Algebre Lie Suport Curs

GRUPURI LIE. ALGEBRE LIE.
APLICAII ÎN FIZICA PARTICULELOR
Adrian Palcu
1 noiembrie 2016
2
Prefaµ
Cartea de faµ nu e un tratat exhaustiv al domeniului enunµat în titlu. Ea s-a n scut
din necesit µi pragmatice imediate ³i cuprinde mare parte din materialul predat - în
anul I, pe durata primului semestru - masteranzilor programului de studiu Modele
Matematice în Cercetare ³i Didactic la Facultatea de tiinµe Exacte a Universit µii
Aurel Vlaicu din Arad. A fost, a³adar, conceput ca instrument de lucru com-
plementar notiµelor de curs, ca manual pus la dispoziµia masterandului în vederea
sistematiz rii ³i acumul rii temeinice a temelor abordate.
Din vastul domeniu al grupurilor ³i algebrelor Lie, autorul s-a v zut nevoit s
opereze o sintez inevitabil restrictiv . S-a rezumat la prezentarea sistematic a prin-
cipalelor noµiuni ³i teoreme, absolut necesare înµelegerii tehnicilor furnizate de acest
complex aparat matematic ³i a modului de utilizare a lor în problematica modern a
zicii particulelor elementare. Abordarea este una esenµialmente didactic oferind pe
lâng textul propriu-zis ³i un num r de exerciµii ³i probleme la nalul ec rei secµiuni.
Rezolvarea acestora e util aprofund rii ³i x rii materialului predat. Înµelegerea ³i
asimilarea întregului conµinut al acestui volum constituie precondiµia parcurgerii cur-
sului de Modele gauge prev zut pentru semestrul al treilea al aceluia³i program de
studiu.
Dar cartea nu se adreseaz doar acestui public de masteranzi, fatalmente restrâns,
ci poate utilizat de c tre matematicieni, zicieni, ingineri, de c tre orice posesor al
unui solid background matematic care e pasionat de sclipitoarele aventuri ale minµii
umane, ca un concis ghid introductiv pe teritoriul aplicativ al Algebrelor Lie în zica
particulelor.
Autorul î³i exprim speranµa c prin confruntarea memijlocit cu destinatarii prin-
cipali, în cadrul orelor de curs ³i seminar, materialul prezentat aici va putea semni-
cativ îmbun t µit într-o ediµie viitoare. Orice observaµie, semnalare de erori, sugestie
ori comentariu privind conµinutul sau forma c rµii de faµ sunt binevenite.
Adrian Palcu,
Arad, 5 ianuarie 2015
3
4
Cuprins
1 Introducere 7
2 Grupuri nite 9
2.1 Grup - deniµii ³i exemple . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 9
2.2 Subgrup invariant. Clas lateral (coset) . . . . . . . . . . . . . . . . 12
2.2.1 Clase laterale. Grup factor . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 13
2.2.2 Homomorsme de grupuri . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 14
2.3 Reprezent ri de grupuri . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 16
2.3.1 Spaµiu vectorial . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 17
2.3.2 Reprezent ri pe spaµii liniare . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 19
2.4 Reprezent ri unitare . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 23
2.5 Lemele lui Schurr . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 24
2.6 Ortogonalitate ³i completitudine . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 25
2.6.1 Ortogonalitatea matricilor reprezent rilor . . . . . . . . . . . . 26
2.6.2 Ortogonalitatea caracterelor . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 28
2.7 Reprezent ri regulate . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 31
2.8 Coecienµii Clebsch-Gordan . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 33
3 Algebr grupal 37
3.1 Structura de algebr liniar . Exemple . . . . . . . . . . . . . . . . . . 37
3.2 Algebra grupal - propriet µi generale . . . . . . . . . . . . . . . . . . 38
3.3 Operatori idempotenµi . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 40
3.4 Vectori ireductibili . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 42
3.5 Operatori ireductibili . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 44
3.6 Teorema Wigner-Eckart . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 45
3.7 Reprezent rile grupului simetric Sn . Tablouri Young . . . . . . . . . . 45
3.7.1 Reprezent rile 1-dimensionale ale grupului Sn . . . . . . . . . . 46
3.7.2 Partiµii ³i diagrame Young . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 46
3.7.3 Simetrizori ³i antisimetrizori . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 47
3.7.4 Reprezent rile ireductibile ale grupului Sn . . . . . . . . . . . . 48
3.7.5 Clase de simetrie ale tensorilor . . . . . . . . . . . . . . . . . . 49
5
6 CUPRINS
4 Grupuri Lie. Algebre Lie asociate 53

4.1 Variet µi diferenµiabile . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 53
4.2 Grup continuu - deniµii ³i exemple . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 56
4.3 Grup Lie . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 59
4.4 Generatori ai grupurilor Lie de transform ri . . . . . . . . . . . . . . . 60
4.5 Generatori ai grupurilor Lie . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 62
4.6 Generatori ai grupurilor de matrici . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 62
4.7 Relaµii de comutare - algebra Lie . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 63
4.8 Prima teorem a lui Lie . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 64
4.9 A doua teorem a lui Lie . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 65
4.10 A treia teorem a lui Lie . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 68
4.11 Reprezentarea adjunct . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 68
4.12 Reciprocele teoremelor lui Lie . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 69
4.13 Teorema lui Taylor . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 70
4.14 Subalgebra Cartan . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 72
4.15 Spaµiul r d cinilor . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 73
5 Aplicaµii în zica particulelor 77

5.1 Clasicarea grupurilor Lie . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 78
5.2 Reprezent ri ale grupurilor Lie . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 80
5.3 Grupul SO(2) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 82
5.4 Grupul SO(3) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 83
5.5 Grupul SU(2) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 84
5.5.1 Denirea grupului . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 84
5.5.2 Algebra Lie su(2) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 85
5.5.3 Operatori de urcare ³i coborâre pe spectru . . . . . . . . . . . . 86
5.5.4 Spectrul operatorilor ³i vectori propri . . . . . . . . . . . . . . 87
5.5.5 Reprezentarea j = 12 - matricile Pauli . . . . . . . . . . . . . . 88
5.5.6 Reprezentarea j=1 . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 89
5.5.7 Reprezentarea j arbitrar . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 90
5.5.8 Reprezentarea adjunct SU(2) . . . . . . . . . . . . . . . . . . 91
5.6 Grupul SU(3) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 95
5.6.1 Reprezentarea fundamental - matricile Gell-Mann . . . . . . 96
5.6.2 Vectori pondere (weight vectors) . . . . . . . . . . . . . . . . . 97
5.7 Grupul Lorentz-Poincaré P+↑ = L↑+ sT4 . . . . . . . . . . . . . . . . . 99
5.7.1 Cvadrivectori - spaµiul Minkowski . . . . . . . . . . . . . . . . 99
5.7.2 Grupul Lorentz propriu ³i ortocron L↑+ . . . . . . . . . . . . . . 102
5.7.3 Algebra Lie - generatori . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 103
5.7.4 Reprezent rile grupului Lorentz . . . . . . . . . . . . . . . . . . 105
5.7.5 Grupul Poincaré P+↑ = L↑+ sT4 . . . . . . . . . . . . . . . . . . 109
5.7.6 Operatori Casimir . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 111
5.7.7 Algebra Cliord a matricilor γ . . . . . . . . . . . . . . . . . . 112
Capitolul 1
Introducere
Noµiunea de simetrie are o istorie milenar ³i un prestigiu în continu cre³tere, chiar
dac de-a lungul epocilor succesive ea a c p tat diverse semnicaµii ³i s-a bucurat de
cele mai variate întrebuinµ ri. Cele mai surprinz toare avataruri ale conceptului de
simetrie ³i-au g sit locul natural de manifestare în geometrie, în arhitectur , în art ,
în muzic , în losoe, în poezie, în anatomie, în chimie sau zic . Principiile estetice
au gravitat cu obstinaµie - ³i continu s o fac - în jurul acestei misterioase, dar atât
de seduc toare, noµiuni. Pân într-acolo încât criteriile de evaluare a adev rului
au început s includ doze din ce în ce mai consistente ale frumosului, exprimabile
inevitabil prin invocarea unor principii de simetrie. Iar asta nu se întâmpla doar în
dep rtata antichitate unde un Aristotel în plin efervescenµ speculativ lega în viziu-
nea lui integratoare asupra lumii Binele, Adev rul ³i Frumosul într-o triad magic a
valorilor supreme, ci chiar în plin modernitate când unul din marii zicieni ai vremu-
rilor (relativ) recente Paul Adrien Maurice Dirac proclam r spicat: Physical laws
schould have mathematical beauty (legile zice ar trebui s aib frumuseµe matema-
tic ). Iat cum str vechea idee aristotelian î³i g se³te corespondentul în perimetrul
³tiinµei contemporane unde binele, adev rul ³i frumosul se împletesc la un alt nivel de
semnicaµii, de data aceasta în strâns leg tur cu realit µi m surabile experimental.
tiinµa, zona de activitate uman care se ocup cu partea explicativ a adev rului

(cel puµin al lumii materiale), mizeaz - în mod resc - din ce în ce mai ferm pe
concepte ³i teorii construite în jurul unor simetrii, reale sau presupuse. Fizica - ³i în
mod special zica particulelor elementare - este campionul inconstestabil al exploat rii
principiilor de simetrie în rezolvarea unor spinoase probleme legate de sistematizarea
lumii subnucleare sau de descrierea consistent a interacµiilor fundamentale dintre
constituenµii ultimi ai materiei.
Dar simpla invocare speculativ a simetriei e evident insucient trimiµând c tre

timpuri revolute. Limbajul Naturii pare s e, de milenii, matematica. E un limbaj pe
care îl descoperim cu încântare ³i folos generaµie dup generaµie. Un limbaj pe care îl
³lefuim ³i îl ran m continuu, pe potriva celor mai recente solicit ri/provoc ri venite
din lumea concret , dinspre batalioanele de experimentali³ti angrenaµi în descifrarea
7
8 CAPITOLUL 1. INTRODUCERE
secretelor Naturii. i ce alt ramur a matematicii - dac nu teoria grupurilor

- este mai îndrituit s asigure suportul teoretic al unui asemenea demers. Este
motivul pentru care am g sit oportun a-mi dedica energiile ³i timpul demersului de
scriere a unui manual care s surprind în concizia ³i sistematica lui un plauzibil survol
deasupra principalelor elemente ce alc tuiesc vastul domeniu al teoriei grupurilor. i
nu de dragul frumuseµii în sine a domeniului, a gradului înalt de abstractizare pe care
îl reclam , ci în primul rând din considerente pragmatice ce µin de aplicabilitatea lui
în câmpul fertil al zicii particulelor elementare.
Cartea e structurat pe patru capitole mari (exceptându-l pe cel introductiv): trei
(relativ comparabile ca amploare) dezvolt principalele noµiuni ³i teoreme care alc -
tuiesc domeniul pur matematic al grupurilor, al patrulea (ceva mai extins) p r se³te
zona în lµimilor abstracte pentru a ateriza în concretul unor cazuri nemijlocit
aplicative. Capitolul 2 introduce cititorul în tematic . Sunt panoramate noµiunile
fundamentale ale teoriei grupurilor ³i sunt date principalele teoreme generale (majo-
ritatea cu demonstraµii in extenso ). Se insist apoi pe reprezent ri de grupuri ³i pe
propriet µile acestor reprezent ri, în mod special pe cele legate de ireductibilitatea lor.
Lemele lui Schurr prezint un interes special din acest punct de vedere, iar coecienµii
Clebsch-Gordan fac racordul cu necesit µile practice de calcul al descompunerii unei
reprezent ri date în reprezent ri ireductibile. Prin capitolul 3 se trece la o structur
algebric mai complicat care poate asociat unui grup - algebra liniar - în care
elementele grupului sunt v zute ca elementele unei baze a spaµiului vectorial pe care
grupul îl subîntinde. Aceast asociere faciliteaz analiza reprezent rilor ireductibile
ale grupului prin studiul reprezent rilor algebrei asociate utilizând metoda tensorial
a claselor de simetrie. Capitolul se încheie prin analiza în detaliu a reprezent rilor
grupului simetric Sn de interes special pentru zica teoretic . Dac aceste dou ca-
pitole se ocupau cu grupurile nite discrete, odat cu capitolul 4 se trece la grupurile
continue. Tehnicile prezentate anterior sunt angajate aici în analiza reprezent rilor
grupurilor ³i algebrelor Lie. Sunt prezentate cele trei teoreme ale lui Lie, precum
³i reciprocele lor, teorema lui Taylor - ca pilonii de susµinere a întregului ediciu al
algebrelor Lie. Un accent special cade pe subalgebra Cartan a generatorilor diago-
nali ³i pe spaµiile r d cin asociate unei algebre Lie. Odat cu capitolul 5 se ajunge
la destinaµia intenµionat : zica particulelor elementare. Mai întâi se transcriu în
limbajul uzual al zicianului teoretician principalele rezultate obµinute în capitolul
precedent ³i se trece la analiza unor cazuri concrete de grupuri Lie cu rol proeminent
în zic : SO(2), SO(3), SU (2), SU (3), pentru a încheia cu prezentarea grupului
Lorentz-Poincaré al simetriei extrne care face obiectul teoriei relativit µii restrânse.
Capitolul 2
Grupuri nite
Acest capitol se dore³te a o panoramare rapid , introductiv , a principalelor noµiuni
³i teoreme din teoria grupurilor ³i a reprezent rilor lor pe spaµii vectoriale. Exempli-
c rile ³i rezultatele obµinute aici sunt date pornind de la cazul concret al grupurilor
nite, dar înµelegerea ³i st pânirea tehnicilor prezentate este absolut necesar utiliz rii
lor în abordarea ³i studiul ulterior al grupurilor continue. Materialul este prezentat
de o manier didactic , în succesiune logic gradual , putând asimilat relativ u³or
de cititorul cu minime cuno³tiinµe de algebr liniar elementar .
2.1 Grup - deniµii ³i exemple

Deniµie: Se nume³te grup - ³i se noteaz (G, ◦) - o mulµime împreun cu ope-
raµia multiplicativ între elementele sale, dac sunt îndeplinite urm toarele axiome
(axiomele grupului):


 G1 : ∀ a, b ∈ G ⇒ a◦b∈G





 G2 : ∀ a, b, c ∈ G ⇒ (a ◦ b) ◦ c = a ◦ (b ◦ c)



(2.1)

G3 : ∃!e ∈ G a.i. a ◦ e = e ◦ a ∀ a ∈ G









∀ a ∈ G ∃ ! a−1 ∈ G a.i. a ◦ a−1 = a−1 ◦ a = e

G4 :
Cele patru axiome exprim de fapt cele patru propriet µi fundamentale pe care
orice grup trebuie s le satisfac pentru a se structura ca atare, ³i anume: închiderea
(G1 ) ³i asociativitatea operaµiei de compunere (G2 ), existenµa ³i unicitatea elemen-
tului neutru faµ de aceasta (G3 ), respectiv existenµa ³i unicitatea inversului pentru
ecare element al mulµimii ce constituie grupul (G4 ).
9
10 CAPITOLUL 2. GRUPURI FINITE
Dac , în plus, este satisf cut ³i o a cincea cerinµ (G5 ), anume comutativitatea

operaµiei de compunere,
G5 : ∀ a, b ∈ G ⇒ a◦b=b◦a (2.2)
atunci grupul se zice comutativ sau abelian.
Chiar dac grupurile abeliene par - la o prim vedere - mai speciale, complicând un pic
deniµia general prin cerinµa restrictiv a comutativit µii legii de compunere, partea
cu adev rat interesant ³i spectaculoas a teoriei grupurilor o constituie grupurile
ne-abeliene. Majoritatea grupurilor de interes - e ele nite, discrete sau continue -
pentru zica teoretic sunt din aceast a doua categorie.
Deniµie: Se nume³te subgrup al grupului (G, ◦) o mulµime H ⊂ G împreun cu

aceea³i operaµie de compunere ◦ dac ³i numai dac (H, ◦) satisface axiomele grupului.
Orice grup admite dou subgrupuri triviale, anume: elementul neutru (e, ◦) ³i între-
gul grup (G, ◦). Toate celelalte subgupuri se numesc ne-triviale.
Deniµie: Se nume³te grup nit un grup cu un num r nit de elemente.
Deniµie: Num rul de elemente ale unui grup nit se nume³te ordinul grupului.
Tabela 2.1: Tabela de compunere a grupului
− ↑
→ e a b c ···
e e a b c ···
a a a◦a a◦b a◦c ···
b b b◦a b◦b b◦c ···
c c c◦a c◦b c◦c ···
. . . . . ..
. . . . . .
. . . . .
În mod uzual - de câte ori structura concret a grupului o permite, adic atunci când
avem de-a face cu un grup discret - se poate reprezenta în detaliu tabela de compunere
a grupului (Tab. 2.1).
Regula concret de compunere (sau de multiplicare ◦) a grupului este specic aces-

tuia, individualizându-l ³i determinându-i în mod esenµial propriet µile specice. Pe
nicio coloan ³i pe niciun rând din tabela de compunere nu poate s apar de dou
ori acela³i element ca rezultat al operaµiei de compunere. Un alt am nunt de care
trebuie µinut seama este ordinea în care se efectueaz operaµia de compunere v zut
ca înmulµire succesiv , pentru c în general a ◦ b 6= b ◦ a. Pentru grupurile abeliene, se
2.1. GRUP - DEFINIII I EXEMPLE 11
poate observa c tabela de compunere are un aspect simetric faµ de diagonala prin-
cipal . În cazul grupurilor abeliene avem singura situaµie în care ordinea efectu rii
operaµiei de compunere nu conteaz . Operaµia ind comutativ rezultatul compunerii
va acela³i.
Exemple de grupuri nite: Pentru a exemplica noµiunile introduse pân acum,

e util s trecem la prezentarea câtorva grupuri concrete:
• G = {e} - grupul trivial.
• G = Z2 = e, a | a−1 = a

- grupul ciclic de ordinul 2.

• G = Z3 = e, a, b | b = a2 ∧ e = a3 - grupul ciclic de ordinul 3.

• G = Cn = e, a, a2 , ..., an = e - grupul ciclic de ordinul n.
• G = D2 = {e, a, b, c} - grupul diedral. Acest grup const din patru elemente

identicate ca cele patru operaµii geometrice ce pot efectuate asupra unui
dreptunghi pentru a constitui o structur de grup: identitatea (e), reexii faµ
de cele dou axe de simetrie ale dreptunghiului (a, b) ³i rotirea cu 180◦ (c).
• G = S3 = {e, (12), (23), (31), (123), (312)} - grupul triunghiului. Acest grup
const din ³ase elemente identicate ca cele ³ase operaµii ce pot efectuate asu-
pra unui triunghi echilateral pentru a constitui o structur de grup: identitatea
(e), 3 reexii faµ de axele de simetrie ale triunghiului (12), (23), (31), rotaµii
◦ ◦
cu 120 (123) respectiv 240 (312) în jurul centrului de simetrie.
• G = Sn - grupul simetric sau grupul permut rilor de n elemente.
Lema de rearanjare: Dac ∀ p, a, b ∈ G avem c p◦a = p◦b atunci rezult în

mod obligatoriu c a = b.
Demonstraµia - este imediat , prin simpla înmulµire la stânga cu p−1 .
Deniµie: Dou grupuri se numesc (G, ◦) ' (G0 , •) dac

izomorfe ³i se noteaz
0
exist o funcµie bijectiv f : G → G cu proprietatea f (a ◦ b) = f (a) • f (b), ∀ a, b ∈ G.
Cu alte cuvinte, izomorsmul de grupuri este o aplicaµie liniar 1-la-1 între ele ce
prezerv legea de compunere a elementele lor. Lema de rearanjare împreun cu de-
niµia izomorsmului de grupuri ne duc direct la formularea unei teoreme de mare
importanµ pentru analiza propriet µilor grupurilor nite.
Teorema lui Cayley: Orice grup de ordin n este izomorf cu un subgrup al grupului
simetric Sn .
Demonstraµie - Lema de rearanjare va furniza corespondenµa biunivoc dintre G
³i Sn .
1 2 ··· n
a∈G → pa = ∈ Sn
a1 a2 ··· an
Dac se iau dou elemente b, c ∈ G ele vor putea exprimate tot cu ajutorul lemei
de rearanjare în maniera:

a1 a2 ··· an ba1 ba2 ··· ban
pb = pc =
ba1 ba2 ··· ban c (ba1 ) c (ba2 ) · · · c (ban )
Pentru a proba izomorsmul, mai r mâne de ar tat doar c pb pc = pbc , ceea ce

înseamn c înmulµirea elementelor grupului duce direct la înmulµirea permut rilor
corespunz toare din Sn .

a1 a2 ··· an ba1 ba2 ··· ban
pb pc =
ba1 ba2 ··· ban c (ba1 ) c (ba2 ) · · · c (ban )
Prin calcul simplu, se ajunge la rezultatul evident:

a1 a2 ··· an
pb pc = = pbc
(cb) a1 (cb) a2 ··· (cb) an
Acesta conrm c ∀a ∈ G permut rile pa formeaz un subgrup al lui Sn izomorf
cu G. QED.
Exerciµii ³i probleme
1. S se scrie explicit tabelele de compunere pentru grupurile Z2 , Z3 , D2 si S3
denite mai sus.
2. Pe baza tabelelor de compunere s se identice subgrupurile grupurilor Z2 , Z3 ,

D2 si S3 .
2.2 Subgrup invariant. Clas lateral (coset)

Odat denite noµiunile primare ale teoriei grupurilor, se poate merge mai departe
exploatând diversele moduri cum pot partiµionate elementele unui grup în funcµie
de anumite similitudini în comportamentul lor faµ de legea de compunere. Astfel se
ajunge la noµiuni ca subgrup invariant, clas de echivalenµ sau clas lateral (coset),
foarte utile în studiul structurii grupului ca ³i în teoria reprezent rilor de grupuri care
va face obiectul urm toarelor capitole. Pentru simplitatea expunerii, de aici încolo,
vor renunµa la scrierea explicit a legii de compunere a grupului ca ◦ înµelegând c
2.2. SUBGRUP INVARIANT. CLAS LATERAL (COSET) 13
avem de-a face cu compunerea elementelor grupului oriunde ele apar înmulµite simplu.
Doar acolo unde sunt menµionate expres mai multe legi de compunere notaµia explicit
va reap rea.
2.2.1 Clase laterale. Grup factor

Deniµie: Fie a, b ∈ G, ele se numesc elemente echivalente (sau conjugate) dac
exist h∈G astfel încât b = hah−1 .
Deniµie: Toate elementele echivalente (sau conjugate) ale unui grup formeaz o
clas de echivalenµ .
Aici se impun câteva observaµii legate de clasele de echivalenµ . Întotdeauna elementul

neutru al unui grup formeaz el singur o clas de echivalenµ (se poate demonstra
relativ u³or). De asemenea, clasele de echivalenµ ale unui grup sunt e identice, e
disjuncte.
Deniµie: Dac ∀ g ∈ G ³i ∀ h ∈ H - unde H este subgrup al lui G - avem c

ghg −1 ∈ H atunci H se nume³te subgrup invariant.
Este evident din deniµia de mai sus c toate subgrupurile unui grup abelian sunt
subgrupuri invariante.
Deniµie: Se nume³te grup simplu un grup care nu admite niciun subgrup inva-
riant ne-trivial.
Deniµie: Se nume³te grup semi-simplu un grup care nu admite niciun subgrup

invariant abelian.
Deniµie: Fie G un grup ³i H ⊂ G un subgrup al s u ³i e p ∈ G p ∈ / H . Se

nume³te clas lateral la stânga (left coset) mulµimea pH , respectiv clas late-
ral la dreapta (right coset) mulµimea Hp. Prin pH (respectiv Hp) se înµelege c
elementul p înmulµe³te la stânga (respectiv la dreapta) toate elementele subgrupului
H.
Legat de clasele laterale se pot demonstra câteva armaµii remarcabile.
• Lema 1: O clas lateral nu e subgrup (din moment ce e∈H dar pe ∈

/ H ).
• Lema 2: Dou clase laterale sunt sau identice, sau disjuncte.
Aceasta se poate demonstra relativ u³or. Alegem dou clase laterale la stânga pH
³iqH pentru un subgrup H ⊂ G. Presupunem c avem hi , hj ∈ H pentru care
phi = qhj . De aici rezult imediat c pq −1 = hj h−1
i , ceea ce conrm c pq −1 ∈ H
³i conduce la concluzia c pq −1 H coincide cu întregul subgrup H, adic pq −1 H = H ,

de unde rezult pH = qH . QED.
Teorema lui Lagrange: Ordinul unui grup nit este întotdeauna multiplu al
ordinelor oric rui subgrup al s u.
Demonstraµie - Se pleac de la partiµionarea unui grup (G) în clase laterale deter-
minate de un anume subgrup al s u (H ⊂ G). Se ajunge la clase de echivalenµ cu
acela³i num r de elemente ca al subgrupului (H ⊂ G).
H, pH, qH, . . . cu p, q, . . . ∈ G
Cum, prin Lema 2, clasele de echivalenµ e coincid e sunt disjuncte, rezult auto-
mat c num rul total de elemente al grupului este divizibil cu num rul de elemente
ale subgrupului. QED.
Deniµie: Fie H un subgrup invariant al unui grup G. Mulµimea claselor late-

rale {pH, qH, ...} împreun cu operaµia de înmulµire a claselor laterale - denit ca
(pH) (qH) = pqH - formeaz o structur de grup. Acesta se nume³te grup factor
(sau quotient) ³i se noteaz G/H .
• Lema 3: Ordinul grupului factor este ord(G/H) = n/r unde n = ord(G) iar
r = ord(H) (ca o consecinµ direct a teoremei lui Lagrange).
2.2.2 Homomorsme de grupuri

Deniµie: Fie dou grupuri (G, ◦)si (G0 , •). Aplicaµia f : G → G0 se nume³te
homomorsm de grupuri dac f (a ◦ b) = f (a) • f (b), ∀a, b ∈ G.
Denit anterior, izomorsmul de grupuri poate privit acum ca un caz particular de

homomorsm, ³i anume: izomorsmul de grupuri este homomorsmul bijectiv între
cele dou grupuri.
Deniµie: Fie f : G → G0 un homomorsm între dou grupuri. Se nume³te nucleu

al homomorsmului mulµimea K⊂G cu proprietatea c f (K) = e0 ∈ G0 unde e0 este
elementul neutru al grupului G0 .
Propoziµie: Nucleul K = Ker(f ) al unui homomorsm f : G → G0 este subgrup

invariant al grupului G.
Demonstraµie - Mai întâi se veric faptul c K este subgrup, prin vericarea
direct a axiomelor grupului. Fie a ³i b dou elemente din K, ceea ce înseamn c
f (a) = e0 ³i f (b) = e0 adic f (a)f (b) = e0 . Dar deniµia homomorsmului f (a)f (b) =
f (ab) adic ab ∈ K - am vericat închiderea. Asociativitatea e automat vericat ,
pentru c legea de compunere e aceea³i cu cea a grupului G. Elementul neutru e
se a evident în K, r mâne doar de ar tat c pentru ∀ a ∈ K ⇒ a−1 ∈ K .
2.2. SUBGRUP INVARIANT. CLAS LATERAL (COSET) 15
−1 −1 0 −1

Homomorsmul asigur c f aa = f (a)f a = e f a . E clar, pe de alt
−1
= f (e) = e . Comparând cele dou rezultate e evident c f a−1 =
0

parte, c f aa
e0 ceea ce conrm faptul c a−1 ∈ K .
−1
Este acest subgrup ³i invariant? Cu alte cuvinte, ∀ g ∈ G rezult c gKg ⊂ K ?
−1 −1 0 −1

S lu m un element a ∈ K . Vom avea f (gag ) = f (g)f (a)f g = f (g)e f g =
f (g)f g −1 adic f gg −1 = f (e) care, evident, este e0 . Deci elementul gag −1 este

din nucleul homomorsmului. QED.
Teorema: Fie f : G → G0 un homomorsm între dou grupuri ³i K = Ker(f ).

