Conf. univ.dr. Antigona Radulescu w SEROTCA RULIOALA Hyia da surg & Universitatea Nationala de Muzica din Bucures i 2006INTRODUCERE « Semiotica este o stiinti a carei istorie moderna incepe in secolul ecut. Radacinile semioticii sunt vechi, ducdnd pana in Antichitate, Ele se impletesc cu Preocuparile de atunci din alte stiinte precum medicina, filosofia. La randul lor, scrierile Rimase de la stoici, de la Platon, Aristotel vadese preocupari de natura lingvistica in jurul problemei semnului. Augustin este considerat a fi fost primul care a propus o stiinta apropiata de o semiotic generald, jar traditia cultural medievala, prin Dominicus Soto sau John Poinsot, isi aduce contributia la protoistoria semioticii. Un nume important este acela al ganditorului John Locke care a marcat, prin Essay Concerning Human Understanding (1690), peste secole, drumul ulterior al stiintei. (Locke propune primul termenul de “semiotica”.)! Doua personalitati au marcat debutul semioticii moderne: Ferdinand de Saussure si Charles S. Peirce. Saussure va deschide drumul unei dezvoltari europene in jurul stiintei denumite semiologie (in franceza “sémiologie”), iar Peirce pe cel al linici americane a semioticii (in englez& emiotics”). Semiologie/semiotica sunt termeni folositi adesea in calitate de sinonime pentru stiinta despre semne” (in prezentele note, se va utiliza in exclusivitate termenul de semioticd). Ei ascund insa diferente de abordare stiintifica, diferente care pornesc chiar de la initiatori, respective Saussure si Peirce. Astfel, Saussure isi intemeiaza discursul stiintific pe studiul limbii umane, marcdndu-l fundamental. “Limba, sustinea Saussure, este un sistem de semne ce exprima idei si. prin aceasta, ea este comparabild cu scrisul, cu alfabetul surdomutilor, cu riturile simbolice, cu formele de politete, cu semnalele militare etc. Numai cA ea este cel mai important dintre aceste sisteme. Se poate deci concepe 0 stiinta care studiaza viaja semnelor in viata social, ea ar forma o parte a psihologici sociale si, prin urmare, a psihologiei generale; 0 vom numi semiologie (din gr. semeion “semn”). Ea ne-ar invita in ce constau semnele si ce legi le cdrmniesc. ... Lingvistica nu este decat o parte a acestei stiinte gencrale; legile pe care le va descoperi aplicabile lingvisticii $i aceasta va fi astfel legaté de un semiologia vor fi T pentru o mai comple documentare asupra istoriculu’ semioticit pot fi consultate capitolele eu acest ‘din: John Deely ~ Buzele semioticit, loan S. Cari ~ Teoria $i practica semnului (Partea 1: Semnul. romas Sebeok ~ Semnele: o introducere in semiotici. p. 20-22 subiect Istorie si teavie) de asemeni Th y v. de pilda explicatiile iui Umberto Eco din Tratat de senrioticédomeniu bine definit in ansamblul faptelor umane.”” colectiva, cultural a semnelor, alegerea drept etalon caracteristica psihologicd sunt trisdturile saussuriene. 3 DH, . . Dimensiunea social- a semnului lingvistic, importante ale semiologiei fea poe de la 9 atare conceptie, in Europa s-au construit diferite ori ce au gravitat mai mult sau mai putin in jurul modelului lingvistic. Aici intra modelele de lingvistica structuralisti ale lui Jakobson si Hjelmslev, scrierile lui Claude Levi-Strauss sau pozitiile uneori excentrice™ ale Jui Roland Barthes. in acest sens, semiologia “isi ia model lingvistica si aplicd o serie de concepte lingvistice altor fenomene - cum sunt, de pildi textele — si nu doar limbii insesi.”* De cealalta parte, Charles Peirce a imprimat o alti perspectiva cercetarilor semiotice in spatiul geografic nord american. Pozitia sa se revendica de la cea veche a lui Locke; este prezenti de asemeni, la Charles Morris, la alti cercettori grupati in jurul renumitului Thomas Sebeok. in esenta, aceasta linie pleaci de la o teorie generala, naturali sau conventionali, a semnelor umane sau nonumane, pentru a se ajunge la o teorie generali a comunicarii. Peirce ia in considerare pentru studiul semiotic o mare varietate de domenii: matematicd, morala, metafizica, gravitatie, termodinamica, optica, chimie, astronomie, anatomie comparata, sihologie, fonetica, economie, metrologie, vinuri, whist etc. Definirea diferitelor categorii de semne precum gi mecanismele de producere a acestora nu mai sunt centrate pe semnul lingvistic. Spre deosebire de teoria jui Saussure, inspiraté de limba gi vorbire, semioza este un proces “absolut fundamental, cu dimensiuni mult mai largi, incluznd insusi universul fizic — prin semioza umana — gi considerand semioza speciei umane drept 0 parte a semiozei ce are loc in natura.” Chiar si o semiotic a unui domeniu cultural va tine cont, cum spune Deely (atunci cand se refera de pilda la literatura), de conceptia prin care fenomenele culturale sunt extensiuni ale unei lumi naturale mai vaste .,de care fiintele culturale pot face, fara indoiala, abstractie si pe care o pot chiar ignora in viata lor obisnuita, dar care ramane, cu toate acestea, contextul inevitabil in care se dezvolti si de care depind, chiar in calitate de fiinte culturale. Caci tocmai aceasté ambianj4 mai vasta este cea care furnizeazi mai intai de toate materialele sau, dacé putem spune astfel, posibilitatile brute ale creatiilor culturale, inclusiv ale textelor literare dupa cum tot ea le ajuta ulterior si subziste.” F. De Saussure ~ Curs de lingvisticd generals ‘3 “ Asa Berger, citat in I.Deely, p.2 John Deely