FUNCTIONALITATEA TRANSPORTURILOR

Gradul de dezvoltare al transporturilor ilustreaza nivelul de viata materiala a unei tari.

Sub aspect social, calatoriile asigura contactele de familie, culturale, artistice si sportive la orice distanta.
Transporturile faciliteaza exercitarea activitatii profesionale dincolo de raza de domiciliu. Totodata,
transporturile au contribuit la dezvoltarea turismului. Itineraliile cuprind nu numai circuite in granite
nationale, dar si vizitarea de tari straine, uneori pe alte continente.
Pe plan economic, transportul se analizeaza ca o faza inseparabila a productiei si desfacerii de marfuri
sau de servicii (aprovizionare cu utilaje, materii prime) si distribuirea ulterioara a bunurilor pana la nivelul
consumatorilor. In relatiile internationale, cerinta schimburilor intre economii nationale implica de asemenea
organizarea corespunzatoare a transporturilor.
Tehnica transporturilor a inregistrat in ultimele doua veacuri o dezvoltare vertiginoasa.
Mijloacele de deplasare terestre, navale si aeriene s-au perfectionat constant, vitezele au crescut
considerabil, securitatea pasagerilor si marfurilor incarcate au inregistrat imbunatatiri substantiale, preturile
s-au redus in general ca efect al concurentei.

NOTIUNEA DREPTULUI TRANSPORTURILOR

Transporturile reprezinta un domeniu important al activitatii economico-sociale, prin intermediul carora

se realizeaza deplasarea in spatiu a bunurilor si persoanelor, in vederea satisfacerii nevoilor materiale si
spirituale ale societatii omenesti.
In timp, s-a impus adoptarea unor norme care sa reglementeze raporturile juridice ce se stabilesc cu
privire la organizarea transporturilor, precum si cu privire la drepturile si obligatiile participantilor la
activitatea de transport, fapt ce a determinat constituirea unei ramuri distincte a dreptului numita ramura
dreptului transporturilor. Prin dreptul transporturilor intelegem ansamblul de reglementari privitoare la
activitatea profesionala organizata de transportator cu vehicule corespunzatoare pentru a deplasa pe baze
contractuale si in conditii legale persoane si/sau bunuri.

SUBIECTELE DE DREPT

Subiectele de drept sunt pe de o parte transportatorii, denumiti carausi sau operatori, iar pe de alta parte
clientii, fie calatori persoane fizice, fie expeditori si destinatari de marfuri. Orice transport consta, in esenta,
intr-o prestare de servicii specifice executate in scopul de a deplasa de la punctul de pornire la locul de sosire
pasajeri sau anumite bunuri cu vehicule corespunzatoare, in conditii de siguranta deplina.
Activitatea astfel organizata are caracter comercial fiind organizata pentru realizarea de profit.

CADRUL LEGAL GENERAL

Dreptul transporturilor se intregeste in lipsa de norme proprii cu dreptul comun. Dreptul comun in
materia transporturilor il constituie dispozitiile cuprinse in NOUL COD CIVIL care, pe langa principiile
generale privind oricare dintre contracte, consacra un capitol special, Capitolul VIII intitulat Contractul de
Transport.
REGLEMENTARI INTERNE

Reglementarile interne in materia transporturilor sunt constituite din dispozitiile care reglementeaza toate
categoriile de transporturi, inclusiv contractele de transport cuprinse in coduri, legi, ordonante de guvern si
alte acte normative interne. Cadrul general aplicabil tuturor actelor normative specifice modurilor de
transport si activitatilor conexe acestora il constituie Ordonanta de Guvern Nr. 19/1997 privind transporturile
aprobata prin Legea 197/1998 modificata si completata ulterior.
1
 In principal, alte acte normative care reglementeaza concret modurile de transport sunt:
 Ordonanta de Guvern Nr. 27/2011 privind transporturile rutiere;
 Ordonanta de Guvern Nr. 7/2005 pentru aprobarea regulamentului de transport pe caile ferate din
Romania;
 Ordonanta de Guvern Nr. 116/1998 privind instituirea regimului special pentru activitatea de
transport maritim si international aprobata si modificata prin Legea 231/2004, precum si
regulamentul de aplicare aprobat prin Hotararea de Guvern 302/1999;
 Ordonanta de Guvern Nr. 29/1997 privind codul aerian aprobata prin Legea 130/2000 modificata si
completata ulterior.

REGLEMENTARI INTERNATIONALE

Reglementarile internationale in materia transporturilor le reprezinta conventiile internationale la care

Romania este parte. De-a lungul timpului Romania a incheiat o serie de conventii multilaterale sub auspiciile
ONU, UNCITRAL sau alte organizatii mondiale privind transporturile rutiere, feroviare, maritime, fluviale
sau aeriene, dar si numeroase conventii sau acorduri bilaterale in fiecare dintre domeniile de transporturi
aratate.

Exemplu. Conventia de la Berna care a fost ratificata si de Romania intregita prin trei anexe:
 Prima anexa: Conventia Generala cu privire la transporturile internationale feroviare;
 A doua anexa: Regulile uniforme privind transportul feroviar de calatori si bagaje;
 A treia anexa: Regulile uniforme cu privire la transportul international feroviar de marfuri.
Exemplu. Aderarea Romaniei la Acordul cu privire la transporturile internationale de produse perisabile
si cu privire la mijloacele de transport speciale care trebuie folosite pentru aceste transporturi.
Exemplu. Acordul dintre Guvernul Romaniei si Guvernul Republicii San Marino privind transporturile
rutiere internationale.
Exemplu. Acordul de cooperare dintre Guvernul Romaniei si Guvernul Republicii Ungare in domeniul
transporturilor militare semnat la Oradea pe 20 decembrie 1997. Autoritatile competente in domeniul
transporturilor