0
Atunci grupul factor G/K este izomorf cu G .
pK 6= qK din grupul
Demonstraµie - Aleg dou clase laterale (la stânga) distincte
factor G/K . Prin homomorsmul f avem corespondenµele p ∈ G → p0 ∈ G0 ³i
q ∈ G → q 0 ∈ G0 . Acum vom considera aplicaµia ρ : G/K → G0 care face jobul
pK ∈ G/K → p0 ∈ G0 . Astfel, ρ(pK) = p0 ³i ρ(qK) = q 0 . Prin calcul imediat
0 0 0 0
se obµine c ρ(pK)ρ(qK) = p q . Dar cum )p q = ρ(pqK) rezult c ρ este un
0
homomorsm între G/K ³i G . Este el bijectiv? Altfel spus, dac ρ(pK) = ρ(qK)
−1 −1

rezult automat c pK = qK ? Alegem s exprim m ρ q pK = ρ q KpK =
−1 −1 0 −1

ρ q K ρ (pK) = ρ (qK) ρ (pK) = e . De aici e evident c q pK = K adic
pK = qK deci homomorsmul ρ e bijectiv ⇔ ρ izomorsm. QED.
Deniµie: Fie G un grup, iar H1 ³i H2 dou subgrupuri ale sale. G este produsul
direct al subgrupurilor H1 si H2 notat G = H1 ⊗ H2 dac sunt îndeplinite simultan
urm toarele condiµii:
1. h1 h2 = h2 h1 ∀ h1 ∈ H1 si ∀ h2 ∈ H2
2. ∀g ∈ G ∃ ! h1 ∈ H1 ³i ∃ ! h2 ∈ H2 astfel încât g = h1 h2
Teorema: Dac G = H1 ⊗ H2 ⊗ ... ⊗ Hn atunci Hi ∀ i = 1, n este subgrup invariant

al grupului G.
Demonstraµie - Orice element al grupului G, conform deniµiei produsului direct,
poate scris în mod unic ca g = h1 h2 ...hn .
S calcul m gh0i g −1 pentru a vedea dac subgrupul Hi este într-adev r invariant.
−1
gh0i g −1 = (h1 h2 ...hi−1 hi hi+1 ...hn ) h0i (h1 h2 ...hi−1 hi hi+1 ...hn )
Cum subgrupurile Hi comut dou câte dou , vom avea
gh0i g −1 = h1 h−1 −1 −1
hi h0i h−1 = hi h0i h−1

1 h2 h2 ...hn hn i i
E evident c hi h0i h−1

i ∈ Hi . QED.
1. S se g seasc toate clasele de echivalenµ ale grupului S3 .
2. S se g seasc toate subgrupurile invariante ale grupului C4 .
3. S se g seasc toate subgrupurile invariante ale grupului S3 .
4. S se verice c înmultirea claselor laterale determin o structur de grup.
5. S se g seasc grupurile factor al grupului C4 .
6. S se g seasc grupurile factor al grupului C4 .
7. S se demonstreze c dac G = H1 ⊗ H2 atnci G/H1 ' H2 ³i G/H2 '

H1 (izomorfe).
8. Fie un grup G, H un subgrup invariant al s u, iar F = G/H grupul factor

determinat de acesta. S se arate c în general armaµia G = F ⊗ H este fals .
2.3 Reprezent ri de grupuri

Teoria grupurilor - spectaculoas ³i frumoas în sine - r mâne un exerciµiu autosu-
cient în absenµa unui domeniu de nemijlocit aplicabilitate practic . Fizica, se ³tie,
are nevoie permanent de un aparat matematic din ce in ce mai sosticat pentru a µine
pasul cu nevoia de a explica propriet µile ³i dinamica diverselor sisteme zice. Iar,
cum unul din conceptele fundamentale la nivelul zicii cuantice este acela de simetrie,
recursul la teoria grupurilor a p rut un demers cât se poate de natural. Soluµiile ecu-
aµiilor diferenµiale ori integrale ale zicii matematice se constituie de regul ca spaµii
liniare. De aici interesul special pentru teoria grupurilor ³i mai cu seam pentru reali-
zarea transform rilor de grup ca transform ri liniare - le vom numi operatori liniari -
ce acµioneaz pe diversele spaµii vectoriale ale zicii clasice sau cuantice. Dac vorbim
de sisteme cuantice (atomice sau subatomice) întreaga problematic se va centra pe
spaµiul Hilbert al st rilor sistemului respectiv. Aceste st ri pot subiect al diverse-
lor transform ri de simetrie, dup cum vom vedea în cursul capitolelor ce urmeaz .
Acµiunea operatorilor liniari este în general asociativ dar nu neap rat comutativ ,
ceea ce sugereaz imediat analogia cu structura de grup ³i face dezvoltarea domeni-
ului ³i mai interesant . Elementului neutru i-ar corespunde în mod resc operatorul
identitate care exist întotdeauna, e c vorbim de spaµii vectoriale nite sau innite.
Aspecte curioase pot ap rea în anumite situaµii când se pune problema determin rii
inversului unui operator, nu toµi ind inversabili, dar s nu anticip m...
Pentru c suntem înc în zona construcµiilor teoretice din cadrul teoriei grupurilor,
vom l rgi un pic orizontul trecând la introducerea noµiunii de reprezentare a grupului
pe un spaµiu vectorial. Presupunând c cititorul este familiarizat cu noµiunile fun-
damentale din domeniul spaµiilor liniare vom prezenta succint principalele propriet µi
ale acestora, notaµiile ³i convenµiile uzuale.
2.3. REPREZENTRI DE GRUPURI 17
2.3.1 Spaµiu vectorial

Deniµie: Se nume³te spaµiu liniar sau vectorial (peste corpul real R sau peste
corpul complex C) o mulµime V de obiecte - numite vectori - împreu cu (i) operaµia
intern de adunare a lor ³i (ii) înmulµirea cu scalari din corpul peste care este denit
spaµiul, dac sunt îndeplinite urm toarele condiµii:
A Adunarea vectorilor (V, +) - determin o structur de grup abelian
1. ∀ v1 , v 2 ∈ V ⇒ v1 + v2 ∈ V
2. ∀ v1 , v 2 , v 3 ∈ V ⇒ (v1 + v2 ) + v3 = v1 + (v2 + v3 )
3. ∃!0 ∈ V a.i. v+0=0+v =v ∀v ∈ V
4. ∀v ∈ V ∃ ! (−v) ∈ V a.i. v + (−v) = (−v) + v = 0
5. ∀ v1 , v 2 ∈ V ⇒ v1 + v2 = v 2 + v 1
B Înmulµirea cu scalari (vom omite semnul ·)
1. ∀α ∈ C ∀v ∈ V ⇒ αv ∈ V
2. ∀ α, β ∈ C ∀ v ∈ V ⇒ (αβ) v = α (βv)
3. ∃ ! 1 ∈ C a.i. v1 = 1v = v1 = v ∀v ∈ V
4. ∀ α, β ∈ C ∀ v ∈ V ⇒ (α + β) v = αv + βv
5. ∀ α ∈ C ∀ v1 , v2 ∈ V ⇒ α (v1 + v2 ) = αv1 + αv2
Am preferat denirea de la început a spaµiilor vectoriale complexe întrucât acestea

au un grad mai mare de generalitate ³i vor de interes demersului nostru ulterior.
Spaµiile vectoriale reale sunt incluse ca un caz particular (mai simplu) al spaµiilor
vectoriale complexe. Toate rezultatele obµinute în cazul spaµiilor vectoriale complexe
pot transferate cu minime ajust ri spaµiilor vectoriale reale, pentru c R ⊂ C.
Deniµie: O submulµime V0 ⊂ V se nume³te subspaµiu vectorial (al lui V) dac

împreun cu operaµiile de adunare a vectorilor, respectiv de înmulµire cu scalarii se
structureaz ca spaµiu vectorial.
Deniµie: Vectorii v1 , v2 , ..., vn ∈ V se numesc liniar imdependenµi dac

X
αi vi = 0 ⇒ αi = 0, ∀ i = 1, 2, ..., n
i
Deniµie: Num rul maxim de vectori liniar independenµi ce pot g siµi într-un

spaµiu vectorial se nume³te dimensiunea spaµiului vectorial respectiv. Vom nota:
dimV = n sau Vn cu observaµia c n poate nit sau innit.
În spaµiile vectoriale se pot deni mai multe operaµii între vectori. Una din cele mai
importante este produsul scalar a doi vectori.
Deniµie: Se nume³te produs scalar a doi vectori v1 , v 2 ∈ V un num r complex

s = v1 v2 cu propriet µile:

∗


 S1 : v1 v2 = (v2 v1 ) ∀ v1 , v 2 ∈ V




S2 : v1 (αv2 + βv3 ) = α (v1 v2 ) + β (v1 v3 ) ∀ v1 , v2 , v3 ∈ V α, β ∈ C






 S :
3 vv ≥ 0 ∀v ∈ V ∧ vv = 0 ⇔ v≡0∈V
∗
unde prin se înµelege conjugarea complex . Se observ c produsul scalar este liniar
în termenul al doilea ³i se poate demonstra u³or c e antiliniar în primul.
Cu ajutorul produsului scalar se pot deni normele vectorilor, spaµiul dual, or-
togonalitatea, completitudinea. Aici e momentul s reamintim notaµia Dirac pentru
vectorii unui spaµiu liniar complex.
v1 = |v1 i , v2 = |v2 i , v3 = |v3 i , ..., vn = |vn i ∈ Vn

Cu acest formalism, vectorii spaµiului dual vor :
hv1 | , hv2 | , hv3 | , ..., hvn | ∈ Ven

iar produsul scalar se va scrie: hv1 | v2 i.
Deniµie: Se nume³te norma vectorului v num rul real pozitiv:
p
|v| = hv | vi
Deniµie: Doi vectori sunt ortogonali dac ³i numai dac produsul lor scalar este
nul.
hv1 | v2 i ≡ 0
Deniµie: Pentru un spaµiu liniar n-dimensional se poate deni o baz ortonor-

mat ca un sistem de vectori liniar independenµi {|e1 i , |e2 i , |e3 i , ..., |en i} ∈ Vn cu
proprietatea: hei | ej i = δij .
Orice vector |vi al spaµiului liniar complex Vn se poate scrie în mod unic ca:
|vi = v1 |e1 i + v2 |e2 i + v3 |e3 i + ... + vn |e1 i

unde numerele complexe vi , cu i = 1, 2, ..., n se numesc proiecµiile (sau componentele)
vectorului pe direcµia versorului |ei i iar operatorii Λi = |ei i hei | - cu proprietatea
2
evident (Λi ) = Λi - sunt proiectorii pe direcµia respectiv . Anticipând un pic, vom
da mai jos condiµia de completitudine a unei baze ortonormate:
X
I= |ei i hei |
i
Aceast cerinµ este îndeplinit în mod natural în spaµiile vectoriale nit dimen-
sionale. În spaµiile vectoriale innit dimensionale îndeplinirea acestei condiµii nu este
trivial .
Încheiem secµiunea dedicat spaµiilor liniare prezentând convenµia de sumare a in-
dicilor muµi (Einstein): dac un indice apare succesiv în poziµie superioar respectiv
inferioar atunci se subînµelege sumare dup el peste toate valorile pe care le poate
lua.
2.3.2 Reprezent ri pe spaµii liniare

Deniµie: Fie G un grup. Se nume³te reprezentare a grupului G peste spaµiul
vectorial V un homomorsm U : G → End(V ), unde am notat End(V ) mulµimea
endomorsmelor pe spaµiul vectorial V .
Este evident c reprezentarea U va satisface condiµiile:
U (e) = 1 U (a)U (b) = U (ab) (2.3)
Cu aceast deniµie devine clar c reprezentarea unui grup este de fapt aparatul
prin care se vor realiza propriet µile abstracte ale grupului în mulµimea endomors-
melor inversabile pe un anume spaµiu vectorial (în ecare caz concret, altul). Cu alte
cuvinte, rolurile pe care elementele grupului le au în piesa compunerii din interi-
orul grupului vor interpretate pe scena spaµiului vectorial (al st rilor) de c tre
actorii - operatori liniari.
g∈G → U (g) (2.4)
Deniµie: Se nume³te dimensiunea reprezent rii dimensiunea spaµiului vecto-

rial peste care ea este denit .
faithful sau reprezen-

Dac reprezentarea este un izomorsm, atunci ea se va numi
tare1-la-1. Dac r mânem în cadrul general al homomorsmelor care nu sunt 1-la-1
atunci ea se zice degenerat . S ne focaliz m acum pe realizarea concret a unei
reprezent ri de grup peste un spaµiu vectorial V nit dimensional (dim(V ) = n) a
carui baz ortonormat ³i complet este dat de vectorii: |e1 i,|e2 i,...,|en i.
Reprezentarea U se va realiza prin matricile D asociate operatorilor care au ur-
m toarea form în baza dat :
[D (g)]ij = hei | D (g) | ej i (2.5)

De aici, exploatând denirea reprezent rii ³i completitudinea bazei spaµiului liniar

în care ea acµioneaz , se va obµine regula de înmulµire a operatorilor ce denesc
reprezentarea.
[D (g1 g2 )]ij = [D (g1 ) D (g2 )]ij
= hei | D (g1 ) D (g2 ) | ej i
X
= hei | D (g1 ) | ek ih ek | D (g2 ) | ej i
k
X
= [D (g1 )]ik [D (g2 )]kj
k
Se observ c aceast regul se reduce de fapt la regula de înmulµire a matricelor

complexe n × n.
Într-o scriere echivalent , se poate da regula de acµiune a operatorilor reprezent rii
pe vectorii bazei
U (g) |ei i = |ej i D(g)ji (2.6)
unde primul indice (cel superior) reprezint num rul coloanei matricei, iar al doilea
(cel inferior) num rul liniei corespunz toare. Indicii care se repet în poziµie inferioar
respectiv superioar sunt indici muµi subînµelegându-se c se sumeaz dup toate
valorile lor 1, 2, ..., n (convenµia Einstein).
Exemple
1. Orice grup G admite reprezentarea trivial 1-dimensional U (g) = 1 pentru

∀ g ∈ G.
2. Pentru grupul matricilor n×n se poate da o reprezentare prin determinantul

ec rei matrici: U (g) = det(g).
Teorema: Fie un grup G si H un subgrup invariant netrivial al s u. Atunci:

1. Orice reprezentare a grupului factor K = G/H este o reprezentare ³i pentru
grupul G.
2. Dac U (G) - o reprezentare a grupului G - este degenerat , atunci el admite
cel puµin un subgrup invariant netrivial.
Demonstraµie - 1. Prima armaµie este evident întrucât elementele grupului
factor sunt de fapt clasele de echivalenµ ale elementelor sale. Se poate construi o
aplicaµie φ : G → K pH → p0 ∈ G/H
care s fac job-ul respectiv qH → q 0 ∈
G/H . O reprezentare a grupului factor G/H pe un spaµiu vectorial V va asigura
U (p0 ) U (q 0 ) = U (p0 q 0 ). Dar cum orice element din clasa pH poate reprezentat de
U (p0 ) concluzia e imediat . QED.
2. A doua armaµie ne d informaµia c aplicaµia care acµioneaz pe elementele

grupului, adic endomorsmul (reprezentarea) pe V nu este injectiv( ). Aceasta con-
duce la faptul c nucleul acestei aplicaµii nu este format doar din elementul neutru al
grupului e, adic am g sit subgrupul invariant trivial. QED.
Corolar: Reprezent rile grupurilor simple sunt întotdeauna 1-la-1.
Ceea ce face reprezent rile de grupuri atât de atractive din perspectiva zicianu-

lui teoretician este faptul c prin intermediul lor propriet µile grupului (determinate
esenµial de regula de compunere ³i de ordinul acestuia) sunt preluate telle-quelle de
operatorii liniari ce acµioneaz pe vectorii spaµiului de reprezentare. Pentru ecare
problem specic se pot alege în modul cel mai convenabil ace³ti vectori. Se poate
trece de la un set de vectori la altul prin simpla acµiune a unor transform ri liniare
- s le numim de similaritate - în general inversabile, care permit construirea unor
reprezent ri similare absolut echivalente dar mult mai u³or de manipulat.
Deniµie: Dou reprezent ri U ³i U 0 ale aceluia³i grup G se numesc echivalente

(sau similare) dac exist un endomorsm inversabil S care satisface relaµia:
U 0 (g) = SU (g) S −1 (2.7)
Deniµie: Fie un grup G ³i g ∈ G iar U (g) o reprezentare a sa. Se nume³te

caracterul lui g urma reprezent rii:
χ (g) = T rU (g) (2.8)
Pentru o reprezentare prin matrici, caracterul se exprim , conform deniµiei urmei

ca sum a tuturor elementelor diagonale ale matricii respective.
X
χ (g) = [D (g)]ii (2.9)
i
Corolar: Caracterul este o etichet de clas .

Demonstraµie - Alegem dou elemente g ³i g0 echivalente (aparµinând aceleia³i
0 −1
clase). Atunci va exista un element
0 −1
p ∈ G astfel −1
încât g = pg p . Caracterul lui g
= T rD gp p = T rD (g 0 ) = χ (g 0 ) . QED.

va χ (g) = T rD (g) = T rD pg p
Deniµie: Se nume³te reprezentare reductibil o reprezentare ce admite un subs-

paµiu invariant netrivial.
O astfel de reprezentare poate exprimat de o matrice de forma:
D0 (g)
 
D1 (g)
D (g) =   (2.10)
0 D2 (g)
cu D0 (g) în principiu nenul.

Fie P proiectorul pe un subspaµiu al spaµiului de reprezentare. Subspaµiul de-
terminat de acest proiector este invariant la acµiunea unei reprezent ri D (g) dac
acµiunea reprezent rii pe acest subspaµiu duce tot la vectori din subspaµiul respectiv.
Formal, acest fapt se exprim prin relaµia:
P D (g) P = D (g) P, ∀g ∈ G (2.11)
Deniµie: Dac spaµiul de reprezentare nu admite subspaµii invariante netriviale

minimal.
el se zice
Deniµie: O reprezentare se zice ireductibil dac nu este reductibil .
Deniµie: O reprezentare este complet reductibil dac este echivalent cu o

reprezentare a c rei matrice poate scris în forma bloc diagonal .
 
D1 (g) 0 ···
D (g) = 
 0 D2 (g) 
 (2.12)
. ..
. .
.
O reprezentare în forma bloc diagonal este o sum direct de subreprezent ri

ireductibile Di (g) notat :
D (g) = D1 (g) ⊕ D2 (g) ⊕ · · · (2.13)
Plecând de la aceast descompunere, se poate redeni noµiunea de reductibilitate.

Astfel, o reprezentare este complet reductibil dac ea poate descompus într-o
sum direct de reprezent ri ireductibile.
1. S se demonstreze c determinantul poate funcµiona ca o reprezentare a unui
grup de matrici (exemplul 2).
2. S se demonstreze c pentru orice grup, caracterul este el insu³i o reprezentare.

2.4. REPREZENTRI UNITARE 23
2.4 Reprezent ri unitare

Spaµiile vectoriale de care ne vom ocupa atunci când studiem reprezent rile diverselor
grupuri de simetrie din zic sunt spaµii vectoriale, de cele mai multe ori innit
dimensionale cum sunt spaµiile Hilbert specice mecanicii cuantice. Într-un astfel de
spaµiu vectorial are sens s denim o categorie special de reprezent ri, reprezent rile
unitare.
Deniµie: O reprezentare U (g) se nume³te unitar dac satisface relaµia:
U † (g) U (g) = 1, ∀g ∈ G (2.14)
Teorema: O reprezentare unitar reductibil este complet reductibil .

