Sunteți pe pagina 1din 22

UNIVERSITATEA BABEȘ-BOLYAI

CENTRUL DE FORMARE CONTINUĂ ȘI ÎNVĂȚĂMÂNT LA DISTANȚĂ

INTRODUCERE ÎN ASISTENȚĂ SOCIALĂ

ȘI DEONTOLOGIA PROFESIEI

TEME DE SEMESTRU

STUDENT: BICA RĂZVAN


ANUL I
SPECIALIZAREA: ASISTENȚĂ SOCIALĂ

CLUJ- NAPOCA, 2019


APLICAȚII PRACTICE

Pag. 22-23

Exercițiul 1. Menționați cinci domenii ale asistenței sociale și precizați nivelul de


abordare al problemelor pentru fiecare nivel

Domeniile asistenței sociale diferă în funcție de nivelul la care apare necesitatea


intervenției și în funcție de tipul de probleme care există.

Un prim domeniu de intervenție îl reprezintă asistența socială acordată individului. În


acest caz beneficiarul poate fi un copil aflat în risc de neglijare, abuz, abandon școlar, o persoană
șomeră, o mamă singură, un vârstnic izolat social etc. În aceste cazuri se intervine la nivelul
individului prin identificarea factorilor de risc care au dus la apariția problemelor și se va evalua
în același timp resursele de care individul dispune și care pot fi folosite în procesul de asistență
socială în vederea rezolvării problemelor clientului. În același timp, asistentul social va ține
cont de sistemele în care individul este integrat, evaluând în același timp situația familială,
relația cu grupul de egali, dar și oportunitățile de prestații sociale sau servicii sociale care există
la nivelul comunității pentru a putea facilita accesul clientului la acestea.

Al doilea domeniu de intervenție l-ar putea reprezenta munca cu persoanele vârstnice.


În acest caz asistența socială acordată va ține cont de locul unde se află persoana vârstnică (la
domiciliu, într-un centru rezidențial, într-un centru de zi), iar activitățile desfășurate vor fi
îndreptate spre socializarea persoanei vârstnice, activități de petrecere a timpului liber, oferirea
de sprijin pentru menținerea autonomiei personale. De asemenea, se poate interveni la nivel
familial prin medierea relației cu membrii familiei sau la nivel comunitar, de exemplu, prin
implicarea vârstnicului în cluburi desfășurate la nivel local, facilitarea accesului la servicii de
îngrijire la domiciliu sau identificarea unor cămine dacă este necesar ca persoana vârstnică să
fie instituționalizată.

Al treilea domeniu de intervenție îl poate reprezenta asistența socială acordată


șomerilor. În acest caz munca socială va fi orientată spre consilierea persoanei șomere în
accesarea prestațiilor sociale de care poate beneficia, facilitarea accesului la programe de
conversie profesională, oferirea de servicii de consiliere vocațională, sprijin pentru găsirea unui
loc de muncă.

Un alt domeniu de intervenție al asistenței sociale este reprezentat și de munca socială


din cadrul sistemului de sănătate. În acest caz beneficiarii pot fi persoane care necesită îngrijiri

2
paleative, persoane cu probleme de sănătate mintală, intervenția în criză acordată persoanelor
care ajung în serviciile de urgență și va fi îndreptată spre facilitatea accesului la servicii de
calitate, medierea relației cu instituțiile medicale, informarea cu privire la serviciile sociale și
prestațiile sociale de care pot beneficia și modul în care le pot obține, consilierea în vederea
obținerii sau validării calității de asigurat etc.

Al cincilea domeniu de intervenție poate fi asistența socială acordată copiilor. Acest


domeniu de intervenție este unul foarte vast deoarece copilul reprezintă una din cele mai
vulnerabile grupuri și nu au capacitatea de rezolvare a problemelor pe cont propriu. Serviciile
sociale care sunt acordate pot fi orientate spre prevenirea abandonului și instituționalizării
copilului, consilierea copilului supus riscului de neglijare sau abuz, asistența socială oferită
copilului instituționalizat, copiilor refugiați etc.

Exercițiul 2. Exemplificați funcționarea obiectivelor asistenței sociale pentru un domeniu


al asistenței sociale la alegere.

Pentru realizarea acestui exercițiu vă voi opri la asistența socială acordată persoanelor
vârstnice. Obiectivele asistenței sociale pentru domeniul ales vor fi exemplificate după cum
urmează:

1. Ajută oamenii să își îmbunătășească competențele și capacitatea de a-și rezolva


propriile probleme- în acest sens asistența socială va fi orientată spre consilierea
persoanei vârstnice în vederea adaptării la statutul de pensionar sau persoană
instituționalizată. Se va oferi ajutor persoanei vârstnice în vederea conștientizării
propriei valori, a abilităților personale oferind în același timp un sentiment de utilitate
socială. De asemenea, una dintre problemele cu care se confruntă persoanele vârstnice
este reprezentată de izolarea socială și în acest sens, asistentul social va interveni prin
implicarea vârstnicului în activități de socializare.
2. Asistența socială are menirea de a ajuta oamenii să obțină resursele necesare
asigurării unei calități a vieții la un nivel decent. În acest sens, activitățile de asistență
socială vor urmări facilitarea accesului la servicii de calitate care respectă demnitatea
persoanei umane.

