ECHIPAMENTE DE STOCARE PE DISCURI MAGNETICE

1) De ce se prefera uneori interogarea directa a controlerului IDE

in locul citirii informatiilor din BIOS?

R: Interfata IDE (Integrated Drive Electronics) a început sa fie folosita pe scara larga
în sistemele personale pe la începutul anilor 90. Aceasta oferea o interfata între disc,
BIOS si sistemul de operare prin intermediul a trei parametri - CHS -Heads (capete),
Sectors (sectoare) si Cylinders (cilindri). Pe atunci, o capacitate de 528 MB parea de
neatins, capacitate care era de fapt produsul valorilor maxime pe care cei trei parametri
puteau sa le aiba (16 Heads, 63 Sectors si 1024 Cylinders, la o capacitate standard de 512
octeti pe sector).

Odata cu aparitia capacitatilor peste 528 MB problemele, cum era de asteptat, au

aparut si ele. Primele drive-uri de peste 528 MB nu puteau fi folosite la întreaga
capacitate, pentru ca pur si simplu, nu exista o metoda de a accesa datele care depaseau
aceasta limita. Ca un rezultat la aceasta situatie, controlerele de disc au început sa ofere
BIOS-ului informatii fizic incorecte, dar acceptate de acesta, despre geometria discului,
iar mai apoi BIOS-ul converteste aceste date în informatiile reale pentru a accesa
întreaga capacitate. Solutia gasita a fost dezvoltarea standardului, care a evoluat în EIDE
(Extended IDE),care avea o noua metoda de a adresa discul, numita LBA (Logical Block
Addressing), adica fiecarui sector distribuindu-se câte un numar între 0 si 224, lasând
controlerul sa converteasca aceasta adresa în formatul Heads, Sectors si Cylinders. Pe
lânga alte îmbunatatiri, aceasta interfata suporta si alte unitati (CD-ROM, DVD etc) si
interfata a fost redenumita ATAPI.

Componenta BIOS a sistemului detecteaza, automat sau nu, tipul discului existent in
sistem, precum si caracteristicile lui; dar nu intotdeauna caracteristicile fizice
constructive ale discului coincid cu cele existente in BIOS, acest lucru datorandu-se
componentei de detectie din BIOS sau utilizatorului. Deci interogarea BIOS-ului pentru
aflarea caracteristicilor discului nu da mereu informatiile dorite. De aceea, uneori se
prefera interogarea directa a controlerului IDE din sistem.

2) Ce situatii pot cauza erori in executia programului DriveInfo de

identificare a discului magnetic?

R: Programul DriveInfo ruleaza pe platformele Windows si afiseaza pe ecran o serie de

informatii particulare referitoare la dispozitivele de stocare a informatiei prezente in
sistem,
Programul DriveInfo identifica toate discurile prezente in sistem, nu doar pe cele
magnetice.
Pentru rularea programului pe sistemele de operare Windows 98 este nevoie de
un fisier cu extensia.dll (Dynamic Link Library) diferit fata de cel necesar pentru rularea
pe sistemele de operare Windows realizate in tehnologie NT. In acest sens, biblioteca a
fost compilata pe ambele versiuni, iar pentru o instalare mai usoara a fost creat un setup.

3) Care sunt particularitatile fizice si logice ale unei unitati floppy

disk fata de o unitate hard disk?

R: Discheta asigura un mediu de înregistrare cu câteva calitatii. Suprafata

plana a dischetei permite accesul aproximativ aleatoriu. Ca si în cazul hard diskurilor,
datele sunt aranjate pe piste si sectoare.
Miscarea de rotatie a discului face ca sectoarele sa treaca pe sub un cap de
citire/scriere, care se deplaseaza
radial de la o pista la alta. Mai important, discheta este un mediu amovibil.
Mediul de stocare traditional pentru dischete este discul subtire, flexibil, închis
într-o carcasa protectoare.
Discul este, de fapt, un sandvis format din trei straturi, partea din mijloc fiind un
substrat de poliester cu grosimea de aproximativ 3,5 miimi de inci, respectiv 80 microni.
Straturile exterioare reprezinta mediul de stocare propriu-zis, având o grosime de
o miime de inci pe fiecare parte a substratului de poliester.
Grosimea stratului magnetic de pe substratul discului depinde de tipul dischetei
si de densitatea de stocare. Pentru tipurile de dischete uzuale, stratul magnetic masoara
de la 0,035 miimi de inci la 0,1 miimi de inci (adica, de la 0,9 microni la 2,5 microni). În
general, cu cât este mai mare densitatea de stocare, cu atât este mai subtire stratul
magnetic. De asemenea, particulele individuale sunt mai mici.

4) Explicati modalitatile de adresare a unei locatii specifice de pe

suprafata unui hard disk.

R: Pentru a citi o informatie de pe harddisk, trebuie întâi identificat sectorul sau

sectoarele pe care acesta se afla, dupa care capul de citire/scriere trebuie deplasat
deasupra pistei pe care respectivul sector se afla.
Timpul pierdut cu aceasta operatie se numeste timp de cautare (Seek Time), cu
valori medii cuprinse între 5 si 25 ms. Dupa ce capul a fost pozitionat deasupra pistei
dorite, se mai introduce înca o întârziere, numita Rotation Latency, pâna când sectorul
cautat se va roti pâna sub capul de citire.
Cu vitezele actuale de 5400 si 7200 de rotatii pe minut, transferul unui anumit
sector se realizeaza într-un timp foarte scurt, adevarata întârziere fiind generata de cei
doi factori amintiti: Seek Time si Rotation Latency. Rata sustinuta de transfer a unui disc
este diferita de rata interna de transfer a drive-ului si este foarte foarte importanta
pentru aplicatii multimedia si Internet, unde un flux continuu este cerut, iar aceasta se
calculeaza incluzând întârzierile aparute.
Optimizarea discului este una dintre cele mai simple metode de a creste
performantele ratei de transfer, pentru ca între doua piste consecutive timpul de acces
poate scadea sub 1ms.
 5) Care sunt sarcinile unei interfete de disc magnetic?

R: Aceasta oferea o interfata între disc, BIOS si sistemul de operare prin intermediul a
trei parametri, CHS: Heads (capete), Sectors (sectoare) si Cylinders (cilindri).

6) Ce asemanari exista intre programul DriveInfo si rutina

autodetect existenta in BIOS?

R: Programul DriveInfo identifica toate discurile prezente in sistem, nu doar pe cele

magnetice.

In cazul compact discului audio (CD-DA), se afiseaza numarul pistelor, precum si

dimensiunea in minute a acestora. De asemenea, programul ofera o reprezentare grafica
a partitionarii discului.

In cazul compact discurilor de date (CD-ROM) care contin mai multe sesiuni,
programul raporteaza fiecare sesiune separat.

7) Care este structura generala a unei inregistrari pe suport

magnetic?

R: Cerintele structurii de înregistrare sunt:

-sa aiba un reper de început de înregistrare care sa poata fi utilizat de
sistemul de acces (GAP);
-sa contina informatii necesare identificarii si verificarii adresei;
-sa indice corect începutul si sfârsitul zonei efective de date;
-sa contina informatii de control pentru detectarea erorilor de
scriere/citire
-gap-si-adresa inreg-ca-zona date-cd-gap

8) Ce metode de protectie la erori se aplica frecvent in cazul

inregistrarilor pe disc magnetic?

R: Codurile de transmitere a datelor previn aparitia erorilor în secventa de date,

rezultând detectia si corectia erorilor.
Codul BIP – Bipolar
Se mai numeste si cod TB modificat. Limiteaza propagarea erorilor,
generând simbolurile de cod conform regulilor
 Dupa secventa de date de pe disc, pentru a asigura integritatea datelor, este
înregistrata o alta portiune care contine un cod de corectie a erorilor, ECC(error-
correction code), numit cod Reed-Solomon.

9) Cum se defineste un volum logic?

R: Cilindrul se defineste ca totalitatea pistelor de pe toate fetele discurilor care au

aceeasi distanta fata de centru. Toti cilindrii formeaza volumul.

10) De ce capacitatea indicata de diverse programe de

identificare a discurilor dintr-un sistem difera de la un program la
altul?

R: O unitate de disc este caracterizata de urmatorii parametri (doar cei care prezinta
interes in aceasta lucrare):

 producator;
 numar de serie (serial number);
 numarul de cilindri: Ncil;
 numarul de capete: Ncap;
 numarul de sectoare pe o pista: Nsp;
 numarul de octeti pe sector: Nos = 512

Formula de calcul a capacitatii de memorare a discului magnetic (formatat)

este:

C = NcilNcapNspNos (octeti).

Componenta BIOS a sistemului detecteaza, automat sau nu, tipul discului

existent in sistem, precum si caracteristicile lui; dar nu intotdeauna caracteristicile fizice
constructive ale discului coincid cu cele existente in BIOS, acest lucru datorandu-se
componentei de detectie din BIOS sau utilizatorului. Deci interogarea BIOS-ului pentru
aflarea caracteristicilor discului nu da mereu informatiile dorite. De aceea, uneori se
prefera interogarea directa a controlerului IDE din sistem.

11) Ce deosebiri exista intre programul DriveInfo si rutina

autodetect existenta in BIOS?
R: Programul DriveInfo identifica toate discurile prezente in sistem, nu doar pe cele
magnetice.