Demonstraµie - este imediat . Fie spaµiul de reprezentare V ³i V
1 ⊂ V un subspaµiu
invariant. AtunciV = V1 + V2 (cu vectorii bazei ortonormaµi ej ei i = 0 pentru
∀ |ei i ∈ V1 ∀ |ej i ∈ V2 ), ³i în mod obligatoriu V2 va ³i el subspaµiu invariant.
Reprezentarea unitar U (g) |ei i = |ei (g)i ∈ V1 . ea acµioneaz pe vectorii din V2
U (g) |ej i = |ej (g)idar de unde vor vectorii |ej (g)i

?j Introducând în relaµia de
† †
ortonormare identitatea I = U (g) U (g) vom avea e U (g) U (g) ei i = 0 adic
j
e (g) ei (g)i = 0. QED.
Teorema: Orice reprezentare a unui grup de ordin nit este echivalent cu o

reprezentare unitar
Demonstraµie - Fie G un grup de ordin nit, V un spaµiu de reprezentare n-
dimensional, iar D(g) o reprezentare a acestui grup peste spaµiul liniar considerat.
Construim operatorul
X
S= D† (g) D(g)
g∈G
†
care este hermitic S =S ³i semipozitiv denit, astfel c el poate diagonalizat iar
valorile propri sunt nenegative d1 ≥ 0 ∀i.
 
d1 0 ···
d=
 0 d2 ··· 

. . ..
. . .
. .
Se poate ar ta c toate valorile propri sunt de fapt strict pozitive d1 > 0 ∀i.
Dac o singur valoare proprie ar nul ar însemna c avem un vector |λi pentru
care S ar avea valoarea proprie zero S |λi = 0. Asta ar însemna c
X
hλ| S |λi = hλ| D† (g) D(g) |λi
g∈G
adic ar exista un |λi care ar face ca D(g) |λi s se anuleze pentru toµi g ∈ G, ceea
ce ar contraveni D(e) = I .
Se poate construi reprezentarea unitar U (g)
U (g) = XD(g)X −1
unde operatorul inversabil X este
 √ 
d1 √0 ···
X=
 0 d2 ··· 

. . ..
. . .
. .
U † (g) U (g) = X −1
†
D† (g) X † XD(g)X −1
= X −1
†
D† (g) SD(g)X −1
X
= D† (g) D† (g 0 ) (g 0 ) D (g)
g 0 ∈G
X
= D† (g 00 ) D (g 00 )
g 00 ∈G
Tocmai am obµinut c orice reprezentare a unui grup nit este echivalent cu o

reprezentare unitar ! QED.
Corolar: Orice grup nit dac admite reprezent ri reductibile acestea sunt complet
reductibile.
Demonstraµia - este imediat pe baza teoremei anterioare. Reprezent rile oric rui
grup nit sunt echivalente cu reprezent ri unitare care dac sunt reductibile sunt
complet reductibile. QED.
2.5 Lemele lui Schurr

Lema Schurr 1: Fie dou reprezen ari ireductibile U (g) ³iU 0 (g) ale unui grup G
0
V ³i V ³i o transformare liniar
peste dou spaµii vectoriale A : V → V 0 cu proprie-
tatea c AU (g) = U 0 (g) A, ∀ g ∈ G. Atunci este adevarat una din armaµiile:
(1) A = 0
(2) A 6= 0 ⇒ U 0 (g) ∼ U (g) reprezentarile sunt echivalente.
Demonstraµie - Presupun c exist un vector |λi ∈ V pentru care A |λi = 0.
Atunci proiectorul pe subspaµiul Vλ ⊂ V subîntins de |λi va Pλ = |λi hλ| ³i vom
avea c :
AU (g) P = U 0 (g) AP = 0
rezult c U (g) |λi ∈ Vλ , adic Vλ este subspaµiu invariant al reprezent rii U (g), dar
pentru c reprezentarea U (g) am considerat-o de la început ireductibil rezult c
2.6. ORTOGONALITATE I COMPLETITUDINE 25
Vλ ≡ V . În aceste condiµii e A≡0 pe tot spaµiul V e este o matrice (cu num r de

coloane egal cu num rul de linii) inversabil . Atunci rezult imediat c
AU (g) A−1 = U 0 (g)

ceea ce nu e altceva dec t echivalenµa celor dou reprezent ri. QED.
Lema Schurr 2: Fie un grup G ³i U (G) o reprezentare nit dimensional ireduc-

tibil peste un spaµiu vectorial Vn în care acµioneaz un operator liniar arbitrar A
(un endomorsm). Dac A comut cu toµi operatorii U (g) ∀g ∈ G, atunci A este
multiplu al operatorului identitate.
AU (g) = U (g) A, ∀g ∈ G ⇒ A = λI (2.15)
Demonstraµie - Presupun c operatorul A admite un subspaµiu invariant Vλ de-

terminat de vectorul |λi. Dac scriem problema de valori propri pentru operatorul
A: A |λi i = λi |λi i
AU (g) |λi i = U (g) A |λi i = λi U (g) |λi i

Vectorul U (g) |λi i ∈ Vλ , - adic acest spaµiu este subspaµiu invariant ³i pentru re-
prezentarea U (g). Cum reprezentarea U (g) este ireductibil , singura posibilitate este
ca Vλ ≡ V . Pe cale de consecinµ λi este unic pentru întreg spaµiul de reprezentare.
A = λI . QED.
Corolar: Grupurile abeliene admit reprezent ri ireductibile 1-dimensionale.

Demonstraµie - Fie G un grup abelian ³i un element p ∈ G. Comutativitatea
grupului asigur egalitatea: pg = gp, pentru ∀g ∈ G. Trecând la reprezent rile
grupului G vom avea c U (p) U (g) = U (g) U (p), ∀g ∈ G. Din lema 2 a lui Schurr
va rezulta c U (p) = λp I . QED.
1. S se demonstreze c un set de operatori liniari A ³i B care comut între ei
[A , B] = 0 admit un sistem de vectori propri comuni.
2.6 Ortogonalitate ³i completitudine

Pentru început d m câteva notaµii utile ale unor m rimi ce vor face obiectul mai
multor teoreme ³i relaµii remarcabile pentru teoria reprezent rilor de grupuri. Pentru
un grup G avem:
• nG - ordinul grupului
• µ , ν , ... - reprezent ri ireductibile neechivalente

• nµ - dimensiunea reprezent rii µ
• Dµ (g) - matricea elementului g în reprezentarea µ
• χµi - caracterul clasei de echivalenµ ςi în reprezentarea µ
• ni - num rul de elemente ale clasei ςi
• nC - num rul de clase ale grupului
2.6.1 Ortogonalitatea matricilor reprezent rilor

Teorma: Cu notaµiile de mai sus, avem urm toarea relaµie de ortonormalitate
pentru reprezent rile ireductibile neechivalente Dµ (g) ale unui grup G:
nµ X † k h ν ij
Dµ (g) i D (g) = δµν δij δlk (2.16)
nG g l
† k h ν j i∗
unde am notat Dµ (g) i = D (g) l .
Demonstraµie - Fie X o matrice complex nµ ×nν . Cu ajutorul ei se poate construi
matricea:
X ν
M= Dµ† (g)XD (g)
g
Se veric u³or c D (g)M = M Dν (g), ∀g ∈ G.

µ
Calcul m
X ν
M Dν (p) = Dµ† (g)XD (gp)
g
care, prin lema de rearanjare, devine succesiv:
X ν
Dµ† g1 p−1 XD (g1 )

=
g1
X ν
Dµ† p−1 Dµ† (g1 ) XD (g1 )

=
g1
= Dµ (p)M
Conform lemei lui Schurr, aici vom avea dou posibilit µi. Dac µ 6= ν atunci
obligatoriu M ≡ 0 sau, dac µ = ν, atunci M = λI . Ambele posibilit µi pot puse
sub forma M = λδµν .
j
Alegem o familie de matrici Xlk i
= δik δlj ³i calcu m:
m XX m j i
Mlk n
= Dµ† (g) j Xlk i
Dµ (g) n
g i,j
XX m i
= Dµ† (g) j δik δlj Dµ (g) n
g i,j
X m ki
= Dµ† (g) l Dµ (g) n
g
m m ki
Mlk = λki δnm rezult c vom avea λki δnm = Dµ† (g) l Dµ (g) n .
P
Cum g Aplicând
n
operatorul de urm (Trace) se va ajunge la:
X
T r λki δnm = λki δnm = λki nµ

n
XX m ki
= Dµ† (g) l Dµ (g) n
g n
X k X k
= Dµ† (g) Dµ (g) l = δl = nG δlk .
g g
Ceea ce am obµinut este c

nG k
λki = δ
nµ l
Combinând rezultatele, se ajunge exact la formula enunµat în teorem . QED.
Observaµie Dac redenim reprezent rile ireductibile neechivalente prin normali-

zare adecvat
r
nµ
Dµ (g) → Dµ (g)
nG
atunci acestea vor funcµii ortonormate de elementele grupului. Mai mult, aceste
reprezent ri ireductibile vor forma un set complet de funcµii în care se va putea
dezvolta orice funcµie arbitrar de elementele grupului F (g).
Teorema: Pentru reprezent rile ireductibile ale unui grup avem urm toarele relaµii:
1. Dimensiunile reprezent rilor ireductibile neechivalente satisfac:
X
n2µ = nG (2.17)
µ
2. Pentru elementele de matrice avem:

X k l
nµ [Dµ (g)] l Dµ† (g 0 ) k = nG δgg0 (2.18)
µ,l,k
Demonstraµie - Plecând de la relaµia (2.16) se observ c ea devine
X k h ν ii
nµ Dµ† (g) i D (g) = nG δµν

k
g
iar mai departe, când se impune condiµia ca reprezent rile µ ³i ν s coincid ³i se

P † k ν i
aplic operatorul de urm (Trace), avem: T r g Dµ (g) i D (g) k = nG adic
exact relaµia (2.17). QED. (Formula (2.18) r mâne s o demonstreze cititorul).
2.6.2 Ortogonalitatea caracterelor

Lema: Pentru caracterele reprezent rilor ireductibile U µ (g) avem
X ni µ
U µ (h) = χ I (2.19)
nµ i
h∈ςi
U µ (g)
P
Demonstraµie - Construiesc operatorul Ai = h∈χi ³i veric c el comut
orice reprezentare U µ (g).
−1
X
U µ (g)Ai [U µ (g)] U µ (g)U µ (h)U µ g −1

=
h∈ςi
X
U µ ghg −1 = Ai

=
h∈ςi
pentru c ghg −1 ∈ ςh , astfel c din lema lui Schurr va rezulta forma operatorului
Ai = λ i I µ . Dac se calculeaz urma în ambele p rµi ale egalit µii, se ajunge la
X
T r (λi Iµ ) = T r [U µ (g)] = ni χµi
h∈ςi
de unde rezult c λi nµ = ni χµi ceea ce duce direct la relaµia din enunµ. QED.
Teorema: Ortonormarea ³i completitudinea caracterelor unui grup se exprim :
ni
i
χ†
 P

 i nG µ
χνi = δµν
(2.20)
µ j
δij
 ni
χ† µ
P
µχi =

nG
j ∗
unde χ†µ
= χµj .
Demonstraµie -
(i) Pornim de la
nµ X † k h ν ij
Dµ (g) i D (g) = δµν δij δlk
nG g l
care pentru k = i ³i j = l duce la urmele reprezent rilor, adic la caracterele cores-

†i
† i ν
ν j
punz toare. χµ (g) = Dµ (g) iar χ j = D (g) .
i j
nµ X † i h ν ij
Dµ (g) i D (g) = δµν Iµ δij
nG g j
Aici se aplic urma:
nµ X † ν
χ χ = δµν nµ
nG g µ
1 X †i ν
χ χ = δµν
nG i µ i
(ii) Pornim de la ecuaµia (2.19) ³i avem
X ni µ X k ni µ k
U µ (h) = χ I ⇒ [U µ (h)]l = χ δ
nµ i nµ i l
h∈ςi h∈ςi
X X X nµ X nµ ni µ ni
µ l † 0 k k j k

[D (g)] k Dµ (g ) l = χ δ χ† δ
g∈ς 0
nG nG nµ i l nµ µ l
µ,k,l i g ∈ςj µ,k,l
X ni nj µ
= χi χ†jµ = ni δji
µ,i,j
n G
δgg0 = ni δji
P P
pentru c g∈ςi g 0 ∈ςj ³i se ajunge la rezultatul dorit. QED.
Deniµie: Se nume³te caracter normalizat χ̃νi exprimat ca
r
ni ν
χ̃νi = χ (2.21)
nG i
Deniµie: Se nume³te tabela de caractere reprezentarea sub form de tabel în

care pe linii se pun reprezent rile iar pe coloane clasele
Tabela 2.2: Tabela caracterelor

µ\i ς1 ς2 ς3 ··· ς nC
1 χ11 χ12 χ13 ··· χ1nC
2 χ21 χ22 χ23 ··· χ2i
3 χ31 χ32 χ33 ··· χ3nC
. . . . .. .
. . . . . .
. . . . .
µ χν1 χν2 χν3 ··· χνnC
Teorema: În reducerea unei reprezent ri U (G) a unui grup dat G la o sum de

reprezent ri ireductibile, num rul de câte ori apare reprezentarea ireductibil U ν (G)
este dat de
aν = χ̃†ν χ̃ (2.22)
Demonstraµie - Scriem reprezentarea U (G) ca o sum direct de reprezent ri ire-

ductibile:
X
U (g) = U µ (g) U µ (g) · · · U µ (g)
µ
| {z }
de aµ ori
Se calculeaz caracterul reprezent rii ca urm a matricei reprezent rii, echivalent

cu suma caracterelor reprezent rilor ireductibile :
X X
χ(g) = T rU (g) = χµ (g) χµ (g) · · · χµ (g) = aµ χµ (g)
µ µ
Evident, χ(g) = χiP este caracterul clasei de echivalenµ a elementului g . Trecem la

ν
caractere normalizate µ aµ χ̃i = χ̃i astfel c dac acum aplic m la stânga înmulµirea
†
cu caracterul χν ³i sum m dup i, vom avea
X XX µ
X
χ̃†i
ν χ̃i = aµ χ̃†i
ν χi = aµ δνµ
i i µ µ
χ̃†ν χ̃. QED.

P
iar pentru c χ̃ = i χ̃i rezult imediat c aν =
Teorema: Condiµia necesar ³i sucient pentru ca o reprezentare U (G) s e ire-

ductibil este
χ̃† χ̃ = 1 (2.23)
P
χ̃ = ( ν aν χν ) ³i χ̃† = †
P
Demonstraµie - Exprimând µ aµ χµ vom avea c
X
χ̃† χ̃ = a2µ
µ
• implicaµia ⇒
Dac U (G) este reprezentare ireductibil înseamn c singura reprezentare care va

ap rea în suma direct va U µ (G) iar asta implic aµ = 1 ³i aν = 0 , ∀ν 6= µ, ceea
2
χ̃† χ̃ = 1.
P
ce echivaleaz cu µ aµ = 1, adic QED.
• implicaµia ⇐
χ̃† χ̃ = 1 are loc, atunci e imposibil ca în suma µ a2µ s mai apar vreun
P
Dac relaµia
alt termen nenul în afar de aµ care, el singur, va avea valoarea 1. De unde rezult
µ
c U (G) = U (G), adic reprezentarea U (G) este ireductibil . QED.
2.7. REPREZENTRI REGULATE 31
1. S se deomnstreze c pentru grupurile abeliene relaµia de ortogonalitate a re-
prezent rilor se va scrie:
1 X †
d (g)dν (g) = δµν
nG g µ
2. S se construiasc tabela de caractere pentru grupul Z2 .
3. S se construiasc tabela de caractere pentru grupul D2 .
4. S se construiasc tabela de caractere pentru grupul S3 .
2.7 Reprezent ri regulate

Deniµie: Se numete reprezentare regulat (∆) pentru un grup nit de elemente
{g1 , g2 , ... , gn } cu legea de compunere gi gj = gk

 1 , pt. k = j
k k
gi gj = gk (∆i ) j cu (∆i ) j = (2.24)
0 , pt. k 6= j

Demonstraµie - S veric m c ∆ denit mai sus este într-adev r o reprezentare.

Pentru aceasta lu m trei elemente din grupul G: a , b , c astfel încât ab = c. Dac ∆
este o reprezentare atunci ∆a ∆b = ∆c .
Conform deniµiei avem c
m
(ab) gi = cgi ⇒ (ab) gi = gm (∆c ) i
dar pe de alt parte
k m k
a (bgi ) = agk (∆b ) i ⇒ a (bgi ) = gm (∆a ) k (∆b ) i
Din cele dou relaµii de mai sus rezult imediat c :
m m k
(∆c ) i = (∆a ) k (∆b ) i ⇒ ∆c = ∆a ∆b
QED.
Observaµie: Este important de atras atenµia aici asupra faptului c deniµia re-
k
gi gj = gk (∆i )
prezent rii regulate j este o form nou sub care reg sim teorema lui
Cayley a ∈ G → pa ∈ Sn .

1 2 ··· nG
a ∈ G → pa = ∈ Sn
a1 a2 ··· anG
k
agi = gk (∆a ) j
adic
k
(∆a ) j = δaki (2.25)
³i devine banal de vericat:
m k m
(∆a ) k (∆b ) i = δamk δbki = δab
m
ii
= (∆ab ) i
.
Teorema: Reprezentarea regulat conµine toate reprezent rile ireductibile neechi-

valente µ, ecare reprezentare ireductibil neechivalent ap rând de un num r de ori
egal cu dimensiunea reprezent rii ireductibile respective nµ ³i în plus are loc egalitatea
2
P
µ nµ = nG .
Demonstraµie - Fie U R (g) reprezentarea regulat a grupului G ³iaR
µ num rul de
câte ori apare reprezentarea ireductibil µ în reprezentarea regulat U R (g) = ∆.
X
∆(g) = U µ (g) U µ (g) · · · U µ (g)
µ
| {z }
de aR
µ ori
Conform teoremei de reducere a unei reprezent ri la suma direct a reprezent rilor

† R ni †i R
aR
P
sale ireductibile avem c µ = χ̃ν χ = i nG χµ χi , adic
n1 †1 R n2 †2 R
aR
µ = χ χ + χ χ + ···
nG µ 1 nG µ 2
Dar, în reprezentarea regulat , caracterele tuturor claselor de echivalenµ - cu
k k
excepµia clasei de echivalenµ a identit µii e - se vor anula pentru c (∆g ) j = δgi
(care are elemente diagonale nenule numai dac g = e).
Deci suma care d num rul aR
µ conµine un singur element, corespunz tor identi-
tat µii cu n1 = 1
1 †1 R 1 †1
aR
µ = χ χ = χ nG = nµ
nG µ e nG µ
Partea a doua a teoremei se demonstreaz plecând de la reprezentarea regulat co-
respunz toare elementului identitate
∆(e) = InG ×nG

Pe de alt parte ∆(e) se poate scrie ca sum a reprezent rilor ireductibile neechi-
µ µ µ
P
valente µ ecare ap rând de nµ ori. astfel c I= µ D (e) D (e) · · · D (e).
Atunci când se calculeaz urma identit µii se obµine nG iar, pentru c suma reprezen-
t rilor ireductibile neechivalente conµine de nµ ori ecare reprezentare de dimensiune
2
P
nµ , urma acestei sume va µ nµ . QED.
2.8. COEFICIENII CLEBSCH-GORDAN 33
1. S se precizeze reprezentarea regulat a grupului D2 .
2. S se g seasc reprezent rile regulate ale grupului Z2 .
2.8 Coecienµii Clebsch-Gordan

Fie dou spaµii
vectoriale
U ³i V . Pentru acestea vom avea bazele ortonormate
|ui i i = 1, nU respectiv |vj i j = 1, nV . Construim spaµiul produs direct al celor
dou spaµii notat cu W = V ⊗ V . Vectorii |wk i = |ui i ⊗ |vj i acestui nou spaµiu vor
indexaµi de k = ij .
Presupunem c avem operatorii liniari A ³i B ce acµioneaz pe spaµiile U ³i res-
pectiv V.
0
A:U →U A |ui i = |ui0 i Aii
0
B:V →V B |vj i = |vj 0 i Ajj
Cu ajutorul lor putem construi operatorul D = A⊗B care va acµiona pe vectorii
spaµiului produs direct W.
0
D:W →W D |wk i = |wk0 i Dkk
0 0 0
unde vom avea Dkk = Aii B jj - produs Kronecker de operatori.
Problematica produselor directe de spaµii vectoriale este strâns legat de teoria
reprezent rilor de grupuri. S lu m, spre exemplu, reprezentarea matricial D (G) a
unui grup ³i e dou realiz ri µ ³i ν ale ei pe spaµii de dimensiuni nµ ³i nν . Reprezen-
µ×ν
tarea produs direct va D (G) = Dµ (G) ⊗ Dν (G). Pentru aceasta s calcul m
µ×ν µ×ν k i j
caracterul χ . El va χ = T rDµ×ν (g) = Dµ×ν (g) k = Dµ (g) i Dν (g) j =
T rDµ (g) · T rDν (g) = χµ χν . Cu alte cuvinte, caracterul produsului de reprezent ri
este egal cu produsul caracterelor ec rei reprezent ri în parte. Evident, dimensiunea
reprezent rii produs direct va n2µ n2ν .
O problem fundamental apare aici. Cum putem sparge o reprezentare produs
direct în sum direct de reprezent ri ireductibile neechivalente? Adic
X
Dµ×ν (G) = ⊕aλ Dλ (g)
λ
Conform teoremei precedente vom avea aλ = χ̃†λ χ̃µ×ν adic
X ni †i µ
aλ = χλ (χi χνi )
i
n G
Cu aceste preliminarii s ad ug m c în spaµiul produs direct

W vom avea vectorii
bazei produs direct |i ji , i = 1, nµ , j = 1, nν . Pe de alt parte, în noua baz vom

avea vectorii |(µν) λ α li , λ = 1, 2, ... , α = 1, aλ , l = 1, nλ . Aceasta este baza des-
compunerii în sum direct . Semnicaµia ec rui indice este clar : λ va da num rul
de reprezent ri ireductibile neechivalente, α de câte ori apare ecare reprezentare
ireductibil neechivalent în suma direct , iar l dimensiunea ec rei reprezent ri ire-
ductibile neechivalente.
Evident c cele dou baze ortonormate sunt legate printr-o transformare unitar
- aceasta ind dat chiar de coecienµii Clebsch-Gordan.
Deniµie: Se numesc coecienµi Clebsch-Gordan:

X
|(µν) λ α li = |i ji hi j |(µν) λ α li (2.26)
i,j
Teorema (ortonormarea ³i completitudinea Clebsch-Gordan): Pentru coecienµii

Clebsch-Gordan ai unei descompuneri în sum direct de reprezent ri ireductibile
neechivalente a unei reprezent ri produs direct avem urm toarele relaµii de ortogona-
litate ³i completitudine:
X
hi j |(µν) λ α l ih (µν) λ α l| i0 j 0 i = δii0 δjj 0 (2.27)
λ,α,l
X
h(µν) λ α l |i j ih i j| (µν) λ0 α0 l0 i = δλλ0 δαα0 δll0 (2.28)
i,j
Demonstraµie - este imediat datorit ortonorm rii bazelor din spaµiul produs

direct.
Teorema (descompunerea reprezent rii produs direct). Au loc urm toarele relaµii:
i0 j0 l0
Dµ (g) i Dν (g) j = hi0 j 0 |(µν) λ α l0 i Dλ (g) l h(µν) λ α l| i ji (2.29)
D
l0 i0 j0
0 0
D E E
Dλ (g) l δ λλ δ αα = (µν) λ0 α0 l0 i0 j 0 Dµ (g) i Dν (g) j i j (µν) λ α l (2.30)

(i) Fie reprezentarea matricial Dµ×ν (g). Ea va acµiona pe vectorii bazei astfel:
i0 j0
U (g) |i ji = |i0 j 0 i Dµ (g) i Dν (g) j
l0
U (g) |(µν) λ α li = |(µν) λ α l0 i Dλ (g) l
la care se adaug coecienµii Clebsch-Gordan
X
|i ji = |(µν) λ α l ih (µν) λ α l| i ji
λ,α,l
2.8. COEFICIENII CLEBSCH-GORDAN 35
Cu aceste preliminarii, trecem la calculul acµiunii reprezent rii pe ace³ti vectori

pentru a obµine regula de descompunere în reprezent ri ireductibile neechivalente.
X
U (g) |i ji = U (g) |(µν) λ α l ih (µν) λ α l| i ji
λ,α,l
X E
l0
D
= (µν) λ α l0 Dλ (g) l (µν) λ α l i ji

λ,α,l
l0
X X
= |i0 j 0 ih i0 j 0 | (µν) λ α l0 i Dλ (g) l h(µν) λ α l |i ji
λ,α,l i0 ,j 0
Identicând relaµiile ajungem la
i0 j0 l0
X
Dµ (g) i Dν (g) j = hi0 j 0 | (µν) λ α l0 i Dλ (g) l h(µν) λ α l |i ji
λ,α,l
 
l0
X
= hi0 j 0 |  |(µν) λ α l0 i Dλ (g) l h(µν) λ α l| |i ji
λ,α,l
adic la relaµia dintre reprezent rile produs direct în funcµie de reprezent rile sum

direct . QED.
(ii) Pe de alt parte calcul m acµiunea reprezent rii pe vectorii bazelor descompune-

rii:
X
U (g) |(µν) λ α li = U (g) |i ji hi j |(µν) λ α li
i,j
i0 j0
= |i0 j 0 i Dµ (g) i Dν (g) j hi j |(µν) λ α li
i0 j0
X
= |(µν) λ0 α0 l0 i h(µν) λ0 α0 l0 |i0 j 0 i Dµ (g) i Dν (g) j hi j |(µν) λ α li
λ0 ,α0 ,l0
de unde rezult
D
l0 i0 j0
0 0
D E E
Dλ (g) l δ λλ δ αα = (µν) λ0 α0 l0 i0 j 0 Dµ (g) i Dν (g) j i j (µν) λ α l

care este chiar regula de obµinere a reprezent rilor ireductibile neechivalente ale unei
reprezent ri produs direct. QED.
Capitolul 3
Algebr grupal
3.1 Structura de algebr liniar . Exemple

