Sunteți pe pagina 1din 8

Abordări în construcția instrumentelor de evaluare psihologică

Metoda constructului

Metoda constructului definirea teoretică a spațiului psihologic asociat respectivului concept
definirea teoretică a spațiului psihologic asociat respectivului concept

definirea teoretică a spațiului psihologic asociat respectivului concept

(sau metoda teoretică) : presupune focalizarea, în prima etapă a construcției instrumentului, pe

, căutând cunoașterea fundamentelor teoretice ale acestuia

din literatura de specialitate, ca și a relațiilor sale cu alte concepte din același spațiu.

Cu alte cuvinte, efortul de construcție presupune două direcții:

Operaționalizării nuanțelor constructului

Relațiile teoretice dintre constructul vizat și alte concepte

colecția de itemi elaborați ar trebui să acopere toate fațetele acestuia.

Prin această abordare ce insistă pe definirea teoretică a întregului spațiu psihologic în care este ancorată respectiva dimensiune se urmărește:

maximizarea

instrumentelor din psihologie, ce se referă la gradul în care instrumentul construit generează scoruri ce se află în anumite relații prezise pe baze teoretice cu scorurile generate de instrumentele din același spațiu psihologic.

Această etapă inițială de definire teoretică se referă, mai precis, la trei tipuri de informații pe care psihologul ar trebui să le cunoască vizavi de inserția respectivului concept în ansamblul dimensiunilor psihologice din care face parte:

validității de construct

(comparare cu alte concepte), una din calitățile psihometrice fundamentale ale

Distincții

Dependențe

Relații

diferențele față de alte concepte care, la o privire superficială, ar putea părea apropiate.

dimensiunile psihologice supraordonate; practic, aceasta presupune definirea conceptului vizat ca funcție a unor alte concepte.

identificarea legăturilor cu alte concepte, fie ele pozitive (în sensul că așteptările teoretice susțin că prezența acelei caracteristici la un individ este însoțită de prezența celeilalte) sau negative.

Validitatea de construct

Validitatea divergentă

Validitatea convergentă

„ce nu este acest concept?”

În elaborarea itemilor scalei, teoria pe care se bazează constructul oferă puncte de reper în două direcții:

Conținutul scalei

Formatul scalei

semnificațiile pe care ar trebui să le acopere itemii construiți, prin operaționalizarea constructului.

Tipul de itemi și de scale de răspuns din care este ea formată.

Astfel, un construct poate avea două manifestări posibile și opuse, ordonate pe o singură dimensiune:

Construct unidimensional bipolar

Construct bidimensional

Doi poli aflați în opoziție, în sensul că individul se poate situa mai aproape de unul dintre ei și, implicit, mai departe de celălalt

Fiecare din cele două tendințe reprezentând factori separați. Aceasta implică faptul că încadrarea individului la un nivel ridicat pe una din dimensiuni nu implică neapărat un nivel redus al celeilalte.

a) Tipului de item cel mai simplu și mai frecvent utilizat – Likert. Această variantă are, pe lângă avantajul comodității, și pe cel al

posibilității de a surprinde intensitatea acelei trăsături

.

Verificarea

(“validarea”) scalelor construite prin abordarea teoretică se realizează prin analiza calităților lor psihometrice

interne, adică estimarea fidelității și a diverselor tipuri de validitate, în special a celei de construct, ceea ce include și analiza structurii factoriale în cazul instrumentelor ce evaluează constructe multidimensionale.

Metoda empirică

: de construcție a instrumentelor pleacă de la manifestările exterioare ale acelei caracteristici vizate;

elaborarea itemilor nu se face în raport cu teoria constructului evaluat, ci în funcție de „portretul” psihologic și mai ales comportamental al unei persoane care ar poseda respectiva trăsătură.

Instrumentele construite astfel sunt deseori validate prin metoda “

instrumentul discriminează între două grupuri despre care se cunoaște faptul că posedă tipuri diferite (opuse sau nu) ale respectivei trăsături.

Această abordare empirică poate fi folosită și în selecția itemilor, adică decizia de păstrare a una dintre ei pe baza corespondenței lor statistice cu un criteriu exterior. De obicei, scopul acestei selecții este construirea unui instrument cu putere mare de predicție a unui criteriu, adică a unor comportamente sau stări psihologice ale individului (de exemplu, probabilitatea ca el să dezvolte depresie).