3
3. Este menirea asistenței sociale să sensibilizeze diferitele organizații și servicii la
nevoile celor mai puțin integrați în comunitate – sensibilizarea comunității locale, a
ONG-urilor , a organizațiilor aflate la nivel local în vederea facilitării integrării sociale
a persoanelor vârstnice și dezvoltarea de servicii sociale adaptate nevoilor persoanelor
vârstnice.
4. Urmărește îmbunătățirea relațiilor persoanei vârstnice cu celelalte subsisteme de
care depinde integrarea socială a acestuia- mediază relația cu membrii familiei,
reprezintă persoana vârstnică în relație cu instituțiile statului (Casa de Pensii, CNAS
etc.), implică persoana vârstnică în activități de socializare cu persoane de aceeași vârstă
și cu pasiuni similare.
5. Influențarea politicilor sociale- Ținând cont de faptul că fenomenul îmbătrânirii
populației este un fenomen de actualitate, trebuie ca asistenții sociali să fie implicați în
activitățile de militare pentru drepturile persoanei vârstnice la un trai decent, spre
dezvoltarea serviciilor care respectă demnitatea umană și favorizează menținerea unei
autonomii a persoanei vârstnice, atât în ceea ce privește activitățiile de zi cu zi, dar și la
nivel decizional.

Exercițiul 3. Exemplificați asistența socială preventivă și promovarea echității sociale

Asistența socială preventivă vizează prevederea unor fenomene sociale care s-ar putea
produce în lipsa intervenției. Un exemplu de asistență socială preventivă pot fi reprezentate de
activitățile de prevenție a abandonului școlar. Acest tip de activitate de prevenție are loc mai
mult în cadrul școlilor și implică o colaborare a asistenților sociali cu personalul didactic în
vederea identificării persoanelor care se confruntă cu absenteism școlar și sunt supuse riscului
de abandon școlar. Pot fi realizate campanii la nivelul școlii care să vizeze atât copii (statistici
de reusțită/angajare a persoanelor necalificate, probleme sociale care rezultă în urma
neșcolarizării- sărăcie, risc crescut de șomaj etc.), dar și cu părinții acelor copii care se află în
riscul de abandon școlar.

Echitatea socială indică capacitatea asistenței sociale de a influența politicile sociale în


sensul facilitării accesului și a repartizării adecvate a resurselor materiale diferiților clienți.
Promovarea echității sociale poate fi realizată prin activități precum cele oferite persoanelor
șomere în vederea asigurării egalității de șanse pe piața muncii. Șomajul este una din
problemele sociale strâns relaționate cu nivelul sărăciei, reprezentând în același timp un factor

4
al inechității sociale. Politicile sociale nu vor fi îndreptate spre eradicarea șomajului (ceea ce
este imposibil) ci spre menținerea unui nivel acceptabil al șomajului. Se vor oferi astfel șanse
egale de integrare pe piața muncii pentru persoanele șomere, de exemplu, prin activități de
formare sau reconversie profesională oferite prin intermediul AJOFM.

Exercițiul 4. Menționați diferențele dintre cele trei forme de asistență socială prezentate

Cele trei forme ale asistenței sociale sunt reprezentate de asistența socială preventivă,
asistența socială recuperatorie și promovarea echității sociale. Între aceste forme ale asistenței
sociale există câteva diferențe.

O primă diferență este dată de beneficiarii acestor forme ale asistenței sociale. Asistența
socială preventivă acționează de regulă asupra grupurilor vulnerabile care prezintă un risc de a
a se confrunta cu o problemă sau o situație de dificultate, asistența socială recuperatorie vizează
grupurile vulnerabile care se confruntă în momentul prezent cu o problemă socială, în timp de
prin promovarea echității sociale se urmărește facilitarea egalității de șanse pentru toate
persoanele din grupurile vulnerabile.

O altă diferență între formele asistenței sociale este dată de momentul intervenției asupra
unei probleme sociale. Asistența socială preventivă intervine în vederea prevenirii unor
probleme sociale ale grupurilor vulnerabile, în timp ce asistența socială recuperatorie, intervine
în momentul în care individul, familia, grupul se confruntă deja cu o problemă. Forma echității
socială intervine în vederea evitării problemelor adiacente care pot rezulta din situația de
dificultate cu care grupul vulnerabil se confruntă deja.

Altă diferență între formele asistenței sociale este dată de scopul intervenției. Dacă
asistența socială preventivă urmărește prevenția, prevederea unei probleme, asistența socială
recuperatorie vizează ”vindecarea” problemei, iar prin promovarea echității sociale de
urmărește reducerea problemei sociale prin asigurarea egalității de șanse.

5
Pag. 26-27

Exerciții: - Citiți cu atenție următoarele cazuri

- Răspundeți la întrebări ținând cont de importanța utilizării resurselor ca principiu


fundamental al profesiei de asistent social

Cazul 1

În cursul unei vizite la o familie de oameni săraci observi un copil deosebit de


talentat la desen. La remarca ta mama se plânge că copilul își pierde mult timp inutil,
desenând. Copilul este supărat la dojana mamei și fericit la complimentele asistentului
social.