In cazul compact discului audio (CD-DA), se afiseaza numarul pistelor, precum si

dimensiunea in minute a acestora. De asemenea, programul ofera o reprezentare grafica
a partitionarii discului.

In cazul compact discurilor de date (CD-ROM) care contin mai multe sesiuni,
programul raporteaza fiecare sesiune separat.

12) Definiti pentru geometria unui hard disk notiunile de pista,

sector, fata, cilindru si rack.
R: Indiferent de tipul mediului magnetic sau al mecanismului de actionare folosit de un
disc, capul de citire/scriere trebuie sa isi opreasca miscarea laterala pe disc de fiecare
data cand scrie sau citeste. Cat timp capul stationeaza, discul se roteste. De fiecare data
cand discul efectueaza o rotatie completa, capul traseaza un cerc complet pe suprafata
acestuia. Acest cerc se numeste pista.

Majoritatea sistemelor de discuri impart ficare pista in arce mai scurte, numite
sectoare. Sectorul este unitatea de baza pentru cantitatea de informatii stocate pe un
disc.

Cilindrul se defineste ca totalitatea pistelor de pe toate fetele care au aceeasi

distanta fata de centru.

Track=pista

13)Care sunt modurile de adresare utilizate la un disc magnetic?

R: Pentru a citi o informatie de pe harddisk, trebuie întâi identificat sectorul sau

sectoarele pe care acesta se afla, dupa care capul de citire/scriere trebuie deplasat
deasupra pistei pe care respectivul sector se afla. Timpul pierdut cu aceasta operatie se
numeste timp de cautare (Seek Time), cu valori medii cuprinse între 5 si 25 ms.
Dupa ce capul a fost pozitionat deasupra pistei dorite, se mai introduce înca o
întârziere, numita Rotation Latency, pâna când sectorul cautat se va roti pâna sub capul
de citire. Cu vitezele actuale de 5400 si 7200 de rotatii pe minut, transferul unui anumit
sector se realizeaza într-un timp foarte scurt, adevarata întârziere fiind generata de cei
doi factori amintiti: Seek Time si Rotation Latency.
Rata sustinuta de transfer a unui disc este diferita de rata interna de transfer a
drive-ului si este foarte foarte importanta pentru aplicatii multimedia si Internet, unde
un flux continuu este cerut, iar aceasta se calculeaza incluzând întârzierile aparute.
Optimizarea discului este una dintre cele mai simple metode de a creste performantele
ratei de transfer, pentru ca între doua piste consecutive timpul de acces poate scadea sub
1ms.

Codurile binare studiate sunt: NRZI, FM, MFM, M2FM si PE.

14)Care sunt parametrii principali care definesc geometria unui

hard disk?

R: Pistele,cilindrii,sectoarele.

15)Care sunt limitarile si imbunatatirile care pot fi aduse

programului DriveInfo?

R: Pentru rularea programului pe sistemele de operare Windows 98 este nevoie de un

fisier cu extensia.dll (Dynamic Link Library) diferit fata de cel necesar pentru rularea pe
sistemele de operare Windows realizate in tehnologie NT

16) Cum se poate forma o adresa a unei locatii de pe disc?

R: Un exemplu de structura de adresare (subsistem cu 8 unitati de discuri)

Structura de adresare
0 1 2 3 4
O unitate de legatura 8 unitati de discuri magnetice 400 cilindri 20 capete 6sectoare

17)In ce masura este permisa o toleranta a parametrilor fizici la

HD?

R: Intervalele GAP sunt necesare pentru actualizarea informatiei. Fiecare sector

contine mai multe intervale, pentru a putea actualiza un câmp fara ale afecta pe
celelalte. Pentru a identifica în mod unic câmpurile si pentru a sincroniza circuitele de
deserializare, se apeleaza la o structura de 8 biti, definita anterior, marca. Marcile se
spune ca „violeaza codul de înregistrare”, ceea ce presupune lipsa unuia sau a mai multor
impulsuri de ceas.
Fiecare câmp are în plus doi octeti de control al redundantei ciclice CRC
(cyclic redundancy check). De exemplu, pentru discul flexibil, polinomul generator al
octetilor CRC este: g(x) = x16 + x12 + x5 + 1.
 Acesta se aplica ansamblului marca + date, rezultând în felul acesta cei doi octeti
CRC. Ansamblul marca + date + CRC trebuie sa fie multiplu al polinomului generator
g(x), asadar, octetii CRC reprezinta restul împartiirii ansamblului marca + date la
polinomul generator g(x). Se poate verifica astfel corectitudinea citirii datelor.

18) Cum actioneaza programul DriveInfo pentru unitatile de

disc optic prezente in sistem?

R: Programul DriveInfo ruleaza pe platformele Windows si afiseaza pe ecran o serie de

informatii particulare referitoare la dispozitivele de stocare a informatiei prezente in
sistem, cum sunt:

 litera alocata discului (drive letter);

 spatiul liber;
 sistemul de fisiere;
 numarul de serie (serial number);
 spatiul total;
 numele volumului (label).

19) Prezentati pe scurt caracteristicile controlerelor de disc

magnetic.

R: Capacitatea unitatiii de disc este cantitatea de informatii care se poate

memora pe discurile instalate la un moment dat în unitate:
C = dl dr S Nf ,
unde:
dl = densitatea liniara de înregistrare pe pista (bpi sau bpc);
dr = densitatea radiala de înregistrare a pistelor (tpi sau tpc);
S = suprafata coroanei circulare cuprinse între pista 0 de raza R0 si pista
maxima N de raza RN ;
Nf = numarul de fete active.

Pe lânga capacitatea totala, se poate indica si capacitatea formatata, care este

mai mica decât capacitatea totala, deoarece se obtine în urma formatarii tuturor pistelor
unui disc, ceea ce presupune alocarea anumitor zone pentru organizarea informatiei pe
disc.

Densitatea liniara de înregistrare (dl) este raportul între numarul de date

înregistrate si lungimea fizica a înregistrarii. Se masoara în biti pe inci (bpi) sau biti pe
cm (bpc).
 Densitatea radiala de înregistrare (dr) este numarul pistelor masurate pe
unitatea de lungime de-a lungul unei raze a discului. Se masoara în piste (tracks) pe inci
sau pe cm (tpi sau tpc).
Densitatea de înregistrare a tranzitiilor (dt) este raportul între numarul de
tranzitii în magnetizarea înregistrarii si lungimea fizica a înregistrarii. Se masoara în
inversiuni de flux de inci (flux reversals per inci) sau pe cm (frpi sau frpc).

Timpul de pozitionare pe pista (tp) este intervalul de timp necesar pozitionarii

capului magnetic de pe pista curenta pe o alta pista dorita.

Timpul maxim de pozitionare (tpmax) este timpul de pozitionare pe ultima

pista, pornind de la prima pista, sau invers.

Timpul mediu de pozitionare (tpm) este timpul calculat pentru accesul la o

pista oarecare, pornind de la o alta pista oarecare:
unde:
tij = timpul de pozitionare de la pista i la pista j.

Timpul de acces la date dupa pozitionare sau timpul de cautare pe pista

(tc) este durata necesara pentru ca datele utile de pe discul în rotatie sa ajunga în
dreptul capului pozitionat. Valoarea medie a timpului de cautare pe pista este jumatate
din perioada de rotatie a discului.

Timpul de acces (ta) este suma timpului de pozitionare pe pista (tp) si a

timpului de cautare pe pista (tc):
ta = tp + tc .

Timpul mediu de acces statistic este timpul mediu de acces calculat pentru o
operatie complexa cu discul, caracterizata prin raportul între timpul total de lucru si
numarul total de accese, din care se scade timpul în care nu se lucreaza cu discul.

Indexul este un semnal care precizeaza un punct de referinta pe circumferinta pistei.

Pista este spatiul de înregistrare accesibil capului magnetic la o rotatie completa a
discului.
Sectorul este unitatea de înregistrare cu un numar standard de octeti.
Decalajul de vârf (peak shift) este variatia pozitiei vârfului impulsului citit, în raport cu
pozitia sa normala.
Viteza de transfer rezulta din frecventa semnalului la capetele de citire/scriere si este
conditionata de densitatea liniara si de viteza de rotatie a discurilor.
intervale GAP.
Marca reprezinta un octet cu configuratii unice ale bitilor de ceas, care ajuta la regasirea
acestora pe disc. Programatorul are acces doar la câmpul de date. Formatarea pistei
reprezinta scrierea intervalelor, a marcilor si a
câmpurilor de identificare/adresa de pe o pista. Formatarea discului consta în
formatarea tuturor pistelor sale. Intervalele, marcile si câmpurile de identificare/adresa
nu pot fi citite de programator.
 Intervalele GAP sunt necesare pentru actualizarea informatiei. Fiecare sector
contine mai multe intervale, pentru a putea actualiza un câmp fara a le afecta pe
celelalte. Pentru a identifica în mod unic câmpurile si pentru a
sincroniza circuitele de deserializare, se apeleaza la o structura de 8 biti, definita
anterior, marca. Marcile se spune ca „violeaza codul de înregistrare”, ceea ce presupune
lipsa unuia sau a mai multor impulsuri de ceas.
Fiecare câmp are în plus doi octeti de control al redundantei ciclice CRC
(cyclic redundancy check).

20) Care sunt dificultatile care apar la scriere/citire din cauza

densitatii ridicate de informatie?

