Sunteți pe pagina 1din 9

DISCIPLINA: DREPT FINANCIAR

TEMA:
Sistemul bugetar public național

COORDONATOR:

STUDENT:
ANUL :

1
CUPRINS

I. Noțiuni introductive……………………………..
……………………………….......p.3
II. Natura juridică a bugetului…………………………………………..……..……......p.3-4
III. Funcțiile bugetului public național………………………..……….……………......p.4-5
IV. Procedura bugetara………………………………………….……..…....…p.4
V. Elaborarea bugetului de stat……………………..……………..…............…......p.5
VI. Aprobarea și adoptarea bugetului……………………………....…............…..........p.6
VII. Execuția bugetară………………………..…………………………….………......p.4-5
VIII. Răspunderea juridică în cadrul desfăşurării procedurii bugetare……...…............…......p.6
IX. Bibliografie……………………………..……………..…......................................p.7

2
1. Notiuni introductive
În evoluţia finanţelor publice este remarcabilă apariţia bugetului generată de necesitatea
de a reflecta nevoile publice sub forma cheltuielilor publice şi sursele de venit sub forma
veniturilor publice ce au drept scop rezolvarea cheltuielilor publice.Societatea omenească, în
evoluţia sa, a generat o serie de nevoi care cu trecerea timpului s-au diversificat şi proliferat.
Dintre acestea, din punctul de vedere al finanţelor publice, nevoile publice sunt acele cerinţe care
se satisfac prin intermediulşi efortul colectivităţilor umane. Statul prin instituţiile, organele şi
organismele sale seraportează la nevoia publică prin intermediul banului public1.
Banul public ar trebui asigurat de stat prin efortul propriu, cum însă statul nu este
deţinătorul unei averi şi nici nu are suficiente surse proprii, banul public este asigurat prin efortul
întregii colectivităţi. De aceea obţinerea banului public se face concret prin intermediul
impozitelor şi taxelor, plătite de contribuabili (denumire generică dată persoanelor fizice şi
juridice care au capacitate contributivă). Sumele încasate cu titlul de impozite şi taxe,reprezintă
surse de venit pentru buget.
Expresia de buget provine din limba franceză de la cuvântul bouge, care avea semnificaţia
unei pungi de piele în care se ţineau banii.
Instituţia a fost reglementată pentru prima dată printr-o lege în Franţa în 1802, apărând în 1806
într-o lege a finanţelor mai modernă şi mai exactă. În ţara noastră în perioada Regulamentelor
Organice ale Moldovei şi Munteniei existau referiri la buget sub formularea "închipuirea
cheltuielilor anului viitor", această formulare sugerează idea de buget, dar numai pentru aspectul
cheltuielilor.
Conform legii nr. 500/2002 bugetul este documentul prin care sunt prevăzute şi aprobate
în fiecare an veniturile şi cheltuielile, sau după caz, numai cheltuielile, în funcţie de sistemul de
finanţare a instituţiilor publice.
În România putem să vorbim despre un sistem bugetar în sensul că există un buget public
naţional alcătuit din mai multe componente, legea finanţelor publice precizând căreferirile sale se
aplică2:
- Bugetului de stat- Bugetului asigurărilor sociale de stat- Bugetelor fondurilor speciale-
Bugetului trezoreriei statului- Bugetelor instituţiilor publice autonome- Bugetelor instituţiilor
publice finanţate integral sau parţial din bugetul de stat, bugetulasigurărilor sociale de stat şi
bugetele fondurilor speciale, după caz
- Bugetelor instituţiilor publice finanţate integral din venituri proprii- Bugetului fondurilor
provenite din credite externe contractate sau garantate de către stat şi acăror rambursare, dobânzi
sau costuri se asigură din fonduri publice- Bugetului fondurilor externe nerambursabile.
Ca verigă centrală a sistemului financiar, bugetul public reprezintă expresia sintetizată a relaţiilor
economice ce se manifestă în procesele formării şi utilizării principalului fondcentralizat de
mijloace băneşti ale statului şi ale fondurilor unităţilor administrativ - teritorialeîn vederea
finanţării activităţilor destinate creşterii calităţii vieţii (învăţământ, sănătate,cultură, sport,
cercetare).

