Referat materiale avansate

Injectarea plasticului in matrita

- Bara fata -

Profesor: Munteanu
Student: Marchidan Stefan-Ciprian
Cuprins

1. Despre bara auto; Inceputuri

2.Introducerea materialelor plastice in automotive
3.Materiale folosite in industria automotive
4. Procedee de prelucrare
5.Bara fata
6.Bibliografie
1.Despre bara auto; Inceputuri

O bara de protecție este o structură atașată sau integrată cu capetele din

față și posterior ale unui autovehicul, pentru a absorbi impactul într-o
coliziune minoră, reducând în mod ideal costurile de reparație. Bările
metalice rigide au apărut pe automobile încă din 1904, care aveau o
funcție ornamentală în principal. Numeroasele dezvoltări, îmbunătățirile
în materie de materiale și tehnologii, precum și o mai mare concentrare
asupra funcționalității pentru protejarea componentelor vehiculelor și
îmbunătățirea siguranței au schimbat barele de protecție de-a lungul
anilor. În mod ideal, barele de protecție reduc la minim înălțimea între
vehicule și protejează pietonii împotriva rănilor. Au fost adoptate măsuri
de reglementare pentru a reduce costurile de reparare a vehiculelor și,
mai recent, impactul asupra pietonilor.

Barele au fost adăugate de producătorii de automobile la mijlocul anilor

1910, dar au constat într-o bandă de oțel în față și în spate. Adesea
tratate ca un accesoriu opțional, barele de protecție au devenit din ce în
ce mai des întâlnite în anii 1920, deoarece designerii automobilelor le-au
făcut mai complexe și substanțiale . În deceniile următoare, barele de
protecție cromate au devenit grele, elaborative și din ce în ce mai
decorative până la sfârșitul anilor 1950, când autovehiculele americane
au început să stabilească noi tendințe în bara de protecție și modele
specifice mărcii. Anii 1960 au văzut folosirea barelor de protecție
cromate mai ușoare, cu o lamă cromată mai ușoară, cu o vană metalică
pictată care umple spațiul de dedesubt. Construcția cu mai multe piese a
devenit normă, deoarece producătorii de automobile au încorporat
grilele, iluminatul și chiar și evacuările din spate în bara de protecție.
2.Introducerea materialelor plastice in automotive

Greutatea ușoară a materialelor plastice face ca vehiculele mai eficiente

din punct de vedere al consumului de combustibil se estimează că
reducerea cu 10% a greutății vehiculului duce la o reducere de 5% până
la 7% a consumului de combustibil.

Preocupările economice și de mediu actuale determină crearea unei

mașini mai eficiente din punct de vedere al consumului de combustibil,
o prioritate majoră în industria automobilelor.

Alte avantaje ale materialelor plastice de înaltă performanță utilizate în

vehiculele de transport includ:

- coroziune minimă, permițând o viață mai lungă a vehiculului

- o libertate considerabilă a designului, care să permită creativitate și
inovație avansate
- flexibilitate în integrarea componentelor
- siguranță, confort și economie
- reciclabilitate.
3.Materiale folosite in industria automotive

In industrie se regasesc o gama variata de materiale plastice care au

diferite intrebuintari in industria auto cum ar fii :

1) Polipropilenă (PP)
Polipropilena este un polimer termoplastic utilizat într-o mare varietate
de aplicații. Un polimer saturat de adiție realizat din propilen monomer,
este rezistent și neobișnuit de rezistent la numeroși solvenți chimici,
baze și acizi.
Aplicații: bare de protecție auto, rezervoare chimice, izolație cabluri,
cutii de gaz, fibre covoare.