AUTORITATILE COMPETENTE IN DOMENIUL TRANSPORTURILOR

Transporturile de persoane si de marfuri se desfasoara sub indrumarea si controlul unor institutii

specializate, care functioneaza atat la nivel national, cat si la nivel international.
In tara noastra, Ministerul Transporturilor este organul de specialitate al Administratiei Publice Centrale,
cu personalitate juridica, atat in subordinea Guvernului, care, potrivit dispozitiilor legale, stabileste politica
in domeniul transporturilor.
La nivel national, elaboreaza strategia si reglementarile specifice de dezvoltare si de armonizare a
activitatilor de transport, in cadrul politicii generale a Guvernului, si indeplineste rolul de autoritate de stat in
domeniul transporturilor, cu exceptia infrastructurii de transport rutier data in competenta altei autoritati,
potrivit legii.
De asemenea, Ministerul Transporturilor este autoritatea publica centrala responsabila cu implementarea
politicilor de transport adoptate la nivelul UE.
Pe plan local, exista mai multe structuri administrative specializate in raport de felul transporturilor pe care
le coordoneaza. Astfel, avem, de exemplu, regiile autonome ale aeroporturilor, capitaniile de porturi
maritime si fluviale, administratii ale porturilor si canalelor navigabile.
Pe plan international, au fost infiintate institutii interguvernamentale cu vocatie universala cum ar fi:
organizatia pentru transporturi internationale feroviare, organizatia aviatiei civile internationale, organizatia
maritima consultativa interguvernamentala etc.
2
 SISTEMUL NATIONAL DE TRANSPORT

Sistemul national de transport, potrivit ONG 19/1997, are caracter strategic si constituie parte integranta a
sistemului economic si social. Acesta cuprinde urmatoarele moduri de transporturi:
 transportul rutier;
 transportul feroviar;
 transportul naval;
 trasportul aerian;
 transportul multimodal sau combinat (art 5 alin 1).
Fiecare mod de transport are in compunere o infrastructura de transport, mijloace de transport, operatorii
de transport si operatorii activitatilor conexe transportului, precum si sisteme de management al traficului si
sisteme de pozitionare si navigatie, dupa caz.
Viziunea sistemica aratata face posibil ca reteua nationala de transport sa aiba ca obiective majore
asigurarea asupra starii persoanelor si a marfurilor intre toate localitatile tarii, precum si conectarea
infrastructurilor de transport la principalele infrastructuri de transport international.
Infrastructurile de transport, respectiv caile de comunicatie rutiere, feroviare, navale si aeriere sunt destine
desfasurarii activitatilor de transport, activitatilor conexe transporturilor si, impreuna cu sistemele de
management al traficului si sistemele de pozitionare si navigatie, formeaza retele de transport care pot fi de
interes national sau de interes european sau interes international.
Mijloacele de transport, denumite si vehicule, sunt mijloace mobile, cu sau fara propulsie, amenajate
pentru transportul de persoane sau de bunuri, destinate sa se deplaseze pe o cale de comunicatie rutiera,
feroviara, navala sau aeriana.
Operatorii de transport, numiti transportatori, sunt persoane fizice sau juridice autorizate sa efectueze
transporturi interne sau internationale de persoane sau de bunuri in interes public sau in inters propriu, cu
mijloace de transport detinute in proprietate sau cu contract de inchiriere sau leaving.
Operatorii de transport pot fi cetateni romani sau straini si au acces egal si nediscriminatoriu la
infrastructura de transport, deschisa accesului public.
Operatorii activitatilor conexe transporturilor sunt persoane fizice sau juridice care indeplinesc activitatile
ce se desfasoara in legatura cu transportul sau in timpul acestuia.
Utilizatorii sunt in transporturile de persoane calatorii sau pasagerii, iar in transporturile de bunuri
expeditorii bunurilor. Au acces egal la infrastructura de transport deschisa accesului public si pot alege liber
modul de transport pentru deplasare.
Sistemele de management al traficului si sistemele de pozitionare si navigatie cuprind instalatiile tehnice si
sistemele de informatii si telecomunicatii necesare asigurarii unei operari armonioase a retelelor de transport
si a gestionarii eficiente a traficului.

CLASIFICAREA TRANSPORTURILOR

Transporturile pot fi clasificate dupa mai multe criterii:

A. Dupa obiectul lor:

 transporturi de persoane;
 transporturi de bunuri.

B. In raport de mijloacele de transport folosite:

 transporturi rutiere (auto);

3
  feroviare;
 navale (maritime sau fluviale);
 aeriene (aeronave);
 combinate (cale ferata, auto si auto-naval).

C. In raport de caile de transport utilizate:

 transporturi terestre - fac parte cele feroviare si rutiere;
 transporturi pe apa - fac parte cele maritime, fluviale;
 transporturi pe rauri si canale navigabile;
 transporturi pe lacuri navigabile;
 transporturi aeriene.

D. Dupa cum intirenariu parcurs este in interiorul sau in afara granitelor statului:
 transporturi interne;
 transporturi internationale.
Transportul este intern atunci cand itinerariul parcurs nu depaseste teritoriul national a unui stat si
transportul devine international atunci cand punctul de plecare este situat intr-un stat si locul de destinatie se
gaseste in alt stat.

E. Dupa cum transportul se executa cu un singur mijloc de transport sau succesiv cu mai multe mijloace de
transport:
 transport cu un singur mijloc de transport sau unimodal;
 transport cutrafic combinat - atunci cand transportul se executa succesiv cu doua sau mai multe
mijloace de transport de catre doi sau mai multi carausi in baza unui singur contract de transport.

F. In raport de limitele teritoriale in care se realizeaza transportul in trafic combinat acest trafic se imparte in
trafic combinat intern si trafic combinat international.

G. In raport de programarea transporturilor:

 transporturi cu periodicitate regulata - adica se desfasoara pe trasee, distante si in zile ale saptamanii
prestabilite. Orele de plecare, de stationare pe parcurs si de sosire sunt fixate dinainte cu valabilitate
anuala sau sezoniera;
 transporturi ocazionale - adica au loc pe itinerarii, la data si in conditiile negociate de la caz la caz de
transportator cu utilizatorul interesat.

H. Din punct de vedere juridic (in functie de scopul sau interesul urmarit):
 transporturi publice;
 transporturi in interes propriu.

