Sunteți pe pagina 1din 4

Curs7

17 11 2010

Experimentul

Definiție, scop
Este organizare metodica rațională si practică prin care cercetătorul provoacă
fapte pentru a le dezvălui efectele, consecințele; situație provocată in condiții
determinate; demers provocat asupra realității;
Intr-un experiment cercetătorul manipulează(acționează, influențează) cel
puţin un factor numit Variabilă Independentă, controlează alte variabile, sa nu
intervină sau sa intervină în mod egal, si observă efectul asupra uneia sau mai
multora variabile dependente.
Variabila independentă: experimental, este cauza despre care se presupune că
acţionează.
Variabila dependentă: este efectul sau rezultatul cercetării, schimbarea sau
diferența in grupuri produsa de manipularea VI. Corect condus, experimental
evidențiază in mod clar relaţia cauză - efect presupusă. Predicția bazată pe
rezultate experimentale este mai adecvată, decât cea bazată pe studii
corelaţionale.

4 caracteristici de baza
• Provocabilitatea - caracter provocat.
• Repetabilitatea –experimentul să fie organizat astfel încât să poată fi
repetat, exact in aceleași condiții(cu relativitatea apăruta datorită
particularităţile individuale ale participanților)
• Controlul variabilelor
• Izolarea variabilelor

Tipuri de experimente

După gradul de intervenție a cercetătorului - natural şi artificial sau activ sau


provocat, pasiv sau invocat
După numărul grupurilor participante - simultan si succesiv
După prezenţa/ absenţei ipotezei - exp. Explorator, de confirmare,
pilot(prealabil)
După ambientul in care se organizează - de laborator, natural, psihopedagogic,
constatativ formativ.
După numărul variabilelor, factorilor si al grupurilor utilizate - unifactorial cu
grup de control (one way), unifactorial cu măsurări repetate, bifactorial cu mai
multe grupuri experimentale (tow way), bifactorial cu măsurări repetate,
bifactorial cu grup de control cu măsurări repetate.
După tipul eșantioanelor folosite – cu grup de control (eșantioane
independente), cu eșantioane perechi
După numărul de grupuri utilizate si modalitatea in care se mascara V.D. – pre-
experimente –cu un singur grup măsurat la final; cu un singur grup măsurat
înainte si după ; cu comparația static a grupurilor. – experimente cu
măsurarea înainte şi după cu grup de control; măsurare numai după dar cu
grup de control; planul experimental cu 4 grupuri (Solomon) 2 grupuri
experimentale, 2 grupuri de control;
Cvasi-experimentul - este un experiment in care nu mai avem de-a face cu
repartizarea aleatoare a participanților in cele 2 grupuri, experimental si de
control.

Procesul experimental

Pașii in realizarea unui studiu experimental sunt aceeași ca in orice alta


cercetare.
1. Identificarea şi definirea problemei - emiterea ipotezei
2. Selecţia participanţilor si a instrumentelor de măsură
3. Aplicarea procedurilor (tratamentelor, manipularea V.I.)
4. Analiza datelor
5. Prelucrarea datelor
6. Formularea concluziilor
Un studiu experimental propriu zis este ghidat de cel puțin o ipoteza care
exprima relația cauzala așteptată intre 2 variabile VI si VD.
Planul experimental de bază folosește 2 grupuri -1 experimental si 1 de control.
Grupul experimental este supus unei anumite acțiuni,tratament V.I., in timp ce
grupul de control este supus unui tratament diferit sau niciunei influenţe.
Valorile sau formele diferite ale V.I. iau una din următoarele forme:
- Prezenţa sau absenţa A sau nonA
- Prezenţa in grade diferite – mai mult A , mai puţin A
- Prezenţa a doua forme diferite – A si B
Într-un proces experimental cercetătorul trebuie sa fie preocupat de controlul
variabilelor , controlul se referă la acţiunile cercetătorului, de dorit înlăturarea ,
mai realist vorbind reducerea influenţei oricărei variabile, în afară de cea V.I. ce
poate afecta V.D.
Exista 2 mari categorii de variabile care trebuie controlate.
- Variabilele participant - ceea ce impune ca între grupurile participante la
experiment să fie realizată o echivalenţă, astfel încât caracteristicile
participanților să influenţeze cât mai puţin rezultatele experimentării. Cea mai
buna metoda fiind eșantionarea aleatoare.
- Variabilele ambientale – adică cele din ambient. Fapt pentru care se
recurge la experimentul de laborator, ce poate duce la o problema a validității
daca este valabil in exteriorul laboratorului ceea ce a fost experimentat in
laborator.
In elaborarea planurilor experimentale trebuie sa avem in vedere validitatea
acestuia care depinde direct de gradul in care sunt controlate variabilele
străine, altele decât variabila independenta. Un experiment bun controlează
mai multe variabile străine, unul slab controlează puține variabile străine. In
controlul variabilelor străine factorul aleator trebuie folosit ori de câte ori este
posibil : eșantionarea aleatoare, repartizarea in cele 2 grupuri, echivalarea
Echivalarea este o tehnica de a egaliza grupurile participante la experiment in
raport cu una sau mai multe variabile care influențează sau ar putea influenţa
VD. Tehnica presupune ierarhizarea participanților funcție de scopurile la
variabila controlata. Doua poziții succesive alcătuiesc o pereche, apoi
repartizăm aleator, primul din pereche intr-o grupa, al doilea din pereche in
cealaltă grupa.

