Sunteți pe pagina 1din 7

Student: Gurgui Nicolae

Anul I
Specializarea : Afaceri Internationale ID

Funcţiile finanţelor publice şi rolul lor în economia modernă

Finanţele publice au apărut şi există pentru realizarea unor obiective


concrete, care nu pot fi realizate pe altă cale sau cu alte mijloace. Finanţele publice
îşi îndeplinesc destinaţia socială prin funcţiile care le exercită:
1. funcţia de repartiţie;
2. funcţia de control.

Schema 1

Funcţiile finanţelor publice


Finanţe publice

Funcţia de repartiţie Funcţia de control

Se produce distribuţia PIB Se înfăptuieşte verificarea


între Guvern şi persoanele exactităţii şi oportunităţii
fizice şi juridice, vărsămintrelor în fondurile
constituirea şi folosirea băneşti, utilizări întemeiate
fondurilor finanţelor şi eficiente ale
publice. acumulărilor băneşti.

Datoria însuşirilor pe care le posedă şi funcţiile pe


care le exercită finanţele publice fac posibilă
efectuarea proceselor de repartiţie valorică şi
aprecierea corespunderii lor legilor economice şi
actelor normative în vigoare.
1. Funcţia de repartiţie are două faze: constituirea fondurilor băneşti şi
distribuirea acestora.
Constituirea fondurilor financiare, prima fază a funcţiei de repartiţie, se
înfăptuieşte prin prelevarea de către agenţii economici a impozitelor, taxelor,
contribuţiilor pentru asigurarea socială, a amenzilor, penalităţilor, chiriilor şi
veniturilor întreprinderilor publice, veniturilor din realizarea mijloacelor fixe ale
statului, ajutoare, donaţii, împrumuturi etc. La construirea fondurilor financiare
participă practic toţi agenţii economici rezidenţi, precum şi persoane nerezidente:
întreprinderile cu capital de stat, întreprinderile cu capital privat sau mixt, instituţii
publice, populaţia ect. Cea mai mare parte a resurselor financiare îşi au izvorul în
PIB şi într-o măsură mai mică în avuţia naţională sau în transferuri primite din
străinătate. De asemeni la constituirea fondurilor financiare cea mai mare parte
revine resurselor cu titlu nerambursabil, obligator şi fără contraprestaţii. O parte
mai mică din aceste fonduri e completată de resursele împrumutate atît din interior
cît şi din exteriorul ţării. De fapt, în timp ce are loc constituirea fondurilor de
mijloace financiare la dispoziţia statului, concomitent are loc distribuirea
fondurilor băneşti la diverse persoane juridice şi persoane fizice.
Cea de-a doua fază a funcţiei de repartiţie o reprezintă distribuirea
fondurilor. Repartizarea mijloacelor băneşti din fondurile publice trebuie să se
facă după anumite criterii, pe baza anumitor tehnici în dependenţă de importanţa
obiectivelor ce trebuiesc finanţate, deoarece cererea de resurse financiare este, de
regulă, mai mare ca oferta.
Distribuţia resurselor financiare se face în scopul acoperirii cheltuielilor
privind:
învăţămîntul, sănătatea, cultura, asigurările sociale, gospodăria comunală şi
locuinţe, apărarea naţională, menţinerea ordinii publice, datoria publică. Această
repartiţie se face pe beneficiari, obiective şi acţiuni. Repartiţia sau distribuţia
fondurilor se face în scopul acoperirii cheltuielilor privind: plata salariilor,
procurării de materiale, plata serviciilor, acordarea subvenţiilor, transferuri către
persoanele fizice (pensii, alocaţii, burse, ajutoare), investiţii capitale ect.
Redistribuirea mijloacelor prin funcţia de repartiţie are consecinţe cu
caracter economic şi social. Prin repartiţie se redistribuie o parte din venitul
naţional sectorului neproductiv zonelor geografice defavorizate, persoanelor
socialmente vulnerabile ect. Funcţia de repartiţie a finanţelor contribuie la
înlăturarea inegalităţii existente între diferite categorii de cetăţeni. Ca şi finanţele
publice, funcţia de repartiţie a acesteia are caracter obiectiv, pe cînd procesul
propriu – zis de redistribuire are un caracter subiectiv, ce depinde de capacitatea
factorilor de răspundere, de a lua decizii adecvate, de situaţia social – economică
din ţară, de orientarea forţelor politice ect.
2. Funcţia de control a finanţelor publice.
Necesitatea funcţiei de control a finanţelor publice decurge din faptul că
fondurile de resurse financiare constituite la dispoziţia statului aparţin întregii
societăţi. Societatea este interesată în asigurarea resurselor financiare necesare
nevoilor obşteşti, dirijarea resurselor respective, luînd în consideraţie priorităţile
stabilite de organele competitive, maximizarea eficienţei utilizării resurselor
financiare ect.
Fondurile publice reprezintă o bună parte din venitul naţional, de aceia
apare necesitatea pentru organizarea unui control riguros asupra modului de
constituire, repartiţiei şi utilizare a acestor fonduri. Funcţia dată presupune şi
controlul riguros asupra păstrării şi utilizării gospodăreşti a bunurilor proprietate de
stat. Pentru a împiedica folosirea neraţională a resurselor materiale, de muncă,
financiare pentru a preveni risipa şi chiar însuşirea ilicită a activelor publice, este
necesar ca statul să exercite un control sistematic şi organizat asupra sectorului
public al economiei.
Deci, funcţia de control se referă la modul de constituire a fondurilor în
economie, la repartiţia acestora pe beneficiari şi la eficienţa cu care unităţile
economice cu capital de stat şi instituţiile publice utilizează resursele de care
dispun. Funcţia de control este legată de funcţia de repartiţie, dar are o sferă de
manifestare mai largă decît aceasta, deoarece vizează şi modul de utilizare a
resurselor.
Controlul financiar se efectuează în fazele repartiţiei, producţiei,
schimbului şi consumului.
În faza repartiţiei se urmăreşte provenienţa resurselor financiare publice,
nivelul acestora, repartizarea între beneficiari ect.
În faza producţiei controlul financiar se realizează în sectorul public, se
manifestă asupra întreprinderilor publice. Aici se are în vedere urmărirea tuturor
fazelor procesului de producţie, eficienţa utilizării mijloacelor de producţie.
În faza schimbului se controlează preţurile de realizare, viteza cu care
mărfurile trec de la producător la consumator ect.
În faza consumului controlul financiar vizează consumul productiv al
unităţilor economice cu capital de stat prin prisma eficienţei şi rentabilităţii. Aici se
include şi consumul final al instituţiilor publice de învăţămînt, sănătate, cultură,
administraţie ect. Deoarece relaţiile financiare sînt relaţii băneşti, controlul
financiar este, deasemeni, un control nemijlocit de bani.
Controlul financiar public se exercită de organele specializate: Ministerul
Finanţelor, Banca Naţională a Moldovei, Trezoreriei, Serviciul Fiscal de Stat,
Curtea de Conturi, Direcţiile de finanţe ale administraţiilor publice locale,
Parlament, Guvern organe specializate ale ministerelor, departamentelor,
întreprinderilor de stat, etc.
SCHEME