R: Dificultatiile principale la reconstructia unui semnal din înregistrarea magnetica de

densitate ridicata provin din:
distorsiunile semnalului datorate interfetei tranzitiilor adiacente;
micsorarea raportului semnal-zgomot (RSZ) odata cu cresterea densitatii de
înregistrare.
La citire, semnalul are între 1 si 5 mV. Nu apar probleme la densitati mici, însa la
densitati mari apar distorsiuni de faza si de amplitudine. Pentru caracterizarea
sistemelor de citire/scriere, s-a definit o marime numita indicele
de rezolutie al capului (IR):amplitudinea semnalului de citire la frecventa ce mai
înalta
IR =amplitudinea semnalului de citire la frecventa ce mai joasa

Este clar faptul ca întotdeauna IR < 1. Un sistem cap-disc cu o valoare scazuta a lui IR
presupune existenta unui sistem mai sofisticat de citire pentru compensarea
distorsiunilor.

METODE DE CODARE A INFORMATIEI PTR. SUPORT

MAGNETIC

1) Care sunt aplicatiile fiecareia dintre metodele binare de codare

a informatiei pe suport magnetic?

R: Codul NRZI – Non Return to Zero I

Aplicatie: benzi magnetice cu densitate mare.

Codul FM – Frequency Modulation

Aplicatie: discuri magnetice in format simpla densitate (SD).

Codul MFM – Modified Frequency Modulation

Aplicatie: discuri magnetice in format dubla densitate (DD).

Codul M2FM – 2-Modified Frequency Modulation

Aplicatie: discuri magnetice in format inalta densitate (HD).

Codul PE – Phase Encoding sau cod Manchester

Aplicatie: benzi magnetice de densitate medie.

Codul RLL – Run Length Limited: Aceasta metoda permite ca pe disc sa fie
înregistrate cu 50 % mai multe informatii decât prin metoda MFM si de trei ori mai
multe informatii decât prin metoda FM. A fost utilizata pentru prima data de firma IBM
pentru discurile instalate în sistemele de tip mainframe.
La sfârsitul anilor 1980, metoda a început sa fie utilizata si de producatorii
discurilor pentru calculatoarele personale. Azi, practic toate unitatile de disc utilizeaza
una din formele metodei RLL. Metodele FM si MFM pot fi considerate ca variante ale
metodei RLL.

2) Care dintre cele doua coduri RLL prezentate in platforma este

mai eficient si de ce?

R: Codul FM – Frequency Modulation

Codeaza un simbol de date in doua simboluri de cod. Primul simbol este intotdeauna o
tranzitie, asigurand autosincronizarea, iar ultimul corespunde informatiei codate
(tranzitie pentru 1).

Avantaj: se obtine eliminarea componentei de curent continuu

Dezavantaje: se dubleaza banda de semnal si se reduce raportul de densitate (DR

= 0,5).

Codul MFM – Modified Frequency Modulation

Numele deriva din procedeul de micsorare a redundantei codului FM prin eliminarea

tranzitiilor de sincronizare alaturate unei tranzitii de date.

Avantaj: raportul de densitate DR = 1.

 3) Care este metoda de codare binara care ofera cea mai buna
densitate de inregistrare?

R: Codul NRZI – Non Return to Zero I

Se reprezinta fiecare simbol 1 printr-o celula de tranzitie in magnetizare; celulele fara

tranzitie corespund simbolului 0.

Avantaj: raport de densitate bun (DR = 1).

4) Analizati metodele de codare ternare din punct de vedere al

benzii de frecventa (dinamica semnalului rezultat ca urmare a
vitezei de variatie in timp a impulsurilor generate).

R: Codul TB – Twinned Binary

Reguli de generare a simbolurilor de cod:

 simbolurile +1 si –1 alterneaza, indiferent cate simboluri de 0 sunt intercalate intre
doua simboluri nenule succesive;
 un simbol de cod nenul se genereaza la orice schimbare a naturii simbolului de date.

Codul DUO – Duobinary

Este complementar codului TB, avand legea:

an = –(1/2)b0 + (1/2)b1.

Reguli de generare:
 simbolurile +1 si –1 nu alterneaza adiacent;
 intre simboluri de informatie de acelasi fel se genereaza simboluri de cod de
acelasi fel.

Codul BIP – Bipolar

Se mai numeste si cod TB modificat. Simbolurile de cod rezulta conform

regulilor:
 0 se genereaza ca lipsa de impuls;
 1 se genereaza ca impuls;
impulsurile de cod pozitive (+1) si negative (–1) alterneaza, indiferent de celulele fara
impulsuri dintre acestea

5) Analizati metodele de codare ternare din punct de vedere al

componentei continue.

Codul TB – Twinned Binary

nu are componenta de curent continuu, prin alternarea polaritatii impulsurilor.

Codul DUO – Duobinary

datorita modului de generare, detine o componenta importanta de curent continuu.

Codul BIP – Bipolar

asigura o componenta continua nula si limiteaza propagarea erorilor.

6) De ce se prefera ca la codurile RLL de lungime variabila sa se

pastreze totusi o rata fixa?

R: limitele intervalului fara sincronizare, corespunzatoare codurilor de adaptare (RLL):

precizeaza valoarea maxima si minima pe care o poate lua distanta intre doua simboluri
de inregistrare 1 pentru a evita interferenta inter-simbol (limita minima) si a permite
sincronizarea (limita maxima)

7) Care este valoarea ratei in cazul codului RLL (2,7)? Dar in cazul
codului RLL (1,7). Explicati.

R: Varianta RLL (2,7) a fost, la început, cea mai raspândita forma a metodei RLL,
deoarece densitatea informatiei înscrise într-o zona egala cu cea folosita de metoda
MFM este mai mare de aproximativ 1,5 ori fata de metoda MFM.
Multe din unitatile de mare capacitate utilizate în prezent folosesc varianta RLL
(1,7), care ofera o densitate de 1,27 ori mai mare decât metoda MFM, într-o zona de
detectie a tranzitiilor mai mare decât cea de la MFM.

8) Explicati in ce consta o metoda de codare RLL si care sunt

parametrii acesteia?
R: Prin metoda RLL nu se codifica un singur bit, ci un grup de biti în acelasi timp.
Aceasta metoda reprezinta, de fapt, o familie de tehnici de codificare, deoarece exista
doi parametri care definesc modul de codificare si, prin urmare, exista mai multe
variante posibile. Numele metodei, Run Length Limited (run = sir de simboluri identice
succesive) sau RLL (d,k), provine de la parametrii desi k, reprezentând numarul minim
si, respectiv, numarul maxim de celule de tranzitii permise între doua tranzitii de flux
reale.
Limita minima (d), care indica gradul de apropiere între doua tranzitii de flux
consecutive, este necesara din cauza densitatiii de înregistrare limitate a suportului
magnetic. Limita maxima (k) este necesara pentru pastrarea sincronizarii între unitate
si controler.

9) Prin ce se deosebeste un cod de translatie de un cod de

transmisie a datelor?

R: Pentru canalele discrete, stationare si fara memorie exista doua tipuri de coduri:
 coduri de translatie a datelor, pentru canalele cu constrangeri;
 coduri de transmitere a datelor, pentru canalele cu zgomot.

10) Redefiniti cele 5 metode de codare binare in termenii

codurilor RLL. Explicati.

R: Metoda FM mai poate fi numita RLL (0,1) deoarece foloseste cel putin zero si cel
mult o celula de tranzitii între doua tranzitii de flux
Metoda MFM poate fi numita RLL (1,3), pentru ca foloseste cel putin una si cel mult trei
celule de tranzitii între doua tranzitii de flux.
Dintre variantele posibile, numai doua sunt mai raspândite: RLL (2,7) �i RLL (1,7).

ECHIPAMENTE DE IMPRIMARE

1) Cum se face instalarea imprimantei in Windows?

R: În general, fiecare program care ruleaza pe un calculator are un limbaj unic si are
nevoie de un driver prin care sa comunice cu imprimanta. Programele care ruleaza într-
un mediu standardizat, cum este Microsoft Windows, Imprimantele au nevoie de
programe driver pentru a putea lucra cu softul de pe calculatorul gazda.
Un program driver este un fisier înmagazinat în calculatorul gazda si care ajuta
softul acestuia sa comunice cerintele sale imprimantei. Prin urmare, un driver este un
utilitar care transforma cererea de imprimare de la o aplicatie în instructiuni pe care
imprimanta le poate întelege.
 2) Cum se realizeaza conectarea imprimantei la calculator?

R: cu driver-ul de imprimanta pentru a asigura o functionare corecta. Imprimanta

este conectata la calculator printr-o interfata. Exista diverse tipuri de interfata, fiecare
cu avantaje si dezavantaje. De obicei, notiunea de interfata include atât conectorul
imprimantei si al calculatorului, cât si cablul care leaga cele doua conectoare.

3) Explicati de ce nu se poate folosi sistemul de baza RGB in cazul

imprimarii in culori.

R: adunarea proportionala a celor trei culori primare: R (Red), G (Green) si B (Blue),

datorita faptului ca pixelii de pe ecran sunt surse luminoase. La imprimarea pe hârtie,
principiul nu mai este acelasi, deoarece ochiul uman percepe ceea ce se reflecta de pe
foaie, deci sinteza culorilor în acest caz este substractiva, cele trei culori de baza fiind
turcoaz, C (cyan), mov, M (magenta) si galben, Y (yellow)

4) Aratati care sunt avantajele conectarii imprimantei prin

interfata USB?