Transporturile publice sunt organizate de agenti economici, specializati si puse fara discriminare la
dispozitia clientelei, formate din calatori sau expeditori de bunuri. In toate cauzurile, se incheie intre acestia
si operator contracte comerciale. Utilizatorul plateste pretul tarifar sau, in mod exceptional, in echivalent, in
natura ori servicii de alt gen.
Transportatorii executa deplasarile ca o profesie obisnuita, li se cere sa indeplineasca conditiile legale de
pregatire si dotare tehnica si sa fi obtinut licentele administrative corespunzatoare. Ei pot fi persoane fizice
(comercianti) sau societati.

4
 In conformitate cu art. 3 din Codul Civil, coroborat cu art. 8 alin. 1 din Legea nr. 71/2011 pentru punerea
in aplicare a Codului Civil, sunt comercianti aceia care desfasoara o activitate economica, fac fapte de
comert ca o profesiune obisnuita.
Transporturi in interes propriu: se definesc ca activitati specifice, fundamentul de drept care le
individualizeaza difera prin natura sa de contractul comercial.
Deosebim urmatoarele modalitati de deplasare in interes propriu a persoanelor sau a bunurilor:
a) transporturi de serviciu in interes propriu: sunt organizate de institutii sau unitati economice cu
autovehicule care le apartin, pentru satisfacerea nevoilor de deplasare inirente indeplinirii muncii specifice.
Transporturile se pot derula cu periodicitate regulata sau ocazionala. Parcurgerea traseului este efectuata nu
in temeiul unui contract comercial de transport, incheiat cu institutia in cauza, ci in baza contractului de
munca, reprezentand un avantaj accesoriu de care beneficiaza salariatul. Daca in timpul deplasarii acesta
sufera o vatamare corporala, datorita, de exemplu, a unei coliziuni va beneficia de regimul accidentelor de
munca in conformitate cu prevederile art. 30 din Legea nr. 311/2006 a securitatii si sanatatii in munca.
Transporturile de marfuri executate in interes propriu cu autovehicule din dotare asigura nevoile materiale
(de aprovizionare, de distributie) ale institutiei in cauza. Deplasarea are loc in baza ordinului de serviciu dat
conducatorului auto. Se exclude si in acest caz un contract de transport comercial, deoarece institutia detine
concomitent dubla calitate si anume de transportatori si de beneficiar al serviciului prestat.

b) transportul familial: care are ca obiect deplasarea sotiei, copiilor, parintilor etc. sau a unor bunuri ce
apartin acestora de catre conducatorul auto. In definirea acestui serviciu exclude orice raport contractual
intre prestatorul de serviciu si beneficiar. Fundamentul juridic este de sorginte legala, izvorand din
obligatiile de rudenie, care impun acordarea de sprijin si ajutor membrilor familiei.

c) transportul benevol cu titlu gratuit al unui tert: consta intr-o deplasare indeplinita cu propriul autovehicul
de catre transportator in favoarea unui beneficiar pe care intelege sa-l serveasca in mod dezinteresat la
cererea acestuia.
Opozitia dintre transporturile publice si cele in interes propriu prezinta relevanta si pentru faptul ca li se
aplica regimuri juridice diferite. Prima categorie intra in sfera dreptului transporturilor, iar a doua categorie
este supusa unui regim extracomercial si nu intra in aceeasi sfera. Indiferent de felul lor, toate categoriile de
transport formeaza un tot unitar, fiind coordonate de Ministerul Transporturilor.

PRINCIPIILE COMUNE APLICABILE TUTUROR CATEGORIILOR DE TRANSPORT

Fiecare categorie de transport are un specific, anumite particularitati determinate de caracterul propriu al
caii si al mijlocului de transport utilizat care impun reglementari distincte, dar in acelasi timp toate
categoriile de transport au acelasi obiect al activitatii, ceea ce imprima anumite principii si reglementari
comune, aplicabile intregii activitati de transport.
1. Intreaga activitate de transport se desfasoara pe baza contractului de transport incheiat intre
transportator si expeditor sau calator. Prin intermediul contractului de transport, se stabileste raportul juridic
intre parti.
2. Programarea transporturilor si incheierea contractului de transport urmaresc folosirea integrala, rationala
si eficienta a mijloacelor de transport. Unitatile de transport trebuie sa cunoasca din timp solicitarile de
transport ale agentilor economici pentru a proceda la programarea anticipata a mijloacelor de care dispun.
3. Contractul de transport are misiunea de a stabili cu exactitate obligatiile expeditorilor, transportatorilor
si destinatarilor, constituind in acelasi timp temeiul raspunderii in cazul neindeplinirii sau indeplinirii
necorespunzatoare a acestor obligatii.
4. Executarea transporturilor are intotdeauna un caracter oneros. Prin tarifele aplicabile in cadrul fiecarei
categorii de transport sunt stabilite, de regula, prin norme cu caracter imperativ cuantumul taxei de
transport.

5
 5. Pentru ca expeditorii, transportatorii si destinatarii sa-si indeplineasca intocmai obligatiile care le revin,
prin lege, se instituie raspunderea lor patrimoniala prin plata de penalitati, despagubiri etc.

CONTRACTUL DE TRANSPORT (art. 1955-2008 NCC)

Natura juridica a contractului de transport:

Prin contractul de transport intelegem conventia prin care o parte, carausul profesionist, se obliga in
schimbul unei remuneratii sa efectueze o deplasare de persoane sau bunuri pe o anumita distanta, cu un
vehicul corespunzator la timpul si locul convenite.
Carausul se angajeaza, in principal, ca prin activitatea pe care o desfasoara, sa stramute persoane sau
obiecte de la locul de pornire la locul de destinatie. Aceasta reprezinta prestatia de baza in cadrul executarii
contractului.
Astfel, peratiunea se clasifica in functie de sarcina principala ce incuba carausului (stramutarea de
persoane sau bunuri in categoria contractelor de prestari servicii).