De obicei, scopul acestei selecții este construirea unui instrument cu putere mare de

comportamente sau stări psihologice ale individului. Acest obiectiv poate fi urmărit prin trei metode psihometrice:

grupurilor cunoscute

, care evaluează măsura în care

predicție a unui criteriu

, adică a unor

Metoda grupurilor cunoscute

Metoda „validității itemului

Metoda regresiei multiple ierarhice

Criteriul de selecție a itemilor este diferența dintre mediile celor 2 grupuri la fiecare dintre itemi, fiind selectați itemii cu diferențele maxime de medii, deci care diferențiază cel mai puternic între cele două grupuri

Calcularea corelației dintre item și criteriu, în special atunci când acesta nu este unul dihotomic (ca prezența / absența depresiei), ci unul cantitativ continuu (de exemplu, numărul de zile de spitalizare necesare, în cazul unui instrument ce evaluează intensitatea depresiei).

Presupune calcularea unor modele progresive de regresie multiplă prin care să se prezică respectivul criteriu.

~ Fidelitatea instrumentelor ~

Fidelitatea reprezintă măsura în care scorul obținut de subiect la respectivul instrument de evaluare psihologică („scor observat”) corespunde „scorului adevărat”, adică celui care ar fi fost obținut cu un instrument perfect, fără eroare.

Singura cale de acces la cunoașterea fidelității unui instrument este cea indirectă; în teoria construcției instrumentelor se utilizează trei astfel de abordări indirecte.

 

a) procedeul alfa Cronbach – (corelații medii a fiecărui item cu ceilalți) oferă cea mai rapidă evaluare a consistenței interne. (este inutil cu peste 40 de itemi)

b) Media corelațiilor inter-item – calcularea independentă a corelației fiecărui item cu fiecare din ceilalți (nu cu ansamblul lor, ca în cazul lui alfa Cronbach), și apoi calculul mediei acestor corelații. --- medie cuprinsă în

Consistența

itemilor

intervalul

0,15 - 0,5

.

c) Corelația itemului cu scorul total.

(consistența

internă)

d) Analiza factoriale poate fi utilizată în estimarea consistenței interne, prin intermediul asocierilor calculate

 

între fiecare item și factorul din care face parte. (e nevoie de un număr mare de subiecți (200 – 300) necesar în pretestarea instrumentului.)

e) Split-half – calculează corelația dintre două jumătăți ale instrumentului. (scurtarea instrumentelor afectează fidelitatea celor cu nivel redus și mediu de fidelitate (sub 0,8) mai mult decât a celor cu grad ridicat de fidelitate.)

Fidelitatea test retest

Fidelitatea unui instrument este echivalată cu gradul de stabilitate al scorurilor pe care le obțin subiecții la el.

 

Fidelitatea ca asociere dintre forme paralele

Cu cât fidelitatea testului este mai mare, cu atât o proporție mai mare din scorurile observate la instrument provin din scorurile adevărate.

~ Validitatea instrumentelor ~

Validitatea se referă la gradul în care instrumentul măsoară ceea ce și-a propus să măsoare. Ea vizează măsura în care scorul obținut de subiect (scorul observat) este determinat nu doar de un aspect psihologic real în general, ci chiar de cel pe care

ar trebui să îl evalueze instrumentul.

Validitatea se referă la calitatea măsurării

.

Definirea validității pleacă de la segmentarea varianței adevărate în două componente:

Definirea validității pleacă de la segmentarea varianței adevărate în două componente:

Pertinentă

care provine din diferențele între subiecți pe trăsătura vizată de instrument.

Non-pertinentă

care provine din diferențele pe alte caracteristici psihologice decât cea vizată de instrument.

Calculele de estimare a fidelității le preced pe cele vizând validitatea.

De aceea, un test valid este și fidel (varianţa non-pertinentă mare implicând o varianţă adevărată mare), însă un test fidel nu este în mod necesar și valid.

Tipuri de validitate

De conținut

De criteriu

are în atenție măsura în care itemii scalei acoperă satisfăcător conținutul conceptului evaluat de acel instrument.

Erorile de răspuns:

 
 

-

dimensiuni cognitive

-

dimensiuni de personalitate

Dezirabilitatea socială

(tendința de a proiecta o imagine pozitivă în exterior)

Soluție: utilizarea unor instrumente suplimentare care evaluează nivelul de dezirabilitate.

Tendința de achiesare

(tendința de a aproba toți itemii)

 
 

Achiesarea de acord

Achiesarea de acceptare

Soluție:

 

(presupune auto-atribuirea tuturor caracteristicilor prezente în itemi, indiferent de formularea lor; de exemplu, răspunsul “da” la itemul “În general sunt curajos”, respectiv “nu” la “În general nu sunt temător”, subiectul atribuindu-și ambele caracteristici (curajos și temător), chiar dacă ele sunt opuse semantic.)