R: Legaturile care utilizeaza comunicatia seriala sunt mult mai lente decât cele paralele, dar pot fi utilizate pe
distante mai mari. În cazul unei legaturi seriale simple, sunt utilizate doar doua fire: unul pentru transmiterea
datelor, iar celalalt pentru receptie. Majoritatea legaturilor seriale au cel putin înca un fir în plus, dar acesta nu are
niciun efect asupra vitezei de transfer.
Firele suplimentare au rolul de a asigura protocolul handshaking, dar acestea sunt optionale,
deoarece se pot trimite prin celelalte fire semnale software pentru handshaking, amestecate cu datele.

5) Care sunt modurile de lucru ale aplicatiei EPM?

R: Programul poate desena în două moduri:

 modul de poziţionare text;
 modul de desenare cu mouse-ul

6) Ce rol are un driver de imprimanta?

R : Un program driver este un fisier înmagazinat în calculatorul gazda si care ajuta

softul acestuia sa comunice cerintele sale imprimantei. Prin urmare, un driver este un
utilitar care transforma cererea de
imprimare de la o aplicatie în instructiuni pe care imprimanta le poate întelege.
 7) Care este semnificatia pinilor pentru un conector USB de
imprimanta?

R: transmiterea datelor ; receptie

8) Care sunt particularitatile instalarii imprimantei intr-o retea

de calculatoare?

R: Imprimantele au nevoie de programe driver pentru a putea lucra cu softul de pe

calculatorul gazda. Un program driver este un fisier înmagazinat în calculatorul gazda si
care ajuta softul acestuia sa comunice cerintele sale imprimantei. Prin urmare, un driver
este un utilitar care transforma cererea de imprimare de la o aplicatie în instructiuni pe
care imprimanta le poate întelege.
Exista doua variante în ceea ce priveste driver-ele de imprimanta:
fiecare aplicatie vine cu programe driver pentru diferite tipuri de imprimante, iar
utilizatorul trebuie sa caute un driver compatibil cu propria imprimanta;
fiecare imprimanta vine de la producator cu propriul driver, instalat de obicei pe o
discheta sau, mai nou, pe un CD, unde, pe lânga driver-e, se mai pot gasi si programe de
test, moduri de utilizare corecta si sfaturi practice în cazuri de functionare incorecta.

9) Realizati o analiza comparativa intre interfetele paralele si cele

seriale din perspectiva posibilitatilor de lucru la distanta (in
cazul folosirii imprimantelor).

R: Comunicatia paralela între calculator si imprimanta este cea mai des întâlnita.
Datele sunt stocate în calculator sub forma de octeti. În cadrul comunicatiei paralele,
exista mai multe conexiuni individuale, fiecare dintre acestea transportând câte un bit.
Legaturile care utilizeaza comunicatia seriala sunt mult mai lente decât cele paralele,
dar pot fi utilizate pe distante mai mari. În cazul unei legaturi seriale simple, sunt
utilizate doar doua fire: unul pentru transmiterea datelor, iar celalalt pentru receptie.
Majoritatea legaturilor seriale au cel putin înca un fir în plus, dar acesta nu are niciun
efect asupra vitezei de transfer.

10) Realizati o analiza comparativa intre interfetele paralele

si cele seriale din perspectiva vitezei de transfer (in cazul
folosirii imprimantelor).
R: Interfata paralela: Uzual, sunt 8 conexiuni de date, permitând unui octet sa fie
transferat tot odata, dar, uneori, exista si 16 conexiuni de date, pentru transferul
simultan a doi octeti.
Interfata seriala: Viteza standard a majoritatii legaturilor seriale este de 19.200 biti pe
secunda, dar exista unele sisteme care pot lucra la viteze de câteva ori mai mari.

11) De ce se introduce componenta suplimentara de negru (K) in

cadrul sistemului de culoare CMYK?

R: CMYK, care contin coli de plastic de dimensiunea unei pagini, acoperite cu coloranti
pe baza de ceara. Punctele de cerneala sunt topite (în general, puncte binare, desi exista
unele modele high-end care pot produce puncte de diverse nivele de intensitate) pe o
hârtie termica speciala.
Rezolutia si viteza de tiparire sunt relativ scazute (2 ppm la 300 dpi), fapt care
determina utilizarea acestei tehnologii doar în aplicatii specializate.

12)Ce rol are o interfata de imprimanta?

R: Imprimanta este conectata la calculator printr-o interfata. Exista diverse tipuri de

interfata, fiecare cu avantaje si dezavantaje. De obicei, notiunea de interfata include atât
conectorul imprimantei si al calculatorului, cât si cablul care leaga cele doua
conectoare.

13)La ce se refera notiunea de emulare in cazul imprimantelor?

R: foarte multe imprimante pot emula (vorbi) acelasi limbaj ca imprimantele mai
cunoscute.

14)Care sunt sarcinile unui controler de imprimanta?

R: Controlerul unei imprimante este punctul central al tuturor activitatilor ei

mecanice si electronice, sincronizând evenimentele în asa fel încât caracterele sa fie
realizate exact asa cum apar pe ecran. Unele controlere pot chiar sa monitorizeze
informatia care este trimisa prin interfata si pot descifra în ce limbaj a fost aceasta
trimisa.
15)Cum se defineste si in ce se masoara rezolutia la imprimare?

R: Rezolutia se refera la calitatea tiparirii si reprezinta o masura a apropierii cu care

imprimanta este capabila sa tipareasca doua puncte alaturate, sau, altfel spus, câte
puncte poate plasa o imprimanta pe o lungime data. Legat de rezolutie, mai trebuie
specificata si unitatea de masura: dpi, care se refera la numarul de puncte pe inci care
poate fi produs de o imprimanta (dots per inch).

16) Realizati o analiza comparativa intre interfetele paralele

si cele seriale din perspectiva modului de conectare (in cazul
folosirii imprimantelor).

R: Interfata paralela Centronics, inventata de compania omonima producatoare de

imprimante, este cea mai utilizata metoda de conectare a imprimantei la calculator.
Aceasta foloseste o conexiune paralela de 8 biti si este unidirectionala. Protocolul de
transmisie are loc pe fire separate.
În cazul unei legaturi seriale simple, sunt utilizate doar doua fire: unul pentru
transmiterea datelor, iar celalalt pentru receptie. Majoritatea legaturilor seriale au cel
putin înca un fir în plus, dar acesta nu are niciun efect asupra vitezei de transfer

17)Cum se poate instala un set nou de caractere?

R: În modul alfanumeric, imprimantei i se transmit codurile caracterelor, iar

imprimanta, pe baza unei matrice, de obicei, predefinite, actioneaza acele
corespunzatoare literei cu codul transmis.
Toate imprimantele dispun de cel putin un set initial de corpuri de litera.
Cele mai moderne detin seturi de corpuri de litere a caror marime poate fi modificata
(numite uneori fonturi scalabile), ceea ce înseamna ca tiparirea se poate face la orice
dimensiune, deoarece aceasta se poate schimba oricum se doreste. Daca exista fonturi
scalabile, va fi necesar un singur fisier de corpuri de litere pentru orice dimensiune de
corp de litere.
Prin corpuri de litera (fonturi) se întelege un set de numere, litere si caractere
speciale cu o anumita forma si marime.

18) Care sunt principalii parametrii si caracteristici ale unei

imprimante, asa cum rezulta din programul de aplicatie
Proiect?

R: Imprimantele pot fi împartite în doua mari categorii, în functie de contactul fizic

dintre mecanismul de tiparire si hârtie: imprimantele cu impact (impact printers), la
care acest contact fizic se realizeaza, si imprimantele fara impact (non-impact printers),
la care contactul fizic între mecanism si hârtie nu se realizeaza.

19) In ce mod se poate verifica starea imprimantei?

R: test

ECHIPAMENTE DE INTRARE

1) Care este rolul structurii raster in cazul mouse-ului optic cu

pad special?

R: Mouse-ul optic cu suprafata raster. Acesta utilizeaza o dioda electroluminiscenta

(LED) si un fotodetector. Dispozitivul se deplaseaza pe o placa speciala, formata dintr-
un numar mare de benzi reflectorizante egal distantate între ele, dispuse într-o grila
rectangulara.Mouse-ul prezinta doua LEDuri cu lumina în infrarosu având razele
dispuse într-un unghi de 90.

2) Care sunt dezavantajele unui mouse opto-mecanic?

R: Dezavantajele cele mai des întâlnite la mouse-ul cu parte mecanica sunt determinate
de prafuirea bilei, ceea ce duce la griparea cilindrilor. Acest tip de mouse este greu de
depanat. Pentru a remedia acest inconvenient, bila de inox este înlocuita uzual cu una
din coralzita, bila care se acopera cu o pelicula fina, pentru îmbunatatirea conditiilor de
contact.

3) Cum lucreaza un mouse in mod text?

R: Cursorul de mouse are doua reprezentari de baza:

în mod text;
în mod grafic.
La un moment dat, pe ecran este afisat un singur tip de cursor.

4) Cum lucreaza un mouse in mod text?