Dac în secµiunile capitolului precedent am alocat spaµiu prezent rii a dou din struc-
turile algebrice fundamentale - grupul ³i spaµiul vectorial - , consider m util de a re-
capitula frugal aici modul de denire al celei de-a treia structuri implicate în studiul
grupurilor Lie, anume structura de algebr îns ³i.
Deniµie: O algebr liniar (complex ) const dintr-un spaµiu liniar V în care se

dene³te înmulµirea vectorilor () care satisface urm toarele postulate:



 A1 : ∀a, b ∈ V ⇒ ab∈V




A2 : ∀ a , b, c ∈ V ⇒ (a + b) c = a c + b c (3.1)






 A :
3 ∀a,b, c ∈ V ⇒ a (b + c) = a b + a c
Mai departe, se pot postula adiµional o serie de alte criterii pe lâng A1 - A3 în
funcµie de tipul de algebr ce se dore³te a construit .
A4 : ∀a, b, c ∈ V ⇒ a (b c) = (a b) c
A5 : ∃!1 ∈ V a.i a 1 = 1 a = a ∀a ∈ V
A6 : ∀a, b ∈ V ⇒ ab=±ba
A7 : ∀a, b, c ∈ V ⇒ a (b x) = (a b) c + b (a c)
A4 conduce la o algebr asociativ , A5 vizeaz algebrele cu element neutru (care, în

general, este diferit de elementul neutru de la înmulµirea cu scalari sau de la adunarea
37
38 CAPITOLUL 3. ALGEBR GRUPAL
vectorilor), A6 dene³te algebrele simetrice, respectiv antisimetrice, iar A7 pe cele de

tip derivativ.
Un exemplu la îndemân de algebr asociativ cu element neutru este spaµiul ma-
tricilor n×n reale (complexe) pentru care sunt denite adunarea matricilor, înmulµirea
cu scalari ³i operaµia de înmulµire a matricilor.
Deniµie: Se nume³te algebr Lie o algebr a c rei lege multiplicativ antisime-

tric este dat prin relaµii de comutare:
A B = [A , B] = AB − BA (3.2)
O astfel de algebr - se veric relativ u³or - nu are nici element neutru, nici nu
este asociativ , deci postulatele A4 ³iA5 nu se aplic în cazul ei. În schimb atât
A6 cât ³i A7 sunt vericate. Mai mult, A7 permite deducerea identit µii Jacobi. S
explicit m formal expresiile [A, [B , C]], [B , [C , A]] , respectiv [B , [C , A]]
[A , [B , C]] = ABC − ACB − BCA + CBA
[B , [C , A]] = BCA − BAC − CAB + ACB
[C , [A , B]] = CAB − CBA − ABC + BAC

Însumând membru cu membru cele trei expresii de mai sus vom identica celebra
identitate Jacobi:
[A , [B , C]] + [B , [C , A]] + [C , [A , B]] = 0 (3.3)
Mai multe propriet µi ale algebrelor Lie vor prezentate în capitolul urm tor unde
acestea vor asociate într-o manier specic grupurilor Lie.
1. S se arate c spaµiul vectorial al matricilor reale, simetrice Mij = Mji nu
formeaz o structur de algebr liniar .
2. Cum ar trebui denit legea de multiplicare a algebrei pentru ca matricile reale

simetrice s se organizeze într-o algebr liniar ?
3.2 Algebra grupal - propriet µi generale

Deniµie: {g1 , g2 , · · · , gnG } - de or-
Fie un grup nit dimensional - cu elementele
din nG ◦ intern a grupului. Mulµimea combinaµiilor
împreun cu legea multiplicativ
i i
liniare formal contruite ca r = gi r - cu r ∈ C, gi ∈ G ³i sumare dup indicele mut
- se nume³te algebra grupal asociat grupului G., notat G e.
3.2. ALGEBRA GRUPAL - PROPRIETI GENERALE 39
Dac ne referim la deniµia (3.1) a algebrei liniare generale vom identica spaµiul vec-
torial nG -dimensional al vectorilor r = kgi i ri împreun cu operaµiile sale specice de
adunare (+) a vectorilor ³i înmulµire cu scalari din corpul complex (·), iar compunerea
vectorilor (◦) este operaµia specic de algebr liniar . Produsul scalar în acest spaµiu
rq = ri∗ qj g i kgj = r1∗ q1 + · · · + rn∗ G qnG

liniar este denit natural ca pentru c în
acest spaµiu liniar elementele grupului - vectorii kgi i - joac rol de baz ortonormat
i
g kgj = δji .
Deniµie: Se nume³te reprezentare a algebrei G e peste un spaµiu liniar arbitrar

V un endomorsm U al acestuia U : G e → End(V ) astfel încât U (αr + βq) = αU (r)+
βU (q) ³i U (rq) = U (r)U (q) pentru ∀ r , q ∈ G
e.
Deniµie: O reprezentare a algebrei G

e peste spaµiul liniar arbitrar V se zice ire-
ductibil dac ea nu admite niciun subspaµiu invariant netrivial în V.
Teorema: Orice reprezentare a algebrei G

e este reprezentare ³i pentru grupul G.
Demonstraµie - Este o consecinµ direct a deniµiei anterioare. Dac elementele
grupului formeaz o baz pentru algebra grupal e evident c aceast corespondenµ
1-la-1 între reprezent rile algebrei grupale ³i cele ale grupului este valid . QED.
Deniµie: Dac spaµiul de reprezentare G al algebrei G

e este chiar algebra îns ³i
atunci reprezentarea se zice regulat .
Atunci r poate v zut ca un endomorsm r : G → G . Acµiunea sa asupra vectorilor

m m
bazei va rgi = rk gk gi = rk gm (∆k ) i adic rgi = rk gki pentru c (∆k ) i = δki
m
.
Aici se poate ridica în mod legitim problema g sirii de subspaµii invariante ale lui G
la acµiunea elementelor grupului. Cu alte cuvinte, se pot g si spaµii Lµa ⊂ G astfel
⊕Lµa
P
încât G= µ,a ?
Deniµie: Se nume³te ideal la stânga al algebrei grupale G un subspaµiu Lµa ⊂ G

invariant la acµiunea grupului G
e
∀p ∈ G
e ⇒ pLµa ⊆ Lµa p |qi = |pqi ∈ Lµa ∀ |qi ∈ Lµa (3.4)
Practic, cu aceast deniµie problema g sirii reprezent rilor ireductibile neechivalente

ale unui grup se reduce la a gasi idealurile la stânga ale algebrei grupale asociate.
Deniµie: Se nume³te proiector pe subspaµiul Lµa operatorul P µa cu urm toarele

propriet µi:
P µa kri ∈ Lµa


 P1 : ∀ kri ∈ G





 P2 : P µa kri = kri ∀ kri ∈ Lµa



(3.5)

P3 : P µa P νb =δ µν
δab P µa









P µa r = rP µa ∀r ∈ G

P4 : e
µ
Teorema: Operatorul de proiecµie P este realizat prin înmulµirea la dreapta cu
µ
ea (care este reducµia operatorului identitate la subspaµiul a al reprezent rii µ.
P µ |ri = |reµ i (3.6)
Demonstraµie - Se veric pe rând pentru acest operator toate propriet µile P1 -

P4 .
1. Prima proprietate este evident satisf cut . Acµiunea operatorului Pµ va :
µ µ µ
P (α |ri + β |qi) = P (|αri + |βqi) = P |αr + βqi = |(αr + βq) eµ i. Aceasta
devine: |αreµ + βqeµ i = |αreµ i+|βqeµ i = α |reµ i+β |qeµ i. Ceea ce duce direct
µ µ
la αP |ri + βP |qi deci operatorul nu scoate vectori din idealul la stânga pe
care acµioneaz .
Pµ Lµ .
P
2. duce toµi vectorii din G în idealul la stânga µ |rµ i ∈ G =
Fie |ri =
µ µ
P
µ ⊕L .
PDac ne raport m
P la idealul stâng L atunci elementele sale se vor
scrie r = µ rµ = re = r µ e µ de unde rezult c rµ = reµ . Atunci operatorul
P µ |ri = |reµ iduce chiar la vectorul |rµ i ∈ Lµ .
3. Fie eµ ³i eν reducµiile operatorului
identitate pe idealurile
la stânga Lµ ³i Lν .
Atunci P µa P νb |ri = P µa rebν = rebν eaµ = δ µν δab |ri.
4. Succesiv se obµine: P µ r |qi = P µ |rqi = |rqeµ i = r |qeµ i = rP µ |qi
nµ nµ
X X
µ
L = ⊕Lµa cu proiectorii
µ
P = ⊕Paµ
a=1 a=1
nµ
X X X
Lµ = ⊕Lµa iar algebra G
e= ⊕Lµ cu proiectorii e= eµ
a=1 µ µ
3.3 Operatori idempotenµi

Deniµie: Elementele algebrei grupale (operatorii) care satisfac relaµia eµ eν = δµν eµ
se numesc idempotenµi.
3.3. OPERATORI IDEMPOTENI 41
Deniµie: Operatorii care satisfac relaµia eµ eν = δµν eµ pân la o constant de

normalizare se numesc esenµial idempotenµi.
Deniµie: Operatorul idempotent care genereaz un ideal la stânga minimal se

nume³te idempotent primitiv.
Teorema: Operatorul idempotent ei e primitiv dac ³i numai dac ei rei = λr ei

pentru ∀r ∈ G
e (λ ind un num r ce depinde de r)
Demonstraµie -
• implicaµia ⇒
n o
Dac ei idempotent primitiv atunci Li = rei , r ∈ G
e este un ideal stâng minimal,
care în termeni de spaµiu vectorial devine Li = {|rei i , r ∈ G}. Construiesc operatorul

R : G → G în maniera R |qi = |qei rei i . Asta implic R |qi = P i |qei ri pentru ∀ |qi ∈
G . Acum, pentru orice operator A ∈ G e vom avea RA |ai = R |Aai = |Aaei rei i =
A |aei rei i = AR |ai pentru ∀ |ai ∈ G . Deci operatorial vom avea c [A , R] = 0 ³i
conform Lemei lui Schurr operatorul R este proporµional cu unitatea, adic tocmai
ei rei = λr ei . QED.
• implicaµia ⇐
Se porne³te de la faptul c ei rei = λr ei pentru ∀r ∈ G

e . Presupunerea c ei nu este
idempotent primitiv va duce la posibilitatea de a-l scrie ca o sum de idempotenµi
ei = e0i + e00i . Avem c ei e0i = e0i ceea ce dup o multiplicare cu ei la dreapta duce la
ei e0i ei = e0i ei = e0i ceea ce echivaleaz conform ipotezei implicaµiei noastre cu e0i = λei
0 0 0 2 2
adic ei ei = ei = λ ei . De aici e evident c pentru λ sunt doar dou posibilit µi:
2 2 0 00
e λ = 1 e λ = 0. În primul caz am ajuns la ei = ei iar în al doilea la ei = ei .
Rezultatul e c nu este posibil s scriem operatorul ei ca sum de alµi operatori
idempotenµi. QED.
Teorema: Doi operatori idempotenµ primitivi e1 ³i e2 genereaz reprezent ri ire-

ductibile echivalente dac ³i numai dac ei re2 6= 0 pentru un r ∈ Ge.
Demonstraµie -
• implicaµia ⇒
Dac are loc ei re2 = s 6= 0 pentru un r ∈ G

e atunci construiesc un operator liniar
care e aplicat pe idealul la stânga L1 ³i duce în idealul la stânga L2 astfel c S :
L1 → L2 cu L1 3 q1 → q2 = q1 s ∈ L2 . În termeni de spaµii vectoriale asta înseamn
L1 3 |q1 i → |q2 i = |q1 si ∈ L2 . Atunci pentru ∀ p ∈ G e vom avea c Sp |q1 i =
S |pqi i = |(pq1 ) si = |p (q1 s)i = p |q1 si = pS |q1 i. Ceea ce duce la relaµia operatorial
de comutare Sp = pS . Conform lemei lui Schurr cele dou reprezent ri ireductibile
(acµionând pe acela³i spaµiu) sunt echivalente. QED.
• implicaµia ⇐
Dac cele dou reprezent ri sunt echivalente atunci se poate construi o transformare
liniar S SD1 (p) = D2 (p)S pentru ∀ p ∈ G
care e . În termeni de ideale la stânga
operatorial S : L1 → L2 vom avea c Sp = pS . În spaµiul vectorial al algebrei G avem
|si = S |e1 i = e1 S |e1 i = |e1 si. De unde rezult c s = e1 s . Dar pentru c s ∈ L2
poate scris ca s = se2 . Din cele dou expresii pentru s rezult c ei s = se2 . QED.
1. S se reduc reprezentarea regulat a grupului Z3 .
3.4 Vectori ireductibili

Deniµie: Se nume³te set ireductibil de vectori faµ de reprezentarea µ orice set
de vectori |(µ) ii cu i = 1, nµ care la acµiunea grupului G se transform dup
0
U (g) |(µ) ii = |(µ) i0 i Dµ (g)ii (3.7)

Teorema: Dac |(µ) ii , i = 1, nµ |(ν) ji , j = 1, nν dou seturi de vectori
³i
ireductibili faµ de reprezent rile ireductibile µ respectiv ν ale grupului G atunci
subspaµiile subîntinse de cele dou sisteme de vectori sunt ortogonale.
Demonstraµie - Fie U (G) reprezentarea grupului G peste un spaµiu liniar V pe
care îl putem scrie ca o sum direct de subspaµii invariante (faµ de
P G) netriviale
V = µ ⊕Vµ .

Vectorii de tip |(µ) ii , i = 1, nµ vor constitui o baz a acestor subspaµii. Orto-
gonalitatea enunµat de teorem se va verica prin calcul direct:
h(ν) j |(µ) i i = (ν) j U † (g)U (g) (µ) i

1 X
(ν) j D† (g)D(g) (µ) i

=
nG
g∈G
1 X 0
h(ν) j |(µ) i i Dν† (g)jj 0 Dµ (g)ii
nG
g∈G
unde aplicând teorema rezult egalit µile succesive
1 ν i j 1 ν iX
= δµ δj 0 δi0 h(ν) j 0 |(µ) i i = δ δ h(ν) i |(µ) i0 i
nµ nµ µ j
Acum a devenit evident c subspaµiile sunt ortonormate. QED.

3.4. VECTORI IREDUCTIBILI 43
Teorema: Fie U (G) o reprezentare a grupului G pe spaµiul liniar V . Dac Dµ este

j
o reprezentare ireductibil atunci (Pµ ) |xi (cu i = 1, nµ ³i ∀ |xi ∈ V ) este un set
i
ireductibil de vectori faµ de reprezentarea µ.
j
Demonstraµie - Cum acµioneaz reprezentarea U (g) pe vectorii (Pµ ) i |xi ?
j nµ X † 0 j
U (g) (Pµ ) i |xi = U (g) Dµ (g ) i U (g 0 ) |xi
nG 0
g ∈G
nµ X j
= Dµ† (g 0 ) i U (gg 0 ) |xi
nG
g 0 ∈G
nµ X j
= U (g 00 ) |xi Dµ† g −1 g 00 i
nG 0
g ∈G
nµ X † 00 j k
= Dµ (g ) k U (g 00 ) |xi Dµ† g −1 i
nG 00
g ∈G
j k
= (Pµ ) k |xi Dµ† g −1 i
Rezultatul obµinut probeaz faptul c setul de vectori e unul ireductibil. QED.

Observaµie: vectorii nu sunt ortonormaµi.
Teorema: Fie setul de vectori ireductibili |eνk i faµ de reprezentarea ν ³i Pµ opera-

tori de proiecµie, atunci
j
(Pµ ) i |eνk i = |eνi i δµν δkj (3.8)
Demonstraµie -
j nµ X † j
(Pµ ) i |eνk i = Dµ (g) i U (g) |eνk i
nG g
= δµν δli δkj |eνl i = δµν δkj |eνi i

j
care, în plus, duce la (Pµ ) i |eµk i = δkj |eµi i. QED.
Corolar 1 -
j l l
(Pµ ) i (Pν ) k = δµν δjk (Pµ ) i
Corolar 2 - X j
U (g) = (Pµ ) i Dµ (g)ij
Corolar 3 - X
l l
U (g) (Pµ ) k = (Pµ ) i Dµ (g)ik
i
Pnµ i
Teorema: Se denesc proiectorii Pµ =
i=1 Pµi - unde am notat prin Pµi = (Pµ ) i .
Atunci Pµ formeaz un set complet de operatori
X
Pµ = E unde E = U (e) (3.9)
µ
i k k
Demonstraµie - Calcul m Pµi Pνk = (Pµ ) i (Pν ) k = δµν δki (Pν ) k = δµν δki Pνi . Mai
departe, se exprim
X X
Pµ |xi = Pµ,i |xi = |xi
µ µ,i
P
de unde rezult c µ Pµ = E . În felul acesta am ajuns la setul complet de operatori
care acµioneaz asupra vectorilor unei baze |ν α ki în spaµiul reprezent rii astfel:


 Pµ |ν α ki = δµν |ν α ki



Pµi |ν α ki = δµν δ ik |ν α ki



j
(Pµ ) i |ν α ki = δµν δ jk |ν α ii


QED.
1. S se demonstreze corolarele 1, 2 ³i 3.
3.5 Operatori ireductibili

Deniµie: Fie
G un grup, Dµ (G) o reprezentare a sa peste spaµiul vectorial V ³i
Θµi

i = 1, nµ un set de operatori. Dac are loc
j
U (g)Θµi U −1 (g) = Θµj Dµ (g) i g∈G (3.10)
atunci spunem c familia de operatori este un set de operatori ireductibili.
ν
Lema 1: Dac e
j j = 1, nν este o baz a subspaµiului invariant din V ca
Θµi eνj

vectori ireductibili faµ de reprezentarea ν atunci i = 1, nµ , j = 1, nν
este un set de vectori ireductibili faµ de reprezentarea produs direct µ × ν .
Demonstraµie -
U (g) Θµi eνj = U (g) Θµi U −1 (g) U (g) eνj

i0 j0
= Θµi0 Dµ (g) i eνj 0 Dν (g) j

3.6. TEOREMA WIGNER-ECKART 45
i0 j0
= Θµi0 eνj 0 Dµ (g) i Dν (g) j

Lema 2: Regula de scriere pentru operatorii ireductibili este
X
Θµi eνj = |(µν) λαl ih (µν) λαl| i ji
λ,α,l
Demonstraµie -
3.6 Teorema Wigner-Eckart

Teorema (Wigner - Eckart): Fie un set de operatori ireductibili {Θµi } atunci are
loc urm toarea relaµie:
X
elλ |Θµi | eνj = h(µν) λαl kij ih λ |Θµ | νiα

(3.11)
α
1
P

unde hλ |Θµ | νiα =
nλ
k
k e λ |λ α k este elementul de matrice redus.
Demonstraµie - Se face uz de faptul c subspaµiile invariante generate de familii
de vectori ireductibili corespunzând la reprezent ri ireductibile neechivalente sunt
subspaµii ortogonale.
e λ |Θµi | eνj = elλ |(µν) λ0 α l0 ih (µν) λ0 α l0 | i j

l
λ0 ,α,l0
1 X
= δλλ0 δll0 h (µν) λ α l| i ji hλ |Θµ | νiα
nλ α
e λ |(µν) λ0 α l0 = δλλ0 δll0 n1λ α elλ |λ α l . QED.

l P

pentru c
3.7 Reprezent rile grupului simetric Sn. Tablouri

Young
Reamintim cum a fost denit grupul simetric Sn . El const din toate permut rile de
n elemente.
 
1 2 3 ··· n
pn =  ↓ ↓ ↓ ↓ 
p1 p2 p3 ··· pn
Acest grup conµine n! elemente ³i va juca un rol foarte important în multe probleme
de zic teoretic ce implic diverse tipuri de simetri. Grupul matricilor inversabile
GL (n , C) va avea de asemenea o importanµ crucial în studiul reprezent rilor gru-
pului Sn întrucât aceste matrici vor v zute ca endomorsme invertibile pe spaµiile
de reprezentare n-dimensionale (Vn ).
3.7.1 Reprezent rile 1-dimensionale ale grupului Sn

Propoziµie: Grupul simetric Sn are totdeauna un subgrup invariant An al permu-
t rilor pare. O permutare par este o permutare echivalent cu un num r par de
transpoziµii.
Demonstraµie - Se veric pe rând axiomele grupului. Închiderea ³i asociativitatea
înmulµirii permut rilor sunt propriet µi evidente. Elementul neutru e ∈ An iar inversa
unei permut ri pare este tot o permutare par . QED.
Teorema: Fie S
fn algebra grupal a grupului simetric Sn . Dac denim operatorii
P P p
simetrizator s = p p respectiv antisimetrizator a = p (−1) p atunci ace³tia
sunt esenµial idempotenµi ³i primitivi.
P
s vom avea c ∀ q ∈ Sn avem sq = p pq =
Demonstraµie - Pentru simetrizatorii
0 0
P
p0 p = s = qs (unde am notat p = pq ). Acest rezultat
P este consecinµ direct a
P P
lemei de rearanjare. Urmeaz s exprim m ss = s pp = p sp = p s = n! s.
Acum, desigur sqs = ss = n! s ceea ce duce la concluzia c ei sunt operatori esenµiali
idempotenµi ³i primitivi (conform teoremei anterioare). Pentru antisimetrizatori avem
p
p0 = pq
P
aq = p (−1) pq . Aici facem notaµia de asemenea, numai c vom avea
p0 p q p p0 q
(−1) = (−1) (−1) (−1) = (−1) (−1) . Acum conform lemei
ceea ce duce la
p0 q q
(−1) p0 = (−1) a. Cine este aa? aa =
P
de rearanjare va rezulta c aq = p 0 (−1)
P p P p p P q
p (−1) ap = p (−1) (−1) a = p a = n! a. Calcul m acum aqa = (−1) aa =
q
(−1) n! a - deci ei sunt esenµiali idempotenµi ³i primitivi.
Dac sqa = 0 pentru ∀ q ∈ Sn atunci reprezent rile sunt neechivalente. sqa =
P P P p
sa = p pa = p ap = p (−1) a = 0. Bazele corespunz toare acestor reprezent ri
ireductibile 1-dimensionale vor |qsi respectiv |qai . QED.
3.7.2 Partiµii ³i diagrame Young

Deniµie: Se nume³te partiµie λ = {λ1 , λ2 , ..., λr } a unui num r întreg n dac
Pr
i=1 λi = n ³i λi ≥ λi+1 .
Deniµie: Dou partiµii λ ³i µ sunt egale dac λi = µi pentru ∀ i = 1, r iar λ>µ

dac primul coecient λi − µi nenul e pozitiv.
Deniµie: Oric rei partiµii λ i se asociaz o diagram Young. Aceasta const

din n p trate aranjate în r rânduri, al i-lea având λi p trate.
Se poate ar ta c exist o corespondenµ biunivoc între partiµiile num rului întreg n

³i clasele de echivalenµ ale grupului simetric Sn . Cu alte cuvinte, diagramele Young
reect del organizarea în clase de echivalenµ a grupul simetric Sn iar num rul
acestora va precizat de urm toarea teorem .
3.7. REPREZENTRILE GRUPULUI SIMETRIC SN . TABLOURI YOUNG 47
Teorema: Num rul diagramelor Young distincte pentru un n dat este egal cu nu-
m rul claselor de echivalenµ ale lui Sn , adic cu num rul reprezent rilor ireductibile
neechivalente ale acestuia.
Demonstraµie - r mâne ca exerciµiu cititorului.
Pentru grupul Sn vom deni câteva noµiuni de mare utilitate în studiul reprezent rilor
sale, pornind de la diagramele Young.
Deniµie: Se nume³te tablou Young o diagram Young în care sunt trecute o

singur dat în ordine arbitrar numerele de la 1 la n.
Deniµie: Se nume³te tablou Young normal un tablou Young în care numerele

de la 1 la n sunt trecute în ordine strict cresc toare (din 1 în 1, de la stânga la dreapta
- pe rânduri ³i cresc toare de sus în jos - pe coloane).
Deniµie: Se nume³te tablou Young standard un tablou Young în care numerele

sunt trecute în ordine cresc toare atât pe rânduri cât ³i pe coloane (f r a ordine
strict neap rat).
Notaµie: Pentru un tablou Young normal corespunz tor partiµiei λ îi asociem no-

taµia Θλ .
Un tablou Young arbitrar se obµine în mod unic permutând elementele unui tablou
Young normal
Θpλ = pΘλ
prin simpla specicare a tabloului Young normal ³i a permut rii aplicate lui. qΘpλ =
qpΘλ = Θqp
λ .
3.7.3 Simetrizori ³i antisimetrizori

Pentru ecare tablou Young se pot deni idempotenµii primitivi Θpλ ←→ epλ care gene-
reaz reprezent rile ireductibile ale grupului Sn pe spaµiul algebrei grupale. Problema
e cum îi construim?
p
Deniµie: Dat ind un tablou Young Θλ se nume³te permutare orizontal per-
p
mutarea hλ care las invariant mulµimea numerelor de pe o linie.
p
Deniµie: Dat ind un tablou Young Θλ se nume³te permutare vertical per-
p
mutarea vλ care las invariant mulµimea numerelor de pe o coloan .
Θpλ p
hpλ
P
Deniµie: Dat ind un tablou Young se nume³te simetrizatorul sλ = h
Deniµie: Dat ind un tablou Young Θpλ se nume³te antisimetrizatorul apλ =

p
vλ
vλp
P
v (−1)
Deniµie: Dat ind un tablou Young Θpλ se nume³te simetrizator ireductibil

p
vλ
epλ hpλ vλp
P
= h (−1)
Lema 1: Fie Θλ un tablou Young normal de la care se ajunge la tabloul Young

Θpλ , iar hpλ , vλp , spλ , apλ , epλ asociate lui corespunz toare permut rii p. Atunci au loc
hpλ = phλ p−1 epλ = peλ p−1 vλp = pvλ p−1
spλ = psλ p−1 apλ = paλ p−1

Lema 2: Fie Θλ un tablou Young normal. Atunci {hλ }³i {vλ } sunt subgrupuri ale
lui Sn .
Lema 3: Dac λ ³i µ sunt etichetele a dou diagrame Young distincte (cu λ > µ).
Atunci pentru ∀ p , q ∈ Sn avem
aqµ spλ = spλ aqµ = 0 eqµ eqµ = 0

3.7.4 Reprezent rile ireductibile ale grupului Sn

Teorema: Simetrizorii ata³aµi unui tablou Young normal satisfac:
1. sλ raλ = ξeλ cu ξ ∈ Z+ pentru ∀r ∈ S

fn
2. eλ eλ = ηeλ cu η ∈ Z+
Teorema: Dac dou reprezent ri ireductibile sunt generate de eλ respectiv de epλ

atunci ele sunt echivalente.
fn astfel încât er reλ 6= 0. Aleg r = p cu p ∈ S
Demonstraµie - ∃ r ∈ S fn . Atunci
λ
p −1
eλ peλ = peλ p peλ = pηeλ 6= 0 deci reprezent rile sunt echivalente. QED.
Corolar: Dac λ 6= µ avem epλ eqµ = 0 pentru ∀ p , q ∈ Sn .