II. Natura juridică a bugetului

1
Petică Roman, Doina - Dreptul finanţelor publice, Editura Tribuna, Sibiu - 2000, pag. 3-4
2
Legea 500/ 2002 - privind finanţele publice, Monitorul Oficial nr. 597/2002

3
Există mai multe concepţii cu privire la natura juridică a bugetului; ele sunt desprinse din
definiţiile date în literatura de specialitate de mai mulţi autori, astfel că există următoarele
concepţii privind natura juridică a bugetului3:
1. Într-o primă concepţie bugetul este lege , în sensul că el conţine dispoziţii imperative cu
privire la cuantumul minim al veniturilor şi cuantumul maxim al cheltuielilor şi este adoptat
printr-o lege care emană de la organul legislativ;
2. Bugetul este un act condiţiune, întrucât fără existenţa lui veniturile nu s-ar realiza şi
cheltuielile nu s-ar efectua;
3. Bugetul este un act juridic, în ceea ce priveşte veniturile, pentru că există obligaţia
legală imperativă ca acestea să fie îndeplinite; şi un act administrativ în ceea ce priveşte
cheltuielile, pentru că acestea nu sunt obligatoriu de împlinit;
4. Bugetul este un program, un plan , care pentru ca să producă efecte îmbracă formalegii.

III. Funcţiile bugetului public naţional


Funcţiile bugetului public naţional sunt strâns legate de funcţiile finanţelor publice,din
care face parte integrantă, şi sunt două:4
Funcţia de repartiţie cunoaşte două faze, legate între ele, formarea şi distribuirea
fondurilor băneşti ale statului.În procesul de mobilizare şi constituire a fondurilor băneşti ale
statului finanţele publice îmbracă forma impozitelor, taxelor, vărsămintelor la constituirea acestor
fonduri participă persoanele fizice şi juridice. Ca atare în procesul formării fondurilor băneşti se
nascrelaţii financiare între persoanele fizice şi juridice ca şi contribuabili, pe de o parte şi stat,
pede alta. Distribuirea, cea de a doua fază a funcţiei de repartiţie, generează relaţii financiareîntre
stat, pe de o parte şi persoanele fizice şi juridice beneficiare ale resurselor, pe de altă parte. În
cadrul procesului de distribuire finanţele îmbracă forma cheltuielilor pentruînvăţământ, sănătate,
cultură, protecţie socială etc.-
Funcţia de control vizează atât constituirea cât şi repartizarea, dar mai ales modul
deutilizare a banului. Controlul financiar se exercită de organe specializate ale statului:
organeleMinisterului de Finanţe, Direcţiei judeţeană a finanţelor publice şi controlului financiar
destat, Garda Financiară, Curtea de conturi5
.
IV. Procedura bugetară
Conform dispoziţiilor legale activitatea bugetară parcurge mai multe etape: elaborarea
proiectului bugetului de stat, aprobarea, executarea şi încheierii exerciţiului bugetar.
Prin procedură bugetară se înţelege totalitatea actelor şi operaţiunilor cu caracter tehnic şi
normativ, înfăptuite de organele specializate ale statului, în scopul elaborării,adoptării, executării
şi încheierii bugetului public naţional.
La elaborarea şi execuţia bugetului de stat, conform legii 500/2002, stau următoarele
principii:
1. Principiul universalităţii
- care prevede că veniturile şi cheltuielile se includ în totalitate în buget şi nu pot fi afectate direct
unei cheltuieli bugetare cu excepţia donaţiilor şisponsorizărilor, care au stabilite destinaţii
distincte.
2. Principiul publicităţii

