CALCUL DE DETERMINARE A DEBITULUI VOLUMIC DE FUM DINTR-UN

PARCAJ SUBTERAN UTILIZÂND REGLEMENTĂRI BRITANICE

Costel-Marian PIETREANU1, Valeriu-Nicolae PANAITESCU2

1
Ing., Fire Security Bureau, General Inspectorate for Emergency Situations from Bucharest,
Romania, <don_pieta@yahoo.com>
2
Prof., Energetic Faculty, Politehnic University from Bucharest, Romania,
<valeriu.panaitescu@yahoo.com>

Abstract
Determinarea cantităţii necesare de fum ce trebuie evacuată dintr-un parcaj subteran
este o problemă importantă sub aspectul dimensionării elementelor componente ale sistemului
de control al fumului şi gazelor fierbinţi cât şi asupra consecinţelor pe care efluenţii incendiului
le au asupra utilzatorilor spaţiilor şi personalului ce realizează intervenţia la incendiu.
The flow rate of smoky gases is a very important stage in the designing of the smoke
and heat control system, because it is useing to the choosing of the fans and at the same time it
influences the evacuation of the users and the firefighters intervention.

1. Introducere
Pentru a satisface cerinţele sociale în ceea ce priveşte numărul tot mai ridicat de locuri de
parcare au fost construite mult mai multe parcaje multietajate atât subteran cât şi suprateran. Gazele
rezultate de la autovehicule conţin şi unele periculoase pentru sănătatea omului, cum ar fi monoxidul de
carbon şi benzenul printre altele, care trebuie să fie extrase din parcaje. De aceea sistemele de ventilare
trebuie să realizeze şi evacuarea noxelor din parcaje. Pe plan european există mai multe sisteme de
realizarea a desfumării şi evacuare a monoxidului de carbon din parcaje, cel mai modern fiind cel bazat pe
tehnologia ventilatoarelor reversibile cu jet. Acest sistem a fost adaptat pentru a oferi unele facilităţi
parcajelor precum poluarea fonică redusă şi montajul astfel încât să nu fie redusă înălţimea liberă a
spaţiilor, în special, pe căile de evacuare şi, mai târziu, în urma unor incendii ce s-au manifestat în aceste
spaţii s-a pus în discuţie problema îmbunătăţirii vizibilităţii pe timpul intervenţiei. Sistemul în speţă a fost
adoptat, în special, în zonele cu densitate mare a populaţiei din Marea Britanie, Germania, Olanda,
Danemarca, Norvegia, Suedia, Franţa, Belgia şi Portugalia. Deşi funcţiile acestuia sunt identice, cantitatea
de fum ce se evacuează dintr-un parcaj este diferită în funcţie de varianta de calcul ce a stat la baza
determinării acesteia, metoda franţuzească sau cea britanică.
 2. Metodologia britanică de determinarea a debitului de fum dintr-un parcaj subteran
2.1. Generalităţi
Recomandări privind evacuarea fumului din parcaje sunt prevăzute în Approved
Document B to the Building Regulations (England and Wales), Technical Booklet E to the
Building Regulations (Northern Ireland) and Scottish Building Standards Technical Handbooks.
Aceste reglementări fac recomandări numai pentru sistemele care asigură evacuarea fumului pe
timpul operaţiunilor de stingere a incendiului cât şi după aceea.
Sunt utilizate următoarele tipuri de sisteme de ventilare: ventilarea naturală, ventilarea
mecanică utilizând reţele de conducte, ventilarea utilizând principul impuls şi sistem de ventilare
pentru evacuarea fumului şi gazelor fierbinţi (SHEVS). Criterii de proiectare pentru fiecare din
sistemele enumerate sunt date în standardul BS 7346.
Orice sistem de ventilare, mai puţin cel permanent deschis, depinde de surse adecvate
de alimentare şi control pentru funcţionarea corespunzătoare. Sistemele de ventilare vor
interacţiona cu alte instalaţii utilitare ale construcţiei şi de protecţie împotriva incendiilor în
funcţionare normală, dacă acest lucru a fost prevăzut prin proiect ori ca urmare a exploatării
spaţiilor.
2.2. Selectarea sistemului de control al fumului şi gazelor fierbinţi
Sursele potenţiale majore de aprindere într-un parcaj sunt chiar maşinile însăşi. Fumul
rezultat în urma arderii unei maşini dintr-un parcaj se va propaga direcţionat de forma