Teorema (reprezent rilor ireductibile ale lui Sn ): Idempotenµii ireductibili

{eλ } ata³aµi tablourilor Young normale {Θλ } genereaz toate reprezent rile ireducti-
bile neechivalente ale lui Sn .
3.7.5 Clase de simetrie ale tensorilor

Deniµie: Fie Vm un spaµiu vectorial n-dimensional peste corpul complex ³i {g} ⊂
End (Vm ) - mulµimea endomorsmelor inversabile pe acest spaµiu. Atunci ({g} ◦) se
nume³te grupul general liniar GL (m , C) notat Gm .
Dac {|ii} este o baz a spaµiului Vm atunci acµiunea elementelor din GL (m , C)
pe vectorii bazei va :

j
 g = gi

g |ii = |ji g ji unde

det (g) 6= 0

Deniµie: Se nume³te spaµiu tensorial Vmn = Vm ⊗ · · · ⊗ Vm produsul direct de

n ori al spaµiului vectorial Vm cu sine însu³i.
Deniµie: Se nume³te tensor un vector al spaµiului Vmn .
Cum acµioneaz Gm pe spaµiul tensorial Vmn ? Fie un |xi ∈ Vmn ³i g ∈ Gm atunci vom
(i) (i)
avea g |xi = |xg i = |iin xg = g |ii x ceea ce devine, utilizând deniµia reprezent rii,
(j) (i) (j)
|jin D (g) (i) x unde evident D (g) (i) = g ji11 · · · g jinn .
Cum acµioneaz Sm Vmn ? Fie permutarea Sn 3 p : Vmn → Vmn

pe spaµiul tensorial
i ···ipn
atunci ea va acµiona p |xi = |xp i = |i1 · · · in i x p1 = |iin xin ceea ce devine, utili-
(j) (i) (j) j1 ···jn
zân deniµia permut rii, |jin D (p)
(i) x de unde evident D (p)
(i) = D (p) i1 ···in =
δ ji11 · · · δ jinn .
(j)
Lema: Fie D (i) una din cele dou reprezent ri D (Gm ) sau D (Sn ). Atunci
(j) (j )
D (i) = D (ipp ) ∀ p ∈ Sn

1 ··· n
unde (ip ) = ip1 · · · ipn = .
p1 ··· pn
Teorema: Cele dou seturi de matrici {D (g) g ∈ Gm } ³i {D (p) p ∈ Sn } comut .
[D (g) , D (p)] = 0
Demonstraµie - Calcul m mai întâi acµiunea matricii pg pe vectorii bazei: pg |iin =
(j) (j) (jp )
p |jin D (g) (i) = jp−1 n D (g) (i) = |jin D (g) (i) . Pe de alt parte vom calcula acµiu-

(j )
nea matricii gp pe vectorii bazei: gp |ii = g ip−1 = |ji D (g) p . De unde rezult
n n n (i)
c cei doi operatori comut . QED.
Acum se pune problema g sirii subspaµiilor ireductibile ale spaµiului Vmn faµ de acµiu-
nea grupurilor Sn respectiv Gm . Pentru aceasta vom utiliza simetrizorii ireductibili
asociaµi diverselor tablouri Young ale grupului Sn . Pentru un tablou Young arbitrar
Θpλ se asociaz un simetrizorul ireductibil epλ care genereaz idealul la stânga Lλ .
Deniµie: Se nume³te tensor de simetrie asociat tabloului Young Θpλ orice vector
p
de forma eλ |xi cu |xi ∈ Vmn .
Deniµie: Se nume³te clas de simetrie asociat tabloului Young Θλ mulµimea

vectorilor de forma {reλ |αi} cu |αi ∈ Vmn ³i r∈S
fn . Ace³tia se va spune c aparµin
clasei de simetrie λ.
n o
Teorema: Dac fn pentru un |αi ∈ V n
Tλ (α) este clasa de simetrie reλ |αi , r ∈ S m
xat, atunci Tλ (α) Sn .
este subspaµiu invariant pentru
Demonstraµie - Lu m un vector |xi ∈ Tλ (α). Atunci pentru ∀ p ∈ Sn vom avea
c p |xi ∈ Tλ (α). Înseamn c exist un r ∈ S fn pentru care |xi = reλ |αi. Rezult
imediat c p |xi = preλ |αi ∈ Tλ (α). QED.
Teorema: Dac Tλ (α) 6= 0 atunci realiz rile lui Sn

Tλ (α) sunt iden-
pe subspaµiul
tice cu matricile reprezent rilor ireductibile generate de eλ pe algebra grupal .
Demonstraµie - Clasa de simetrie λ corespunde unui eλ care genereaz idealul la
stânga Lλ . Atunci {ri eλ }va o baz pentru Lλ . Rezult c {ri eλ |αi} este baz
j
pentru Tλ (α). Înseamn c ∀ p ∈ Sn vom avea c p |ri eλ i = |pri eλ i = |rj eλ i D (p) i .
j
De aici am obµinut c pri eλ |αi = rj eλ |αi D (p) i . QED
Teorema:
1. Dou spaµii tensoriale invariante ireductibile în raport cu Sn aparµinând aceleia³i

clase de simetrie sunt sau identice sau disjuncte.
2. Dou subspaµii tensoriale invariante ireductibile în raport cu Sn corespunz toare

la simetrii diferite sunt în mod necesar disjuncte.
Demonstraµie - Fie cele dou subspaµii tensoriale invariante Tλ (α) ³i Tµ (β).

1. Apartenenµa la aceea³i clas de simetrie se exprim λ ≡ µ. Presupun c exist

un tensor care aparµine ambelor subspaµii Tλ (α) respectiv Tλ (β), atunci se vor
0 fn astfel încât qeλ |αi = q 0 eλ |βi. Dac se aplic un r ∈ S
g si q , q ∈ S fn pe
0
ecuaµia precedent se ajunge la rqeλ |αi = rq eλ |βi. Când r parcurge S fn se
obµin tocmai subspaµiile Tλ (α) = Tλ (β). QED.
2. Dac Tλ (α) ³i Tµ (β) sunt subspaµii tensoriale invariante atunci ³i intersecµia lor
va subspaµiu invariant. Dac cele dou subspaµii invariante sunt ³i ireductibile
atunci intersecµia lor e e vid e ea coincide cu ecare din Tλ (α) ³i Tµ (β). Dac
λ ³i µ corespund la simetrii diferite cea de-a doua posibilitate este exclus . De
unde se ajunge la concluzia c cele dou subspaµii sunt disjuncte. QED.
Se pune problema descompunerii spaµiului Vmn ca sum direct de subspaµii invariante:

XX
Vmn = ⊕Tλ (α)
λ α
Atunci vectorii bazelor diferitelor clase de simetrie vor |λ, α, ai unde λ denot clasa
de simetrie ³i merge de la 1 Tλ (α). Se pot alege aceste
la dimensiunea subspaµiului
baze astfel încât acµiunea matricilor din reprezent rilor lui Sn pe Tλ (α) s nu depind
de vectorul α asociat unei anume simetrii λ. Aceasta se exprim
b
p |λ, α, ai = |λ, α, bi Dλ (p) a
Teorema: Dac g ∈ Gm ³i {|λ, α, ai} o baz a reprezent rii construite cu procedura

de mai sus, atunci subspaµiile Tλ0 (α) date de vectorii {|λ, α, ai} - cu λ ³i a xate iar
0
α ∈ Vmn - vor invariante în raport cu Gm iar reprezent rile lui Gm pe Tλ (α) nu
depind de indicele α.
β
g |λ, α, ai = |λ, β, ai Dλ (g) α
Demonstraµie - Vom avea reλ |αi ∈ Tλ0 (α) ³i g ∈ Gm astfel c geλ |αi = reλ g |αi
βb
³i desigur g |λ, α, ai = |λ, β, bi D (g) αa . Cu aceste preliminarii - ³i µinând cont c
pg = gp pentru ∀ p ∈ Sn - vom avea
c βb c
gp |λ, α, ai = g |λ, α, ci Dλ (p) a = |λ, β, bi Dλ (g) αc Dλ (p) a
iar
βc b βc
pg |λ, α, ai = p |λ, β, ci Dλ (g) αa = |λ, β, bi Dλ (p) c Dλ (g) αa
β
De unde rezult imediat c pentru un g ∈ Gm reprezent rile Dλ (g) α comut cu
toate reprezent rile lui p ∈ Sn .
h i h i
β β
Dλ (g) α [Dλ (p)] = [Dλ (p)] Dλ (g) α
h ia
β β
Pe de alt parte, conform lemei lui Schurr, reprezent rile Dλ (g) α = Dλ (g) α δca
c
adic trebuie s e proporµionale cu identitatea. QED.
1. S se deseneze toate diagramele Young posibile ale unui grup cu 3,4 respectiv
6 elemente.
2. S se deseneze toate tablourile Young normale ale grupului S3 ³i s se precizeze

c ror clase de echivalenµ corespund.
3. S se precizeze idempotenµii primitivi ai grupului S3 .

4. S se g seasc subspaµiile invariante ale spaµiului tensorial V23 pentru grupurile
S3 ³i G2 .
Capitolul 4
Grupuri Lie. Algebre Lie

asociate
Noµiunile generale de teoria grupurilor ³i algebr grupal prezentate (³i valoricate în
cazul relativ simplu al grupurilor discrete ³i nite) în capitolele precedente ale acestei
c rµi, vor exploatate cu ajust rile necesare în cadrul acestui capitol pentru a studia
propriet µile unei noi categorii de grupuri cu larg aplicabilitate în zica teoretic -
grupurile Lie. De la Mecanica cuantic la modernele Teorii gauge care fundamenteaz
Modelul Standard al descrierii interacµiunilor fundamentale între particulele elemen-
tare, rezultatele teoriei grupurilor Lie, într-o form sau alta, joac rolul principal. Fie
c vorbim de spinul particulelor, de algebra momentelor cinetice orbitale, de trans-
form rile de simetrie specice unor sisteme cuantice sau de principiile dinamice care,
conform canonului actual, guverneaz jungla particulelor elementare - reprezent rile
grupurilor Lie sunt elementul esenµial, am putea spune fundaµia care d consistenµ
³i soliditate întregului ediciu.
Abordarea de aceast dat reclam în plus ³i cuno³tinµe de baz din analiza mate-
matic , teoria operatorilor liniari autoadjuncµi (hermitici) pe spaµii Hilbert, probleme
de vectori propri, continuitate ³i diferenµiabilitate, precum ³i o minim expunere la
principiile ³i tehnicile Mecanicii cuantice.
4.1 Variet µi diferenµiabile

Pentru a ajunge la noµiunea de Grup Lie ³i pentru a evita o introducere abrupt în
domeniu, ni s-a p rut util a recapitula fugitiv câteva elemente fundamentale legate
de topologie - cum ar vecin tate, conectivitate, spaµiu topologic, varietate diferenµi-
abil - pentru a ajunge în cele din urm la noµiunea de grup continuu pe care se
fundamenteaz întreaga teorie a grupurilor Lie. Ideea central a întregului demers
va de a sparge grupul continuu în piesele lui componente - adic grupuri discrete
sau grupuri continue conexe - ³i de a le studia pe acestea pentru ca apoi s rezulte
53
54 CAPITOLUL 4. GRUPURI LIE. ALGEBRE LIE ASOCIATE
propriet µile globale ale grupului din reasamblarea acestor piese componente.

Plec m de la conceptul elementar de mulµime v zut ca o colecµie de puncte xi .
Vom nota mulµimile, în general, cu litere mari: A, B , . . . Apartenenµa unui punct xi
la o mulµime A se va scrie simplu: x i ∈ A. Sunt binecunoscute deniµiile
1. submulµime: B ⊂ A dac ³i numai dac ∀ xi ∈ B ⇒ xi ∈ A; dac exist

puncte din B care nu sunt conµinute în A atunci B se zice submulµime proprie.
Exist pentru orice mulµime dou submulµimi triviale - ea îns ³i (A) ³i mulµimea
vid ∅.
2. renuniunea mulµimilor: A ∪ B = {xi | xi ∈ A ∨ xi ∈ B}
3. intersecµia mulµimilor: A ∩ B = {xi | xi ∈ A ∧ xi ∈ B}
Urm torul pas este de a structura mulµimea, de a ordona elementele sale în submulµimi

cu propriet µi bine precizate. Fie T o mulµime de puncte, iar Ai ⊂ T . Peste mulµimea
de puncte T se poate declara, în acest sens, o topologie. Aceasta se dene³te prin
urm toarele axiome:



 T1 : ∅∈T ∧ T ∈T



 Tf init
T2 : i=1 Ai ∈ T (4.1)





 S
 T : Ai ∈ T
3 i=1
Cele trei axiome ale topologiei exprim faptul c : (i) mulµimea vid ∅ precum
³i întreaga mulµime T aparµin topologiei (T1 ), (ii) c orice intersecµie nit de sub-
mulµimi aparµine topologiei (T2 ), ³i c (iii) orice reuniune (e ea nit , e innit ) de
submulµimi aparµine de asemenea topologiei (T3 ).
Deniµie: Se nume³te mulµime deschis orice mulµime Ai care satisface axiomele

topologiei Ai ∈ T .
Deniµie: Se nume³te spaµiu topologic o mulµime de puncte T peste care este

denit o topologie T cu mulµimi deschise.
Deniµiile de mai sus au înc un grad mare de generalitate ³i p streaz discuµia într-o
zon abstract . Pentru a rana în continuare lucrurile se impune ad ugarea unei a
patra axiome (T4 ) la cele trei ale topologiei în ideea de a se ajunge la noµiunea de
spaµiu topologic separabil sau Hausdor. Astfel, e dou puncte distincte x ³i
y din mulµimea T x , y ∈ T , x 6= y . Dac exist mulµimile deschise Ax , A y ∈ T care
s le conµin respectiv pe ecare, atunci:
T4: x ∈ Ax , y ∈ Ay ⇒ Ax ∩ Ay = ∅ (4.2)
4.1. VARIETI DIFERENIABILE 55
Deniµie: Se nume³te vecin tate a punctului x o mulµime deschis ce conµine

punctul x.
Un exemplu la îndemân de spaµiu topologic separabil Hausdor este planul bidimen-

sional din geometrie, sau spaµiul R2 . Topologia poate denit cu ajutorul interioru-
lui cercurilor de centru arbitrar ³i raz arbitrar . Toate intersecµiile nite împreun
cu reuniunile arbitrare ale acestor mulµimi deschise (interioarele cercurilor) denesc o
posibil topologie peste R2 . Se poate construi o topologie perfect echivalent celei cu
interioarele cercurilor arbitrare, de data aceasta cu ajutorul interioarelor patratelor
de centru arbitrar ³i latur arbitrar . Se poate generaliza aceast construcµie la spa-
µiul euclidian nit dimensional Rn ajungându-se la topologia sferei n-dimensionale
sau a cubului n-dimensional care asigur separabilitatea acestui spaµiu topologic.
Problemele încep s apar atunci când se trece la spaµii innit dimensionale n → ∞.
Deniµie: Un spaµiu topologic T se nume³te compact dac orice ³ir innit de

puncte x1 , x 2 , . . . , x n ∈ T conµine un sub³ir de puncte care: (i) converge c tre un
punct ³i (ii) punctul limit respectiv e conµinut în T.
Deniµie: O mulµime T se nume³te închis dac ea conµine toate punctele limit .

Mulµimea T împreun cu toate aceste puncte-limit se nume³te închiderea mulµimii
T notat T.
Spre exemplu, spaµiul topologic R nu este o mulµime compact pentru c exist siruri
innite care nu conµin sub³iruri convergente - vezi 1, 2, . . . - pe când circumferinµa
unui cerc de raz egal cu unitatea este o mulµime compact . Interiorul acestui cerc
nu este o mulµime compact pentru c se poate g si un ³ir de puncte innit 1 − 1/n
care tinde c tre un punct de pe circumferinµa cercului ³i care evident nu e inclus în
mulµimea ce dene³te interiorul acestuia.
Propoziµie: Dac A este o mulµime închis în T atunci complementul mulµimii A în

T este o mulµime deschis , unde prin complementul mulµimii A înµelegem mulµimea
tuturor punctelor x cu proprietatea: {x ∈ T | x ∈
/ A}.
Deniµie: Fie dou spaµii topologice (T, T ) ³i (T 0 , T 0 ), iar φ : (T, T ) → (T 0 , T 0 ) o

aplicaµie între ele. Atunci φ (xi ) se nume³te imaginea unui punct xi ∈ T care va
un punct yi ∈ T 0 .
φ (xi ) = yi (4.3)
Neprecizând nicio proprietate a aplicaµiei, e de presupus c nu toate punctele din

T0 vor imagini pentru puncte din T. Dup cum e de asemenea posibil ca mai multe
puncte din T s aib acela³i punct ca imagine în T 0.
Deniµie: Mulµimea tuturor punctelor x1 , x2 , . . . , xn ∈ T care au ca imagine punc-

tul y ∈ T0 se nume³te imaginea invers a punctului y.
Deniµie: Aplicaµia φ : (T, T ) → (T 0 , T 0 ) se nume³te continu dac imaginea

0
invers a oric rei mulµimi deschise din T este o mulµime deschis în T.
Deniµie: Se nume³te varietate diferenµiabil (i) un spaµiu Hausdor (T, T )

împreun cu (ii) o colecµie Φ de aplicaµii φ p : T → Rn cu p ∈ T care satisface
urm toarele criterii:
1. aplicaµia φp este o bijecµie de la o mulµime deschis Tp (p ∈ T ) la o mulµime

deschis din Rn .
S
2. Tp = T
3. dac Tp ∩ Tq 6= ∅ atunci φp (Tp ∩ Tq ) ³i φq (Tp ∩ Tq ) sunt dou mulµimi deschise

diferite din Rn iar aplicaµia φp ◦ φ−1
q trebuie s e continu ³i diferenµiabil .
4. aplicaµiile φp ◦ φ−1
q ³i φq ◦ φ−1
p sunt din Φ.
Primul criteriu permite construirea unui sistem de coordonate în vecin tatea oric rui

punct p aparµinând variet µii. Prin φp facem corespondenµa lui p cu originea sistemu-
lui de coordonate din Rn iar orice punct q din vecin tatea lui p va dus spre un punct
n i
din vecin tatea lui 0 din R . Astfel am asociat punctului q ∈ T coordonatele φp (q)
n
cu i = 1, 2, . . . , n ale lui φp (q) ∈ R . Acest sistem local de coordonate poate denit
în toate punctele spaµiului T , proprietate garantat de criteriul al doilea. Criteriul
−1
3 face ca φp ◦ φq : Rn → Rn s poat studiat utilizând tehnicile standard ale
calculului diferenµial.
Una din caracteristicile extrem de importante ale variet µilor diferenµiabile este
aceea c ele sunt local euclidiene peste tot. Aceast proprietate se datoreaz faptului
c prin intermediul axiomelor 1 ³i 3 li se transfer propriet µile euclidiene ale spaµiului
Rn . Inclusiv dimensiunea variet µii diferenµiabile care este dimensiunea spaµiului Rn ,
adic n.
Un exemplu tipic de varietate diferenµiabil bidimensional din spaµiul euclidian
zic R3 este suprafaµa dat de ecuaµia x2 + y 2 + z 2 = 1.
4.2 Grup continuu - deniµii ³i exemple

Cu ajutorul deniµiilor din secµiunea anterioar vom purcede la denirea unei noi
³i foarte promiµ toare structuri algebrice, grupul topologic sau continuu. Acesta,
bineînµeles, din punct de vedere algebric va satisface axiomele grupului. În plus, din
punct de vedere topologic, el va înzestrat cu o structur de varietate diferenµiabil .
Prin impunerea unor axiome suplimentare, aceast combinaµie algebrico-topologic
va conferi grupurilor continue propriet µi remarcabile, bogate în consecinµe pentru
zica particulelor elementare unde grupurile Lie joac un rol crucial.
4.2. GRUP CONTINUU - DEFINIII I EXEMPLE 57
Deniµie: Un grup continuu sau topologic se dene³te ca:
1. o varietate diferenµiabil n-dimensional M
2. o aplicaµie φ care asociaz oric rei perechi de elemente (α, β) din varietatea M

un al treilea element γ tot din varietatea M.
3. în termenii sistemelor de coordonate din jurul punctelor α, β, γ vom avea
γ µ = φµ α1 , α2 , ..., αn , β 1 , β 2 , ..., β n

µ = 1, 2, ..., n (4.4)
Grupul continuu, a³a cum am precizat deja, este înzestrat cu structur dual atât
una topologic cât ³i una algebric . Cele dou aspecte sunt combinate în axiomele
suplimentare, de continuitate a unor aplicaµii.
4. φ : (α, β) → γ = αβ este continu (4.5)
5. ψ : α → α−1 este continu (4.6)
Din impunerea continuit µii acestor funcµii (φ ³i ψ) vor rezulta o serie de propriet µi

remarcabile ale grupurilor Lie, dup cum se va vedea în continuare.
Axiomele grupului vor c p ta forme specice impuse funcµiei φ ³i anume:
1. Închiderea: γ µ = φµ (α, β)
2. Asociativitatea: φµ (α, φ (β, γ)) = φµ (φ (α, β) , γ)
3. Elementul neutru: φµ (ε, α) = φµ (α, ε) = αµ
α, α−1 = φµ α−1 , α = εµ

4. Inversul: φµ
Este evident c aceste expresii sunt transcrierea axiomelor grupului în cazul variet µii
diferenµiabile care este fundamentul structurii de grup continuu.
Deniµie: Un grup continuu de transform ri const din urm toarele:
1. un spaµiu topologic T, care este o varietate diferenµiabil n-dimensional ³i o

aplicaµie liniar φ
φ:T ×T →T
2. un spaµiu geometric G, care este o varietate diferenµiabil N-dimensional ³i o

aplicaµie liniar f
f :T ×G→G
cu propriet µile c :
(a) (T , φ) este grup topologic