3
Petică Roman, Doina - Dreptul finanţelor publice, Editura Tribuna, Sibiu - 2000, pag 19-20
4
https://www.scribd.com/document/71329915/Sistemul-Bugetar-Public-National , online accesat pe 01.02.2018.
5
Ciuvăţ, N. - Drept financiar,Editura Universitaria, Craiova, 2001, pag. 174-175

4
- prevede transparenţa sistemului bugetar, acest lucru realizându-se prin: dezbaterea publică a
proiectelor de buget, publicarea în Monitorul Oficial, difuzarea informaţiilor asupra conţinutul
bugetului prin mijloace de informare în masă.
3. Principiul unităţii
- prevede că toate veniturile şi cheltuielile bugetare se înscriu într-un singur document, pentru a
se asigura utilizarea eficientă şi monitorizarea fondurilor publice.
4. Principiul anualităţii
- prevede că veniturile şi cheltuielile sunt aprobate prin lege pe o perioadă de un an, în ţara
noastră anul bugetar coincide cu anul calendaristic.
5. Principiul specializării bugetare
- prevede că veniturile şi cheltuielile se înscriu şi se aprobăîn buget pe surse de provenienţă,
respectiv pe categorii de cheltuieli, grupate după natura lor economică şi destinaţie, potrivit
clasificaţiei bugetare.
6. Principiul unităţii monetare
- Toate operaţiunile bugetare se exprimă în moneda naţională.

V. Elaborarea bugetului de stat


Elaborarea proiectului de buget se face de către Guvern, prin Ministerul Finanţelor
Publice, pe baza:6
a) prognozelor indicatorilor macroeconomici şi sociali pentru anul bugetar pentru care
seelaborează proiectul de buget;
b) politicilor fiscale şi bugetare;
c) prevederile memorandumurilor de finanţare, ale memorandumurilor de înţelegere sau
alealtor acorduri internaţionale cu organisme şi instituţii financiare internaţionale, semnate
sauratificate;
d) politicilor şi strategiilor sectoriale, a priorităţilor stabilite în formularea propunerilor de
buget, prezentate de ordonatorii principali;
e) propunerilor de cheltuieli detaliate ale ordonatorilor principali de credite;
f) programelor întocmite de către ordonatorii principali de credite în scopul finanţării unor
acţiuni sau a unui ansamblu de acţiuni
Indicatorii macroeconomici şi sociali sus-numiţi vor fi elaboraţi de organele abilitate până
la data de 31 martie a anului curent. Ministerul Finanţelor Publice va înainta Guvernului până la
data de 1 mai obiectivele politicii fiscale şi bugetare pentru anul pentru care se elaborează
bugetul şi următorii trei ani,împreună cu limitele de cheltuieli stabilite de ordonatorii principali
de credite, urmând caacesta să le aprobe până la data de 15 mai şi să informeze comisiile pentru
buget, finanţe şi bănci ale Parlamentului asupra principalelor orientări ale politicii sale
macroeconomice şi alefinanţelor publice.
Ministerul Finanţelor Publice va transmite ordonatorilor principali de credite, până la data
de 1 iunie a fiecărui an, o scrisoare-cadru care va specifica contextul macroeconomic pe baza
căruia vor fi întocmite proiectele de buget, metodologiile de elaborare a acestora, precumşi
limitele de cheltuieli aprobate de Guvern. În condiţiile în care schimbarea cadrului
macroeconomic impune modificarea limitelor de cheltuieli acestea vor fi adaptate de către
Guvern, la propunerea Ministerul Finanţelor Publice, care până la data de 15 iunie va comunica

6
https://www.scribd.com/document/71329915/Sistemul-Bugetar-Public-National , online accesat pe 01.02.2018.