Caracteristici comune sau caracterele juridice ale contractului de transport:

Transportul, fiind o specie a prestarilor de servicii, prezinta unele caracteristici comune intregului gen din
care face parte. Prestatorul de servicii se bucura de independenta juridica fata de cealalta parte contractanta.
El nu este prepusul clientului, ci executa obligatiile asumate potrivit cum intelege sa-si organizeze propria
activitate, dar respectand obiectivele ce decurg din contractul incheiat.
Prestatorul de servicii aduce la indeplinire contractul incheiat pe propriul sau risc. Consecintele
neexecutarii il privesc in masura in care nu poate sa invoce in favoarea sa, un fapt exonerator de raspundere
precum forta majora.
Contractul de transport este un contract sinalagmatic, deoarece chiar de la incheierea lui, in mod valabil,
da nastere si la obligatii reciproce si interdependente in sarcina ambelor parti: carausul de obliga sa
transporte dintr-un loc in altul, iar expeditorul sau are obligatia sa plateasca pentru transport.
Contractul de transport este prin esenta sa un contract cu titlu oneros, deoarece fiecare parte urmareste sa
obtina un folos, un echivalent, o contraprestatie in schimbul obligatiei asumate. Astfel, expeditorul
urmareste deplasarea marfurilor catre destinatarul desemnat in contract, iar carausul vrea sa primeasca pretul
convenit ca un contraechivalent al prestatiei asumate.
Contractul de transport este comunicativ, deoarece partile cunosc intinderea obligatiilor reciproce pe care
si le asuma chiar in momentul incheierii contractului si pot aprecia valoarea acestor prestatii ca fiind
echivalente.
Tarifele pe baza carora se stabileste prestul transportului, fiind aprobate, de regula, prin acte normative cu
caracter imperativ. Acestea sunt obligatorii pentru toti participantii la activitatea de transport.
Contractul de transport de persoane este un contract, in principiu, consensual, deoarece el se incheie
valabil prin simplul consimtamant al partilor. Dovada incheierii lui se face printr-un inscris (biletul sau
legitimatia de calatorie).
Contractul de transport de bunuri este tot un contract consensual. Numai o gresita interpretare sau
intelegere a faptului predarii lucrului a putut determina pe unii autori sa considere contractul de transport un
contract real. Predarea materiala a lucrului este necesara pentru a da posibilitatea carausului sa efectueze
transportul, dar nicidecum nu intra in formarea contractului ca element constitutiv. Acest contract se
perspecteaza prin simplul consimtamant al partilor indiferent daca odata cu incheierea lui a avut sau nu loc
si predarea lucrului.

6
 Caracteristici proprii contractului de transport:
Acestea sunt:
 o activitate constand in deplasarea de persoane sau marfuri - transportul consta in deplasarea in
spatiu a unor persoane sau marfuri. Orice transport implica parcurgerea unui itinerar prestabilit, fie
prin tarife publice, fie prin intelegerea partilor.
 exercitarea activitatii de caraus ca profesie de sine statatoare - profesionalismul este retinut ca factor
esential in definirea contractului de transport. Profesionalismul presupune cu necesitate
repetabilitatea obisnuita a deplasarii de persoane sau marfuri efectuate de intreprinderea in cauza. In
aceste conditii, transportul dobandeste natura comerciala prin savarsirea constanta a actelor de
comert.
 conducerea tehnica si comerciala a operatiunii - gestiunea comerciala are ca obiect principal
selectarea si instruirea personalului de specialitate, dotarea intreprinderii cu parcul mijloacelor de
transport, aprovizionare cu combustibil. Gestiunea tehnica priveste elaborarea si aplicarea corecta a
normativelor pentru parcursul feroviar, rutier, naval sau aerian, verificarea si garantarea bunei stari
de functionare a mijlocului de transport inainte de inceperea calatoriei. Transportatorul exercita
gestiunea comerciala si tehnica din proprie initiativa, sub autoritate personala si pe raspunderea sa.
 autonomia contractului de transport fata de contractele corelative - autonomia trebuie inteleasa in
sens dublu. Primul ar fi acela ca raporturile nascute din contractul de transport sunt independente de
raporturile existente intre expeditor si beneficiar si au la baza un alt contract (de furnizare, de
vanzare-cumparare), raporturi ce nu-i sunt opozabile carausului. Un alt sens este acela ca reprezinta o
institutie juridica cu caractere specifice care il deosebesc de celelalte contracte civile sau comerciale.

!!! Nu orice deplasare de lucruri dintr-un loc in altul formeaza obiectul unui contract de transport,
ci numai atunci cand transportul lucrurilor se face pe baza obligatiei asumate de caraus si pe care le-a
luat in primire la locul de incarcare si le va preda la locul de destinatie.

Participantii la contractul de transport:

In materie de transporturi, subiectele de drept care detin calitatea de parti contractante difera in raport de
felul transporturilor.
Astfel, in transportul de persoane contractul se incheie si se executa intre caraus si calator.
In cel de marfuri incheierea contractului de transport are loc intre expeditor si caraus, insa, la destinatie
de cele mai multe ori eliberarea incarcaturii intervine fata de o terta persoana care o ia in primire.
In transporturi, la fel ca si in alte contracte, partile pot actiona in nume propriu, dar si prin reprezentant
(mandatar sau comisionar).

Carausul: principalul subiect de drept al contractului de transport este intreprinderea care se angajeaza sa
efectueze deplasarea de persoane sau bunuri. Aceasta obligatie reprezinta prestatia caracteristica in materie.
Carausul este definit in literatura de specialitate ca fiind persoana care isi ia insarcinarea in mod oarecare
sa transporte sau sa faca a se transporta un obiect oarecare.
Desi se refera numai la transporturi de bunuri, definitia poate fi existinsa si la transportul de persoane.
Definitia data foloseste denumirea de caraus in doua sensuri diferite. Primul se are in vedere situatia
intreprinderii care prin contractul de transport isi asuma obligatia de a executa deplasarea de persoane ori
stramutarea de bunuri in nume propriu si cu mijloace de transport din dotatie. In al doilea sens calitatea de
caraus se atribuie si intreprinderii care face sa se transporte bunuri sau persoane, adica intreprinderea se
insarcineaza numai sa faca sa se transporte un obiect oarecare. In aceasta situatie se considera ca se are in
vedere incheierea unui contract de catre caraus in scopul unei deplasari internationale, el angajandu-se sa
faca sa se transporte bunurile sau persoanele in temeiul contractului initial.