1. Reperați nevoia ori nevoile pentru persoanele menționate în caz


Nevoile copilului sunt reprezentate de nevoia de apreciere, nevoia de realizare
personală, nevoia de stimă.
2. Cum va proceda asistentul social în acest caz?
Asistentul social poate discuta cu mama despre posibilitatea de a-l încuraja pe copil și
a-l implica în activități creative. În acest sens, poate recomanda eventual un program aftershool
care cuprinde și activități creative și de dezvoltare personală sau înscrierea copilului la diverse
cercuri, cluburi de creație. Astfel copil își va putea dezvolta potențialul, facând ceea ce îi place.
De asemenea, implicarea copilului într-un program cu orar fix dedicat activității de desen va
putea rezolva și nemulțumirea mamei că copilul pierde timpul inutil desenând.

Cazul 2

Din discuția cu Maria, aflată într-un centru de plasament, asistentul social află că
sora mai mică a Mariei, în vârstă de 15 ani, i-a mărturisit acesteia că vrea să își părăsească
familia și să se întrețină din prostituție. A chiar găsit un bărbat mai în vârstă care i-a
promis ajutor în acest sens.

1. Care este rolul și atitudinea asistentului social în acest caz?


În primul rând asistentul social identifică nevoia de securitate și siguranță a surorii
Mariei. În cazul prezentat Maria este clientul asistentului social, iar acesta poate interveni în
cazul surorii Mariei, doar dacă acesta acceptă ajutorul oferit de profesionist. Dacă sora Mariei

6
acceptă să fie client, asistentul social trebuie să fie diplomat în prezentarea situației pentru ca
sora acesteia să nu își piardă încrederea în Maria, pentru că a divulgat planul său. De asemenea,
asistentul social nu trebuie să o judece pe sora Mariei pentru decizia luată. Sora Mariei va fi
consiliată cu privire la riscurile la care se supune din meseria pe care a ales-o.

2. Reperați nevoia de intervenție.


Nevoia de intervenție este dată în primul rând de nevoia de a asigura siguranța și
securitatea surorii Mariei. Se va evalua situația familială pentru a se vedea în ce măsură există
conflicte cu membrii familiei, dacă există nevoi pe care membrii familiei nu reușesc să le
acopere. În acest sens, asistentul social poate interveni ca un mediator al relațiilor cu membrii
familiei. De asemenea, intervenția se poate orienta și pe motivele pentru care fata alege
prostituția ca modalitate de a se întreține. Poate fi vorba de nevoia fetei de independență, nevoi
de ordin financiar și poate îndruma fata înspre alte modalități de a-și procura veniturile.

Cazul 3

Sunteți asistent social la o organizație neguvernamentală care se ocupă cu


distribuirea gratuită a unor materiale tehnice de tip proteze auditive, orteze, cadre
metalice, ochelari, etc. Vine și vă solicită o pereche de ochelari o persoană cu afecțiuni
psihice. La ancheta socială pe care o realizați , aflați de la vecini că solicitantul și-a spart
ochelarii în timpul unei beții.

Care este atitudinea corectă și rolul asistentului social în acest caz? Argumentați răspunsul

În acest caz asistentul social trebuie în primul rând să nu judece clientul, având
responsabilitatea de a asigura resursele necesare pentru a răspunde nevoilor lui, fără a fi
discriminat cu privire la starea lui psihică. Asistentul social are rolul de broker, făcând legătura
între client și resursele de care acesta are nevoie(ochelarii). Asistentul social are însă și o
responsabilitate față de organizația neguvernamentală în care lucrează, în ceea ce privește
modul în care gestionează materialele pe care le are la dispoziție. Asistentul social ar trebui să
acorde ochelarii persoanei cu afecțiuni psihice, dar în același timp poate interveni în ceea ce
privește situația sa. Poate stabili dacă acesta își ia sau nu tratamentul recomandat de medicul
psihiatru, poate media relația cu medicul la nevoie, îl poate consilia cu privire la riscurile la
care se supune consumând alcool în timp ce urmează un tratament psihiatric și chiar să îl

7
îndrume spre grupuri de suport sau instituții unde poate primi sprijin dacă consumul de alcool
este o problemă.

Cazul 4

Sunteți asistent social într-un serviciu public care acordă asistență socială
persoanelor vârstnice. O familie de pensionari, aflată de mult în evidența dumneavoastră
vine și vă solicită bani pentru repararea acoperișului casei în care locuiesc. Au mai fost
alocați bani acestei familii pentru mici reparații ale casei, dar acoperișul nu a fost reparat.
Este posibil ca familia să obțină suma de bani necesară reparației dacă obțin acordul unor
factori de decizie aflați la nivelul altor instituții (Primărie, etc)

1. Identificați nevoia de intervenție a asistentului social


Nevoia de intervenție a asistentului social este dată de asigurarea condițiilor unui trai
decent pentru persoanele vârstnice, asigurarea nevoilor de securitate și siguranță. Trebuie însă
consiliate persoanele vârstnice pentru a stabili o listă de priorități în ceea ce privește reparațiile
locuinței și se va face o evaluare la fața locului pentru a se stabili riscurile reale.

2. Cum procedați în acest caz?


Asistentul va face în primul rând o evaluare la fața locului pentru a putea stabili costurile
lucrării. Apoi va consilia familia cu privire la posibilitățile de a obține această sumă de bani
(ajutoare în caz de urgență oferite de primării, asociații, fundații, sponsori de la nivel local etc.).
Va susține apoi cazul familiei în fața factorilor de decizie de la nivel local pentru a facilita
obținerea ajutorului de care familia are nevoie.