5
ordonatorilor principali de credite limitele de cheltuieli, redimensionate în vederea definitivării
proiectelor de buget.
Ordonatorii principali de credite au obligaţia ca până la data de 15 iulie să depună la
Ministerul Finanţelor Publice propunerile pentru proiectul de buget cu încadrarea în limitele de
cheltuieli. Ministerul Finanţelor Publice va examina proiectele de buget şi va purta discuţii cu
ordonatorii principali de credite în privinţa acestora (în caz de divergenţe va hotărî Guvernul), iar
proiectele de buget definitivate se vor depune la Ministerul Finanţelor Publice până la data de 1
august.
Ministerul Finanţelor Publice în baza proiectelor de buget ale ordonatorilor principalide
credite şi a bugetului propriu întocmeşte proiectele legilor bugetare pe care le depune la Guvern
până la 30 septembrie.
După această etapă care a presupus întocmirea bugetului va urma aprobarea şi adoptarea
bugetului.De asemenea în articolul 62 din Legea 500/2002 se precizează că din bugetul de stat se
vor acoperi integral sau parţial finanţarea cheltuielilor curente şi de capital ale instituţiilor
publice în condiţiile în care prin legea bugetară sunt stabilite categoriile de cheltuieli care vor fi
finanţate.

VI. Aprobarea şi adoptarea bugetului


După însuşirea de către Guvern a proiectelor legii bugetare acesta se va supune spre
aprobare Parlamentului până cel târziu la data de 15 octombrie a fiecărui an. Bugetele se aprobă
de către Parlament pe ansamblu, pe părţi, capitole, subcapitole, titluri, articole şi alineate.
Dacă legile bugetare nu au fost adoptate cu cel puţin 3 zile înaintede expirarea exerciţiului
bugetar, Guvernul îndeplineşte sarcinile prevăzute în bugetul anului precedent, limitele lunare de
cheltuieli neputând depăşi de regulă ½ din prevederile bugetelor anului precedent, cu excepţia
cazurilor deosebite temeinic justificate.În cazul în care legile bugetare anuale depuse în termenul
legal nu au fost adoptate decătre Parlament până cel târziu la data de 15 decembrie a anului
anterior anului la care sereferă proiectul de buget, Guvernul va solicita Parlamentului aplicarea
procedurii de urgenţă.

VII. Execuţia bugetară


În legile bugetare anuale se prevăd şi se aprobă, pentru durata exerciţiului
bugetar,creditele bugetar pentru cheltuielile fiecărui exerciţiu bugetar. Alocaţiile pentru
cheltuielile de personal, aprobate pe ordonatori principali de credite nu pot fi majorate, virate şi
utilizatela alte articole de cheltuieli, pentru finanţarea altui capitol sau a altui ordonator principal
decredite.
Virările de credite bugetare între celelalte subdiviziuni ale clasificaţiei bugetare sunt de
competenţa fiecărui ordonator principal de credite pentru bugetul propriu şi bugetele instituţiilor
subordonate şi se efectuează în limita de 10% din prevederile capitolului bugetar, începând cu
trimestrul al-III-lea al anului bugetar, cu condiţia să nu contravină Legii 500/2002. Astfel de
virări sunt interzise de la capitolele care au fost majorate din fondurile de rezervă bugetară şi de
intervenţie la dispoziţia Guvernului.
Execuţia bugetară se bazează pe principiul separării atribuţiilor persoanelor care au
calitatea de ordonator de credite de atribuţiile persoanelor care au calitatea de contabil. În
procesul execuţiei bugetare cheltuielile bugetare parcurg următoarele faze:angajament, lichidare,
ordonanţare, plată.