7
 Carausul trebuie sa aibe calitatea de comerciant. In conceptia codului civil este comerciant profesionistul
(persoana fizica sau juridica) care exploateaza in conditiile legii o intreprindere economica.

Calatorul: in orice transport de persoane co-contractantul carausului este calatorul sau pasajerul care
poate fi orice persoana, indiferent de calitatea sa, intrucat numai prestatorul de servicii este necesar sa aibe
calitatea de comerciant.

Expeditorul: in contractele care au ca obiect stramutarea de marfuri co-contractantul carausului este

expeditorul denumit si incarcator sau predator. Poate fi orice persoana fizica sau persoana juridica cu
indeplinirea conditiilor prevazute de lege (capacitate, statut etc.).

Incheierea contractului de transport:

Conditiile de fond
Conditiile esentiale pentru validitatea contractului de transport, atat de persoane, cat si de marfuri sunt
cele prevazute de art. 1179 Cod Civil, adica: capacitatea de a contracta, consimtamantul partilor, un obiect
determinat si licit si o cauza licita si morala

Capacitatea de a contracta
Pentru a incheia un contract de transport valabil, partile trebuie sa aiba capacitatea de exercitiu deplina,
adica sa poata sa isi exercite drepturile si sa isi asume obligatii prin acte juridice inchiate in nume propiu.
In plus, transportatorului i se cere sa aiba capacitatea de a fi comerciant, adica sa aiba ca obiect de
activitate transportul. In cazul nostru si dreptul de a desfasura o asemenea activitate care se naste in
momentul obtinerii autorizatiei administrative corespunzatoare (art. 207 Cod Civil).
In transportul de persoane, capacitatea calatorului este in general nesemnificativa, deoarece frecvent copii
sub 18 ani folosesc mijloace urbane de transport in comun.

Consimtamantul partilor
Pentru a fi valabil consimtamantul, trebuie sa indeplineasca conditiile prevazute de dispozitiile legale,
adica:
 sa emana de la o persoana cu discernamant
 sa fie dat cu intentia de a produce efecte juridice
 sa fie exteriorizat
 sa nu fie alterat de un viciu
In materie de transport, atat oferta transportatorului, cat si acceptarea contractantului prezinta unele
particularitati.
Carausul, indeplinind un serviciu de interes general, se afla in stare de oferta permanenta fata de public.
Clientela recurge pe baza unei asemenea oferte la prestatiile carausului.
Acceptarea pe care o exprima calatorul sau expeditorul consta practic intr-o simpla adeziune.
Pretul contractului de cele mai multe ori nu este negociabil in afara de cazul tranportului ocazional.
Tarifele carausului aduse la cunostinta publicului sunt obligatorii.

Obiectul contractului
Trebuie sa fie determinat si licit, acesta consta in operatiunea juridica la care se angajeaza partile in cauza
si este supus dispozitiilor de drept comun (art. 1225-1234 Cod Civil).
Concret, obiectul contractului de transport consta in prestatiile pentru unitatea de transport, de a
transporta marfa, bagaje sau calatori, iar pentru expeditor sau calator, de a plati taxa de transport.
Prin urmare, obiectul contractului este determinat.

8
 Caracterul licit sau ilicit al contractului rezulta din substanta incarcaturii, fiind interzise la transport
marfuri periculoase, de exempu explozive sau marfuri toxice.
De asemenea, prestatia carausului trebuie sa fie posibila, excluzandu-se de regula obiectele agabaritice
ptr care acesta nu are mijloace corespunzatoare de deplasare.

Cauza
Reprezinta motivul care determina fiecare parte sa incheie contractul si este reglementata de art. 1235-
1239 Cod Civil.
Cauza trebuie sa existe sa fie licita, adica sa nu fie contrara legii si ordinii publice, adica sa nu fie
contrara bunelor moravuri. Nu prezinta particularitati la contractul de transport.

Conditii de forma
Contractul de transport se incheie de regula prin simplul acord de vointa al partilor, insa dovada incheierii
lui se face printr-un inscris - scrisoare de trasura, bilet, legitimatie de calatorie, etc.
Prin urmare, nu se cer forme solemne, iar forma scrisa a contractului este ceruta ad probationem in sensul
ca faciliteaza proba raporturilor juridice dintre parti.

Denumirea documentului de transport

In transporturile de marfuri este denumita scrisaore de trasura, in transport maritim conosament, in
navigatia maritima contract de navosire, in transporturile de persoane legitimatie de calatorie, bilet sau
abonament.

Cuprinsul documentului de transport

Mentiunile pe care trebuie sa le cuprinda documentul de transport sunt specificate in art. 1961 alin. 2 Cod
Civil, textul avand in vedere contractul de transport de bunuri.
Potrivit dispozitiilor legale, documentul de transport marfuri poate contine pe langa clauze obligatorii si
clauze facultative, partile putand conveni sa introduca si alte mentiuni in document.
Clauzele obligatorii ale documentului de transport de marfuri:
1. Datarea documentului; data contractului determina ziua incheierii contractului si momentul de cand
incepe executarea obligatiilor asumate
2. Locul luarii in primire a marfii; este important sa fie consemnat in document locul de la care
transportatorul trebuie sa ridice marfurile care urmeaza sa fie stramutate adica denumirea statiei de
predare
3. Natura documentului de transport; trebuie aratat daca acesta este la ordin sau la purtator intrucat
propietatea bunurilor transportate se transfera prin efectul transmiterii acestui document. Documentul
al ordin se caracterizeaza prin modul specific in care opereaza transmiterea drepturilor catre terte
persoane, transferul se realizeaza prin gir acesta consta intr-o mentiune trasnlativa de drepturi
inserate de posesor pe document cu precizarea numelui dobanditorului. Documentul la purtator este
transferabil catre terte perosane prin simpla predare materiala transferul are loc prin remiterea
inscrisului de catre posesorul legitim unei presoane diferite care devine astfel titular al drepturilor
mentionate in context. In lipsa mentiunii orcarui nume posesorul isi exercita dreptul fara sa fie nevoit
sa isi dovedeasca apartenenta sa fara sa trebuiasca sa se identifice ca detinator legitim al
documentului.