R: Cursorul de mouse are doua reprezentari de baza:

în mod text;
în mod grafic.
La un moment dat, pe ecran este afisat un singur tip de cursor.
A. Cursorul în modul text dispune, la rândul lui, de doua tipuri individuale de
reprezentare: cursorul hardware si cursorul software.
Cursorul hardware este cel care apare pe ecran la pornirea
calculatorului. Acesta este un cursor clipitor, care se deplaseaza pe ecran de la
un caracter la altul, putând lua forma unui pixel sau a unei liniute. El este format
dintr-un bloc de 8 pixeli latime pe 16 pixeli în lungime. Un set orizontal de pixeli
formeaza un set de baleiere, acesta fiind cel care determina aparitia cursorului.
Pixelii dintr-un set sunt numerotati, în general, de la 0 la 7 (sau de la 0 la 11, în functie de
monitor), linia de vârf având numarul 0. Daca o linie este aprinsa, în zona respectiva
apare clipirea pe ecran; în caz contrar, ea nu are niciun efect.
Cursorul software se deplaseaza tot de la caracter la caracter, dar utilizeaza atributele
de afisare, pentru a influenta modul de aparitie al caracterelor pe ecran. Acest efect este
creat prin doua masti a câte 16 biti, o masca a ecranului si o masca a cursorului.
Valorile acestor masti determina noile atribute ale caracterelor, în momentul în care
acestea din urma sunt acoperite de cursor. Masca ecranului decide care atribute ale
ecranului se pastreaza, iar masca cursorului va decide în ce mod se modifica atributele
pentru generarea cursorului.
Întâi se realizeaza un si logic (AND) între masca ecranului si bitii care definesc
caracterul de pe ecran, iar apoi între rezultatul obtinut si masca cursorului se efectueaza
un SAU exclusiv (XOR).

5) Care sunt avantajele unui mouse opto-mecanic?

R: robustete, cost relativ scazut, deplasare pe orice suprafata.

6) Din ce meniu se poate schimba contrastul imaginii la tableta

grafica Wacom Graphire4?

R: Effects: Soften; Sharpen; Orientation: Rotate, Scale, Flip Horizontal, Flip Vertical;
Fill; Tonal Control: Brightness/Contrast, Equalize; Surface Control: Apply Lighting,
Apply Surface Texture, Express Texture, Woodcut; Focus: Sharpen, Soften; Esoterica:
Auto Van Gogh;

7) Care este rolul butoanelor suplimentare cu care este prevazut

mai recent un mouse optic?
R: usurinta

8) In ce consta reprezentarea unui mouse pe ecran?

R: cursor

9) In ce meniu se gaseste comanda de rotire a imaginii la tableta

grafica Wacom Graphire4?

R: Select: All; None; Invert; Reselect; Float Feather;

 10) Care sunt domeniile de aplicatii practice ale tabletelor
grafice de genul celei studiate?

R: LCD, grafica

11) Care este rolul celei de-a treia role a unui mouse mecanic?

R: De asemenea, mouse-ul are si o a treia rola, care nu are un rol activ, ci foloseste doar
la sustinerea bilei cauciucate.

12)Cate butoane are creionul tabletei grafice Wacom Graphire4 si

care sunt functiile acestora?

R: creionul are un buton pentru clic-dreapta şi un buton pentru dublu-clic;

13)Cum lucreaza un mouse in mod grafic?

R: Cursorul în modul grafic reprezinta o forma care se deplaseaza pe ecran peste

imagine si este alcatuit dintr-un bloc de pixeli. Deplasarea pe ecran afecteaza punctele
din spatele cursorului, astfel fiind create forma si culoarea sa. Locatia pe ecran a acestui
tip de cursor este direct legata de un pixel din spatele sau. Acest pixel, utilizat de
software pentru a determina coordonatele cursorului, se numeste punct de referinta.

14)Din ce categorie tehnologica si constructiva face parte tableta

grafica Wacom Graphire4?

R: Digitizorul Wacom foloseşte tehnologia electromagnetică numită give and receive

resonance, care elimină necesitatea cablului pentru creion. La fiecare 20 de
microsecunde se schimbă distribuţia rolurilor dintre tabletă şi creion de la emiţător la
receptor. În rol de emiţător, tableta emite unde electromagnetice de o anumită frecvenţă
ce sunt recepţionate de un circuit de rezonanţă paralel aflat în creion. Tensiunea indusă
în bobina circuitului este înmagazinată într-un condensator legat în paralel cu bobina.
Energia înmagazinată aici este folosită de creion pentru a retransmite undele pe o altă
frecvenţă tabletei. Tableta, în modul receptor, poate localiza undele transmise de la
creion şi poate stabili poziţia creionului.
 15)Ce interfata utilizeaza tableta grafica Wacom Graphire4?

R: interfata USB.
Digitizorul Wacom Graphire4 face parte din categoria digitizoarelor cu grilă
electromagnetică. Creionul nu are fir deoarece este construit în tehnologia give and
receive resonance. Pachetul conţine tableta Graphire, creionul Graphire, un CD cu
driverul şi un CD cu aplicaţia Corel Painter Essentials 2.

16) Care este rolul intreruperii INT 33H?

R: Exista o întrerupere soft care permite accesul la rutina de programare a mouse-ului,

care este, de fapt, interfata de mouse Microsoft, INT 33H. Functiile oferite de aceasta
interfata sunt suportate în mare masuratori de asa-numitele driver-e compatibile
Microsoft.

17)Cati octeti contine informatia transmisa de mouse-ul conectat

prin cablu si care este semnificatia lor?

R: COM2, pe portul PS/2 (direct pe placa de baza) sau, mai nou, pe portul USB.
Informatiile sunt transmise de catre mouse la fiecare 500-600 ms si sunt receptionate de
calculator prin interfata V24. Aceste informatii contin 3 octeti. Primul octet reprezinta
deplasarea pe coordonata x în ultimele 100 ms citite, al doilea reprezinta deplasarea pe
coordonata y în acelasi interval, iar al treilea, starea logica a butoanelor.

18) Care este principiul de functionare al unui mouse optic cu

LED rosu?

R: Utilizeaza o camera de dimensiuni foarte mici, care capteaza câte 1.500 de imagini în
fiecare secunda. Capabil sa lucreze pe aproape orice tip de suprafata, mouse-ul dispune
de un LED rosu, a carui lumina se reflecta de pe acea suprafata si este captata de un
senzor CMOS.
Senzorul CMOS trimite fiecare imagine în parte catre un procesor digital de semnal
(DSP), care analizeaza imaginile si detecteaza structurile din imagine, sesizând
modificarile fata de imaginea precedenta. DSP-ul lucreaza cu viteza de 18 mips
(milioane de instructiuni pe secunda). Pe baza schimbarilor de structura dintr-o
secventa de imagini, DSP-ul determina miscarile mouse-ului si trimite calculatorului
coordonatele corespunzatoare. Cursorul este astfel actualizat de câteva sute de ori într-o
secunda, facând ca deplasarea acestuia sa fie foarte lina. Rezolutia mouse-ului optic
ajunge astfel la valoarea de 800 dpi (Logitech).
 19) Care este rolul camerei video in cazul mouse-ului optic cu
LED rosu?

R: camera de dimensiuni foarte mici, care capteaza câte 1.500 de imagini în fiecare
secunda.

20) Care sunt tipurile de mouse atasate direct la tastatura?

R: Trackball-ul este un dispozitiv înrudit cu mouse-ul, diferenta constând în faptul ca

mouse-ul se misca pe un suport pe care actioneaza bila, iar la trackball bila se roteste
direct cu mâna.
Touchpad-ul este un mic ecran senzitiv, care „simte” degetul. Astfel, cursorul de pe
ecran devine prelungirea degetului utilizatorului, acesta fiind un mod de utilizare
natural al calculatorului

21)Cate nivele de presiune are tableta grafica Wacom Graphire4 si

ce rol au acestea?

R : nivele de presiune: 512.

ECHIPAMENTE PTR.CODURI DE BARE

1) Care credeti ca este codul de bare cel mai potrivit pentru

evidenta cartilor dintr-o biblioteca?

R: Codul 128 este un sistem de simbolizare continuu, utilizat pentru reprezentarea

caracterelor ASCII. Fiecare caracter este simbolizat printr-un ansamblu de 11 module,
repartizate pe trei bare şi trei spaţii. Are o cifră de control, asigurând obţinerea unei
densităţi mari de caractere. Este singura simbologie care grupează setul de caractere
alfanumerice în trei subseturi care pot fi combinate: subsetul A – codează caractere de
tip “uppercase”, subsetul B – codează caractere de tip “lowercase”, iar subsetul C –
codează doar numere.

Scanerul laser poate fi folosit de la distanţă mai mare decât celelalte echipamente de
acest gen, de la 6 inch până la 96 inch. Există şi scanere laser prevăzute cu raza lungă de
acţiune, care au posibilitatea de a citi informaţia furnizată de cod de la o distanţă de 360
inch.
Costul dispozitivului diferă în funcţie de varietatea de modele şi de calitaţile
tehnice ale acestora.
 2) Cum poate fi modificata densitatea unei etichete in cod de bare?

R: densitatea = numărul de caractere înscrise pe o lungime liniară dată. Densitatea

este dependentă de modulul codului de bare. Astfel, ele se împart în:
o coduri ultra-dense (modulul mai mic decât 0,19 mm);
o coduri de înaltă densitate (modulul între 0,19 şi 0,24 mm);
o coduri de densitate medie (modulul între 0,24 şi 0,3 mm);
o coduri de densitate scăzută (modulul între 0,3 şi 0,53 mm);
o coduri de densitate foarte scăzută (modulul mai mare decât 0,53 mm);

3) Care sunt combinatiile de culori nerecomandate pentru bare si

fond?