2) Poliuretan (PUR)
Poliuretanul solid este un material elastomeric cu proprietăți fizice
excepționale, incluzând duritatea, flexibilitatea și rezistența la abraziune
și temperatură. Poliuretanul are o gamă largă de duritate, de la guma
elastică până la minge de bowling. Alte caracteristici ale poliuretanului
includ flexibilitate extrem de ridicată, capacitate mare de încărcare și
rezistență excepțională la intemperii, ozon, radiații, ulei, benzină și
majoritatea solvenților.
Aplicații: scaune flexibile din spumă, panouri izolate din spumă, roți și
pneuri elastomerice, bucșe de suspensie pentru autovehicule, perne,
compuși electrici pentru ghivece, piese din plastic dur.
3) Clorură de polivinil (PVC)
PVC are o flexibilitate bună, este ignifugă și are stabilitate termică bună,
luciu ridicat și conținut scăzut de plumb. Compușii de turnare cu clorură
de polivinil pot fi extrudate, turnate prin injecție, turnate prin
comprimare, calandrate și turnate prin suflare pentru a forma o mare
varietate de produse, fie rigide, fie flexibile în funcție de cantitatea și
tipul de plastifianți utilizați.
Aplicație: panouri de instrumente pentru automobile, învelitori de
cabluri electrice, țevi, uși.

4) ABS
Acrilonitril Butadienă Styrenul este un copolimer realizat prin
polimerizarea stirenului și a acrilonitrilului în prezența polibutadienului.
Styrenul conferă plasticului o suprafață strălucitoare, impermeabilă.
Butadiena, o substanță din cauciuc, asigură rezistența chiar și la
temperaturi scăzute. O varietate de modificări pot fi făcute pentru a
îmbunătăți rezistența la impact, duritatea și rezistența la căldură.
Aplicare: piese auto de caroserie, tablouri de bord, capace de roți.

5) Poliamidă (PA, nailon 6/6, nailon 6)

Nailon 6/6 este un nylon de uz general, care poate fi atât laminat cât și
extrudat. Nylon 6/6 are proprietăți mecanice bune și rezistență la uzură.
Este frecvent utilizat atunci când este necesar un cost redus, o rezistență
mecanică ridicată, un material rigid și stabil. Nylon este foarte absorbant
de apă și se va umfla în medii apoase.
Aplicații: angrenaje, arbori, camă, rulmenți, acoperiri rezistente la
intemperii.
6) Polistiren (PS)
În mod natural, polistirenul prezintă o excelentă rezistență chimică și
electrică. Clasele speciale de înaltă luciu și de înaltă rezistență sunt
disponibile pe scară largă. Acest plastic ușor de fabricat are o rezistență
slabă la lumina UV.
Aplicații: carcase de echipament, butoane, accesorii auto, baze de
afișare.

7) Polietilena (PE)
Polietilena are rezistență ridicată la impact, densitate scăzută și prezintă
duritate bună. Acesta poate fi utilizat într-o mare varietate de metode de
prelucrare a materialelor termoplastice și este deosebit de util în cazul în
care rezistența la umiditate și costul redus sunt necesare.
Aplicare: corpuri de caroserie (armate din sticlă), izolație electrică.

8) POM (polioximetilen)
POM are rigiditate excelentă, rigiditate și rezistență la curgere. Aceste
proprietăți sunt stabile la temperaturi scăzute. De asemenea, POM este
foarte rezistent la chimic și combustibil.
Aplicații: acoperiri interioare și exterioare, sisteme de alimentare cu
combustibil, unelte mici.
9) Policarbonat (PC)
Polimerul policarbonat amorf oferă o combinație unică de rigiditate și
duritate. Ea prezintă propietati excelente la intemperii, fluaj, impact,
proprietăți optice, electrice și termice. Datorită rezistenței sale
extraordinare la impact, este materialul pentru barele de protecție auto.
Aplicație: barele de protecție, lentilele farurilor.

10) Acrilic (PMMA)

Un termoplast transparent, PMMA este adesea folosit ca o alternativă
ușoară sau rezistentă la șlefuire. Este mai ieftin decât PC-ul, dar este și
mai predispus la zgâriere și rupere.
Aplicație: ferestre, ecrane.

11) PBT (polibutilen tereftalat)

PBT termoplastic este utilizat ca izolator în industria electrică și
electronică. Este foarte rezistent la chimic și căldură. Sunt disponibile
clasele de ignifugare.
Aplicații: mânerele ușilor, barele de protecție, componentele
carburatorului.
12) Polietilenteraftalat (PET)
PET-ul este utilizat în principal pentru a crea fibre sintetice și sticle de
plastic. Puteți să o recunoașteți pe etichetele de îmbrăcăminte sub
numele de "poliester".
Aplicare: brațul ștergătorului și carcasele angrenajului, dispozitivul de
fixare a farurilor, capacul motorului, carcasele conectorului.
13) ASA (acrilat de acrilonitril stiren)
Similar cu ABS, ASA are duritate și rigiditate ridicată, rezistență
chimică bună și stabilitate termică, rezistență excepțională la vreme,
îmbătrânire și îngălbenire și luciu înalt. Aveți grijă să nu ardeți acest
material. Va produce un fum toxic.
Aplicații: carcase, profile, părți interioare și aplicații în exterior.