Identificarea partilor
Dispozitiile legale impun sa se precizeze in document identitatea expeditorului, a transportatorului a
destinatarului si dupa caz a persoanei care trebuie sa plateasca transportul precum si adresele acestora. In
cazul persoanei fizice se va consemna numele si domiciliul sau resedinta, iar in cazul persoanei juridice
firma si sediul.

9
 De asemenea, se va consemna numarul de telefon, telex sau fax.
Mentiunile cu privire la destinatar nu se fac in cazul documentul de transport la purtator.

Identificarea bunurilor transportate

In acest sens trebuie descrisa incarcatura:
 pentru obiectele ut singuli (la bucata) trebuie sa se precizeze natura, greutatea, masura sau numarul
lucrurilor de transportat
 daca marfurile sunt in lazi sau pachete trebuie specificate calitatea acestora, numarul si sigilile sau
marcile aplicate pe acestea; de asemenea trebuie precizat si natura obiectelor, adica daca sunt fragile
sau nu
 lucrurile pretioase, bani si titluri comerciale trimise in colete trebuie individualizate de catre
expeditor aratand nu numai felul lor ci si valoarea exacta

Locul de destinatie si durata transportului

Ambele mentiuni trebuie consemnate in documentul de transport.
Pe langa locul de destinatie, se precizeaza si itinerariul sau cel putin anumite localitati mai importante de
pe parcurs.
In ceea ce priveste durata transportului, daca s-a omis sa fie mentionata in document in doctrina s-a
stabilit ca in aceasta situatie se presupune ca partile au hotarat drept termen timpul necesar efectuarii unui
astfel de transport (clauza contractuala tacita).
In vederea determinarii acestuia se tine seama de practicile statornicite intre parti, de uzantele aplicabile
la locul de plecare iar in lipsa acestora se stabileste potrivit imprejurarilor.
Termenul de executare al contractului de transport incepe sa curga de la data si ora cand lucru a fost
predat carausului de catre expeditor.
In transportul feroviar se cere in plus sa se precizeze daca deplasare urmeaza sa fie efectuata cu viteza
mare sau mica.

Plata pretului
Trebuie sa fie mentionata fiind o obligatie esentiala.

Semanturile
Documentul de transport trebuie sa fie semnat de ambele parti: expeditor si caraus, iar in cazul
documentului la ordin sau la purtator trebuie semnat obligatoriu de caraus.
Conform dispozitiilor legale ( art 1961 alin 3), expeditorul raspunde fata de transportator ptr prejudiciile
cauzate de un viciu propriu al bunului sau de orice omisiune, insuficienta ori inexactitate a mentiunilor din
documentul de transport sau daca este cazul din documentele suplimentare.
Transportatorul ramane raspunzator fata de terti pentru prejudiciile rezultate dintr-o astfel de cauza avand
drept de regres impotriva expeditorului.

Clauzele facultive ale documentului de transport de marfuri

Documentul de transport poate cuprinde potrivit legii si alte clauze asupra carora partile s-au inteles:
 clauza penala este cea prin care se stabileste cuantumul depagubirilor datorate de caraus in caz de
intarziere in executarea deplasarii convenite sau cel putin criterii pentru calcularea daunelor
 documentele care insotesc transportul pot fi enumerate cum sunt de exemplu cele vamale, sanitare,
de asigurari, fiscale, etc.
Asa cum s-a aratat, clauzele facultative sunt lasate la aprecierea libera a partilor, iar lipsa lor nu
influenteaza validitatea contractului de transport.
Clauzele obligatorii sunt necesare dar dispozitiile legale in aceasta materie nu au caracter imperativ si
prin urmare lipsa acestora nu este lovita cu nulitatea.
10
 Continutul clauzelor poate fi stabilit in administrarea de dovezi care sa ateste intentia partilor fiind
admisibila orice proba in materie comerciala inclusiv martori.
O exceptie de la cele mentionate priveste nedeterminarea obiectului contractului, convenirea unui obiect
determinat sau determinabil constituie o conditie de valabilitate, iar sanctiunea nerespectarii acestei dorinte
consta in nulitatea actului juridic.

Functiile juridice ale documentului de transport:

Functia probatorie a documentului de transport:

Documentul de transport constituie principalul instrument probator pentru parti, in sensul ca:
 atesta existenta contractului de transport;
 face proba obligatiilor asumata de transportator fata de cealalta parte contractanta;
 certifica in transportul de marfuri preluarea marfii in posesia si custodia transportatorului, angajandu-
i raspunderea corespunzatoare.
Din faptul ca documentul de transport are putere de titlu ad probationem si nu ad validitatem decurg doua
consecinte:
1. Existenta contractului poate fi stabilita in lipsa de inscris corespunzator prin orice mijloc de proba.
Proba existentei contractului de transport trebuie sa fie pertinenta si convingatoare spre a fi luata in
considerare de catre instanta sesizata. S-a apreciat ca factura nu atesta prin ea insasi incheierea
contractului de transport, fiind un inscris eliberat de furnizor si destinat sa produca efecte numai intre
acesta si cumparator in cadrul contractului de vanzare ce ii leaga. Prin obiectul ei juridic factura
priveste livrarea marfii, nu si contractul de transport. In plus, ea este un lucru convenit intre unii
(vanzatorul si cumparatorul marfii) si nu poate fi opusa transportatorului care detine pozitia de tert
fata de raporturile dintre vanzator si cumparator.
2. Calitatea documentului de transport de a fi titlu ad probationem convera mentiunile pe care le
cuprinde, o valoare doveditoare, credibila numai pana la proba contrara. Aceasta poate fi solicitata si
administrata de partea contractanta care ii contesta continutul documentului de transport invocat
impotriva sa. Totusi, posibilitatea contra probei dispare fata de mentiunile consemnate sub semnatura
de ambele parti sau in cazul declaratiilor facute de expeditor si confirmate de transportator.