R: Nu sunt recomandate combinaţiile de culori apropiate, care generează un contrast

slab: galben/alb, roşu/alb, maro/alb, negru/verde, negru/albastru, negru/maro,
negru/violet, roşu/verde, roşu/maro, roşu/galben, roşu/albastru.

4) Enumerati parametrii unui specificator in cod de bare.

R: Structura generală a unui cod de bare liniar este caracterizată prin următoarele
elemente:

 modulul (dimensiunea) = lăţimea barei sau a spaţiului cel mai îngust (cel mai mic
increment);
 elementul = un spaţiu sau o bară măsurată în număr de module;
 caracterul (simbolul) = o combinaţie oarecare de elemente;
 caracterele de start şi de stop = combinaţii specifice de bare şi de spaţii, cu care
începe, respectiv se termină codul de bare. Acestea permit echipamentului de
citire să identifice începutul şi sfârşitul codului, precum şi sensul de citire;
 caracterul semnificativ = reprezintă purtătorul de informaţie şi este alcătuit
dintr-un număr constant de elemente;
 caracterul de control (cifra de control) = serveşte pentru depistarea eventualelor
erori şi se bazează pe un algoritm specific fiecărui tip de cod. În anumite cazuri,
cunoscând această cifră se poate reconstitui codul deteriorat;
 raţia = raportul dintre elementele late şi cele înguste;
 densitatea = numărul de caractere înscrise pe o lungime liniară dată. Densitatea
este dependentă de modulul codului de bare. Astfel, ele se împart în:
o coduri ultra-dense (modulul mai mic decât 0,19 mm);
o coduri de înaltă densitate (modulul între 0,19 şi 0,24 mm);
o coduri de densitate medie (modulul între 0,24 şi 0,3 mm);
 o coduri de densitate scăzută (modulul între 0,3 şi 0,53 mm);
o coduri de densitate foarte scăzută (modulul mai mare decât 0,53 mm);
 continuitatea/discontinuitatea standardului. Un standard se numeşte continuu
dacă codul începe cu o bară şi se termină cu un spaţiu, iar în cazul în care începe
şi se sfârşeşte cu o bară se numeşte discontinuu;
 zona liberă = o zonă de margine neimprimată, la majoritatea tipurilor de coduri
având o lăţime de minimum 10 x dimensiunea codului, dispusă la începutul şi la
sfârşitul codului de bare. Asigură o citire corectă, prin evitarea erorilor datorate
unor semne grafice aflate în vecinătatea codului;
 codul în clar (linia de interpretare) = reprezintă corespondentul codului de bare,
format din caractere lizibile de către om. Astfel, în cazul în care, din diferite
motive, nu este posibilă citirea automată, se poate introduce codul manual;

jocul de caractere = lista completă a caracterelor de cod dintr-un anumit standard cu

valorile binare asociate

5) Care sunt principiile de citire ale unei etichete in cod de bare?

R: Etapa de citire presupune captarea informaţiei încorporată codului de bare, prin

intermediul unui dispozitiv de citire, înregistrarea şi decodarea ei, prin intermediul unui
calculator, în vederea tranferării ei în baza de date.
Pentru citire, împreună cu echipamentele de citire este furnizat şi un software
specializat în vizualizarea şi decodarea codului de bare ales. In urma decodării, prin
intermediul unei aplicaţii ce rulează pe calculator, datele sunt stocate în calculator.
Apoi, codului de bare i se atribuie o caracteristică, cum ar fi preţul. Dacă este necesar,
datele se pot obţine şi pe hartie, prin tipărire la imprimantă. Unele cititoare îndeplinesc
şi functia de decodor, dar altele apelează la un dispozitiv extern.

6) Care este diferenta intre afisarile unui cod de bare cu si fara

spatiator?
R: Continuitatea/discontinuitatea standardului. Un standard se numeşte continuu dacă
codul începe cu o bară şi se termină cu un spaţiu, iar în cazul în care începe şi se
sfârşeşte cu o bară se numeşte discontinuu;

7) Care este diferenta intre modul de afisare de la codul 2/5

industrial si cel de la codul 2/5 matriceal?

R: Familia de coduri de bare 2/5 grupează trei standarde: codul industrial, codul
matricial şi codul întreţesut. Ele prezintă următoarele caracteristici:

 două elemente late pentru fiecare dintre caracterele de cinci elemente;

 bare negre şi intervale albe;
 set de caractere numeric;
 codare binară: lat = 1, îngust = 0;
 caracter de control de paritate par;
 caracter de control opţional în mesaj

8) Care sunt combinatiile de culori recomandate pentru bare si

fond?

R: Codurile de bare pot fi printate în aproape orice culoare, dar sunt recomandate:

 pentru spaţii: alb, galben, roşu, portocaliu;

 pentru bare: negru, albastru, verde, maro.

9) Care este diferenta intre modul de afisare de la codul 2/5

industrial si cel de la codul 2/5 intretesut?

R: Familia de coduri de bare 2/5 grupează trei standarde: codul industrial, codul
matricial şi codul întreţesut. Ele prezintă următoarele caracteristici:

 două elemente late pentru fiecare dintre caracterele de cinci elemente;

 bare negre şi intervale albe;
 set de caractere numeric;
 codare binară: lat = 1, îngust = 0;
 caracter de control de paritate par;
 caracter de control opţional în mesaj.
 10) Cum se defineste si care sunt aplicatiile codului postal?

R: Codul PostNet este un cod numeric utilizat de serviciul poştal din Statele Unite
pentru sortarea automată a scrisorilor. Caracteristica codului este aceea că barele sunt de
două înălţimi diferite şi sunt situate la distanţe egale. Fiecare caracter este reprezentat
prin cinci bare, două înalte şi trei mici. Codul începe şi se termină cu o bară înaltă
numită “frame bar”.

În condiţiile proliferării unei mari diversităţi de coduri de bare, a devenit necesară

găsirea unor soluţii de uniformizare a lor pe plan mondial, obiectiv atins prin elaborarea
sistemelor UPC (Universal Product Code) şi EAN (European Article Numbering).

11) Cum se defineste si care sunt aplicatiile codului UPCA?

R: Codul UPC, în varianta sa cea mai uzuală, UPC-A, este un cod format din 12
caractere numerice care au semnificaţiile: prima cifră reprezintă o cheie a clasificării
(Key Number), cinci cifre identifică producătorul, următoarele cinci cifre produsul şi
ultima cifră este cifra de control.

UPC-E este versiunea compresată a codului UPC-A, utilizat pe produsele care nu au

suficient spaţiu pentru imprimarea unui cod UPC extins.

12)Care sunt avantajele utilizarii unei densitati de valoare

scazuta? Dar in cazul unei valori ridicate?

R:  densitatea = numărul de caractere înscrise pe o lungime liniară dată. Densitatea

este dependentă de modulul codului de bare. Astfel, ele se împart în:
o coduri ultra-dense (modulul mai mic decât 0,19 mm);
o coduri de înaltă densitate (modulul între 0,19 şi 0,24 mm);
o coduri de densitate medie (modulul între 0,24 şi 0,3 mm);
o coduri de densitate scăzută (modulul între 0,3 şi 0,53 mm);
o coduri de densitate foarte scăzută (modulul mai mare decât 0,53 mm);

13)Care este diferenta intre afisarile unui cod de bare cu si fara

caracter de control?

R: caracterul de control (cifra de control) = serveşte pentru depistarea eventualelor

erori şi se bazează pe un algoritm specific fiecărui tip de cod. În anumite cazuri,
cunoscând această cifră se poate reconstitui codul deteriorat;
 ECHIPAMENTE DE AFISARE

1) In ce fel influenteaza luminozitatea ecranului asupra focalizarii

imaginii?

R: Se foloseste o masca ce separa toata linia si care poarta numele de grila de apertura.
Acest lucru duce la o crestere a luminozitatii ecranului si, deci, a claritatii imaginii. De
asemenea, aceasta structura duce si la o focalizare mult mai buna, intrucat se poate
folosi un curent mai mic (si deci un fascicol de electroni mai subtire, mai precis).

2) Descrieti tipurile de control exterior utilizate in cazul

monitoarelor.

R: Ecran tactil: Senzorul de atingere reprezinta un panou din sticla clara, cu

suprafata sensibila la atingere. Senzorul (panoul) este pozitionat peste ecran,astfel încât
sa acopere toata suprafata vizibila a acestuia. Exista diverse tehnologii pentru detectarea
atingerii, bazate pe fenomene si efecte fizice distincte.
De obicei, senzorul este parcurs de un semnal (curent electric), iar atingerea ecranului
duce la modificarea semnalului. Aceasta modificare este folosita pentru localizarea pe
ecran a atingerii.

3) Care sunt reglajele realizate prin Nokia Display Test pentru

imbunatatirea geometriei imaginii?