4. Procedee de prelucrare

Procedeele de prelucrare cel mai des utilizate pentru obținerea pieselor

din materiale plastice sunt:
a) Injectarea;
Procedeul de injectare se aplică în special materialelor termoplaste și,
rar, celor, termorigide. Acest procedeu de prelucrare este extrem de
important în tehnologia prelucrării materialelor plastice, putându-se
obține piese cu forme complexe, cu utilizări diverse (în construcția de
mașini, în industria bunurilor de larg consum, în aplicații medicale, etc.)
și cu masă de la câteva grame până la 20 de kg. Productivitatea
mașinilor de injectat este mare, la cele mai grele obiecte ciclul unei
injectări fiind de max. 1...2 minute. După construcția matriței folosite, la
un ciclu de injectare se pot obține una sau mai multe piese injectate, ceea
ce conduce la o productivitate foarte mare a procedeului. Principiul
procedeului de injectare a materialelor plastice constă în presarea
materialului topit în cavitatea unui matrițe, unde acesta se solidifică și
formează piesa injectată (fig. 1). Materialul plastic se introduce în
rezervorul de alimentare, de unde este dozat și ajunge în cilindrul
mașinii de injectat. În interiorul cilindrului de lucru se află un
melcpiston, care, în prima fază a unui ciclu de lucru se rotește, fapt ce
duce la avansul matrialului plastic spre partea frontală a cilindrului. Pe
măsura avansării se produce și plastifierea acestuia, datorită faptului că
cilindrul este încălzit din exterior, cu ajutorul unor rezistențe electrice
plasate pe circumferința acestuia. În momentul în care în fața
melculuipiston, în partea frontală a cilindrului, s-a acumulat cantitatea de
material necesară unei injectări, melcul-piston acționează ca un piston,
avansul lui e asigurat de un sistem hidraulic, ca urmare, materialul este
împins sub presiune în matriță. După răcirea piesei/pieselor matrița se
deschide (melcul se retrage înainte de deschiderea matriței) permițând
evacuarea piesei/pieselor injectate. Ulterior matrița se închide și ciclul
de injectare se reia.

Fig. 1. Schema de principiu a injectării materialelor plastice

Prelucrarea prin injectare se caracterizează printr-o durată scurtă a

ciclului de fabricație a produselor, prin completa automatizare a
procedeului tehnologic, astfel încât conducerea procesului de lucru, după
ce toate reglajele mașinii de injectat sunt corect făcute, să constea numai
în supraveghere și alimentare cu materie primă.
 b) Extrudarea;
Prin extrudare se înțelege procesul de obținere a diferitelor tipuri de
profile din materiale plastice (fig. 2): tuburi, profile diverse, izolații de
cabluri electrice. Prin acest procedeu se obțin produse continue, de
lungime mare, cu o bună viteză de fabricație.

Fig.. 2. Materiale plastice extrudate

c) Insuflarea.
Prin acest procedeu aplicat materialelor plastice se obțin produse pentru
îmbutelierea lichidelor (”sticle” de plastic, recipienți, canistre, etc.).
Pentru obținerea produsului finit se poate porni:
• de la o preformă obținută prin injectare (fig. 3a) – procedeu denumit
injection blow molding;
• de la un produs extrudat (fig. 3.b) - procedeu denumit extrusion blow
molding.
Fig. 3. Prelucrarea materialelor plastice prin insuflare (a – injection blow
molding, b - extrusion blow molding)

În cazul ambelor pocedee, produsul se obține prin insuflarea aerului

comprimat în interiorul preformei sau a produsului extrudat, fapt care
face ca acestea să fie împinse spre pereții cavității matriței în care se află
introduse și să ia forma acesteia.
În cazul injectării și extrudării se pornește de la materialul plastic sub
formă de granule (fig.
4). Acesta este încălzit până la temperatura de plastifiere, când devine o
masă vâscoplastică ce poate lua forma cavității unei matrițe (la injectare)
sau forma orificiului matriței
de extrudare prin care este obligată să treacă (la extrudare).