3. Care este rolul asistentului social?

Rolul asistentului social este consilier oferind familiei informații cu privire la resursele
pe care le pot obține, de facilitator prin modul în care facilitează obținerea resurselor financiare
de la factorii de putere de la nivel local și nu în ultimul rând de advocacy prin reprezentarea
intereselor familiei în fața persoanelor care ar putea acorda ajutorul și susținerea accesului la
resursele de care familia are nevoie.

8
Pag. 31

Aplicații practice

1. Menționați câteva caracteristici are relației de asistență socială


Relația de asistență socială reprezintă o relație prin care se oferă sprijin, în mod
profesionist, unei persoane aflată într-o situație de dificultate. Relația de asistență socială
reprezintă un proces care se construiește în timp prin crearea unei legături între asistentul social
și client. Pentru ca acestă legătură să se poată crea, clientul trebuie învățat să aibă încredere în
procesul de asistare, să i se ofere un cadrul în care să simtă că este înțeles de către asistentul
social, că acesta este interesat să îl ajute să depășească dificultatea cu care se confruntă, că nu
este judecat și pe de altă parte asistentul social este un bun profesionist și are competențele
necesare pentru a-l putea ajuta.
Cercetăriile din domeniu au arătat că există 5 atribute principale ale asistentului social
care pot contribui la crearea unei relații profesionale de ajutor și care cresc încrederea clientului
în procesul de ajutor. Acestea sunt: căldura, acceptarea, empatia, preocuparea și autenticitatea.

2. Identificați cel puțin cinci diferențe ale relației de asistență socială și o relație de
prietenie.

Relația de asistență socială și relația de prietenie se aseamănă prin faptul că ambele sunt
relații prin care se poate furniza suport, însă există diferențe semnificative între ele.
O primă diferență este dată de faptul că suportul oferit în cadrul relației este unul furnizat
într-o manieră profesionistă, asistentul social având competențe și cunoștiințe pentru a putea
ajuta individul în mod obiectiv.
A doua diferență este că ajutorul oferit în cadrul relației de asistență socială este
unilateral. El merge dinspre profesionist înspre client și nu implică reciprocitate, cum se
întâmplă în cazul unei relații de prietenie.
A treia diferență se referă la ceea ce unește doi invizi în cele două tipuri de relație și la
modul în care se formează o legătură între cele două părți implicate. În relația de prietenie, două
persoane sunt unite prin interese, valori, atitudini comune, în timp ce în cadrul relației de
asistență socială, profesionistul și clientul pot să aibă valori și credințe diferite, însă ceea ce îi
unește este dorința de a produce o schimbare pozitivă în situația clientului.
O altă diferență este dată de împărtășirea de informații între cele două persoane
implicate în relație. Dacă într-o prietenie schimbul de informații este reciproc existând deja un

9
sentiment de încredere între cele două persoane, în relația de asistență socială împărtășirea
informațiilor merge dinspre client înspre asistentul social. Profesionistul are nevoie de aceste
informații pentru a putea face o evaluare a situației clientului, însă nu împărtășește la rândul său
informații despre viața sa personală.
De asemenea, în timp ce o relație de prietenie implică un grad mare se subiectivitate, în
cadrul relației de asistență socială asistentul social deși reactionează empatic la mesajele
subiective ale clientului, păstrează obiectivitatea în mesajul și intervenția furnizată clientului.

10
Pag. 40-41

Aplicație practică

Studiu de caz:

Moraru Ioan este un băiat de 16 ani. El suferă de sindromul Down și frecventează o


clasă specială de la liceul din localitate. El merge la școală 5 zile/săptămână. Dirigintele lui se
numește Popescu, iar Ioan îl simpatizează foarte mult. Familia lui Ioan are de asemenea un
respect deosebit pentru Dl Popescu.

De 2 ori pe săptămână, după cursuri, Ioan participă la un program în cadrul unei


organizații neguvernamentale, nonprofit, din localitate. În cadrul acestui program, Ioan face
parte dintr-un grup de adolescenți care își concentrează atenția asupra deprinderilor necesare
traiului zilnic și a celor legate de un loc de muncă.

Ioan este de asemenea implicat în activități extrașcolare, sponsorizate de biserica


protestantă locală. Acolo el participă la activitățile unui grup de artă și dintr-o echipă de fotbal.

Ioan locuiește cu tatăl său și cu 3 surori în vârstă de 8, 10 și 17 ani. Mama lui a murit cu
5 ani în urmă. Dl Moraru, tatăl lui, lucrează la Căile Ferate. El lucrează în fiecare zi, inclusiv în
timpul weekendurilor. Familia primește îngrijire medicală prin Spitalul Căilor Ferate. Sora de
17 ani îngrijește seara copii la domiciliu. Bunicii lui Ioan din partea tatălui său trăiesc în alt oraș
la 5 ore distanță. Bunicii din partea mamei locuiesc în același oraș și îi vizitează o dată pe lună,
duminica.

Ioan nu se joacă cu copiii din vecini, dar are prieteni la școală și în grupul de adolescenți
din cadrul organizației neguvernamentale.

Cu puțin timp în urmă, Ioan a devenit provocator din punct de vederea sexual în cadrul
grupului din ONG. Același comportament îl avea și față de personalul organizației. El a încercat
să își sărute sora mai mică de câteva ori.