R: Pentru a imbunatati geometria imaginii, se pot folosi urmatoarele reglaje:

 latime
 inaltime
 centrare orizontala
 centrare verticala
 balans/inclinare
 trapezoid
 ortogonalitate
 compensarea efectului de pern

4) Ce reprezinta jitter-ul?
R: Jitter-ul reprezinta o usoara miscare perceputa la nivelul pixelilor imaginii, in cazul
imaginilor statice. Imaginea apare ca fiind dinamica.
Jiterul este variatia intarzierii
Ideea este ca semnalul poate fi perturbat prin lantul de transmisie afectandui-se timpul
in care este generat sau amplitudinea acestuia. De aici practic la semnale digitale exista
sansa sa fie interpretat eronat la receptie si cum variatiile de jitter sunt aleatoare
perturbarea este interpretata ca o crestere a nivelului de zgomot.
De exemplu, Jitterul se percepe ca o pierdere a unor detalii, deci poate scade definitia
semnalului receptionat.

5) Care sunt tipurile controalelor folosite pentru stabilirea

calitatii display-ului?

R: Pentru a obtine culori, monitoarele trebuie sa fie capabile sa afiseze mai multe nivele
intermediare de luminanta. Aceasta se face prin varierea tensiunii aplicate celulelor.
Monitoarele LCD sunt capabile sa ofere pe fiecare element 64 de astfel de nuante (6
biti), fiind in clar dezavantaj fata de cele CRT cu 256 de nuante (8 biti). Cum un pixel are
3 componente, rezulta un total de 262.144 nuante (18 biti), spre deosebire de16.777.216
nuante (24 biti) true-colour de la CRT.

Problema culorilor este una dintre cele mai importante dezavantaje ale LCD-urilor,
deoarece numarul de culori al aplicatiilor multimedia este, in general, destul de mare. O
solutie adoptata de unii producatori este Frame Rate Control (FRC), ce presupune
afisarea pe cadre succesive a unor nuante diferite, incercand astfel sa se mareasca
numarul de culori. Daca, totusi, diferentele intre nuante sunt prea mari, apare senzatia
de palpaire.

6) Ce reprezinta notiunea de convergenta?

R: In principiu, convergenta reprezinta capacitatea monitorului de a alinia, in mod

corect, componentele rosii, verzi si albastre ale unei imagini pe ecran.

7) Care sunt factorii care conduc la scaderea claritatii imaginii

afisate?

R: Un mod de afisare la o rezolutie inalta este o conditie prealabila pentru obtinerea

unei imagini de calitate cat mai buna. Urmatorii factori pot reduce claritatea optima a
imaginii

 focalizarea slaba
 Efectul Moire
  jitter-ul

Focalizarea: imaginea este creata de un fascicul de electroni care baleiaza ecranul. Daca
fascicolul de electroni este precis aliniat la impactul cu luminoforul, atunci
imaginea are o focalizare buna. Focalizarea este reglata, de obicei, in fabrica.

Efectul Moire poate sa apara pe toate monitoarele. Poate fi observat ca o deformare in

forma de valuri a imaginii. Efectul Moire este cauzat de inteferenta intre masca
CRT si rezolutia de afisare. In plus, la modul de afisare, anumite tipuri de imagini
sunt uniform expuse la efectul Moire. In general, monitoarele cu o buna
focalizare sunt predispuse la efectul Moire.

Jitter-ul reprezinta o usoara miscare perceputa la nivelul pixelilor imaginii, in cazul

imaginilor statice. Imaginea apare ca fiind dinamica.

8) Cum se realizeaza testul de sunet al monitoarelor?

R: Sunetul de test se va auzi, in primul rand, in difuzorul din stanga. Sunetul trece,
apoi, in mod treptat, catre difuzorul din dreapta.

9) Cum se manifesta efectul Moire in cazul ecranelor cu tub

catodic si cum poate fi redus acesta?

R: Efectul Moire poate sa apara pe toate monitoarele. Poate fi observat ca o deformare

in forma de valuri a imaginii. Efectul Moire este cauzat de inteferenta intre masca CRT
si rezolutia de afisare. In plus, la modul de afisare, anumite tipuri de imagini sunt
uniform expuse la efectul Moire. In general, monitoarele cu o buna focalizare sunt
predispuse la efectul Moire.

10) Cum pot fi sesizate erorile de convergenta verticala?

R: Erorile de convergenta verticala pot fi sesizate in liniile sau marginile orizontale si

viceversa.

11) Care sunt tipurile de reglaje din cadrul aplicatiei Nokia Monitor
Test referitoare la geometria imaginii?

R: Deformarea geometrica a imaginii poate fi estimata cu ajutorul sablonului de test

geometric. Pentru a imbunatati geometria imaginii, se pot folosi urmatoarele reglaje:
  latime
 inaltime
 centrare orizontala
 centrare verticala
 balans/inclinare
 trapezoid
 ortogonalitate
 compensarea efectului de pern

12)In ce constau diferentele la rularea aplicatiei Nokia Monitor

Test pentru monitoare de tip CRT, LCD si TFT?

R: Aceasta aplicatie este o colectie de modele de test care pot fi folosite pentru
investigarea performantelor monitoarelor CRT.

13)Care sunt efectele reglarii tensiunii inalte?

R: Pentru accelerarea electronilor din fascicolul de electroni care scaneaza ecranul, este
nevoie de o tensine inalta. Suprafetele stralucitoare de pe ecran creeaza o incarcare a
sursei de tensiune inalta care duce la o cadere de tensiune. In schimb, aceasta duce la o
marire a imaginii.

14)Care este rolul mirei de control la aplicatia Nokia Monitor Test?

R: Erori de convergenta in imagine, liniile se vor suprapune exact si rezultatul va fi o

linie alba.

15)Care sunt considerentele care conduc la stabilirea valorilor

pentru frecventele pe verticala si pe orizontala in cazul
monitoarelor CRT?

R: Exploarea intretesuta care permitea reducerea benzii, insa efectul de palpaire era
sensibil mai mare (intrucat frecventa de repetite a imaginii pe ecran era redusa la
jumatate).

16) Cum se regleaza contrastul unui monitor pentru a preveni

obosirea ochilor?
R: Contrastul ajusteaza diferenta de stralucire dintre tonurile deschise si cele
intunecate. Cu alte cuvinte, contrastul regleaza castigul amplificatorului video. Dupa
setarea nivelului de negru prin reglarea luminozitatii, contolul contrastului se foloseste
pentru stabilirea emisiei luminoase la un nivel confortabil.

Observatii: Utilizarea unui nivel inferior al contrastului previne obosirea

ochilor.

17)Ce reprezinta jitter-ul pentru o imagine afisata pe ecran si cum

se poate inlatura acesta?

R: Jitter-ul reprezinta o usoara miscare perceputa la nivelul pixelilor imaginii, in cazul

imaginilor statice. Imaginea apare ca fiind dinamica.

18) Care este rolul grilei din fundal la aplicatia Nokia Monitor
Test?

R: Masurari, focalizari

19) Care sunt consecintele aparitiei unor suprafete puternic

stralucitoare pe ecran?

R: nociv ochilor si provoaca stari de oboseala;

20) Cum poate fi reglat balansul de alb de catre utilizator la

aplicatia Nokia Monitor Test?

R: In mod normal, utilizatorul nu poate ajusta uniformitatea de alb sau uniformitatea

luminozitatii. Balansul de alb (temperatura culorii) poate fi de cele mai multe ori
reglat de catrezator.

21)Care sunt conditiile prealabile care trebuie indeplinite la

lansarea aplicatiei Nokia Monitor Test pentru un monitor CRT?

R: Inainte de a incepe:

 lasati monitorul sa functioneze timp de 20 minute

  demagnetizati monitorul

22) Cum se manifesta erorile de convergenta si in ce mod pot

fi detectate?

R: O linie alba de pe ecran este realizata din linii rosii, verzi si albastre (RGB). In cazul
in care nu exista erori de convergenta in imagine, liniile se vor suprapune exact si
rezultatul va fi o linie alba.

In cazul unor erori de convergenta, in locul liniei de culoare alba vor fi percepute linii de
culoare rosu, verde si/sau albastru. Suprafetele colorate vor prezenta margini de culori
eronate.

In principiu, convergenta reprezinta capacitatea monitorului de a alinia, in mod corect,

componentele rosii, verzi si albastre ale unei imagini pe ecran.

Observatie : Erorile de convergenta verticala pot fi sesizate in liniile sau

marginile orizontale si viceversa.

23) Cum se realizeaza controlul de calitate al imaginilor

pentru ecranele CRT?

R: Monitoare cu tuburi catodice (CRT)

Aceste tipuri de monitoare sunt, cu siguranta, cele mai raspandite.

Principalele caracteristici care au dus la aceasta raspandire sunt:

 Calitate foarte buna a culorilor, din cauza evolutiei acestui tip de monitoare pe
parcursul unei perioade mari de timp (cateva decenii);

ECHIPAMENTE DE COMUNICATIE

1) Timpul de asteptare al tonului de apel se poate modifica?

Printr-o comanda AT de baza sau prin una extinsa?
R: Da. AT extinsa.

Comanda ATDP0219494 cere modemului sa deschida linia, sa astepte tonul (modemul,

in modul de dialog de tip dial-up, poate fi programat sa formeze numarul
corespondentului imediat dupa deschiderea liniei, fara a verifica daca are ton) si, in
cazul in care are ton, va forma numarul 0219494 in puls. In functie de ceea ce se
intampla la celalalt capat al liniei, modemul va intoarce diferite informatii, cum sunt:

 no dial tone (daca nu exista ton);

 busy (daca numarul apelat este ocupat);
 no carrier (daca nu s-a reusit conectarea cu modemul partener);
 connect 9600 (daca s-a reusit conectarea la viteza de 9600 bps).

