna d.p.d.v. al controlului
pierderilor de căldură prin suprafeţele
vitrate.
•tratatarea sticlei se face într-o etapă
ulterioară, după încheierea procesului
de fabricaţie şi debitarea foilor.
•acoperirea se face în câmp
electrostatic amplasat în vid prin
bombardarea suprafetei de sticlă cu
atomi ai metalului respectiv .
•nu este un tratament stabil