Fig. 4. Granule de material plastic:

a) – polipropilenă,
b) – polietilenă de înaltă densitate,
c) - acrilonitrilbutadienstiren (ABS)
5.Bara fata

Pentru a realiza o bara fata, se foloseste metoda de injectie a plasticului

in matrita.
Matrita este compusa din doua componente, cea frontala reprezentant
produsul rezultat(fig.5) si componenta dorsala (fig.6), cea care prezinta
orificii de injectare a plasticului pentru realizarea piesei.

Fig.5. Matrita bara auto partea frontala

Fig.6.Matrita auto partea dorsala cu orificii injectare plastic

Cel mai comun echipament pentru turnarea termoplastelor este mașină

cu șurub cu piston, prezentată schematic în figura 7.
Sunt administrate granule de polimer într-o presă spirală în care
acestea se amestecă și se înmoaie la o consistență de aluat care poate fi
forțată prin unul sau mai multe canale ("sprues") în matriță. Polimerul
se solidifică sub presiune și componenta este apoi scoasă.
Schema procesului

Fig.7. Masina de injectie material plastic

1) Matrita
2) Diuza injectare plastic lichid
3) Cilindru
4) Granule de plastic
5) Incalzitor
6) Surub dozare material plastic

Formarea prin injecție necesită unelte relativ costisitoare. Din acest

motiv, turnarea prin injecție este potrivită pentru volume mari de
producție. Rata de producție poate fi ridicată în special în cazul
turnărilor mici.
Costurile de turnare prin injecție sunt determinate, în principal, de costul
materialelor, de echipamentul necesar(presa) durata ciclului pe mașină și
instrumentele necesare (și dedicate).

Materialul utilizat : ABS-ul

ABS-ul este de obicei definit prin trei proprietăți principale:

- Procesabilitate;
- Rezistență termică;
- Rezistență la impact;
Acrilonitril Butadienă Styrenul pe scurt ABS-ul este un copolimer
realizat prin polimerizarea stirenului și a acrilonitrilului în prezența
polibutadienului. Styrenul conferă plasticului o suprafață strălucitoare,
impermeabilă. Butadiena, o substanță din cauciuc, asigură rezistența
chiar și la temperaturi scăzute.

Dimensiunea echipamentului
Mărimea echipamentului este determinată de forța de strângere care este
determinată de mărimea piesei și numărul de cavități. Cu toate acestea,
nu vom face modelul diferitelor dimensiuni ale mașinii și costurile
explicite în dezvoltarea produselor integrate.
Timpul necesar ciclului de turnare
Durata ciclului de turnare pe mașină constă în timpul de injecție (care
depinde de dimensiunea materialului injectat și puterea mașinii, dar este
de obicei mică: 1-2 secunde) și timpul de răcire (de obicei domină).
Timpul de răcire poate fi aproximat după cum urmează, care este în
mare măsură determinat de grosimea maximă a peretelui luat la puterea
a 2a:

Timpul de răcire se calculeaza:

hmax = grosimea maximă a peretelui

Tx = temperatura de evacuare a părții recomandate, C
Tm = temperatura recomandată pentru temperatura de formare, C
Ti = temperatura de injectare a polimerului, C
alpha = coeficientul de difuzie termică, mm2/ s
Bibliografie
https://www.craftechind.com/13-high-performance-plastics-used-in-the-
automotive-industry/

http://magnum.engineering.upm.ro/~gabriela.strnad/Tehnologia%20mat
erialelor%20II%20-
%20curs%20licenta%20an%20II/1%20CURS/capitolul%207.pdf

https://en.wikipedia.org/wiki/Bumper_(car)

http://www.polyhedronlab.com/services/plastics-testing/abs-plastics-
testing.html

https://www.thebumperguys.biz/blog/01202016/what-materials-are-
used-automobile-bumpers

https://www.youtube.com/watch?v=f-
vDMkLAp8U&list=LLu5_SF9qWKUPCIDGIRltksg&index=2&t=0s
https://www.youtube.com/watch?v=iTPwZGVENtI&list=LLu5_SF9qW
KUPCIDGIRltksg&index=5