“FINIS” – (în latina veche) – plata rentei, plata


birului, plata contribuţiei.

“FINATIO”, “FINANCIA” – (în latina medievală) -


plăţi, sfârşitul termenului de plată, sumă de bani.
Termenul “Finanţe”

“FINANCIA” – (în latina în sec. XIII-lea) – plata în


bani.

“FINANCIA” – (în Franţa sec. XVI-lea) – totalitatea


patrimoniului de stat.

“FINANZ” – (în Germania în sec. al XVIII-lea) –


partimoniul
Termenul “Finanţe”, având origine latină public,peinclusiv
şi evoluând bugetului
parcursul statului
a sute de ani, ocupă
un loc central în limbajul economic şi este folosit pentru identificarea unui întreg
fenomen, inclusiv părţile lui componente – fenomenul financiar.
Schema 2. Tratarea termenului “Finanţe”

Necesitatea economică:

- repartiţia PIB între sferele de


activitate umană

Condiţii economice: Circumstanţe:

- producţia marfă; - crearea obiectului de


repartiţie (P.I.B.);
- apariţia banilor; FINANŢE
- existenţa subiectelor
- folosirea banilor repartiţiei (statul,
pentru transferarea persoane fizice şi
valorii. juridice).

La o anumită etapă de dezvoltare a societăţii


umane – după apariţia banilor şi organizarea
societăţii în formă de stat – relaţiile de
producţie sau completat cu o formă nouă –
relaţiile financiare.
Schema 3. Necesitatea, condiţiile şi circumstanţele apariţiei finanţelor.

Fonduri băneşti

F Pârghii şi instrumente de intervenţie a


I Guvernului în economie
N
A
N Metode şi tehnici de gestionare a
Ţ acumulărilor băneşti
E

Act juridic

Relaţii economice care apar în procesul


constituirii şi repartizării fondurilor şi
mijloacelor băneşti
Schema 4. Diverse tratări ale categoriei “Finanţe”

Relaţii care exprimă un transfer de


resurse băneşti fără contraprestaţie şi
cu titlul nerambursabil.

Relaţii care exprimă un împrumut de


resurse băneşti pe o perioadă de timp
Finanţe publice

determinată pentru o anumită


dobândă (creditul prublic)

Relaţiile care exprimă un transfer de


resurse băneşti obligatoriu sau
facultativ în schimbul unei
contraprestaţii care depinde de
producerea unui eveniment aleatoriu
(asigurările sociale de stat).

Finanţe publice – relaţii economice realizate prin intermediul


banilor, care apar în procesul repartiţiei PIB în legătură cu
satisfacerea nevoilor colective ale societăţii.