6
Operaţiunile specifice angajării, lichidării şi ordonanţării sunt în competenţa ordonatorilor
de credite şi se efectuează pe baza avizelor compartimentelor de specialitate ale instituţiei
publice, efectuarea plăţilor urmând să se facănumai pe bază de documente justificative.
Ministerul Finanţelor Publice solicită ordonatorilor principali de credite, în cursul anului,
rapoarte periodice privind gradul de utilizare a fondurilor publice în vederea monitorizării
execuţiei bugetare. Execuţia de casă a bugetelor ce compun sistemul bugetar se realizează prin
trezoreria statului care asigură încasarea veniturilor bugetare, efectuarea diferitelor plăţi,
operaţiuni de încasări şi operaţiuni financiare dispuse de către persoanele autorizate ale
instituţiilor publice.
Execuţia bugetară se încheie la 31 decembrie a fiecărui an; orice venit neîncasat sau
cheltuială angajată în prevederile bugetare şi neplătită până la 31 decembrie se va plăti încontul
bugetului pe anul următor. Creditele bugetare neutilizate până la încheierea anului sunt anulate de
drept.
Prevederile legilor bugetare şi ale celor de rectificare acţionează numai pentru anul
bugetar respectiv. Încheierea exerciţiului bugetar presupune evidenţierea şi cuantificarea sumelor
realizate cu titlu de venituri bugetare şi a cheltuielilor efectuate în domeniul bugetar.
Astfel exerciţiul bugetar se încheie în urma cuantificării rezultatelor şi evidenţelor din punct de
vedere contabil şi întocmirea documentelor contabile care exprimă în mod analitic şi
sinteticsituaţia veniturilor şi cheltuielilor bugetare.
Contul general de execuţie a bugetului de stat este întocmit de Ministerul de Finanţe,este
însoţit de conturile anuale ale ministerelor şi celorlalte instituţii centrale şi poate exprima
următoarele situaţii:
- bugetul este echilibrat
- veniturile sunt egale cu cheltuielile;
- bugetul este excedentar
- veniturile sunt mai mari decât cheltuielile;
- bugetul este deficitar
- veniturile sunt mai mici decât cheltuielile;
Întreaga activitate de execuţie a bugetului şi mai ales cea care vizează efectuarea cheltuielilor, se
realizează prin intermediul unor persoane abilitate în acest scop denumite ordonatori de credite,
care se clasifică astfel:
- ordonatori principali (miniştri sau conducătorii instituţiilor centrale sau a instituţiilor
publiceautonome - ei pot delega, în anumite condiţii, această calitate unor înlocuitori
împuterniciţi înacest scop ca de exemplu secretarilor generali);
- ordonatori secundari (reprezentaţi, de regulă, de conducătorii instituţiilor publice cu
personalitate juridică din subordinea ordonatorilor principali);
- ordonatori terţiari (sunt subordonaţi celor principali şi secundari)7.
Ordonatorii principali de credite repartizează creditele bugetare aprobate pentru bugetul
propriu şi bugetele instituţiilor publice ierarhic inferioare, aceştia vor repartizacreditele după
reţinerea a 10% din prevederile aprobate pentru asigurarea unei execuţii bugetare prudente,
repartizarea sumelor reţinute în proporţie de 10% se face în semestrul aldoilea, după examinarea
de către Guvern a execuţiei bugetare pe primul semestru.
Ordonatorii secundari de credite repartizează creditele bugetare aprobate pentru bugetul
propriu şi bugetele instituţiilor subordonate, ai căror conducători sunt ordonatoriiterţiari de
credite.

7
Petică Roman, Doina - Dreptul finanţelor publice, Editura Tribuna, Sibiu - 2000, pag. 26-27

7
La rândul lor ordonatorii terţiari de credite utilizează creditele bugetare cele-au fost
repartizate numai pentru realizarea sarcinilor instituţiilor pe care le conduc.