Tatăl lui Ioan refuză să discute despre sex cu el și se opune cu încăpățânare să discute
despre comportamentul fiului său. Aceasta este prima dată când personalul ONG trebuie să facă
față problemelor sexuale ale adolescenților. Personalul ar vrea să ajute, dar nu știe cum să o
facă. În cadrul obiectivelor organizației nu găsește nimic scris cu privire la aceste probleme.

Ioan trebuie să facă teste pentru determinarea virusului HIV. El a suferit mai multe
transfuzii de la naștere, și recent a manifestat câteva comportamente inexplicabile.

11
Dl Moraru nu este deschis spre discutarea acestor probleme și amenință că îl va retrage
pe Ioan de la ONG. Mulți dintre cei care lucrează în organizație vor să discute despre
problemele ivite și să-l ajute pe Ioan. Lui îi place programul și este unul dintre membrii cei mai
activi și conștiincioși.

Cerințe

1. Desenați o eco-hartă pentru cazul Ioan-Moraru- vezi Anexă-pag.23


2. Care sunt preocupările majore ale asistenților sociali cu privire la rezolvarea situației
lui Ioan Moraru? Mai sunt și alte probleme pe care asistentul social ar putea să le
rezolve?

Preocuparea majoră a asistentului social va consta în medierea relației tensionate între


tatăl lui Ioan și reprezentanții ONG-urilor, conflict care poate conduce la retragerea copilului
din cadrul ONG. Eforturile asistentului social vor fi astfel îndreptate spre a ajuta să se
depășească tensiunile născute între adolescenți, copil, tatăl lui Ioan și personalul ONG pentru a
evita riscul de izolare socială a copilului în contextul în care adolecenții din cadrul ONG sunt
printre puținele persoane cu care Ioan socializează. Asistentul social poate interveni și asupra
problemei privind realizarea analizelor medicale pentru depistarea HIV, oferirea de suport
personalului ONG pentru stabilirea unor proceduri clare de intervenție în astfel de cazuri,
consilierea tatălui în acceptarea situației.

3. Indicați tipul de roluri pe care asistentul social le poate îndeplini pentru acest caz.

Rolurile pe care asistentul social le poate juca în acest caz sunt de consilier, mediator,
facilitator. Asistentul social poate oferi consiliere tatălui pentru a-l ajuta să accepte situația și
pentru a-l spijini în a discuta cu Ioan despre problema sexualității. Poate exploata și relația
acestuia cu părinții și socrii în vederea găsirii unei surse de suport pentru el, ținând cont că este
un părinte singur care se ocupă de întreaga gospodărie și ar putea fi depășit de situație. Pe de
altă parte poate oferi consiliere lui Ioan pentru a înțelege mai bine problemele care pot rezulta
din anumite comportamente sexuale inadecvate. De asemenea, poate avea rolul de facilitator și
agent de legătură, facilitând accesulul lui Ioan la alte servicii din comunitate, cum ar fi
consilierea psihologică, care l-ar putea ajuta în problema comportamentală apărută. Asistentul
social poate de asemenea interveni în calitate de consilier familial în vederea îmbunătățirii

12
comunicării între membrii familiei. Poate interveni în fața reprezentanților ONG-ului ca și
avocat (advocacy) a intereselor lui Ioan pentru a evita izolarea acestuia și a-l menține pe acesta
implicat într-o organizație în care se simte bine și îi place să fie implicat. De asemenea,
asistentul social poate interveni pentru a media relația dintre tatăl lui Ioan și reprezentanții
ONG-ului pentru a putea menține copilul activ în cadrul programului sau chiar în calitate de
negociator pentru a putea stabili anumite condiții acceptate de ambele tabere și care pot ajuta la
soluționarea situației.

13
Pag. 56-57

Afirmațiile din chestionarul de mai jos privind comportamentul uman sunt mai mult sau mai
puțin favorabile exercitării profesiei de asistență socială. Gândiți-vă la măsura în care ele sunt
adevărate sau false pentru DVS. și la influența lor asupra felului în care vă implicați în munca
de asistență socială. Bifați cu un X problemele care vi se par prea intime pentru a fi discutate,
cu H problemele care considerați că afectează în mare măsură calitatea de asistent social și
argumentați-vă opțiunile.

1. Sunt mai cu seamă rușinos fiindu-mi teamă să mă destăinuiesc străinilor. X


2. Nu sunt destul de hotărât, de aceea alții au câștig de cauză. H
Consider că acesta poate afecta calitatea de asistent social în condițiile în care pentru
a oferi încredere clientului că ești o persoană implicată trebuie să vadă hotărâre și
implicare din partea profesionistului. De altfel, procesul de asistență socială implică
generarea unei schimbări în situația clientului, schimbări care sunt în general dificil de
realizat deoarece sunt susținute de anumite comportamente disfuncționale pe care
clientul le-a perpetuat în timp. De aceea, hotărârea din partea asistentului social de a
se implica în procesul de schimbare este o calitate importantă.
3. Mă supăr repede și izbucnesc de cele mai multe ori în mod iresponsabil. H
Acesta este de asemenea un minus în privința calității de asistent social. Când un client
vine la tine cu o problemă vrea să știe că interacționează și primește ajutor de la un
profesionist, o persoană responsabilă care e capabilă să își rezolve singur problemele
pentru a putea oferi ajutor și altor persoane.
4. Mă obosește să mă implic în foarte multe relații. Nu am suficientă energie. X
5. Mi-e dificil să intru în relații cu persoane de sex opus, mai ales dacă simt că ar dori să
îmi facă curte.- nu e cazul meu
6. Cred că mă intimidez, nu sunt în stare să vorbesc cursiv. .- nu e cazul meu
7. Nu mă consider o persoană sensibilă. Mi-e greu să identific ce simt oamenii. H
Aceasta ar fi de asemenea o barieră în calea stabiliri unei relații de asistență socială
deoarece una din principalele calități pe care asistentul social trebuie să le posede este
empatia. Clientul trebuie să aibă sentimentul că este înțeles și sprijinit de către
profesionist.
8. Știu să mă controlez și nu permit emoțiilor mele să transpară. H