(b) funcµia y i = f i αi , α2 , ..., αn , xi , x2 , ..., xN este continu ³i satisface

1. Închiderea: y i = f i αi , α2 , ..., αn , xi , x2 , ..., xN ∈ G
2. Asociativitatea: f i (α, f (β, x)) = f i (φ (α, β) , x)
3. Elementul neutru: f i (ε, x) = f i (x, ε) = xi
αf α−1 , x = f i α−1 , f (α, x) = f i φ α−1 , α , x = xi

4. Inversul: fi
De aici înainte vom utiliza notaµii specice. Vom distinge între notaµiile pentru ele-
mentele spaµiului topologic - unde vom utiliza pentru punctele spaµiului literele gre-
ce³ti α, β, . . ., pentru funcµii φ, ψ, . . ., indicii coordonatelor αµ etc... - ³i cele pentru
spaµiul geometric pe care acestea acµioneaz - unde vom utiliza literele romane pentru
punctele spaµiului literele x, y, . . ., pentru funcµii f, g, . . ., indicii coordonatelor xi etc.
Orice grup continuu poate considerat un grup continuu de transform ri dac i
se permite s acµioneze asupra lui însu³i. Atunci G=T ³i f = φ.
Deniµie: Un spaµiu se nume³te conex dac orice curb care une³te dou puncte
ale sale e conµinut în spaµiul respectiv.
Teorem : Orice component a unui grup continuu care este conex unit µii este un
grup.
Deniµie: Un spaµiu conex se nume³te simplu conex dac orice curb care une³te
dou puncte ale spaµiului poate deformat continuu pân la orice alt curb care
une³te punctele respective.
Ideea de baz a teoriei grupurilor continue este de a exploata propriet µile locale ale
acestora - mai precis, comportarea local în jurul originii - pentru a deduce proprie-
t µile globale.
Deniµie: Se nume³te grup local continuu o varietate diferenµial M împreun

cu o operaµie binar φ denit pe anumite perechi de puncte α , β ∈ M din vecin tatea
identit µii cu urm toarele propriet µi:
1. Când este denit , γ = φ (α, β) ∈ M este continu pe întreg domeniul de

deniµie
2. Când este denit , α → α−1 este continu
3. Când sunt denite, φ (α, β) ³i φ (β, γ) avem
φ (φ (α, β) , γ) = φ (α, φ (β, γ)) (4.7)

4.3. GRUP LIE 59
4. Exist un unic element identitate, astfel încât pentru orice element α∈M s
e denit
φ (ε, α) = φ (α, ε) = α (4.8)
5. Dac α−1 este denit, atunci
φ α, α−1 = φ α−1 , α = ε

(4.9)
Este evident c toate aceste propriet µi sunt valabile doar într-o vecin tate a identit µii
ε a grupului continuu. Ele pot s nu e întotdeauna denite atâta vreme cât înmulµirea
³i inversul pot s ne scoat din vecintate. De aici reiese c nu e posibil întotdeauna
s implement m un grup local continuu într-un grup topologic global.
Deniµie: Dou grupuri local continue (M, φ) ³i (M0 , φ0 ) sunt local izomorfe
dac :
1. exist o bijecµie de la M la M0 ³i
2. dac α, β ∈ M ³i α0 , β 0 ∈ M0 atunci α ◦ β ³i α−1 sunt denite dac ³i numai

0 0 0−1
dac α ◦ β ³i α sunt denite. În plus, izomorsmul de variet µi trebuie s
0 0 0
prezerve operaµia de multiplicare a grupului (α ◦ β) = α ◦ β .
Deniµie: Un spaµiu topologic (T, T ) se nume³te local compact dac în jurul

ec rui punct p al s u se poate g si o vecin tate Sp a c rei închidere e tot în T,
Sp ⊂ T .
4.3 Grup Lie

Cu aceste preliminarii teoretice legate de variet µi diferenµiabile ³i de grupurile local
continue ne apropiem de denirea ³i analiza grupurilor Lie, a algebrelor Lie asociate
lor ³i a reprezent rilor lor.
Fie α0 = ε identitatea grupului continuu ³i e β un alt punct dintr-o component
conex a acestuia. Atunci punctul β poate legat de oringinea ε printr-o curb
conµinut integral în grup. S alegem punctele α0 = ε, α1 , α2 , . . . , α∞ = β pe aceast
linie cu propriet µile:
1. αi ³i αi+1 se a într-o vecin tate comun
2. αi+1 ◦ αi−1 se a într-o vecin tate a identit µii ε pentru orice i.
Atunci operaµia de grup β se poate scrie ca:
β = α∞ · · · α3 ◦ α2−1 α2 ◦ α1−1 α1 ◦ α0−1 ◦ ε

Cu alte cuvinte, β este un produs al operaµiilor de grup, iar toate acestea sunt din
vecin tatea identit µii. Acest tip de descompunere ne va permite studiul funcµiei
φ αi+1 , αi−1 = φ αi + δαi , αi−1

(4.10)
pentru valori foarte mici ale δαi . Impunând ca φ s e diferenµiabil , se va ajunge în

mod natural la dezvolt ri în serie Taylor. Acum se poate trece la denirea grupurilor
Lie.
Deniµie: Se nume³te grup Lie componenta conex a unui grup continuu în care
funcµia de compunere este analitic pe întreg domeniul ei de deniµie.
În mod absolut similar se pot deni grupurile Lie de transform ri ³i grupurile Lie
locale. De aici încolo vom studia propriet µile innitezimale ale grupurilor Lie, adic
acelea valabile în apropierea elementului identitate.
4.4 Generatori ai grupurilor Lie de transform ri

Fie (Tn , φ)un grup Lie ce acµioneaz pe spaµiul geometric GN prin intermediul unei
transform ri de coordonate f (α, x). Aceast structur a fost denit anterior ca
grup Lie de transform ri. Fie, de asemenea, F (p) o funcµie denit pe toate punctele
grupului p ∈ G. Astfel putem considera c s-a asociat ec rui punct un N-tuplet de
coordonate.
p → x1 (p) , x2 (p) , . . . , xN (p) (4.11)
Funcµia F (p) poate scris în termenii sistemului de coordonate S astfel:
F (p) = F S x1 (p) , x2 (p) , . . . , xN (p)

(4.12)
0
Când se trece la un alt sistem de coordonate (S ) pe spaµiul GN evident valoarea
funcµiei în acela³i punct trebuie s r mân aceea³i chiar dac sistemul de coordonate
î³i va schimba parametrii.
0
F (p) = F S x01 (p) , x02 (p) , . . . , x0N (p)

(4.13)
0
Problema care se pune, odat ajun³i aici, este cum vom putea exprima pe FS când
se cunoa³te F S? Coordonatele sistemelor S ³i S0 sunt evident legate printr-o trans-
formare a grupului Lie de transform ri.
x0i (p) = f i α, xi (p)

(4.14)
0
Acum, pentru a exprima pe FS în termeni de x0i (p) când ³tim s exprim m pe
FS în termeni de xi (p) e o problem care se reduce la a rezolva:
xi (p) = f i α−1 , x0 (p)

(4.15)
4.4. GENERATORI AI GRUPURILOR LIE DE TRANSFORMRI 61
Soluµia acestei probleme poate generic exprimat astfel
0
F S x01 (p) , x02 (p) , . . . , x0N (p) =

= F S f 1 α−1 , x0 (p) , f 2 α−1 , x0 (p) , . . . , f N α−1 , x0 (p)

(4.16)
Pentru a g si o form utilizabil în cazuri concrete se trece la transform rile gru-

pului Lie din apropierea identit µii unde pentru elementul innitezimal
µ δα vom avea
inversul δα−1 = −δαµ , astfel c se va putea exprima
xi (p) = f i δα−1 , x0 (p) = f i (−δα, x0 (p))

care poate dezvoltat în serie Taylor
∂f i (β, x0 (p))

i 0
= f (0, x (p)) + (−δαµ ) + . . .
∂β µ
β=0
∂f i (β, x0 (p))

∼
= x µ
(p) + (−δαµ )
∂β µ
β=0
Se ajunge astfel la
" #
i 0

0 ∂f (β, x (p))
F S (x0 (p)) = F S x0i (p) − δαµ

∂β µ
β=0
ceea ce conduce la aproximaµia natural
i 0

S0 0 ∼ 0 µ ∂f (β, x (p)) ∂
S
F S (x0 (p))

F (x (p)) = F (x (p)) − δα µ 0i
(4.17)
∂β
β=0 ∂x
În primul ordin al dezvolt rii vom avea variaµia formei structurale a funcµiei F:

0
F S (x0 (p)) − F S (x0 (p)) = δαµ Xµ (x0 ) F S (x0 (p))
unde prin Xµ am denit
∂f i (β, x0 (p))

0 ∂
Xµ (x ) = − µ 0i
(4.18)
∂β
β=0 ∂x
care se nume³te generatorul grupului Lie de transform ri corespunz tor para-

metrului µ din cei n (în total).
Ace³ti generatori innitezimali pot priviµi ca deplas ri innitezimale în jurul
originii, o deplasare nit ind obµinut prin acµiunea repetat a acestor deplas ri
innitezimale.
4.5 Generatori ai grupurilor Lie

Grupul Lie a fost denit anterior ca grup Lie de transform ri care acµioneaz pe el
însu³i. Astfel, obµinerea generatorilor innitezimali ai unui grup Lie e imediat prin
identicarea spaµiului geometric GN cu spaµiul topologic Tn . care constituie grupul.
În consecinµ , vom avea urm toarele corespondenµe
f (α, x {p}) → φ (α, χ (p)) (4.19)
F (x (p)) → Φ (χ (p)) (4.20)
iar generatorii innitezimali ai grupului Lie vor deveni
∂φλ (β, χ0 (p))

0 0 ∂
Xµ (x ) → Xµ (χ ) = − µ 0λ
(4.21)
∂β
β=0 ∂χ
Un grup Lie ce acµioneaz pe el însu³i ind o schimbare de baz nesingular avem

∂φλ (β, χ0 (p))
det 6= 0

∂β µ
β=0

4.6 Generatori ai grupurilor de matrici

Pentru grupurile de matrici r ×r se pot deni în mod analog generatorii innitezimali.
Fie matricea M parametrizat astfel M α1 , α2 , . . . , αn . Atunci generatorul

M α1 , α2 , . . . , αn − M (0, 0, . . . , 0)
Xµ (r × r) = lim
αµ →0 αµ
Cei n generatori construiµi astfel constituie o baz pentru un spaµiu vectorial n-

dimensional pentru c λµ Xµ (r × r) sunt tot generatori innitezimali.

µ M λ1 τ, λ2 τ, . . . , λn τ − M (0, 0, . . . , 0)
λ Xµ (r × r) = lim
τ →0 τ
Regula de multiplicare a grupului denit ca înmulµirea matricilor conduce la
subgrupuri abeliene uniparametrice (orice linie dreapt care trece prin origine).
α1 τ, α2 τ, . . . , αn τ ◦ α1 σ, α2 σ, . . . , αn σ

= λ1 (τ + σ) , λ2 (τ + σ) , . . . , λn (τ + σ)

(4.22)
4.7. RELAII DE COMUTARE - ALGEBRA LIE 63
4.7 Relaµii de comutare - algebra Lie

Cele trei teoreme ale lui Lie furnizeaz mecanismul de a construi algebra Lie asociat
unui anume grup Lie pornind de la propriet µile innitezimale ale acestuia, adic de
la comportarea elementelor sale în vecin tatea elementului identitate. Reciprocele
acestor teoreme pleac pe drumul invers: dându-se o algebra Lie nit-dimensional ,
ele furnizeaz tehnicile de obµinere a grupului Lie asociat. Aici corespondenµa nu va
întotdeauna de 1-la-1, unei anumite algebre Lie putând s îi corespund mai multe
grupuri Lie. Aceast corespundenµ de 1-la-1 se restabile³te doar între algebrele Lie ³i
grupurile simplu conexe. Toate celelalte grupuri Lie (ce au aceea³i algebr Lie) se pot
obµine pornind de la grupurile simplu conexe ca grupuri factor determinate de sub-
grupuri invariante discrete. În ne, teorema lui Taylor permite construcµia structurii
canonice analitice a funcµiei φ (α, β) pronind de la algebra Lie. Cele ³apte teoreme
(trei ale lui Lie plus reciprocele lor împreun cu cea a lui Taylor) fundamenteaz în
mod esenµial corespondenµa dintre grupurile Lie ³i algebrele Lie.
Deniµie: Se nume³te comutatorul a doi operatori A ³i B
[A , B] = AB − BA = − [B , A] (4.23)
Dac am considera dou elemente α ³i β ale unui grup abelian, atunci faptul c
ele comut între ele se poate exprima simplu ca
αβα−1 = β
Cazul necomutativ presupune introducerea unei 'cantit µi γ care s cuantice aba-
terea de la comutativitate.
αβα−1 = γβ
Devine evident ca γ trebuie s aparµin grupului, deoarece ea se poate exprima
−1
αβ (βα) =γ
Acum, dac α ³i β se a în apropierea identit t µii, putem s le dezvolt m în serie
Taylor cu ajutorul generatorilor innitezimali
1
δα → I + δαµ Xµ + δαµ Xµ δαν Xν
2
1
δβ → I + δβ µ Xµ + δβ µ Xµ δβ ν Xν
2
iar produsul lor va avea urm toarea form când reµinem doar termenii pân la pu-
terea a doua a variaµiilor innitezimale ³i respect m cu stricteµe ordinea înmulµirii
generatorilor
−1
(αβ) ◦ (βα) = I + δαµ δβ ν [Xµ , Xν ] (4.24)
Pentru c rezultatul trebuie s e un element al grupului rezult c obligatoriu

comutatorul trebuie s e un element din spaµiul liniar determinat de generatori, adic
el poate dezvoltat ca o combinaµie liniar a acestora:
[Xµ , Xν ] = Cµν λ Xλ (4.25)
4.8 Prima teorem a lui Lie

Teorema 1 (Lie): Dac x0 (p) = f i [αµ , x(p)] (cu µ = 1, 2, ..., n ³i i = 1, 2, ..., N )
sunt analitice, atunci
n
∂x0i ∂f i [αµ , x(p)] X
λ
= = Ψλ κ
(α)uκ j (x0i )) (4.26)
∂α ∂αλ κ=1
unde uκ j (x0i )) este analitic.

Demonstraµie - Pornind de la presupunerea natural c - atunci când trecem de la
un sistem de coordonate (S) la un altul (S 0 ) ³i apoi la un al treilea S 00 , prin intermediul
a dou transform ri β , în maniera (S 00 ) S − (α) → S − (β) → S 00 - coordonatele
α ³i
i 0i 00i
oric rui punct p vor suferi urm toazrele modic ri: x (p) → x (p) → x (p) . Dac ,
în plus, vom considera c elementul β este din vecin tatea identit µii β = δα atunci
x00i (p) se va aa în vecin tatea lui x0i (p) ³i
dx0i (p) = x00i (p) − x0i (p)

se va putea calcula prin dou c i independente, exprimând mai întâi
x0i (p) = f i (α, x)
i
x00i (p) = (x0 + dx0 ) = f i (δα, x0 )
care duc la
∂f i (β, x0 )

dx0i (p) = δαλ = δαλ uλ i
(x0 )
∂β λ
β=0
Pe de alt parte
µ
(α + δα) = φµ (δα, α)
∂φµ (β, α)

µ λ µ
dα = δα = δαλ Θλ (α)
∂β λ
β=0
µ
Cum Θλ (α) este o matrice n × n nesingular , ea va avea o invers - s o numim
Ψ (α)
4.9. A DOUA TEOREM A LUI LIE 65
Θ (α) Ψ (α) = Ψ (α) Θ (α) = I

astfel încât
δαλ = dαµ Ψµ λ
(α)
Acum, dac ne focaliz m pe variaµia dα în jurul lui α indus de elementul inni-
tezimal δα din jurul identit µii, în termeni de deplasare dx0 pentru x (p) vom avea
dx0i = dαµ Ψµ λ
(α) uλ i
(x0 )
n
∂x0i X
µ
= Ψµ λ
(α) uλ i
(x0 )
∂α i=1
Cum f i (α, x) ³i φµ (β, α) sunt analitice, rezult c
∂f i (β, x0 )

uλ i
(x0 ) =
∂β λ
β=0
µ

∂φ (β, α)
Θλ µ (α) =
∂β λ
β=0
vor de asemenea analitice. QED.
4.9 A doua teorem a lui Lie

Teorema 2 (Lie): Dac Xµ sunt generatorii unui grup Lie atunci coecienµii Cµν λ
daµi de relaµiile de comutare
[Xµ , Xν ] = Cµν λ Xλ (4.27)
sunt constanµi ³i ei se numesc constante de structur .

Demonstraµie - Plec m de la observaµia elementar c ecuaµia diferenµial
n
∂xi X
λ i
= Ψµ (α) uλ (x) (4.28)
∂αµ i=1
nu are întotdeauna soluµie. Condiµia necesar ³i sucient ca s existe o soluµie ³i

aceasta s e unic pentru condiµiile iniµiale
x0i = f i (α, x)α=0 = xi

este ca derivatele parµiale mixte s e egale:
∂ 2 xi ∂ 2 xi
=
∂αµ ∂αν ∂αν ∂αµ
Aceast condiµie de integrabilitate se aplic relaµiei (4.28) provenit din prima

teorem a lui Lie. Vom avea
∂ κ i
∂ λ i

Ψν (α) uκ (x) = Ψµ (α) uλ (x)
∂αµ ∂αν
Printr-o simpl rearanjare a termenilor se ajunge la
∂uκi (x) ∂u i (x) ∂Ψµλ (α) i ∂Ψνκ (α) i

Ψνκ (α) µ
− Ψµλ (α) λ ν = ν
uλ (x) − uκ (x) (4.29)
∂α ∂α ∂α ∂αµ
Derivatele parµiale din membrul stâng pot înlocuite cu
∂uκ i (x) ∂xj ∂uκ i (x) λ j ∂uκ i (x)

= = Ψµ (α) uλ (x)
∂αµ ∂αµ ∂xj ∂xj
∂uλ i (x) ∂xj ∂uλ i (x) δ j ∂uλ i (x)

= = Ψν (α) uδ (x)
∂αν ∂αν ∂xj ∂xj
Acum relaµia (4.29) devine
∂uδ i (x) ∂u i (x)

j
Ψν δ
(α) Ψµ λ
(α) uλ j
− uδ j (x) λ j
(x)
∂x ∂x
∂Ψ κ (α) ∂Ψµ κ (α)

= − ν µ + uκ i (x) (4.30)
∂α ∂αν
Trecând factorii Ψ (α)- care au întotdeauna inverse - din membrul stâng în mem-
i
brul drept, r mânem în membrul stâng doar cu o funcµie de x. Factorul uκ (x) din
membrul drept nu poate trecut în partea stâng a ecuaµiei - pentru a avea o separare
clar a variabilelor - deoarece el este o matrice n×N ³i deci nu poate inversat . Se
poate dep ³i acest inconvenient dac ne raport m la grupuri Lie unde identic m
f i (α, x) → φl (α, χ)
i
uκ (x) → Θλ l (χ)
Atunci relaµia (4.30) poate pus într-o form cu variabilele clar separate.
∂Θδ l (χ) ∂Θλ l (χ)

κ ε ε
Ψl (χ) Θλ (χ) − Θ δ (χ)
∂χε ∂χε
∂Ψ κ (α) ∂Ψµ κ (α)

= Θδ ν (α) Θλ µ (α) − ν µ + (4.31)
∂α ∂αν
Cum α ³i χ sunt dou elemente arbitrare ale grupului, ambii membri ai ecuaµiei
(4.31) vor trebui consideraµi drept ni³te cantit µi constante:
4.9. A DOUA TEOREM A LUI LIE 67
ε ∂Θδ l (χ) ε ∂Θλ l (χ)

Θλ (χ) − Θδ (χ) = Cδλ κ Θκ l
(χ)
∂χε ∂χε
j ∂uδ i (x) j ∂uλ i (x)

uλ (x) − uδ (x) = Cδλ κ uκ i
(x)
∂xj ∂xj
S veric m relaµiile de comutare ale generatorilor innitezimali pentru grupul Lie,
pentru grupul Lie de transform ri ³i pentru orice realizare / reprezentare a acestora.
(i) Pentru un grup Lie de transform ri, generatorii s i innitezimali pot expri-
maµi ca
∂f i (β, x (p))

∂ i ∂
Xµ (x) = − = −uµ (x)
∂β µ
β=0 ∂x i ∂xi
Cu ace³ti generatori relaµiile de comutare se scriu

i ∂ j ∂
[Xµ (x) , Xν (x)] = −uµ (x) , −uν (x)
∂xi ∂xj
( )
j j
∂u (x) ∂uµ (x) ∂
= uµ i (x) ν i − uν i (x)
∂x ∂xi ∂xj

∂
= Cµν κ −uκ j (x) j = Cµν κ Xκ (x)
∂x
(ii) Generatorii innitezimali ai unui grup Lie sunt exprimaµi ca
∂φλ (β, α)

∂ λ ∂
Xµ (α) = − = −Θµ (α)
∂β µ
β=0 ∂α λ ∂αλ
Cu ace³ti generatori relaµiile de comutare se scriu

λ ∂ ∂ ε
[Xµ (α) , Xν (α)] = −Θµ (α) (α) , −Θν
∂αε ∂αλ
( )
λ ∂Θν δ (α) ε
∂Θµ δ (α) ∂
= Θµ (α) λ
− Θν (α) ε
∂α ∂α ∂αδ

κ δ ∂
= Cµν −Θκ (α) = Cµν κ Xκ (α)
∂αδ
Cu aceasta am demonstrat c în adev r Cδλ κ sunt constante. QED.
Aici se poate face o remarc cu privire la calculul acestor constante de structur
plecând de la relaµia φ de compunere a grupului. Cum Cµν κ sunt constante, ele pot
calculate pentru orice element al grupului. Astfel c vom alege varianta convenabil
de a le exprima pentru elementul identitate. Acolo vom avea Θ (ε) = Ψ (ε) = I . În
aceste condiµii
∂Θµ λ (ε) ∂Θν λ (ε)

Cµν λ = −
∂αν ∂αµ
∂ 2 φλ (α, β) ∂ 2 φλ (α, β)

Cµν λ = − (4.32)
∂αµ ∂β ν ∂αν ∂β µ α=β=0
4.10 A treia teorem a lui Lie

Teorema 3 (Lie): Constantele de structur Cµν λ satisfac relaµiile:
Cµν λ = −Cνµ λ (4.33)
Cαβ σ Cσγ λ + Cβγ σ Cσα λ + Cγα σ Cσβ λ = 0 (4.34)
Demonstraµie - Din relaµia (4.32) se obµine imediat c
∂ 2 φλ (α, β) ∂ 2 φλ (α, β)

λ
Cµν = − = −Cνµ λ
∂αµ ∂β ν ∂αν ∂β µ α=β=0
Ca o consecinµ trivial a identit µii lui Jacobi - formula (3.3) - pentru generatorii
Xµ ai unui grup Lie [Xα , [Xβ , Xγ ]] + [Xβ , [Xγ , Xα ]] + [Xγ , [Xα , X]] = 0 rezult dup
exprimarea ec rui comutator relaµia (4.34) între constantele de structur . QED.
4.11 Reprezentarea adjunct

Dac examin m mai atent constantele de structur ale unei algebre Lie vom observa
c ele prezint o proprietate remarcabil : pot v zute ca elemente de matrice ale
unei reprezent ri a algebrei. Asociind ec rui generator Xµ (cu µ = 1, 2, . . . , n) al
algebrei o matrice Mµ (n × n) ale c rei elemente sunt date de
β
(Mµ )α = −Cµα β (4.35)
se ajunge la urm toarea teorem care introduce o nou reprezentare a algebrei.
Teorema: Matricile denite prin asocierea Xµ → Mµ de mai sus constituie o

reprezentare a algebrei Lie a generatorilor Xµ , numit reprezentarea adjunct .
Demonstraµie - Ideea demonstraµiei este de a g si relaµii de comutare izomorfe
pentru X ³i M.
β γ β γ β
([Mµ . Mν ])α = (Mµ )α (Mν )γ − (Mν )α (Mµ )γ
= Cµα γ Cνγ β − Cνα γ Cµγ β

