Sunteți pe pagina 1din 7

UNIVERSITATEA LUCIAN BLAGA SIBIU

FACULTATEA DE DREPT
SPECIALIZAREA: DREPT
CENTRUL: MIERCUREA CIUC

DISCIPLINA: DREPT FUNCIAR

Tema control: Renta viageră agricolă şi


Reconstituirea dreptului de proprietate privată
asupra terenurilor.

Profesor de disciplină:
Conf. Univ. dr. Adrian Circa

Student: Frîncean Cosmin Lucian


Anul: II

Anul universitar 2018 – 2019

Semestrul I

1
Cuprins:

1.Renta viageră agricolă ..................................................................................................................... 3


2.Reconstituirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor ............................................ 4
Bibliografie selectivă ............................................................................................................................ 7

2
1. Renta viageră agricolă

Agricultura constituie din cele mai vechi timpuri şi continuă să rămână şi azi
un domeniu vital de activitate a omului. Dezvoltarea agriculturii este influenţată de
factori naturali, tehnici, sociali, dar şi legali. În acest sens , Legea 247/2005, în titlul
XI, reglementează renta viageră agricolă, care urmăreşte a pune în valoare
terenurile agricole din România. Totodată, aceasta vine ca un răspuns în vederea
concentrării suprafeţelor agricole în exploataţii eficiente impuse de necesitatea
modernizării agriculturii României şi compatibilizării acesteia cu agricultură din ţările
membre ale Uniunii Europene
În titlul XI art. 2 al aceleiaşi legi, renta viageră este definită ca fiind suma de
bani plătită rentierului agricol care înstrăinează sau arendează terenurile agricole
extravilane aflate în proprietatea sa ori încheie acord cu investitorul, cu respectarea
prevederilor art. 4 alin. (1^3) din Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de
proprietate asupra terenurilor agricole şi celor forestiere, solicitate potrivit
prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 şi ale Legii nr. 169/1997, cu
modificările şi completările ulterioare, având siguranţa unei surse viagere de venituri
garantate de stat. Aflăm deci că renta viageră este o sumă de bani plătită către
proprietarul unui teren agricol în funcţie de anumite condiţii.
Renta viageră agricolă se achita într-o singură tranşă până în dată de 30
noiembrie a anului următor celui pentru care se face plata1, şi reprezintă echivalentul
în lei, conform cursului B.N.R. mediu din acel an, al sumei de 100euro/ha pentru
terenul înstrăinat sau 50euro/ha pentru terenul arendat.
În caz de acord cu investitorul cuantumul rentei viagere agricole reprezintă
echivalentul în lei a 100 euro/an pentru fiecare hectar de teren agricol situat în
extravilan.
Dacă renta viageră priveşte un teren arendat, plata acesteia se va face doar
în condiţiile în care terenul ce face obiectul rentei este arendat continuu, întreg anul
calendaristic. În cazul în care contractul de arendare încetează, renta viageră
agricolă se va plăti în anul următor doar dacă rentierul încheie, în maximum 30 de
zile de la încetare, un nou contract, considerându-se astfel continuitate în arendare.
Din art. 7 alin. (1) aflăm că renta viageră agricolă este personală,
netransmisibilă şi încetează la data decesului rentierului agricol, dar conform art. 8
ea poate fi încasata de către moştenitorii rentierului până pe data de 30 noiembrie a
anului în curs, pentru anul precedent.
Din art. 7 alin. (1) aflăm că renta viageră agricolă este personală,
netransmisibilă şi încetează la data decesului rentierului agricol, dar conform art. 8
ea poate fi încasata de către moştenitorii rentierului până pe data de 30 noiembrie a
anului în curs, pentru anul precedent.