2) Comanda ATZ&L1 este corecta? Daca da, din care categorie face
parte?

R: Da. Comenzile AT extinse

La comenzile deja prezentate, se adaugă şi comenzile extinse. Comenzile extinse

sunt precedate de simbolul &

3) Care este rolul comenzilor extinse AT?

R: Comenzile extinse sunt precedate de simbolul &. Există, în funcţie de producătorul

modemului, şi alte seturi de comenzi extinse, care sunt delimitate de alte caractere, cum
sunt caracterele * sau \. Una dintre comenzile extinse comune este comanda &T.
Această comandă cere modemului să efectueze anumite teste pentru diagnosticare.

4) Care sunt particularitatile modelului TCP/IP?

R: Scopul inițial al nivelului rețea ("Internet Protocol") era să asigure rutarea

pachetelor în interiorul unei singure rețele. Odată cu apariția interconexiunii între
rețele, acestui nivel i-au fost adăugate funcționalități de comunicare între o rețea sursă
şi o rețea destinație.

În stiva TCP/IP, protocolul IP asigură rutarea pachetelor de la o adresă sursă la o adresă

destinație, folosind şi unele protocoale adiționale, precum ICMP sau IGMP.
Determinarea drumului optim între cele două rețele se face la acest nivel.
Comunicarea la nivelul IP este nesigură, sarcina de corecție a erorilor fiind plasată la
nivelurile superioare (de exemplu prin protocolul TCP). În IPv4 (nu şi IPv6),
integritatea pachetelor este asigurată de sume de control

5) Cum poate dobandi modemul noi facilitati, in afara de cele

implicite, de exemplu V.92?

R: V.92. Este o pereche formată dintr-un modem analogic şi unul digital, pentru
utilizarea în sistemul telefonic cu rate de până la 56 Kbps flux descendent şi până la 48
Kbps flux ascendent, folosind codare PCM în ambele sensuri şi suportând tehnologia
„modem în aşteptare” (Modem on Hold).

6) Care sunt particularitatile unui modem inteligent?

R : Modemurile inteligente sau, cum mai sunt denumite, modemurile compatibile

Hayes – după firma care a introdus acest tip de modem – permit atât comunicaţii de
date în mod transparent, cât şi recepţia şi răspunsul la comenzi date de utilizator. Aceste
modemuri acceptă setul de comenzi AT (toate comenzile încep cu AT). Pot fi mai multe
comenzi pe linie, până la 40 de caractere, spaţiile nu se iau în considerare.

Acest tip de modemuri se foloseşte pentru linii telefonice comutate, tip dial-up, adică
linii la care mai întâi trebuie să aştepte tonul, să formeze numărul şi să renunţe în caz de
ocupat, iar, dacă răspunde un modem, să negocieze cu acesta viteza de transfer maximă,
protocolul de corecţie şi/sau compresie etc. Ideea este că, până la stabilirea unei
conexiuni modemul, este în modul de comandă (în care acceptă comenzi). După
stabilirea conexiunii şi până la terminarea ei, modemul este în modul de comunicaţie
transparent.

Un modem inteligent acceptă comenzi prin aceeaşi interfaţă prin care se realizează

şi schimbul de date. Unul dintre primele modemuri introduse pe piaţă a fost

Smartmodem 1200, produs de Hayes Microcalculator Products Inc. Comenzile sunt

în format ASCII, iar modemul poate răspunde prin aceeaşi interfaţă cu coduri de

stare sau cu mesaje.

7) Prezentati (la alegere) o comanda extinsa si semnificatia ei.

R: Dacă se doreşte citirea valorii registrului 6, se va trimite modemului comanda:
ATS6? Modemul va răspunde printr-o valoare cuprinsă între 2 şi 255, care indică timpul
de aşteptare a tonului de către modem, exprimat în secunde. Dacă se doreşte să se
modifice durata de aşteptare la 4 secunde, atunci va trebui trimisă către modem
următoarea comandă: ATS6=4.

8) Comanda ATC este corecta? Daca da, ce realizeaza?

R: porneste sau opreste putatoarea modemului

9) Cum se realizeaza auto-testarea modemurilor?

R: Majoritatea modemurilor isi pot executa un auto-test pentru verificarea

functionarii corecte. Modul in care se realizeaza auto-testarea este urmatorul. Dupa
initializarea auto-testului, emitatorul modemului este legat la receptor, taindu-se orice
legatura anterioara la o linie de comunicatie. Datele emise sunt demodulate de catre
receptor si trimise catre un comparator de sabloane, care include o memorie ROM
continand aceeasi secventa de date care a fost emisa de generatorul de sabloane.
Comparatorul de sabloane va compara datele si va intoarce OK sau O daca datele sunt
corecte, respectiv ERROR (ER) daca nu s-a receptionat acelasi lucru.

10) Deoarece comanda D este folosita pentru efectuare de

apel, de ce nu se specifica un numar in cadrul conexiunii
modem-modem?

R: Modemul, în modul de dialog de tip dial-up, poate fi programat să formeze numărul

corespondentului imediat după deschiderea liniei, fără a verifica dacă are ton.

11) Care mod de lucru trebuie ales inainte de efectuarea conectari

celor doua modemuri din retea? De ce?

R: modemul, în modul de dialog de tip dial-up

12)Care sunt cele trei concepte esentiale utilizate de modelul OSI?

R: Trei concepte sunt esentiale pentru modelul OSI:

 1. Servicii

2. Interfete

3. Protocoale

13)Cum se pot seta parametrii modemului?

R: Pentru a obţine un modem (intern, clasic) trebuie să se implementeze următoarele

componente:

 un circuit DAA (Direct Access Arrangement), care permite accesul la reţeaua

telefonică publică (PSTN) şi oferă circuite de izolare şi o conexiune RJ-11 pentru
realizarea legăturii fizice şi electrice cu reţeaua telefonică;
 un codec, care permite conversia de la semnalele analogice existente pe liniile
telefonice la valorile discrete binare necesare lucrului cu procesorul;
 un DSP (Digital Signal Processor – procesor digital de semnal), care
demodulează semnalele binare primite de la codec în octeţi de informaţie pentru
procesor şi modulează datele primite de la procesor în valori discrete binare;
această componentă poate să realizeze şi operaţii intens computaţionale, cum ar
fi verificarea apariţiei erorilor sau comprimarea/decomprimarea datelor;
 o memorie reinscriptibilă (de exemplu, EEPROM), folosită pentru a permite
obţinerea de noi facilităţi, şi care oferă informaţii despre produs şi producător;
 un UART (Universal Asynchronous Receiver Transmitter), care permite realizarea
conversiei între magistrala de date a modemului şi magistrala procesorului sau
magistrala sistemului.

14)Care sunt informatiile furnizate de modem, in functie de ceea

ce se intampla pe linia de comunicatie?

R: eroare, date corecte

15)Care este formatul de baza al comenzilor AT?

R: Formatul de baza al unei comenzi este:

AT comanda [parametrii] [comanda] [parametri] […] <CR>

 16) Precizati alte tipuri de modemuri decat cele strict
analogice.

R: modemul ZyXEL U90-E – intelligent

17)Care registru memoreaza caracterul ASCII backspace?

R: S5 caracter Backspace ASCII 8 ASCII 0–127

18) Care sunt nivelele modelului de referinta ISO/OSI?

R: 7 nivele:
Aplicatie
Prezentare
Sesiune
Transport
Retea
Leg de date
Fizic

19) Care sunt conditiile care trebuie indeplinite inainte de

conectarea celor doua modemuri din retea? De ce?

R: Se poate realiza conectarea intre modemuri, prin intermediul “liniei telefonice”.

Pentru aceasta, trebuie sa existe doua statii cu modemuri, avand programul CSServer
deja lansat. Inainte de realizarea conexiunii, mai trebuie initializat modul de lucru de
tip linie inchiriata (AT&L1), deoarece modemurile sunt conectate direct prin
intermediul unui cablu telefonic si nu prin reteaua telefonica, in acest caz nefiind
necesara identificarea lor (din cauza conexiunii punct-la-punct). De la oricare statie se
poate trimite unuia dintre modemuri comanda de preluare automata apel (ATA), iar
oricare alta statie poate trimite celuilalt modem comanda de formare a numarului
(ATD).
Observatie. Este posibil ca ambele actiuni sa fie efectuate de la aceeasi statie, cu
conditia de a lansa doua instante ale programului CSClient.

20) Care comenzi sunt trimise pentru initializarea

modemului (din aplicatia CSClient) si care sunt semnificatiile
acestora?
 Initializare modem: modifica textul campului Comanda cu un sir corespunzator
comenzilor de initializare standard (ATZ S11=50);
 Descriere modem: modifica textul campului Comanda pentru a obtine informatii de
la modem cu privire la producator (ATI1);
 Resetare modem: modifica textul campului Comanda corespunzator comenzii de
resetare modem (ATZ);

 Initiere apel: modifica textul campului Comanda pentru a face posibila initierea unei
conexiuni cu un alt modem (ATD);
 Preluare apel: modifica textul campului Comanda pentru a face posibil raspunsul la
un apel initiat de un alt modem (ATA);