Functia calauzitoare:
Documentul serveste ca indreptar transportatorului in executarea obligatiei de deplasare la care s-a
angajat.
In transportul de marfuri, pe langa mentiunile uzuale (itinerar, destinatie) pot fi specificate si clauze
aditionale cum ar fi eventuale transbordari necesare pe parcurs.
Clauzele aditionale mai contin instructiuni de expediere, afara numai daca partile au convenit ca
expeditorul marfii sa le comunice transportatorului ulterior prin act separat.
Mentiunile specifice cu caracter calauzitor sunt necesare in cazul transportului mixt, care se executa cu
vehicule diferite sau in transporturile succesive cu traseu desfasurat pe teritoriul mai multor state ori de cate
ori sunt aduse la indeplinire in temeiul unui document de transport unic.

Functia de legitimare a documentului de transport:

Posesorul documentului de transport are calitatea de titular al drepturilor izvorate din contractul de
transport si pe care le poate exercita, opunandu-le valabil transportatorului spre al obliga sa-si indeplineasca
obligatiile asumate.
Astfel, calatorul este indreptatit sa pretinda efectuarea deplasarii convenite la data stabilita si cu mijlocul
de transport corespunzator in conditii de perfecta securitate tehnica. In caz contrar, are dreptul sa obtina
despagubiri.

11
 In transportul de marfuri, calitatea de titular apartine initial expeditorului, ea trecand asupra destinatarului
in principiu din momentul in care documentul de transport ii parvine, ajungand in mod justificat in posesia
sa. Titularul astfel indentificat poate, printre altele, sa dispuna schimbarea itinerarului prestabilit, prin
contraordin dat pe parcurs transportatorului, suportand desigur diferenta de cheltuieli pe care prilejuieste.
In plus, destinatarul are dreptul, in temeiul documentului de transport, sa ceara la punctul de sosire sa i se
elibereze lucrurile transportate.
In raporturile contencioase, documentul de transport titularizeaza persoana indreptatita sa actioneze in
justitie sau in arbitraj comercial pe transportator si sa-i angajeze responsabilitatea contractuala.

Obligatiile izvorate din contractul de transport:

Caracteristici generale:
Obligatiile pe care partile si le asuma prin contractul de transport difera in functie de particularitatile
fiecarei deplasari.
Transportul de persoane se efectueaza in conditii ce se deosebesc substantial fata de stramutarea
lucrurilor. Deplasarea bunurilor prezinta un grad sporit de complexitate, iar gama de obligatii
corespunzatoare este vadit mai larga, motiv pentru care sunt examinate in cadrul contractului tip de
transport.
Derularea contractului de transport de marfuri parcurge 3 etape distincte, prima la locul de pornire,
urmatoarea de-a lungul itinerariului si ultima la destinatie, partilor revenindu-le obligatii diferite in cursul
fiecarei etape.
Astfel vom avea:
1. Obligatiile partilor la punctul de pornire si aici ne vom referi la obligatiile expeditorului si ale
transportatorului.
2. Obligatiile partilor in cursul deplasarii marfii. In aceasta etapa, din punct de vedere al obligatiei de
deplasare al marfurilor deosebind 3 categorii de transporturi:
 cele efectuate in conditii de la inceput convenite unde ne vom referi la obligatiile expeditorului si
ale transportatorului
 cele care sufera devieri de la itinerariul initial din vointa expresa a expeditorului. In acest caz are
loc o modificare a contractului de transport prin vointa unilaterala a expeditorului, exprimata
printr-un act juridic numit contraordin.
 cele perturbate de imprejurari de forta majora numite si transporturi deficitare, avand ca efecte
intarzierea executarii obligatiilor transportatorului sau imposibilitatea definitiva de a le aduce la
indeplinire.
3. Obligatiile partilor la destinatie unde ne vom referi la obligatiile transportatorului si ale
destinatarului.

Obligatiile partilor la punctul de pornire:

Obligatiile expeditorului:
1. Alegerea mijlocului de transport;
2. Predarea marfii;
3. Incarcarea acesteia;
4. Colaborarea la intocmirea documentului de transport;
5. Plata pretului aferent.
In principiu, obligatia de a expedia marfurile cade in sarcina furnizorului sau a comisionarului sau.

Alegerea mijlocului de transport:

12
 Alegerea mijlocului de transport depinde de felul marfii care urmeaza sa fie transportata (ex. daca
produsul este alterabil, se transporta in vagoane frigorifice).
Inainte de a proceda la incalcare, expeditorul trebuie sa verifice daca mijlocul de transport corespunde
efectuarii in bune conditii a transportului spre a evita alterarea, degradarea, sustragerea, scurgerea sau
pierderea marfurilor si daca mijlocul de transport indeplineste functiile tehnice functionale.
Verificare efectuata de expeditor priveste defectele aparente pe care le prezinta vehiculul.
Daca exista neajunsuri sau defectiuni ale mijlocului de transport ele trebuie aduse la cunostinta
transportatorului, iar daca acesta mentine mijlocul de transport este necesar a se face mentiune pe
documentul de transport, aratandu-se si obligatiile expeditorului.
Efectul juridic al acestor mentiuni consta in angajarea raspunderii transportatorului.