4.12. RECIPROCELE TEOREMELOR LUI LIE 69
Din identitatea Jacobi scris pentru constantele de structur sub forma Cαµ γ Cγν β +
γ β γ β
Cµν Cγα + Cνα Cγµ = 0 vom avea
Cαµ γ Cγν β − Cνα γ Cγµ β = Cµν γ −Cγα β

de unde rezult imediat
β β
([Mµ . Mν ])α = Cµν γ (Mγ )α (4.36)
Înmulµirea matricilor ind bine denit , identitatea Jacobi va întotdeauna sa-

tisf cut . Cum generatorii Xµ ³i matricile Mµ prezint relaµii de comutare izomorfe,
conchidem c matricile astfel denite furnizeaz o reprezentare pentru algebra gene-
ratorilor grupului. QED.
4.12 Reciprocele teoremelor lui Lie

Teoremele lui Lie furnizeaz o descriere a algebrei Lie asociate unui grup Lie prin
intermediul constantelor sale de structur . Asocierea grup Lie → algebr Lie este
unic (pân la o schimbare de baz ).
Prezint un interes deosebit punerea problemei dinspre algebrele Lie c tre grupu-
rile Lie. Altfel formulat: dându-se o algebr Lie, care este grupul Lie ce îi poate
asociat? i odat asociat acest grup Lie este el unic pentru o anumit algebr Lie?
R spunsul este dat de reciprocele celor trei teoreme ale lui Lie, pe care le vom trece
în revist f r a da demonstraµia lor ci doar reµinând concluziile formulate în enunµul
lor.
Reciproca teoremei I: Dac n funcµii γ µ (α, β) de 2n variabile ³i N funcµii x0i =

i
f (β, x) de n+N variabile satisfac
n
∂x0i X
λ
= Ψλ κ
(α)uκ j (x0i ))
∂α κ=1
³i
∂φµ (β, α)

µ
Θλ (α) = −→ δ λµ
∂β λ
β=0
α→0
³i
Ψλ κ
(α) = Θ−1 (α) λ κ
³i
∂f i (β, x)

i
uλ (x) =
∂β λ β=0
³i, în plus, dac funcµiile φµ (β, α) ³i f i (β, x) ³i derivatele Θλ µ (α) ³i uλ i
(x) sunt
analitice în vecin tatea originii (α = β = 0 respectiv x = 0), atunci:
1. cele n funcµii φµ (β, α) sunt funcµiile de compunere ale unui grup Lie local având
generatorii
λ ∂
Xµ (α) = −Θµ (α)
∂αλ
2. cele N funcµii f i (β, x) sunt funcµiile de compunere ale unui grup Lie de trans-
form ri local având generatorii
i ∂
Xµ (x) = −uµ (x)
∂αxi
Reciproca teoremei II: Fie g algebra Lie n-dimensional a unor transform ri

analitice innitezimale. Atunci exist un grup Lie local (G) n-dimensional - unic
pân la un izomorsm analitic local - care s o admit pe g ca algebra sa Lie.
Reciproca teoremei III: Fie g o algebr Lie abstract n-dimensional peste corpul
numerelor reale R. Atunci exist un grup Lie G simplu-conex n-dimensional a c rui
algebr Lie este izomorf cu g.
Aici se impun câteva comentarii. Evident c pot exista mai multe izomorsme anali-
tice ale legii de compoziµie φµ (β, α). În vecin tatea originii, toate acestea corespund
unei schimb ri de baz (transformare liniar ) pentru algebra Lie respectiv , astfel
încât toate izomorsmele locale în jurul originii se a în corespondenµ 1-la-1 cu ele-
mentele grupului GL (n, R). În general, e posibil ca mai multe grupuri Lie s admit
aceea³i algebr , dar numai unul singur dintre acestea va simplu conex. Acesta se
nume³te grupul de acoperire universal .
4.13 Teorema lui Taylor

Din capitolele anterioare rezult c se poate stabili co corespondenµ 1-la-1 între un
grup Lie simplu conex ³i algebra Lie asociat lui, dar nu s-a dat o regul explicit
de construcµie a legii analitice de multiplicare a grupului pornind de la algebra Lie
asociat . Mecanismul canonic de construcµie a γ µ = φµ (α, β) este dat de urm toarea
teorem
Teorema (Taylor): Exist o aplicaµie analitic γ µ = φµ (α, β) în care ecare linie

dreapt ce trece prin origine este un subgrup 1-dimensional abelian. Operaµia de grup
corespunz toare elementului αµ Xµ din algebra Lie este:
µ
αµ Xµ → e−α Xµ
(4.37)
Demonstraµie - Se pleac de la deniµia generatorilor
∂
Xµ (x) = −uµ j (x)
∂xj
4.13. TEOREMA LUI TAYLOR 71
³i se exprim
∂xi σ
= Ψλ (α)uσ i (x) = −Ψλ σ
(α)Xσ (x)xi
∂αλ
Când urm m linia dreapt αµ (τ ) = sµ τ prin originea algebrei Lie, xi devin funcµii
de un singur parametru τ ³i avem:
dxi (τ ) ∂xi dαλ

= = −sλ Ψλ σ
(α)Xσ (x)xi (τ )
dτ ∂αλ dτ
Coordonatele punctului x xi (p) devin acum funcµii de un singur parametru (τ ):
xi (τ ) = xj (0)Tj i
(τ )
d i
T (τ )xj (0) = −sλ Ψλ σ
(α)Xσ (x (τ )) Tj i
(τ )xj (0)
dτ j
Cum xj (0) sunt arbitrare, vom avea urm toarea ecuaµie matriceal
d i
T (τ ) = −sλ Ψλ σ
(α)Xσ (x (τ )) Tj i
(τ )
dτ j
i
Aceasta este o ecuaµie diferenµial total de ordinul 1 cu condiµia iniµial Tj (0) =
i
δj

d i
= −sλ Ψλ σ i
(0) = −sσ Xσ (x (0)) δj i

T (τ ) (0)Xσ (x (0)) Tj
dτ j τ =0
Se ajunge la o ecuaµie diferenµial total care are soluµia
∞
i
X 1 i n
−τ sλ Xλ (x (0)) δj

Tj (τ ) =
n=1
n!
i i −αµ Xµ (x)
Tj (τ ) = δj e
Soluµia este unic , converge ³i este analitic .
λ
Xλ −τ2 sλ Xλ λ
e−τ1 s e = e−(τ1 +τ2 )s Xλ
Orice linie ce trece prin originea grupului Lie determin un subgrup abelian 1-
dimensional. QED.
4.14 Subalgebra Cartan

Din setul generatorilor unui grup Lie se poate g si un num r de generatori care s
formeze o subalgebr comutativ , în sensul c toµi generatorii aparµinând acelei su-
balgebre vor comuta între ei dar nu vor comuta cu generatorii din afara subalgebrei
respective. Cu alte cuvinte, se poate g si o mulµime de operatori care s se diagona-
lizeze simultan cu ajutorul unei transform ri de similitudine.
Dac un grup Lie are în total N generatori, se pot g si un num r de M < N
generatori care s determine aceast subalgebr comutativ .
Deniµie: Se numesc generatori Cartan ace³ti generatori care determin subal-

gebra comutativ .
Deniµie: Se nume³te algebra Cartan subalgebra comutativ generat de gene-

ratorii Cartan.
Deniµie: Se nume³te rangul grupului (M ) num rul generatorilor Cartan.
Prin convenµie generatorii Cartan se noteaz Hi cu i = 1, 2, . . . , M , iar generatorii

non-Cartan vor notaµi Ei cu i = 1, 2, . . . , N − M . Pentru c generatorii Cartan sunt
prin deniµie diagonali, ei vor determina un set de vectori propri comuni. Dac se
lucreaz cu o reprezentare n-dimensional , atunci vor n vectori care vor constitui
baza spaµiului de reprezentare, ecare dintre ei corespunzând unei valori propri unice
pentru ecare generator Cartan.
Hi |ji = tij |ji
În aceste condiµii, cu aceste valori propri se poate construi un vector al ponde-

rilor (weight vector):
t1j
 
2
 tj 
tj =  .  cu j = 1, n (4.38)
 
 .. 
tM
j
Componentele individuale tij ale acestor vectori se vor numi ponderi.

Aici este util s facem câteva notaµii. Fie reprezentarea n-dimensional de interes
Dn , atunci vectorii propri îi vom nota |Dn , tj i iar problema de valori propri se va
scrie
Hi |Dn , tj i = tij |Dn , tj i

4.15. SPAIUL RDCINILOR 73
4.15 Spaµiul r d cinilor

Cu aceste preliminarii, s ne focaliz m acum atenµia pe reprezentarea adjunct de-
nit prin generatorii (Ta )bc = −ifabc cu ecare indice parcurgând valorile de la 1 la
N. Astfel, cei N generatori ai acestei reprezent ri vor matrici N ×N iar vectorii
propri vor N -dimensionali. Num rul vectorilor pondere va depinde de dimensiunea
reprezent rii, iar dimensiunea ec rui vector pondere va depinde de rangul grupului.
Alegerea reprezent rii nu limiteaz defel analiza structurii grupului, pentru c aceasta
din urm nu e afectat de modul în care e reprezentat grupul. Aceast alegere trebuie
s e cât mai convenabil , adic s fac mai clare ³i mai rapide anumite caracteristici
ale structurii care se reveleaz mai greu sau mai u³or într-o reprezentare sau alta.
În reprezentarea adjunct devine evident c vom avea o corespondenµ 1-la-1 între
generatori ³i vectorii propri.
Deniµie: Pentru o algebr Lie, se numesc r d cini ponderile reprezent rii ad-

juncte, iar vectorii propri corespunz tori se numesc vectori r d cin .
Acum se observ c , în reprezentarea adjunct , se pot indexa generatorii ecare
de câte o r d cin Tj → Ttj , iar aceasta duce la notaµia |Adj, Tj i pentru vectorii
bazei reprezent rii adjuncte. Ace³ti vectori pot divizaµi în dou submulµimi: cei

Adj, Hhj cu j = 1, 2, . . . M ³i cei corespunz tori
corespunz tori generatorilor Cartan

generatorilor non-Cartan Adj, Eej cu j = 1, 2, . . . N − M . Corespunz tor, vom avea
vectorii r d cin M -dimensionali hj respectiv ej .
Aici se vede avantajul de a lucra cu reprezentarea adjunct : num rul total al gene-
ratorilor, num rul vectorilor propri ai generatorilor Cartan, dimensiunea reprezent rii
³i num rul vectorilor r d cin sunt toate egale.
Cu ajutorul vectorilor propri se poate exprima produsul scalar

1
Adj, Ttj |Adj, Ttk = T r Ttj Ttk = δjk (4.39)
κ
iar elementul de matrice al generatorilor se va scrie natural:
−ifabc = (Tta )bc = hAdj, Ttb |Tta | Adj, Ttc i (4.40)
Cu acestea ind stabilite, vom putea exprima modul de acµiune al unui generator
al reprezent rii adjuncte pe vectorii bazei spaµiului de reprezentare Tta |Adj, Ttb i.
Aceasta va
X
Tta |Adj, Ttb i = |Adj, Ttc ih Adj, Ttc | Tta |Adj, Ttb i
c
prin simpla introducere a unit µii pe spaµiul de reprezentare. Expresia devine
X
Tta |Adj, Ttb i = |Adj, Ttc i (−ifacb )
c
X
= ifabc Adj, Tt(c
c
X
= |Adj, fabc Ttc i
c
De unde rezult
Tta |Adj, Ttb i = |Adj, [Tta , Ttb ]i (4.41)
care este unul din cele mai importante rezultate din teoria algebrelor Lie. El este
valabil pentru orice generator T din reprezentarea adjunct . Acum vom rana un pic
discuµia ³i vom face distincµiile necesare pentru generatorii Cartan, respectiv pentru
cei non-Cartan.
Pentru generatorii Cartan vom avea:
Hha |Adj, Hhb i = hab |Adj, Hhb i

Pe de alt parte, din eq.(4.41) avem c
Hha |Adj, Hhb i = |Adj, [Hha , Hhb ]i

care, pentru c , generatorii Cartan comut între ei, va deveni
Hha |Adj, Hhb i = 0 |Adj, 0i

adic
hb = 0. (4.42)
Cum vor acµiona generatorii Cartan pe vectorii propri ai generatorilor non-Cartan?

Presupunem legitim c valorile propri pe care le vor scoate fac obiectul urm toarei
probleme de vectori propri
Ha |Adj, Eeb i = eab |Adj, Eeb i (4.43)
iar din eq.(4.41) rezult
Ha |Adj, Heb i = |Adj, [Ha , Eeb ]i (4.44)
Comparând ecuaµiile (4.43) ³i (4.44) avem
|Adj, [Ha , Eeb ]i |Adj, eab Eeb i

Cum, prin construcµia anterioar ecare vector din baz corespunde 1-la-1 unui
generator vom avea imediat c
[Ha , Eeb ] = eab Eeb (4.45)
A mai r mas de v zut cum acµioneaz un generator non-Cartan pe un vector

propriu. Vom evalua, în acest sens, urm toarea expresie:
4.15. SPAIUL RDCINILOR 75
Hc Eea |Adj, Ttb i = (Hc Eea − Eea Hc + Eea Hc ) |Adj, Ttb i
= ([Hc , Eea ] + Eea Hc ) |Adj, Ttb i
= (eca Eea + Eea tcb ) |Adj, Ttb i
= (eca + tcb ) Eea |Adj, Ttb i
c
Hc Eea |Adj, Ttb i = (ea + tb ) Eea |Adj, Ttb i (4.46)
Ceea ce am obµinut este un rezultat foarte important. Generatorii non-Cartan acµio-

neaz ca un fel de operatori de urcare sau coborâre într-un spaµiu M -dimensional,
dup cum se va vedea foarte clar în exemplele concrete ale grupurilor SU (2) ³i SU (3)
în capitolul urm tor. Cu alte cuvinte, acµiunea generatorului non-Cartan Eea pe
vectorii propri deplaseaz valoarea proprie a generatorului Cartan Hc cu una din
coordonatele vectorilor r d cin .
La acest stadiu, devine reasc presupunerea c dac exist un operator care
transform un vector în altul trebuie s existe ³i operatorul care s fac operaµiunea
invers . Altfel spus, pentru ecare Eea presupunem c exist E−ea corespunz tor
st rii |Adj, E−eb i. S consider m starea
Eea |Adj, E−eb i = |Adj, [Eea , E−eb ]i

Valoarea proprie a acestei st ri poate g sit aplicând un generator Cartan care
conform ecuaµiei (4.46) va da
b
Hb Eea |Adj, E−eb i = (−ea + ea ) Eea |Adj, E−ea i = 0
adic starea Eea |Adj, E−eb i corespunde unei combinaµii liniare de vectori propri ai
unor generatori Cartan, pentru c valoarea proprie nul corespunde unui astfel de
operator.
X
Eea |Adj, E−ea i = Nab |Adj, Hb i (4.47)
b
Pentru a aa constantele de proporµionalitate Nab vom recurge din nou la metoda
produsului scalar.
X X
hAdj, Hc |Eea | Adj, E−ea i = Nab hAdj, Hc | Adj, Hb i = Nab δcb
b b
hAdj, Hc | Adj, [Eea , E−ea ]i = Nac (4.48)
Din ecuaµia (4.39) vom avea c

1
hAdj, Hc | Adj, [Eea , E−ea ]i = T r (Hc [Eea , E−ea ])
κ
1
= T r (E−ea [Hc , Eea ])
κ
1 c
= e T r (E−ea Eea )
κ a
= eca δaa
= eca
De aici rezult imediat c
Nac = eca (4.49)
Cu acest rezultat, relaµia (4.47) devine
X
Eea |Adj, E−ea i = |Adj, [Eea , E−ea ]i = eba |Adj, Hb i
b
de unde rezult imediat c
X
[Eea , E−ea ] = eba Hb (4.50)
b
Cu toate c rezultatele de mai sus au fost obµinute lucrând în reprezentarea ad-

junct , structura grupului Lie pe care ele o evidenµiaz nu este afectat atunci când
se va trece la alte reprezent ri ale grupului. Principalele rezultate ale acestei secµiuni,
de o importanµ excepµional pentru algebrele Lie, sunt relaµiile (4.45) ³i (4.50) care
sunt valabile în orice reprezentare. Reprezentarea adjunct a fost aleas din simplul
motiv c ea a permis obµinerea mai rapid ³i mai u³oar a acestora, numai aici pu-
tând utilizaµi aceia³i indici pentru vectorii propri ca ³i pentru generatori, num rul
lor ind identic.
Capitolul 5
Aplicaµii în zica particulelor

Rezultatele capitolelor anterioare, ca ³i abordarea riguros ordonat pe modelul con-
sacrat deniµie-teorem -lem -consecinµe-exerciµii, se plaseaz mai aproape de mintea
³i suetul matematicianului, deprinse ambele cu aerul tare al abstracµiunilor ³i con-
ceptelor pur matematice.
Capitolul de faµ - f r a renunµa câtu³i de puµin la rigoarea formalismului dezvol-

tat pân aici - vizeaz zona aplicativ a acestuia a³a cum se contureaz ea în fas-
cinantul domeniu al zicii particulelor elementare (sau al energiilor înalte, cum mai
este el cunoscut). Suprema consacrare a unui domeniu al matematicii abstracte -
se ³tie - o reprezint implicarea lui, mai devreme sau mai târziu, în rezolvarea unor
probleme spinoase din realitatea zic accesibil experimental. Acesta este cazul ³i
cu teoria grupurilor / algebrelor Lie ³i a reprezent rilor lor, care împreun cu teoria
operatorilor autoadjuncµi pe spaµii Hilbert, furnizeaz cadrul natural ³i ecient pentru
investigarea, studiul ³i descrierea lumii atomice ³i subatomice. De la clasicizata de
acum mecanic cuantic la modernele teorii de etalonare (gauge), întregul e³afodaj
teoretic chemat s explice realit µile observaµionale în zica particulelor elementare
face apel la tehnicile oferite de algebrele Lie.
Vom relua de aceea, din perspectiva aplicativ a zicianului teoretician, principa-

lele rezultate ale teoriei grupurilor Lie într-o formulare u³or simplicat cu accent nu
atât pe obiectele abstracte în sine ale teoriei, cât mai ales pe reprezent rile cu care
manevreaz zicianul teoretician în descrierea lumii cuantice. Dup o prim secµiune
de clasicare a principalelor tipuri de grupuri necesare zicii particulelor elementare,
vom aborda o alta - cumva recapitulativ - unde perspectiva ³i notaµiile vor c p ta o
tent mai intuitiv adecvat scopurilor urm rite, vom trece la prezentarea în detaliu
a principalelor grupuri Lie utilizate în zica cuantic . Vom trece în revist , mai întâi,
grupurile ortogonale - corespunz toare rotaµiilor, ca preambul la abordarea extensiv
a grupului SU (2) unde se va vedea în detaliu cum teoria general poate pus la
lucru în situaµii concrete. Aici vom exploata algebra Lie su(2) pentru a g si repre-
zent rile ireductibile ale acestui grup (denind inclusiv momentele cinetice ³i de spin
al particulelor - via matricile Pauli). Vom dedica o secµiune ³i grupului SU (3) (cu
77
78 CAPITOLUL 5. APLICAII ÎN FIZICA PARTICULELOR
ale sale matrici Gell-Mann) atât de util chromodinamicii cuantice (teoria interacµiu-
nilor nucleare tari). Vom aborda apoi grupul general SU (n) (pentru a face racordul
cu gradul de abstractizare al capitolelor precedente), pentru a încheia capitolul cu o
secµiune consistent de teorie a relativit µii restrânse cu al s u fundament matematic
constituit de grupul simetriei externe Lorentz-Poincaré.
5.1 Clasicarea grupurilor Lie

Grupurile, în general, se a în strâns leg tur cu noµiunea de simetrie. Una din
problemele fundamentale ale zicii este aceea de a g si acele propriet µi ale sistemelor
zice care r mân constante atunci când asupra sistemului se efectueaz operaµii care
modic anumite propriet µi. Oximoronic formulat: ce r mâne constant în timpul
schimb rii? Un cerc care se rote³te chiar dac î³i deplaseaz toate punctele care-l
alc tuiesc r mâne esenµial un cerc. Nu mai e nevoie de niciun argument, pentru a
considera imediat recursul la teoria grupurilor atunci când vrem s exploat m sime-
triile sistemelor zice. Regula de compunere reprezint dinamica problemei, modul
de a introduce modic rile sistemului zic, în vreme ce proprietatea de închidere a
structurii de grup conduce direct c tre noµiunile legate de conservarea unor proprie-
t µi.
Formulând puµin mai riguros, vom spune c orice simetrie impus unui lagrangian
va conduce direct c tre un set de m rimi conservate a c ror expresie concret este dat
de teorema Noether. Pentru a ne restrânge doar la zica particulelor elementare, vom
spune c exist simetrii externe (care afecteaz doar coordonatele spaµio-temporale) ³i
simetrii interne care au de-a face cu o varietate de cu totul alt natur de propriet µi
ale câmpurilor specice prin care se exprim matematic ecare particul .
Grupurile Lie furnizeaz un instrument extrem de ecient de investigare ³i clasi-
care a simetriilor ³i a naturii sarcinilor (m rimilor) conservate în diverse procese zice.
Cel mai simplu astfel de grup va grupul GL(n)- general linear group, în limba
englez - care acµioneaz pe un spaµiu vectorial n-dimensional ³i este reprezentat în
consecinµ de matrici complexe sau reale n × n, dup cum se alege corpul numerelor
peste care este denit. El mut în mod continuu un punct din acest spaµiu vectorial
într-un alt punct al aceluia³i spaµiu. Pentru a respecta structura de grup, adic pentru
existenµa inversului oric rui element, matricile acestui grup trebuie în mod obligatoriu
s e nesingulare, adic s aib determinant nenul. Evident, GL(n, C) ⊃ GL(n, R).
Cu alte cuvinte grupul matricilor nesingulare cu elemente reale este subgrup al gru-
pului matricilor nesingulare cu elemente complexe. A³a cum sugereaz ³i numele lor,
aceste grupuri sunt într-adev r generale în sensul c ele conserv spaµiul pe care
acµioneaz . Ranând în continuare discuµia, vom ajunge la subgrupurile matricilor
speciale, adic a celor care au determinantul egal cu 1 - special linear groups, în
limba englez ., notate SL(n) Este u³or de ar tat c acestea formeaz într-adev r o
structur de grup, pentru c dac det (A) = 1 ³i det (B) = 1 atunci det (AB) = 1.
Vom avea incluziunile - ca subgrupuri - SL (n, R) ⊂ SL(n, C) ⊂ GL(n, C).
O alt clas de grupuri Lie este cea a matricilor n×n ortogonale O(n) care cores-
5.1. CLASIFICAREA GRUPURILOR LIE 79
pund rotaµiilor în spaµii n-dimensionale. Rotaµiile se caracterizeaz prin proprietatea

de a l sa invariant p tratul razei de rotaµie r2 = rT r. Iar matricea R unei rotaµii face
urm torul job:
r → r0 = Rr ⇒ rT → r0T = rT RT
Condiµia de p strare constant a p tratului razei de rotaµie se traduce prin
r0T r0 = rT r ⇐⇒ RT R = I
Analizând posibilit µile pe care le are determinantul unei astfel de matrici vom

observa c
det RT R = 1 ⇒ det R = ±1
Tocmai am ajuns la grupul SO(n) - special orthogonal group, în limba englez

- dac lu m în considerare doar varianta pozitiv a determinantului. Acesta va
analizat pe larg într-o secµiune ulterioar , aici menµion m doar c el p streaz spaµiul,
raza de rotaµie, volumul ³i caracterul stânga - dreapta al spaµiului liniar peste care
acµioneaz .
Pentru spaµiile vectoriale complexe, la rotaµii se utilizeaz conjugarea hermitic în
locul ortogonalizt µii. Astfel
r → r0 = Rr ⇒ r† → r0† = r† R†
cu condiµia invarianµei modulului
r0† r0 = r† r ⇐⇒ R† R = I
unde prin conjugarea hermitic se înµelege
T
R† = (R∗ )
Aceast proprietate dene³te grupurile unitare U (n) - unitary groups, în limba

englez . Dac , în plus, se impune ³i condiµia determinantului egal cu 1, se ajunge la
grupurile SU (n) - special unitary groups, în limba englez .
Mai exist un grup Lie de maxim interes pentru zica teoretic (pe lâng multe al-
tele care pot concepute), anume cel al teoriei relativit µii restrânse - binecunoscutul
grup Lorentz al matricilor reale care invariaz lungimea cvadrivectorilor din spaµiul
2
Minkowski s2 = (ct) − x2 − y 2 − z 2 . Acest grup se organizeaz ca un SO(1, 3) pentru
c el conµine rotaµiile spaµiale dar ³i o categorie special de transform ri Lorentz, a³a
numitele boost-uri care amestec o dimensiune spaµial cu cea temporal (mai multe
detalii în secµiunea dedicat grupului Lorentz-Poincaré).
5.2 Reprezent ri ale grupurilor Lie

O cale alternativ - ceva mai intuitiv - de a analiza propriet µile algebrei Lie asociat
unui grup Lie ³i de a le exploata în situaµii concrete, este de a considera reprezent rile
D (g) ale elementelor grupului. Acestea, datorit dependenµei elementelor grupului
g de setul de parametrii reali continui α = α1 , α2 , . . . , αn vor depinde ³i ele de
parametrii respectivi. Astfel c reprezentarea se va putea scrie simplu D (α). Dato-
rit continuit µii care face ca dou elemente apropiate din grup s corespund în
mod natural la apropierea parametrilor ce le caracterizeaz , pentru o vecin tate a
identit µii vom avea c g (α)|α=0 = e care conduce spontan la D (α)|α=0 = 1.
Atunci, devine imediat dezvoltarea în serie Taylor în jurul originii pentru para-
metrul δα v zut ca element innitezimal
D (δα) = 1 + iδαa Xa a = 1, n (5.1)
Generatorii grupului pot deniµi ca

∂
Xa ≡ −i a
D (α) (5.2)
∂α
α=0
Ace³tia vor independenµi dac toµi parametrii implicaµi în descrierea elementelor

grupului sunt independenµi. Evident, dac reprezentarea va unitar generatorii
grupului vor operatori hermitici (autoadjuncµi).
Prin compunerea elementelor innitezimale ale grupului se obµine tot un element
al grupului. Dac lu m α = kδα ³i consider m c acesta corespunde unui element
nit, vom avea
k a
D (α) = lim (1 + iαa Xa /k) = eiα Xa
(5.3)
k→∞
Astfel s-a ajuns la parametrizarea exponenµial . Dar pentru c sunt implicaµi

operatori, nu doar numere reale (sau complexe), vom avea în general, c
a
a
Xa iβ b Xb Xa +β b Xb )
eiα e 6= ei(α
Pentru c atunci când compunem dou elemente ale grupului r mânem tot între
elementele grupului, se poate scrie
a
Xa iβ b Xb c
eiα e = eiδ Xc
Efectuând câteva calcule simple, vom exploata expresia
a b

iδ c Xc = ln 1 + eiα Xa eiβ Xb − 1
pentru a ajunge la determinarea regulii de compunere a elementelor de grup în repre-

zentarea exponenµial .
5.2. REPREZENTRI ALE GRUPURILOR LIE 81
Dezvoltând în serie Taylor elementul reprezent rii în jurul originii cu ajutorul

formulei
1 1
ln (1 + x) ' x − x2 + x3 − . . .
2 3
³i oprindu-ne la puterea a doua a parametrilor innitezimali, se ajunge la
1
iδ c Xc = i αa Xa + β b Xb − αa β b [Xa , Xb ] + . . .
2
Deci, regula de compunere va
a
a
Xa iβ b Xb Xa +β b Xb )− 21 αa β b [Xa , Xb ]+...
eiα e = ei(α (5.4)
care este celebra formul Baker-Campbell-Hausdor.