14
Sunt uneori o persoană impulsivă, iar acesta poate interfera cu calitatea de asistent
social. Când un client vine la tine să ceară ajutor se bazează pe faptul că asistentul
social este o persoană sigură și stăpână pe sine însuți, fapt care îi poate oferi și
sentimentul de siguranță și încredere în faptul că va putea stăpâni/gestiona și problema
cu care el se confruntă.
9. Vreau să controlez situațiile sociale și sunt în stare să-i dirijez pe alții. H
Nu am dezvoltată această capacitate de a controla situațiile sociale. Acesta poate fi un
minus pentru mine în calitate de asistent social deoarece intervenția socială implică
adesea un proces de schimbare în care clientul are nevoie de dirijare și îndrumare
permanentă din partea profesionistului. În lipsa dezvoltării acestei capacității s-ar
putea ca eforturile mele de intervenție să nu dea rezultatele sperate și să nu producă
schimbările dorite în situația clientului.
10. Pentru mine e important să fiu iubit de ceilalți. X
11. Îmi place să se știe că sunt un om bun. .- nu e cazul meu
12. Nu am deloc o părere bună despre mine și mă simt inferior altora. .- nu e cazul meu
13. Mă simt obligat să ajut pe toată lumea. .- nu e cazul meu
14. Sunt puțin dezorientat. Nu știu ce mă determină să ajut oamenii, nici care sunt valoriile
mai importante pentru mine. X
15. Sunt foarte sensibil, pot fi rănit ușor. .- nu e cazul meu
16. În multe privințe sunt o persoană dependentă. .- nu e cazul meu
17. Sunt o fire independentă și trebuie să demonstrez totdeauna că sunt o persoană liberă.
Suport greu dependența de alții. H
Acesta poate fi o problemă în sensul că în calitatea de asistent social se va lucra de
obicei într-o echipă alături de alți asistenți sociali sau alți specialiști, iar uneori munca
va implica activități în echipă, mai ales dacă pentru rezolvarea unui caz trebuie să
apelezi și alți specialiști.
18. Sunt o persoană anxioasă, mai ales în relațiile interpersonale. .- nu e cazul meu
19. Sunt o persoană plictisitoare, neinteresantă. M-am plictisit de mine însumi și nu mă mir
că s-au plictisit și ceilalți. .- nu e cazul meu
20. Risc prea mult în relații interpersonale. Sunt dur și impulsiv, adeseori fără control. H
Acesta poate afecta munca de asistent social în condițiile în care relația care se
stabilește între profesionist și client trebuie să fie o relație stabilă, care să ofere
clientului sentimentul de încredere în procesul de asistare.
21. Sunt încăpățânat. Am opinii ferme. .- nu e cazul meu

15
22. Îmi place să manipulez oamenii în anumite situații. X
23. Nu mă implic prea mult în examinarea propriilor mele relații interpersonale. Sunt
mulțumit cu starea de fapt.-
24. Sunt foarte materialist și realmente interesat de confortul meu personal. H
Este cunoscut faptul că asistenții sociali începători nu sunt foarte bine plătiți, iar
interesul pentru partea financiară a meseriei poate să mă demotiveze în timp, în ciuda
reușitelor pe care le-aș putea avea ca și profesionist.
25. Uneori mă simt incapabil pe plan social, de multe ori nu recunosc valoriile altora,
reacționez inadecvat și ceilalți mă consideră insensibil. .- nu e cazul meu
26. Cred că sunt zgârcit cu banii și cu timpul. .- nu e cazul meu
27. Mă simt mai naiv decât alții. De multe ori nu înțeleg ce spun ceilalți. Am fost prea mult
protejat. X
28. Mă îngrozesc când trebuie să fac față unui conflict. Ocolesc pe cât se poate conflictele.
H
Cred că în munca de asistent social mă voi întâlni cu situații în care să mă găsesc în
conflict cu mine însumi datorită valorile mele, incongruente cu valorile clientului sau
cu clientul în sine sau alte persoane din anturajul său implicate în intervenție.
29. Nu-mi place să lupt pentru convingerile mele. .- nu e cazul meu
30. Când sunt confruntat, chiar dacă nu am eu dreptate, am tendința să fiu bătăios. .- nu e
cazul meu

16
Pag. 60-62

Aplicații practice

4.7.1. Identificarea valorilor în cazurile asistate

Sarcini ale studentului:

 Citiți cu atenție cazurile relatate mai jos


 Menționați ce valori se cer respectate pentru cazurile date
 Găsiți și alte exemple/cazuri pentru a ilustra funcționarea valorilor în asistența socială

Exercițiul 1

O femeie de 55 ani, văduvă de curând, vă vorbește despre dorința ei de a se înscrie la un


colegiu. Are bani puși deoparte și vrea să se pensioneze.