construcţiei şi de influenţa presiunii vântului pe deschideri, chiar dacă debitul de fum e controlat.
Proiectanţii pot alege unul din următoarele variante de proiectare:
• evacuarea fumului pe timpul operaţiunilor de stingere a incendiului cât şi după aceea,
sistemul de control serveşte pentru a asista la verificarea focarelor secundare de incendiu şi la fel
de bine la repunerea în funcţiune a clădirii, în condiţii normale;
• realizarea şi menţinerea unor căi libere de fum prin spaţiile deschise ale parcajului pe
etajjele incendiate pentru ca pompierii să se poată apropia de maşina incendiată, cu intenţia de a
stinge incendiul;
• protecţia căilor de evacuare pentru ocupanţi în interiorul aceluiaşi etaj pe care se află şi
maşina incendiată, să păstreze fiecare cale liberă de fum ce dă în exteriorul clădirii, ori să
protejeze scările de evacuare care conduc în locuri protejate aflate în exterior.
Tehnicile valabile să realizeze aceste obiective sunt:
 • sistem de ventilare pentru evacuarea fumului şi gazelor fierbinţi (SHEVS), unde zona
liberă este menţinută sub rezervorul de fum ce conţine bariere termice de fum;
• ventilarea transversală unde aerul este mişcat în parcaj prin intermediul ventilatoarelor
ori prin forţa vântului;
• ventilarea impuls caută să realizeze o zonă liberă de fum în apropierea maşinii
incendiate destinată intervenţiei pompierilor.
Sistemele sunt proiectate să realizeze controlul fumului pentru un singur incendiu la un anumit
moment izbucnit în orice punct al parcajului.
2.3. Selectarea obiectivelor
Acolo unde obiectivul este numai curăţarea de fum aerului de pe un etaj al parcajului
unul din următoarele procedee pot fi utilizate: ventilarea natural organizată, cu menţiunea că
deschiderile sunt permanent deschise, ventilarea mecanică realizată prin utilizarea sistemului
convenţional de ventilare mecanică şi ventilarea mecanică utilizând sistemul jet-fan.
Dacă ţinta este de a furniza pompierilor o cale liberă de fum, de acces în parcajul
incendiat, următoarele metode pot fi utilizate: sisteme de ventilare pentru evacuarea fumului şi
gazelor fierbinţi care realizează o minimă curăţire la înălţime şi sisteme de ventilare impuls
proiectat să realizeze o cale liberă de fum pentru accesul pompierilor cel puţin pe o parte a unei
maşini incendiate.
Dacă se doreşte automatizarea operaţiilor sistemului de evacuare al fumului şi gazelor
fierbinţi care ar putea afecta negativ evacuarea persoanelor ar trebui ca fiecare proiectant să ia
măsuri alternative pentru a preveni acest lucru ori să prevadă un timp de întârziere înainte de
activarea întregului sistem.
2.4. Calculul debitului de fum
Metodele de proiectare prin scenariul de proiectare ar trebui să utilizeze valorile
potrivite pentru căldura eliberată în urma incendiului şi ceilalţi parametrii cum sunt suparafaţa şi
perimetrul unui loc de parcare când sunt ori nu prevăzute instalaţii de stingere cu sprinklere sau
scenarii de incendiu care să adopte măsuri alternative potrivite în circumstanţe particulare de
proiectare care ar trebui să fie detaliate în documente specifice împreună cu justificarea acestor
măsuri alternative. Dacă datele experimentale au fost preluate în reglementări naţionale de
referinţă publicate, utilizarea lor poate fi justificată. Scenariile de incendiu ar trebui să aibă la
bază un test experimental la foc, care ar trebui descris şi justificat în documentaţiile de
proiectare.
Ca principiu de calcul este acelaşi cu cel care are la bază standardele europene, numai
că diferă perimetrul, aria incendiului şi fluxul de căldură prin convecţie. Deşi este diferenţiat, în
funcţie de cum parcajul este echipat cu instalaţii de sprinklere, 4 MWori nu este echipat cu astfel
de sisteme de stingere, 8 MW, valorile debitului volumic de fum evacuat din parcaj poate ajunge
la valori mai mari. Considerând un parcaj echipat cu instalaţii de sprinklere, vom determina mai
întâi M f - viteza aerului antrenat în pana de fum care se ridică deasupra incendiulu, în [kg/s]:
3
M f  Ce  P  Y 2 (1)