Elementele componente ale unui experiment

1 Ipoteza
Un enunţ anticipativ privind relaţia dintre 2 sau mai multe variabile.
Cum se stabileşte o ipoteza? - Surse de elaborare:
Observaţiile, studiile corelaţionale, regularităţi statistice, focus grup .
2Variabile
Variabila independentă – este considerată variabila cauză, ea este influenţată,
manipulate, introdusă, dirijată de către experimentator. O variabilă
independentă are , sau poate avea mai multe condiţii sau modalităţi; mărimi,
intensităţi, modalităţi. În alegerea unei variabile independente o cerinţă este
aceea a minimizării confuziilor, sa nu existe variabile confundate, adică in
spatele variabilei să acţioneze si altele. Exista o diferenţă intre VI reala si o
variabilă cvasi-independentă - etichetă sau clasificatorie. Cu o VI reala,
participanţii la experiment pot fi repartizaţi aleator oricărei condiţii sau
modalităţi. Cu o variabila cvasi –independentă sau clasificatorie participanţii
sunt repartizaţi cvasi - aleator (vârsta poate fi o variabilă cvasi independentă)
VI este manipulată pentru a obţine rezultate valide trebuie să avem o
manipulare puternică. Prin această se înţelege o manipulare prin care se obţin
diferenţe mari in scorurile la VD in diferite grupuri experimentale. Trebuie să
alegem condiţii cât mai diferite ale VI. (atenţie însă la limitele etice). O altă
modalitate prin care putem obţine o manipulare este un număr mare de
participanţi si expunere mai îndelungată la acţiunile VI. Manipularea
puternică+măsurarea sensibilă = design de cercetare puternic.
Variabila dependentă - este V efect, reacţia produsă. Ea trebuie sa fie fidela şi
validă pentru aceasta se recomandă: alegerea unei VD sensibile la variaţiile VI;
Presupune proceduri sensibile şi facile de măsurare; Extinderea domeniului de
măsurare a scorurilor, aceasta procedura va elimina un posibil neajuns –
efectul de tavan(foarte multe scoruri ridicate) si efectul de podea(foarte multe
scoruri scăzute). Daca sarcina este neobişnuită, in anumite tipuri de
experimente, se recomandă o anumita exersare: obţinerea unor
comportamente adecvate, efecte asupra învăţării, ne poate influenţa
motivaţional, ne poate induce o stare de plictiseala.
3Participantii
Sunt distribuiţi aleator in unul sau mai multe grupuri experimentale şi unu sau
mai multe grupuri de control.
4Planul experimental – schema experimentului
Ameninţări la adresa validităţii (în comparaţiile pre grupale) unui experiment.
Exista o serie de ameninţări specific oricărei cercetări:
- efectul de maturare - pe parcursul unui experiment participanţii se
dezvoltă, evoluează, se transformă. Atunci trebuie sa înţelegem dacă
schimbarea este datorată experimentului sau evoluţiei proprii
- efectul testării repetate - faptul că masor VD înainte si după cu un
eventual acelaşi instrument poate duce la învăţarea instrumentului,
degradarea instrumentului de măsură.
- regresia statistica – cei cu răspunsuri extreme tind să dea răspunsuri
centrale la următoarea măsurare.
- evenimente externe – evenimente ce pot afecta rezultatele cercetării.
- erori de selecţie
- efectul de difuziune (Howthorne) –ce se întâmplă in grupul
experimental se transmite, difuzează şi in grupul de control
- efectul de compensare – atunci când participanţii din grupul de control
depun eforturi personale in sensul in care acţionează VI
- efectul de resemnare – atunci când un grup se simte frustrat.
- moartea experimentală (pierderi) - se retrag oameni din experiment, se
produc anumite pierderi prin retragerea acestora.
Aceste ameninţări se pot întâlni si in alte tipuri de cercetări.