În acest caz valorile care se cer respectate sunt dreptul persoanei vârstnice de a avea acces
la resursele necesare (asistentul social o poate îndruma în procesul de înscriere), încrederea
în capacitatea de învățare și dezvoltare a persoanelor indiferent de vârsta sau statutul
profesional al clientului și afirmarea individualității proprii (persoana vârstnică are dreptul
să decidă asupra modului în care dorește să își trăiască viața de acum încolo, iar datoria
asistentului social este de a oferi sprijin și de a facilita acest proces).

Exercițiul 2

Un cuplu vrea să adopte un copil negru și vă solicită sprijinul.

Valorile care se cer respectate în acest caz sunt reprezentate de lupta împotriva prejudecățiilor
ce rezultă din adoptarea unui copil de altă naționalitate, respectarea diversității culturale și
etnice, respectarea dreptului la libera alegere a cuplului. În acest caz, rolul asistentului social
va fi de a oferi consiliere pre și post-adopție pentru cuplu și de a facilita acomodarea părinților
și copilului unii cu alții, încurajând părinții să implice copilul în activități care țin de mediul
cultural al acestuia.

17
 Găsiți și alte exemple/cazuri pentru a ilustra funcționarea valorilor în asistența socială
Cazul 1. Un asistent social care lucrează la un centru pentru adolescenți este abordat
de către o tânără elevă care a rămas însărcinată la 16 ani și dorește să avorteze.
Cazul 2. Mama unui copil cu dizabilități cere sprijinul asistentului social pentru
înscrierea copilului la cursurile unei școli normale.
Cazul 3. Un bărbat recent depistat cu HIV vă face mărturisirea că nu intenționează să
își informeze soția de diagnosticul său.

4.7.2 Identificarea propriilor valori

Exercițiu

Sunteți asistent social într-o secție de spital în care sunt internați bolnavi infestați cu virusul
HIV. Instituția în care lucrați a primit 1,5 milioane de dolari de la o fundație. Această sumă de
bani trebuie folosită la procurarea a 7 doze de vaccin care stopează evoluția bolii (SIDA). Dvs.
aveți în observație 14 persoane bolnave cărora această doză de vaccin le-ar fi recomandată.
Trebuie să decideți care sunt cei 7 care vor beneficia de acest vaccin și care sunt cei care nu
beneficiază acum de el.

Candidații:

1. O adolescentă de 15 ani, infestată de către prietenul ei, mulatră. Provine dintr-o familie
din clasa de mijloc și este a cincea din cei 9 copii.
2. Un bărbat de 52 ani, om de afaceri care a fost închis pentru delapidare, infestat în
penitenciar în urma unor manevre medicale minore. El prestează 1000 ore, muncă în
folosul comunității.
3. O femeie de 35 ani mamă a unui copil de 5 ani care a contactat virusul în urma unei
transfuzii de sânge. Ea are o căsătorie fericită cu actualul ei soț fiind căsătorită de 3
ani.primul soț, tatăl fetei, este plecat din oraș și nu a mai contactat-o.
4. Un bărbat rrom, de 40 ani care lucrează pentru reintegrarea copiilor de țigani în familii
permanente. Este poligam și a fost expus virusului de una dintre partenere. Are mai
mulți copii, de la mai multe femei.
5. O fată de 23 ani, care se pregătește pentru a participa la Jocurile Olimpice în proba de
atletism. Familia ei a făcut multe sacrificii pentru a o ajuta să își atingă obiectivul

18
propus. Ea se gândește că dacă nu va primi vaccinul nu va putea să își răsplătească
părinții pentru sacrificiul făcut.
6. Un bărbat de 38 ani asiatic, artist care a fost persecutat în țara sa și a cărui artă se va
pierde odată cu moartea sa.
7. O femeie de 72 ani mamă, bunică și soție care îl îngrijește pe soțul ei bolnav de artrită
severă.
8. O femeie de 49 ani care are 4 copii (unul fiind cu un handicap psihic), provine din clasa
de mijloc și a contactat virusul probabil în urma unei legături extraconjugale.
9. Bărbat de 56 ani care a contactat boala în urma unei relații extraconjugale. Este
mecanic și este singurul susținător al familiei.
10. Un student de 20 ani care studiază științele educației, nu știe cum a contactat virusul și
nu a comunicat familiei că este bolnav.
11. Un bebeluș de 18 luni care a fost infestat de mama sa. El este într-o stare gravă. Tatăl
copilului a murit de puțin timp din cauza bolii SIDA.
12. Un bărbat de 49 ani, preot într-o regiune îndepărtată unde este singurul care asigură
toate activitățile religioase (nunți, botezuri, înmormântări).
13. Un bărbat de 29 ani, tată a 3 copii a cărei soție face cursuri medicale și lucrează cu o
jumătate de normă într-un laborator.
14. Un bărbat de 56 ani, cercetător care este pe cale de a descoperi un medicament
senzațional.

Sarcini ale cursantului

 Alegeți cele 7 persoane care vor primi aceste doze de vaccin


Cred că persoanele care ar trebui să primească aceste doze de vaccin sunt cele din
cazurile prezentate la nr. 1,2,4,5, 8,13,14
 Reluați persoanele alese și analizați motivele care v-au determinat să optați pentru
aceste persoane
Cazul 1: Am ales primul caz fiind vorba de o persoană tânără, care are un organism
mai puternic și poate face mai bine față bolii. De asemenea, provine dintr-o familie
cu mulți copii, iar șansele de a avea acces pe viitor la un astfel de tratament sunt
foarte reduse.