Alte atribuţii ale ordonatorilor de credite sunt:


- obligaţia de a angaja şi utiliza creditele bugetare numai în limita prevederilor şi
destinaţiilor aprobate;
- răspund de angajarea şi utilizarea cheltuielilor în limita creditelor bugetare repartizate
şiaprobate;- răspund de realizarea veniturilor bugetare;
- răspund de utilizarea creditelor bugetare pe baza unei bune gestiuni financiare;
- răspund de integritatea bunurilor încredinţate instituţiei pe care o conduc, etc.
De asemenea pe parcursul execuţiei bugetare ordonatorii principali de credite vor urmări
derularea procesului investiţional şi vor întocmi rapoarte de monitorizare pe care le vor transmite
Ministerului Finanţelor Publice. În situaţiile în care, în timpul exerciţiului bugetar, conform legii,
au loc treceri de unităţi, acţiuni sau sarcini de la un ordonator principal de credite la altul sau în
cadrul aceluiaşi ordonator principal de credite, Ministerul Finanţelor Publice este autorizat
săintroducă modificările corespunzătoare în bugetele acestora şi în structura bugetului de statfără
a afecta echilibrul bugetar.
Ordonatorii principali de credite au obligaţia să întocmească şi să anexeze la situaţiilefinanciare
rapoarte anuale de performanţă în care să prezinte obiectivele şi rezultatele preconizate şi cele
obţinute. Pe baza situaţiilor financiare prezentate de ordonatorii principalide credite Ministerul
Finanţelor Publice va elabora contul general anual de execuţie a bugetului de stat.

VIII. Răspunderea juridică în cadrul desfăşurării procedurii bugetare


Ca o materializare a principiului legalităţii, întregul proces de elaborare, aprobare şi
executare a bugetului statului este supusă unei “discipline bugetare”, care pretinde conformitatea
cuprinsului bugetelor de venituri şi cheltuieli cu prevederile Legii 500/2002.
Încălcarea disciplinei bugetare atrage răspunderea juridică a subiectelor de drept vinovate,
fie ele persoane fizice particulare, funcţionari sau organe de stat, instituţii publice sau regii
autonome.
Răspunderea juridică atrasă de încălcările disciplinei bugetare poate atrage răspunderea
administrativă contravenţională, răspunderea penală, răspunderea materială sau civilă şi
răspunderea disciplinară.
Legea finanţelor publice prevede în mod concret formele răspunderii juridice îndomeniul
bugetar de stat, astfel:
- depăşirea limitelor maxime ale cheltuielilor aprobate în buget constituie infracţiune şi se
pedepseşte cu închisoare de la o lună la 3 luni, sau amendă de la 5000 la 10000lei ;
- neaprobarea bugetele în termen de 15 zile de la data publicării legii bugetare anuale,
- neîndeplinirea de către ordonatorii principali de credite a obligaţiei de a transmite lunar
Ministerului de Finanţe situaţia virărilor de credite bugetare în termen de 5 zile de la încheierea
lunii,
- inexistenţa unei baze legale pentru cheltuielile bugetare, constituie contravenţie şi se
sancţionează cu amendă de la 500 la 1000lei;
- neobţinerea vizei prealabile a controlului financiar pentru angajarea şi ordonanţare a
cheltuielilor, majorarea şi utilizarea alocaţiilor bugetare pentru alte categorii de cheltuieli decât
cele pentru care au fost prevăzute fără aprobarea şi modificarea legii în acest sens şi
nerambursarea în termen de 6 luni a împrumuturilor acordate unor instituţii publice constituie

8
Contravenţie şi se sancţionează cu amendă de la 2000 la 3000 lei. Constatarea acestor
contravenţii şi aplicarea amenzilor se face de către Curtea de Conturi, Ministerul Finanţelor
Publice şi alte persoane împuternicite în acest scop de lege

IX. Bibliografie

 Petică Roman, Doina - Dreptul finanţelor publice, Editura Tribuna, Sibiu – 2000;
 Ciuvăţ, N. - Drept financiar,Editura Universitaria, Craiova, 2001;
 Legea 500/ 2002 - privind finanţele publice;
 https://www.scribd.com/document/71329915/Sistemul-Bugetar-Public-National , online
accesat pe 01.02.2018.