* contrabalansarea itemilor, adică formularea a jumătate dintre ei cu semnificație negativă. * folosirea antonimelor pentru caracteristicile vizate

Interpretarea subiectivă

(personală) a itemilor – stilul în care fiecare individ se raportează la conținutul itemilor;

- Diferențe între scorurile obținute de subiecți care nu provin din trăsătura măsurată, ci din interpretările diferite ale itemilor.

Validitatea de criteriu se referă la utilitatea practică a scalei, măsura în care el poate ajuta psihologul să realizeze

prognoze și decizii corecte. Legăturile dintre scorurile obținute de subiecți la instrument și un criteriu exterior.

Asocierea dintre instrument și comportamentele reale este evaluată, în mod tradițional, prin intermediul

metodei
metodei

statistice a regresiei

, care are două forme generale în funcție de tipul de scală psihometrică pe care este măsurat criteriul.

Pe scală de interval (în exemplul anxietății sociale, numărul de prieteni apropiați pe care îi are un individ)

Pe scală categorială (de exemplu, modul în care alege să își petreacă seara în mod obișnuit, cu două posibilități:

se utilizează metoda

regresiei cantitative

.

singur sau împreună cu alți oameni)

 

se folosește

regresia logistică

.

 

instrumentul este etichetat ca „

predictor”,

 

comportamentele exterioare – „

criteriu

”.

 

Tipuri de validitate de criteriu:

 
 

Validitatea predictivă

   

Validitatea concurentă

 

Validitatea discriminativă

Asocierea scorurilor instrumentului cu un eveniment ce ar putea avea loc în viitor. Vizează evoluția psihologică viitoare a subiectului.

 

Cunoașterea situației psihologice și a comportamentelor subiectului din prezent. Criteriul este reprezentat de un eveniment măsurat în același timp.

Capacitatea instrumentului de a separa corect oamenii din cele două tipuri extreme după criteriul trăsăturii măsurate.

De construct

Însă de cele mai multe ori sunt utilizate instrumente ce vizează concepte latente și abstracte, denumite „constructe”.

Analiza validității de construct

se referă la măsura în care instrumentul permite evaluarea unui construct (concept) prin

intermediul acelui set de comportamente observabile prin care este el operaționalizat în itemi. Scopul procedurilor de estimare a validității de construct este același ca cel al validității în general, adică cel de a identifica sursele diferențelor dintre scorurile la instrument, ale varianței observate.

 

Abordări ale validității de construct

 

Studierea relațiilor dintre observațiile produse de instrument

   

Validitatea

convergentă

   

Validitatea

divergentă

 
   

Ipoteza pe care se bazează ea este aceea că dacă observațiile sunt inter- corelate, atunci poate fi postulat (acceptat) un construct psihologic care să le explice.

Legăturile instrumentului cu altele

Un instrument valid nu ar trebui să fie influențat de trăsături psihologice din afara rețelei nomologice a constructului vizat.

ce măsoară

concepte apropiate

 

(din „rețeaua sa nomologică”).

 

(

concept îndepărat

)

 

Metode de estimare a validității de construct

Analiza factorială

Gruparea itemilor în funcție de dimensiunile lor psihologice latente cu care fiecare dintre ei corelează cel mai puternic; astfel, ansamblul itemilor este redus la un set de factori ce explică o proporție semnificativă a varianței scorurilor.

Corelațiile cu scorurile la alte instrumente
Corelațiile cu
scorurile la alte
instrumente

Abordarea multitrăsături – multimetode

Presupune analiza corelațiilor dintre forme diferite de evaluare a cel puțin două concepte. De cele mai multe ori,

aceste forme diferite presupun metode complet distincte de evaluare, cum ar fi folosirea unui instrument psihometric și

observaţia comportamentală. Premisa acestei abordări este aceea că o parte din varianţa scorurilor la un instrument este determinată de metoda de evaluare în sine.

Incrementală

Capacitatea instrumentului de a oferi informații suplimentare în comparație cu celelalte instrumente deja existente ce evaluează același construct. În sinteză, se consideră că un instrument are validitate incrementală dacă permite creșterea corectitudinii diagnosticului și a predicțiilor făcute pe baza instrumentului.

Validitatea incrementală predictivă

Validitatea incrementală discriminativă

Analiza capacității instrumentului de a crește corectitudinea predicțiilor care pot fi făcute prin utilizarea sa cu privire la anumite comportamente reale (criterii).

Capacitatea instrumentului de a separa corect oamenii din cele două tipuri extreme după criteriul trăsăturii măsurate.

Sensibilitatea

Specificitatea

Procentul de identificări pozitive corecte

Procentul de identificări negative corecte