unde, Y - înălţimea liberă a stratului de aer fără fum pe căile de evacuare [m] ;
Ce - este egal cu 0,19 pentru încăperi mari precum săli de spectacole, stadioane, spaţii
mari deschise pentru birouri, etaje de atrium etc., unde plafonul/tavanul este mult deasupra
5 2 1
incendiului, măsurat în k g  m  s ;
Ce - este egal cu 0,337 pentru încăperi mici precum magazine, birouri celulare, camere
de hotel etc. cu deschideri de ventilaţie predominant pe o latură a incendiului, de exemplu de la o
5 2 1
fereastră a biroului numai pe un perete, măsurat în k g  m  s ;
P – este perimetrul incendiului, exprimat în [m].
Valorile minime pentru această înălţime de aer curat (Y) trebuie să fie cele din Tabelul 2
din standardul CEN/TR 12101-5:2005.
 f - temperatura medie a gazelor din stratul de fum, exprimată în grade Kelvin (aproape

de punctul de intrare în pana de fum) se calculează astfel:

Qf
f  (2)
cM f

unde, Qf - fluxul de căldură prin convecţie în gazele din fum care conduce flăcările deasupra
incendiului [W];
c - căldura specifică a aerului la presiune constantă, în J  kg 1  K 1 ; în condiţii normale
(presiunea = 1 atmosferă şi temperatura T0 = 15°C = 288°K)  c = 1000 J  kg 1  K 1 ;
Vl - viteza aerului antrenat în pana de fum care se ridică deasupra incendiului, debitul

volumic, în [m³/s]:
 M f  Tl
Vl  (3)
 amb  Tamb

unde, Tl =  f  T0 ; (4)
 amb - densitatea aerului la temperatura mediului ambiant, exprimată în [kg/m³];

T0 = Tamb este temperatura mediului ambiant se considerată 15°C( 288°K), rezultând

de aici  amb = 1,225 kg/m³;

3.Concluzii
1. Această metoda de calcul care stă la baza determinării debitului de fum evacuat din
parcaje conduce la obţinerea unor valori mai mari decât varianta ce are la bază standardele
europene.
2. Costuri reduse ale investiţiei.
3. Ca şi alte metode utilizate în alte state europene metoda ia în calcul numai un
incendiu în întregul parcaj, ci nu mai multe în acelaşi timp.
4. Metoda ţine cont de faptul că parcajul este sau nu echipat cu instalaţie de stingere a
incendiilor tip sprinkler, spre deosebire de Normativul de siguranţă la foc a construcţiilor,
indicativ P118-99, care nu oferă această posibilitate.

Bibliografie:

1. SR CEN/TR 12101-5:2005 Sisteme de control a fumului şi gazelor fierbinţi Partea 5:

Ghid de recomandări funcţionale şi metode de calcul pentru sisteme de ventilare pentru
evacuarea fumului şi gazelor fierbinţi;
2. SR EN 12101-6:2003 Sisteme pentru controlul fumului şi gazelor fierbinţi – Partea 6:
Specificaţii pentru sisteme cu presiune diferenţială – Kituri;
3. SR EN 12101-3:2003 Sisteme pentru controlul fumului şi căldurii (gazelor fierbinţi) –
Partea 3: Specificaţii pentru ventilatoare mecanice de evacuare a fumului şi căldurii (gazelor
fierbinţi).

4. BS 7346-7:2006 Components for smoke and heat control systems – Part 7: Code of
practice on functional recommendations and calculation methods for smoke and heat control
systems for covered car parks.