3
Într-o primă posibilă ipostază, reprezentată de art. 9 alin (1), rentierul
agricol este persoana fizică în vârstă de peste 62 de ani care, de la data intrării în
vigoare a prezentului titlu, nu are şi nu va deţine în proprietate, cumulate în timp, mai
mult de 10 ha de teren agricol extravilan, pe care le înstrăinează prin acte între vii
sau le arendează, total ori parţial, primind de la Oficiul Naţional de Rentă Viageră
Agricolă carnetul de rentier agricol.
Deasemenea beneficiază de rentă agricolă viagera acela căruia reconstituidu-
i-se dreptul de proprietate potrivit legilor fondului funciar, a înţeles a accepta
despăgubirile plătite de către investitor, încheind cu acesta un accord. Şi în acest
caz rentierul trebuie să fie persoana fizică în vârstă de peste 62 de ani.
Într-o a treia ipostază se află persoana pensionată pe caz de boală, gradele I
şi ÎI, care, chiar dacă nu a împlinit vârsta de 62 de ani, îşi dovedeşte incapacitatea
de a munci cu decizie de la comisia de expertiză medicală.
Articolul 12 prin alin. (1) reglementează situaţia proprietarilor căsătoriţi
dispunând ca aceştia “pot deveni rentieri agricoli şi prin înstrăinarea şi arendarea
terenurilor agricole care sunt bunuri comune dacă cel puţin unul dintre ei are vârsta
de 62 de ani. În acest caz, carnetul de rentier agricol se eliberează pe numele soţului
care întruneşte condiţiile prevăzute la art. 9”.
Referitor la suprafaţa terenurilor ce pot constitui obiectul actului de înstrăinare
sau arendare în vederea obţinerii rentei viagere agricole, aceasta nu poate fi mai
mare de 10ha dacă renta viageră face obiectul obligaţiei Agenţiei Domeniilor
Statului, excepţie făcând cazul în care rentierul face parte din categoria celor care îşi
dovedesc imposibilitatea de a muncii terenul.
Conform art. 11 “dovada înstrăinării se face prin actul de înstrăinare, încheiat
în forma autentică, iar dovada arendării se face prin contractul de arendă întocmit cu
respectarea”.
Oficiul conduce, organizează şi coordonează activitatea de aplicare a
prevederilor din Titlul XI al legii 247/2005.
Potrivit art. 15 alin (2) “birourile ţin evidenţa rentierilor agricoli din judeţul
respectiv, eliberând carnetul de rentier agricol”.
Plata rentei viagere agricole se efectuează de către Agenţia Domeniilor cu
fonduri care se asigura de la bugetul de stat prin bugetul Ministerului Agriculturii.
Aşadar, putem spune că în anumite condiţii, proprietarii de terenuri trecuţi de
vârstă de 62 sau cei care se afla în imposibilitatea fizică de a munci, îşi pot asigura
un venit constant prin înstrăinarea sau arendarea terenului pe care îl deţin. Acest
fapt este posibil datorită interesului şi totodată obligaţiei României de a se conforma
standardelor europene în domeniu, manifestate într-o anumită măsură şi prin
intermediul reglementarilor despre care am discutat mai sus şi care aparţin titlului XI
al Legii 247/2005.

2. Reconstituirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor

4
Persoanelor fizice si persoanelor juridice care au formulat cereri pentru
reconstituirea dreptului de proprietate pentru terenurile forestiere, in termen legal, li
se reconstituie dreptul de proprietate in conditiile prevazute de Legea nr. 1/2000.
Persoanele fizice sau, dupa caz, mostenitorii acestora, ale caror terenuri cu
vegetatie forestiera, paduri, zavoaie, tufarisuri, pasuni si fanete impadurite au trecut
in proprietatea statului prin efectul unor acte normative speciale, pot cere
reconstituirea dreptului de proprietate si pentru diferenta de peste 1 ha, dar nu mai
mult de 30 ha, de familie. Daca pe suprafetele de teren ce urmeaza a fi atribuite in
conditiile prevazute mai sus se afla constructii sau amenajari forestiere, ori sunt in
curs de executie sau in faza de proiectare, sau terenurile sunt defrisate, se vor
atribui alte suprafete de teren, cu respectarea acelorasi conditii, in imediata
apropiere. Reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurile forestiere, pentru
diferenta dintre suprafata primita prin aplicarea legilor fondului funciar si ce avuta in
proprietate, persoanelor fizice si juridice sau, dupa caz, mostenitorilor acestora, se
face pe vechile amplasamente. In cazul in care validarea s-a facut pe alt
amplasament decat cel avut in proprietate iar pentru respectiva suprafata nu s-a
facut punerea in posesie, titlul de proprietate se emite pe numele fostului proprietar
sau al mostenitorilor acestuia.
Terenurile din ariile naturale protejate, constituite si declarate astfel potrivit
legii, arboretele constituite ca unitati-sursa pentru producerea materialelor forestiere
de reproducere, plantajele, culturile de plante-mama pentru productia de butasi,
inscrise in catalogul national al materialelor de baza, se restituie fostilor proprietari
sau mostenitorilor acestora, cu obligatia de a le pastra destinatia si de a le asigura
administrarea prin structuri silvice autorizate. Fostul proprietar poate opta pentru
atribuirea unei suprafete echivalente din fondul forestier proprietate de stat. In cazul
terenurilor defrisate dupa data de 1 ianuarie 1990 fostul proprietar poate opta pentru
restituirea pe vechiul amplasament.
In cazul in care pe vechiul amplasament se afla paduri incadrate in grupa I
functionala conform prevederilor Legii nr.26/1996 - Codul silvic, cu modificarile si
completarile ulterioare, fostul proprietar sau mostenitorii acestuia trebuie sa respecte
destinatia acestora si sa permita lucrarile de interventie necesare sau pot opta
pentru restituirea unui alt teren, situat in apropierea vechiului amplasament.
Se excepteaza de la reconstituirea dreptului de proprietate pe vechile amplasamente
terenurile atribuite fostilor proprietari pentru care s-au eliberat titluri de proprietate
sau procese-verbale de punere in posesie. Pentru aceste cazuri, punerea in posesie
se va face pe alte terenuri, situate in apropierea vechilor amplasamente, acceptate
de proprietar.
Unitatile si subunitatile silvice din subordinea Regiei Nationale a Padurilor,
precum si ceilalti detinatori actuali ai terenurilor forestiere solicitate de fostii
proprietari sau mostenitorii lor, vor pune a dispozitia comisiilor locale de aplicare a
prevederilor Legii nr. 1/2000 suprafetele de teren pentru care cererile de
reconstituire a dreptului de proprietate au fost validate, pe categorii de detinatori
prevazute de lege, in conditiile prevazute mai sus. Trecerea efectiva a terenurilor in
proprietatea privata se va face cu ocazia punerii in posesie. Autoritatea publica
locala care raspunde de silvicultura va lua masuri ca fiecare ocol silvic sa delimiteze
perimetrele cu terenuri ce raman in proprietatea statului de terenurile care fac
obiectul reconstituirii dreptului de proprietate privata. Terenurile proprietate de stat,
administrate de Institutul de Cercetari si Amenajari Silvice, destinate activitatii de
cercetare, raman in administrarea acestuia, cu exceptia terenurilor forestiere
preluate de la fostii proprietari si solicitate de persoanele indreptatite la reconstituire.

5
Terenurile forestiere destinate cercetarii care fac obiectul retrocedarii se vor delimita
in trupuri compacte, incepand de la marginea perimetrului.
Textul legal prevede reconstituirea dreptului de proprietate cu privire la
terenurile agricole ce au aparţinut unor proprietari particulari şi care au fost
comasate (adică au făcut obiectul unor acte de schimb între terenuri) în perimetrul
cooperativei agricole de producţie. Operaţiunea juridică a comasării a fost
reglementată prin Decretul nr. 151/19502 pentru comasarea şi circulaţia bunurilor
agricole şi prin Legea nr. 59/19743 cu privire la fondul funciar. În literatura de
specialitate4 au fost enunţate condiţiile pentru a se putea realiza reconstituirea
dreptului de proprietate în această situaţie, şi anume: la data intrării în vigoare a
legii, terenul agricol să se fi găsit în patrimoniul cooperativei agricole de producţie, în
patrimoniul căreia să fi intrat prin comasare, iar fostul proprietar să nu fi primit în
compensaţie alt teren.

6
Bibliografie selectivă

- LEGEA nr. 247 din 19 iulie 2005 (actualizată)


- Legea nr. 1/2000