Predarea marfii in vederea transportului:

Obligatia expeditorului de a preda marfa, trebuie sa fie executata la locul convenit, la termenul fixat, cu
respectarea conditiilor uzuale privind determinarea cantitativa si ambalarea obiectului transportului.
Locul difera in functie de felul transportului. Daca deplasarea se face cu autocamionul, predarea, de
regula, se face la locul fabricii.
La transporturile feroviare predarea se face in statia cailor ferate, iar in transporturile maritime sau
navale, de regula, la chei, de-a lungul navei.
Ziua, eventual ora, precizate in contract trebuie respectate cu strictete. Orice intarziere se penalizeaza.
Cantitatea marfii trebuie stabilita de expeditor si declarata transportatorului pentru alegerea mijlocului de
transport si pentru calcularea taxelor aferente. In acest scop, este necesar sa se arate greutatea, volumul,
metrajul, numarul de bucati si, dupa caz, tipul sau varietatea si orice alte elemente semnificative.
Transportatorul are obligatia sa verifice daca elementele de determinare cantitativa au fost inscrise in
documentul de transport.
In plus, se mai ia in calcul cantarul folosit, sistemul de cantarire, precum si alte elemente care ar influenta
greutatea: starea uscata sau umeda a marfii, conditiile atmosferice, cat si persoana care a facut cantarirea.

Ambalarea:
Incarcatura va fi prezentata intr-un ambalaj care trebuie sa fie potrivit din toate punctele de vedere incat
marfa sa poata suporta stramutarea fara deteriorari, degradari sau pierderi.
Furnizorul trebuie sa aplice pe fiecare ambalaj o eticheta speciala cu urmatoarele mentiuni: denumirea,
calitatea, cantitatea marfii, numele persoanei care a facut numărătoarea sau cantarirea si ambalarea.
Nerespectarea obligatiilor mentionate indreptateste pe transportator sa refuze primirea mărfii in vederea
transportului.

Incarcarea marfii in mijlocul de transport:

Aceasta obligatie cade, in principiu, in sarcina expeditorului si cuprinde urmatoarele etape:
a) incarcarea propriu-zisa care trebuie sa tina seama de capacitatea mijlocului de transport. Folosirea
incompletata a vehiculului, constand in subincarcare atrage penalizarea expeditorului, care poate sa fie
obligat sa despagubeasca pe transportator pentru cota-parte din capacitatea ramasa, neutilizata in cursul
calatoriei convenite. Nici depasirea limitelor de incarcare nu este permisa. Supraincarcarea atrage, de regula,
plata unor diferente de taxe sporite, nefiind excluse nici sanctiuni mai grave (eventual penale) aplicabile
expeditorului daca depasirea greutatii are caracter fraudulos.
b) asezarea marfurilor in spatiul interior al mijlocului de transport. Are loc in asa fel incat sa indeplineasca
o tripla conditie, sa utilizeze la maxim intreaga capacitate utila de incarcare, sa nu pericliteze stabilitatea
vehiculului si sa asigure integritatea incarcaturii. Modul de repartizare intre transportator si expeditor a
obligatiilor care au ca obiect incarcarea si asezarea marfurilor in mijlocul de transport se stabileste concret
prin clauzele contractului dintre parti.

13
 Colaborarea expeditorului la intocmirea documentului de transport:
Expeditorul trebuie sa puna la dispozitia tranportatorului coordonatele de fapt, complete si exacte ale
marfii si itinerariul decalatia expeditorului va preciza felul incarcaturii, cantitate, calitatea, greutatea si
valoarea.
Itinerariul se intregeste cu identificarea destinatarului si adresei sale.
De asemenea expeditorul are indatorirea sa anexeze unele inscrisuri necesare pentru identificarea marfii
sau pentru indeplinirea unor formalitarti pe parcurs.
In plus in transportul international expeditorul urmeaza sa puna la dispozitia carausului declaratiile
vamale.
Raspunderea pentru corectitudinea declaratiilor aratate revine expeditorului; nesinceritatea acestuia
conforta sanctiuni, respectiv despagubiri datorate dupa caz carausului sau destinatarului.

Plata pretului transportului

Aceasta obligatie incuba expeditorului inca de la data intogmirii documentuli de transport.
Expeditorul are indatorirea sa suporte integral pretul convenit; momentul platii se stabileste prin acordul
partilor si coincide, de regula, cu predarea marfii in detentiunea carausului.
Daca expeditorul intarzie, carausul poate sa supende efectuarea transportului in virtutea exceptiei de
neexecutarea a contractului.
Suspendarea executarii de catre caraus se justifica numai daca obligatiile reciproce ale partilor isi au
temeiul in acelasi contract iar neindeplinirea, chiar partiala a obligatiei expeditorului este indeeajuns de
importanta.
Carausul poate lua masura de suspendare fara sa fie necesara punearea in intarziere a expeditorului.
Efectul suspensiv al exceptiei de neexecutare a contractului inceteaza de indata ce expeditorul isi
indeplineste obligatia de a plati pretul.
In derogare de la cele aratate costul deplasarii marfii poate fi pus in totalitate sau in parte in sarcina
ddestinatarului printr-o cauza expresa in documentul de transport care poarta denumirea de clauza de plata
transmisa.
In acest caz schimbarea debitorului, adica inlocuirea epeditorului prin destinatar este opozabila
carausului, daca o accepta asumandusi astfel riscul de neplata la captul transportului.
Inserarea cauzei de plata transmisa in documentul de transport e conditionata de acordul corelativ al
destinatarului astfel nu ii este opozabila.

Obligatiile carausului
Obligatiile carausului la punctul de pornire sunt:
 acceptarea cererii de transport
 procurarea unui vehicul corespunzator
 preluarea marfii de la expeditor cu efectuarea verificarilor necesare
 incarcarea lucrurilor
 eliberarea documentului de transport

Acceptarea cererii de transport

Decat carausul se afla in stare permanenta de oferta de servicii adresata publicului, el este tinut in
principiu sa dea urmare orcarei cereri sau comenzi de a efectua o stramutare de bunuri ( la fel ca si o
deplasare de persoane).
Simpla adeziune a expeditorului solicitant la conditiile prestabilite de caraus realizeaza consimtamantul
contractual din aceasta cauza carausul nu are posibilitatea sa verifice in prealabil solvabilitatea
cocontractantului.
Singura masura de prevenire a riscurilor consta in plata pretului transportului inca de la pornire.

14
 Procurarea unui mijloc de transport corespunzator
Vehiculul trebuie sa fie apt din punct de vedere tehnic si functional ptr a realiza in conditii normale
transportul convenit.

15