19
Cazul 2: Am ales al doilea caz deoarece cred că în ciuda eroriilor pe care bărbatul
le-a făcut, a fost infestat în urma unei greșeli medicale și merită șansa de a fi
reparată cumva greșeala.
Cazul 4: Am ales acest caz în ciuda valorilor mele personale deoarece în cazul în
care boala va avansa rapid vor rămâne mulți copii orfani de tată și multe familii
monoparentale dintre care cel puțin una (partenera care l-a infestat) va trebui să
se confrunte și cu problemele cu care se confruntă familiile monoparentale, dar și
cu problema infecției cu HIV. De asemenea, persoana este una implicată activ în
comunitate și se poate spune că cumva dă ceva înapoi societății pentru această
șansă.
Cazul 5: Am ales cazul nu în ideea de a-i oferi fetei șansa de a le mulțumi părinților
pentru eforturile depuse ci pentru că este o tânără talentată, care are în față tot
viitorul și aș vrea să aibă șansa de a-și trăi viața la potențialul său maxim. De
asemenea, dovedește că este o luptătoare, luptând pentru a atinge performanța , iar
adesea o astfel de atitudine în tratarea bolii poate ajuta la o evoluție benefică pentru
bolnav.
Cazul 8: Cred că în ciuda modului în care a contactat boala, femeia merită șansa
de a stopa evoluția Sida. Este mama a 4 copii dintre care unul cu handicap, iar
pierderea ei ca urmare a bolii poate afecta viitorul copiilor.
Cazul 13: Este vorba de o persoană tânără, care poate lupta cu boala, are 3 copii
și soție, toate acestea putând constitui baza de suport în lupta cu boala.
Cazul 14: Cred că bărbatul merită șansa de a beneficia de vaccin deoarece el dă
ceva înapoi societății prin munca pe care o depune și cine știe, azi un medicament
senzațional, în viitor poate leacul pentru HIV/SIDA, deci cred că un astfel de geniu
merită o șansă. Plus că medicamentul pe care îl va descoperi va ajuta la rândul său
pe alți oameni.

 Încercați să răspundeți cu sinceritate la următoarea întrebare: Cât de mult v-ați


lăsat influențat de propriul sistem de valori când ați ales cei 7 beneficiari?
Cred că m-am lăsat influențat cam în proporție de 30% de sistemul de valori, deși
unele cazuri alese, acțiunile persoanelor implicate contravin valorilor mele
personale. Cred că în munca propriu-zisă de asistent social când astfel de decizii
vor influența în mod real viața oameniilor este important să existe criterii clare prin
care să se stabilească accesul persoanelor la astfel de resurse (de exemplu: vârsta

20
individului, analize medicale, istoricul bolii, alimentația corectă, abținerea de la
consumul de droguri sau alte medicamente care pot afecta suplimentar sistemul
imunitar, persoane responsabile etc.)

4.7.3. Contradicția dintre propriile valori, valorile organizației și codul deontologic

Sarcini ale cursantului:

 Citiți cu atenție următoarele cazuri


 Identificați dilema etică dacă există
 Rezolvați cazul din prisma deontologiei profesionale

Exercițiul 1

Sunteți asistent social într-un liceu. Una dintre elevele liceului vine la dvs. și vă spune
consternată că este însărcinată. O ajuți să își informeze familia de calvarul prin care trece.
Familia hotărăște că cea mai bună soluție este avortul, rugându-te să îi ajuți să se adreseze
unui serviciu specializat.

Ce decizie luați?

În acest caz dilema etică poate apărea între valorile mele personale vis-a-vis de avort și
hotărârea pe care familia a luat-o în ceea ce privește modul în care dorește să soluționeze
problema. Cred că în primul rând aș consilia familia cu privire la soluțiile alternative (nașterea
copilului și creșterea lui sau oferirea spre adopție), în funcție de gradul de maturitate al elevei,
m-aș asigura că este împăcată și sigură de decizia luată, iar în ultimă instanță dacă familia
dorește în continuare să aleagă varianta avortului i-aș îndruma spre o clinică specializată și aș
urmări cazul pentru a oferi fetei suport atât pre, cât și post-avort.

Exercițiul 2

Ești asistent social la un centru de plasament și adopție. Recent șeful tău ți-a cerut să evaluezi
o familie de homosexuali care doresc să adopte un copil. Cuplul are o relație stabilă, din punct
de vedere material nu sunt probleme, legal homosexualitatea este recunoscută de către stat,

21
reguliile instituției nu prevăd restricții legate de posibilitatea cuplurilor de homosexuali de a
adopta.

Cum veți proceda?

În acest caz dilema mea nu ar ține doar de valorile mele personale, ci și de valorile organizației
în care lucrez. Cu toate acestea, pentru a rezolva cazul corect din punct de vedere deontologic
aș evalua situația familiei, încercând să las la o parte prejudecățiile și părerile mele personale,
iar dacă într-adevăr cuplul poate oferi copilului un cămin stabil și fericit i-aș consilia în
demersurile de adopție (găsirea copilului, consilierea copilului cu privire la tipul de familie în
care intră etc.)

22