Pentru a respecta cerinµa de închidere a elementelor grupului faµ de operaµia de
compunere va trebui ca
[Xa , Xb ] = ifab c Xc (5.5)
ceea ce nu reprezint altceva decât condiµia de închidere a algebrei Lie faµ de operaµia
de comutare.
Dac redenim cantitatea
γ c ≡ αa β b fab c
atunci se ajunge la
1
δ a = αa + β a − γ a + . . .
2
Se observ c δ a se poate reconstrui oricât de acurat (adic pân la orice ordin se
dore³te) pentru α ³i β într-o vecin tate a originii, odat ce se cunosc constantele de
structur . Acestea determin propriet µile algebrei conservând toate caracteristicile
operaµiei de multimplicare a grupului. Ele sunt neschimbate pentru orice reprezentare
a grupului în care generatorii nu se anuleaz .
Ca în teoria general , de o atenµie special se va bucura reprezentarea adjunct ,
denit cu ajutorul constantelor de structur . Aceasta va complet determinat de
matricile Ta care vor juca rolul de generatori hermitici ai grupului Lie
c c
(Ta )b ≡ −ifab (5.6)
³i vor satisface relaµii de comutare izomorfe
[Ta , Tb ] = ifab c Tc (5.7)
Dimensiunea reprezent rii este dimensiunea spaµiului liniar pe care ea acµioneaz

(exact la fel ca pentru grupurile nite). Dimensiunea reprezent rii adjuncte este chiar
num rul de generatori independenµi pe care grupul îi admite, adic num rul de pa-
rametri reali continui necesari pentru a descrie un element de grup. Cum constantele
de structur sunt numere reale, generatorii reprezent rii adjuncte sunt pur imaginari
(complec³i).
O ultim observaµie legat de reprezentarea adjunct . S ne imagin m c gene-
ratorii unui grup Lie sunt vectori într-un spaµiu liniar, mai exact s -i privim ca pe
vectori ai unei baze a spaµiului respectiv. E de dorit s introducem un produs scalar
coerent în spaµiul acestei reprezent ri, iar acest obiectiv va atins cu ajutorul urmei
(trace). Vom deni produsul scalar ca
hTa , Tb i = T r (Ta Tb )
Acesta este o matrice real simetric ³i ea poate adus printr-o transformare
liniar asupra generatorilor la o form simpl canonic
T r (Ta Tb ) = κδab (5.8)
Cum urma unui operator nu depinde de baza în care-l exprim m, alegerea bazei
va cea mai convenabil posibil.
În general, prin transformarea liniar invocat mai sus, produsul scalar se poate
redeni pân la o constant . Nu se poate schimba îns semnul acelei constante. De
interes pentru noi vor doar algebrele Lie compacte, denite ca algebrele Lie
pentru care κ > 0.
5.3 Grupul SO(2)

Cel mai simplu grup Lie - cu care vom ³i începe discuµia aplicaµiilor concrete în zic
- va grupul SO(2) al rotaµiilor în plan. El se dene³te ca special orthogonal, adic
matricile 2 × 2 ortogonale OT O = I de determinant 1. Acµiunea elementelor acestui
grup las invariant raza cercului pe care se efectueaz rotaµia

2 2 2
x
r =x +y = x y
y

x
unde v= vectorul coordonatelor unui punct din plan, iar r raza de la originea
y
sistemului de coordonate pân la punctul respectiv.
r2 = vT v (5.9)
Atunci, asumând scrierea exponenµial a elementului de grup Lie, vom avea
v → R (θ) v = eiθX v
T T
v T → v T R (θ) = v T eiθX
Dezvolt nd în serie Taylor ³i reµinând doar prima putere a parametrului real θ
vom ajunge la
5.4. GRUPUL SO(3) 83
T
v T v → v T eiθX eiθX v = v T 1 + iθX + iθX T v

ceea ce conduce la condiµia obligatorie ca X T = −X , adic generatorul rotaµiilor în

plan trebuie s e o matrice antisimetric . Îl vom alege

0 1
X = −i
−1 0
unde am inclus factorul i (unitatea complex ) pentru a asigura hermiticitatea gene-
ratorului.
Cu aceste asumpµii, trecem la calculul efectiv al unui element arbitrar ale grupului
SO(2)
0 1
0 1
θ@ A
−1 0
eiθX = e
0 1 2
0 1 0 1 1 0 1
= +θ + θ2 + ...
−1 0 −1 0 2 −1 0

1 0 0 1 1 1 1 3
0 0 1
= +θ + θ2 + θ + ...
0 1 −1 0 2 03! 1 −1 0
1 − 12 θ2 + . . . 1 3
 
θ − 3! θ + ...
 
1 3
−(θ − 3! θ + . . .) 1 − 21 θ2 + . . .

cos θ sin θ
= (5.10)
− sin θ cos θ
Pentru c grupul SO(2) este abelian ³i are un singur generator care comut cu el
însu³i [X, X] = 0, constantele de structur ale acestei algebre Lie sunt nule.
5.4 Grupul SO(3)

Pornind de la cazul simplu al grupului SO(2), se ajunge la un grup de rotaµii u³or
mai complicat SO(3) corespunz tor rotaµiilor tridimensionale din spaµiul zic real.
Rotaµiile tridimensionale pot exprimate prin matricile Euler cu notaµiile cunoscute:
 
1 0 0
Rx (φ) =  0 cos φ sin φ  (5.11)
0 − sin φ cos φ
 
cos ψ 0 − sin ψ
Ry (ψ) =  0 1 0  (5.12)
sin ψ 0 cos ψ
 
cos θ sin θ 0
Rz (θ) =  − sin θ cos θ 0  (5.13)
0 0 1
Cei trei generatori - s -i not m Jx , Jy , respectiv Jz - corespunz tori acestor rotaµii

vor exprimaµi conform tehnicii standard de la teoria general a grupurilor Lie:
 
0 0 0
1 dRx (φ)

 0
Jx = = 0 1  (5.14)
i dφ φ=0
0 −1 0
 
0 0 −1
1 dRy (ψ)

 0
Jy = = 0 0  (5.15)
i dφ ψ=0
1 0 0
 
0 1 0
1 dRz (θ)

 −1
Jz = = 0 0  (5.16)
i dφ θ=0
0 0 0
Un calcul simplu, conduce la expresiile concrete ale comutatorilor acestor genera-

tori:
[Jx , Jy ] = iJz [Jy , Jz ] = iJx [Jz , Jx ] = iJy

care pot rezumate într-o singur formul :
[Ji , Jj ] = iijk Jk (5.17)
Constantele de structur fijk rezult evident de aici. Ele vor identice cu tensorul
complet antisimetric ijk . Faptul c ele sunt nenule conrm caracterul non-abelian
al acestui grup.
5.5 Grupul SU(2)

5.5.1 Denirea grupului
Trecând de la grupurile ortogonale cu explicit conµinut intuitiv - oricine înµelege f r
prea mare efort din ecuaµiile (5.11) - (5.13) c este vorba de rotaµii în spaµiul zic
tridimensional - c tre grupurile unitare denite peste corpul complex, se ajunge la un
exemplu foarte uzitat în zica particulelor elementare, anume grupul SU (2).
Deniµie: Grupul SU (2)este grupul matricilor complexe U având propriet µile: (i)

UU† = I det U = 1 (special).
(unitaritate) ³i (ii)
5.5. GRUPUL SU(2) 85
S alegem forma cea mai general a unei astfel de matrici U ∈ SU (2)

a b
U=
c d
condiµia determinantului se va scrie simplu ad − bc = 1. Având determinant nenul,

evident toate aceste matrici complexe sunt inversabile.
a∗ c∗

−1 d −b †
U = =U =
−c a b∗ d∗
De aici se observ imediat c

a b
U=
−b∗ a∗
Cele dou numere complexe a ³i b sunt exprimate prin patru numere reale, iar
2 2
condiµia determinantului - care devine |a| + |b| = 1 - restrânge num rul lor la trei.
Cei trei generatori corespunz tori vor determina aceea³i algebr Lie ca cea a grupului
SO(3).
5.5.2 Algebra Lie su(2)

Algebra Lie a grupului SU (2) dat de generatorii hermitici Ji† = Ji (cu i = 1, 3)
[Ji , Jj ] = iijk Jk (5.18)
este cea mai simpl posibil algebr Lie compact pentru c tensorul ijk este cea mai
simpl construcµie complet antisimetric cu trei indici. U³or mai abstract decât cea
utilizat în mecanica cuantic la rezolvarea problemelor legate de algebra momentelor
cinetice, metoda algebric utilizat aici deschide calea spre o generalizare a tehnicii
³i la alte algebre Lie compacte. Scopul ultim al demersului nostru este s g sim vec-
torii propri ai operatorilor algebrei su(2), cu alte cuvinte s aducem spaµiul Hilbert
al st rilor la o form bloc diagonal . Vom recurge la analogia cu spaµiile nit dimen-
sionale care se transformau sub acµiunea unor reprezent ri ireductibile ale algebrei.
Scopul este de a diagonaliza cât mai mulµi operatori posibil. Vom porni cu operatorii
J3 ³i J 2 = J12 + J22 + J32 ale c ror probleme de vectori propri se vor scrie:
J3 |µ , λi = λ |µ , λi (5.19)
J 2 |µ , λi = µ |µ , λi (5.20)
Evident,
ei admit un set de vectori propri comuni întrucât ace³ti operatori comut
Ji , J 2 = 0 (se veric prin calcul direct). Acest sistem de vectori propri este unul
0 0
ortonormat hµ , λ |µ , λ i = δµµ0 δλλ0 .
5.5.3 Operatori de urcare ³i coborâre pe spectru

Denim operatorii de urcare ³i coborâre pe spectru
J± = (J1 ± iJ2 ) (5.21)
Se veric rapid c ei satisfac relaµiile de comutare:
[J3 , J± ] = ±J± (5.22)
[J+ , J− ] = 2J3 (5.23)
³i au proprietatea de a nu autoadjuncµi
†
(J± ) = J∓ (5.24)
Cu ajutorul acestor operatori se poate deni operatorul J2 ca
J 2 = J+ J− + J32 − J3 (5.25)
Calculând acµiunea operatorului J3 J+ pe un vector |µ, λi
J3 J+ |µ, λi = J+ J3 |µ, λi + [J3 , J+ ] |µ, λi
= λJ+ |µ, λi + J+ |µ, λi

se ajunge la
J3 J+ |µ, λi = (λ + 1) J+ |µ, λi (5.26)
ceea ce înseamn c vectorul J+ |µ, λi este un vector propriu al operatorului J3 co-

respunz tor valorii proprii λ + 1. În mod analog se poate ar ta c J− |µ, λi este un
vector propriu al operatorului J3 corespunz tor valorii proprii λ − 1. De aici rezult
c într-adev r operatorii J+ ³i J− sunt operatori de urcare respectiv de coborâre pe
spectrul operatorului J3 în sensul
(+)
J+ |µ, λi = C(µ,λ) |µ, λ + 1i (5.27)
(−)
J− |µ, λi = C(µ,λ) |µ, λ − 1i (5.28)
(±)
unde constantele C(µ,λ) asigur ortonormarea vectorilor.
(+) (−)
Ce leg tur este între C C(µ,λ) ?
(µ,λ) ³i Se poate verica simplu, prin calcul direct
c
(+)
C(µ,λ) = hµ, λ + 1 |J+ | µ, λi
∗
∗ (−)
= hµ, λ |J− | µ, λ + 1i = C(µ,λ+1)
Acum acµiunea operatorului J2 se poate exprima în funcµie numai de λ ³i aceste

constante.
J 2 |µ, λi = J+ J− + J32 − J3 |µ, λi

ceea ce e echivalent cu
2
(−)
µ |µ, λi = C(µ,λ) + λ2 − λ |µ, λi
de unde rezult imediat indenticarea:
2
(−)
C(µ,λ) = −λ2 + λ + µ (5.29)
Cum membrul stâng al ecuaµiei precedente este întotdeauna o cantitate nene-

gativ va rezulta c valoarea proprie λ nu poate lua orice valori, ci este limitat
√ −λ2 + λ + µ = 0, adic
doar la intervalul dintre r d cinile ecuaµiei de gradul doi
√
λ ∈ 1 − 1 + 4µ /2 , 1 + 1 + 4µ /2 . Deci va exista o valoare limit inferioar
- o not m −j - pentru care aplicarea operatorului J− nu mai are efect, adic :
(−)
J− |µ, −ji = 0 =⇒ C(µ,−j) = 0
Înlocuind în ecuaµia (5.29) se va obµine
µ = j (j + 1) (5.30)
(−)
Tot din relaµia (5.29) va rezulta expresia concret a constantei C(µ,λ) (pân la un
factor de faz ) pentru orice λ > −j

(−)
p
C(µ,λ) = {j + λ} (j − λ + 1) (5.31)
În mod analog se poate constata c ³i în cazul operatorului J+ se ajunge la o

valoare maxim de data aceasta va +j pentru care efectul acµiunii sale va nul.
De aici se ajunge imediat la
(+)
p
C(µ,λ) = {j − λ} (j + λ + 1) (5.32)
5.5.4 Spectrul operatorilor ³i vectori propri

Se observ c pentru un j dat valorile posibile ale lui λ parcurg un spectru discret
de 2j + 1 valori cu un salt de o unitate între valorile succesive. Pentru c avem un
spectru num rabil devine evident c j nu poate lua decât valori pozitive întregi sau
semiîntregi.

1 3
j∈ 0, , 1, , 2, . . .
2 2
Vectorii ortonormaµi |j, λi hj 0 , λ0 |j, λi = δjj 0 δλλ0 ) determin o baz a subs-
(cu
paµiului Hilbert 2j = 1-dimensional pentru ecare j dat. S trecem acum în revist
modul de acµiune al operatorilor pe vectorii bazei spaµiului de reprezentare:
J 2 |j, λi = j (j + 1) |j, λi (5.33)
J3 |j, λi = λ |j, λi (5.34)
p
J± |j, λi = (j ∓ λ) (j ± λ + 1) |j, λ ± 1i (5.35)
Realizarea acestor operatori prin matrici este dat în mod natural de urm toarele
expresii
hj, λ0 | J 2 |j, λi = j (j + 1) δλ0 ,λ (5.36)
hj, λ0 | J3 |j, λi = λδλ0 ,λ (5.37)
p
hj, λ0 | J± |j, λi = (j ∓ λ) (j ± λ + 1)δλ0 ,λ±1 (5.38)
În general, orice operator poate scris în forma matricial cu ajutorul vectorilor

= j, λ0 Jaj j, λ

bazei spaµiului de reprezentare astfel Jaj λ0 ,λ
5.5.5 Reprezentarea j = 21 - matricile Pauli

Ne propunem s g sim expresiile concrete ale celor trei generatori, pentru reprezen-
1

1 1 1 1

tarea j=2 . Cei doi vectori ai subspaµiului st rilor sunt 2 , − 2 respectiv 2 , 2 . În
aceste condiµii vom ³tii s scriem forma operatorului J3 în reprezentarea etichetat
de j = 1/2. Aceasta va

1/2 1/2 0
J3 = (5.39)
0 −1/2
Ceilalµi doi operatori J1 ³i J2 se vor exprima cu ajutorul operatorilor J± . Astfel,
vom avea

1 1 1 1 1 1 1 1 1
, |J1 | , = , |(J+ + J− )| , = ... = 0
2 2 2 2 2 2 2 2 2

1 1 1 1 1 1 1 1 1
, − |J1 | , − = , − |(J+ + J− )| , − = ... = 0
2 2 2 2 2 2 2 2 2

1 1 1 1 1 1 1 1 1 1
, − |J1 | , = , − |(J+ + J− )| , = ... =
2 2 2 2 2 2 2 2 2 2

1 1 1 1 1 1 1 1 1 1
, |J1 | , − = , |(J+ + J− )| , − = ... =
2 2 2 2 2 2 2 2 2 2
pentru J1 , respectiv

1 1 1 1 i 1 1 1 1
, |J2 | , = , |(J− − J+ )| , = ... = 0
2 2 2 2 2 2 2 2 2

1 1 1 1 i 1 1 1 1
, − |J2 | , − = , − |(J− − J+ )| , − = ... = 0
2 2 2 2 2 2 2 2 2

1 1 1 1 i 1 1 1 1 i
, − |J2 | , = , − |(J− − J+ )| , = ... =
2 2 2 2 2 2 2 2 2 2

1 1 1 1 i 1 1 1 1 i
, |J2 | , − = , |(J− − J+ )| , − = ... = −
2 2 2 2 2 2 2 2 2 2
pentru J2 .
1
Ace³ti generatori în reprezentarea j = 2 sunt generatorii spinului din mecanica
cuantic
1/2 1 1/2 1 1/2 1

J1 = σ1 J2 = σ2 J3 = σ3 (5.40)
2 2 2
³i sunt cunoscuµi în literatura de specialitate ca matricile Pauli {σ1 , σ2 , σ3 }

0 1 0 −i 1 1 0
σ1 = σ2 = σ3 = (5.41)
1 0 i 0 2 0 −1
5.5.6 Reprezentarea j = 1
Urmând aceea³i metod a explicit rii matricilor asociate generatorilor, pentru repre-
zentarea j=1 se va obµine pentru cei trei generatori:
     
0 1 0 0 −i 0 1 0 0
1 1 1
J11 = √  1 0 1  J21 = √  i 0 −i  J31 = √  0 0 0 
2 0 1 0 2 0 i 0 2 0 0 −1
(5.42)
5.5.7 Reprezentarea j arbitrar

Orice reprezentare a grupului SU (2) va avea trei generatori, problema care se pune e
g sirea expresiei pentru ecare dintre ace³tia într-o reprezentare arbitrar , s o numim
j. Dimensiunea spaµiului de reprezentare al acesteia va d = 2j + 1. În consecinµ ,
generatorii în aceast reprezentare vor matrici d×d . Astfel s-a obµinut pentru
ecare generator J1j , J2j , J3j expresia acµiunii sale pe vectorii bazei acestui spaµiu
     
1 0 0

 0 


 1 


 0 

|j, ji = 
 0 
 |j, j − 1i = 
 0 
 ... |j, −ji = 
 0 
 (5.43)
. . .
. . .
     
 .   .   . 
0 0 1
care vor conduce - pentru generatorul J3j - la valorile propri j , j − 1, . . . − j ceea ce

înseamn c expresia sa va
 
j 0 0 ... 0

 0 j−1 0 ... 0 

J3j =
 0 0 j−2 ... 0 
 (5.44)
. . . ..
. . .
 
 . . . . 
0 0 0 −j
Pentru a ajunge la J1j ³i J2j e nevoie de expresiile concrete ale operatorilor

j
J+ de
urcare pe spectru
 √ 
0 j √ 0 ... 0 0
 0
 0 2j − 1 ... 0 0 
√  . . . ..
 . . .

.
√ 0 0 
j
J+ = 2  . . .  (5.45)
 0
 0 0 ... 2j − 1 √0 

 0 0 0 ... 0 j 
0 0 0 ... 0 0
j
respectiv J− de coborâre pe spectru
 
√0 0 ... 0 0 0
 j 0 ... 0 0 0 
√
 
.
√ .
 
j
 0 2j − 1 . 0 0 0 
J− = 2 
 . . . .

. 
(5.46)
..
 .. .
. . .
.
.
.
. 
. 
 √
 0 0 ... 2j − 1 √0 0 
0 0 ... 0 j 0

De aici, se ajunge - via J1j = 1
2
j
J+ j
+ J− - imediat la generatorul
 √ 
0 j 0 0 0
 √ √ .. 
 j 0 2j − 1 . 0 
√
 
1  .. ..
J1j = √ 

0 2j − 1 0 . .  (5.47)
2
 .. .. √ 

 0 . . 0 j 
 
.. .. √
0 . . j 0

³i - via J1j = i
2
j
J− j
− J+ - la generatorul
√
− j
 
0 0 0 0
 √ √ .. 
 j 0 − 2j − 1 . 0 
√
 
i  .. ..
J2j = √ 

0 2j − 1 0 . .  (5.48)
2
 .. .. √ 

 0
 . . 0 − j  
.. .. √
0 . . j 0
5.5.8 Reprezentarea adjunct SU(2)

Din deniµia grupului SU (2) este absolut evident c acesta este un grup cu trei pa-
rametri independenµi, respectiv trei generatori care vor determina algebra sa Lie. Cu
deniµiile generale din Sec. 3.14 e la fel de evident c acesta este un grup N = 3-
dimensional cu un num r M =1 de generatori Cartan, indc un singur generator
dintre cei trei poate diagonalizat la un moment dat. Evident c acesta va H1 = J3j
j j
iar cei doi generatori non-Cartan vor E1 = J1 ³i E2 = J2 . Pentru a exploata repre-
zentarea adjunct trebuie mai întâi s o identic m corect. Aceasta va reprezentarea
j = 1. Reamintim relaµiile de comutare între generatorii Cartan ³i cei non-Cartan ai
unei algebre Lie generale
[Ha , Eeb ] = eab Eeb ³i [Eea , E−ea ] = eba Hb (5.49)
Identicând corespunz tor, vom avea
 
1 0 0
H1 = J31 =  0 0 0  (5.50)
0 0 −1
   
0 1 0 0 −i 0
1 1
E1 = J11 = 1 0 1  ³i E2 = J21 = i 0 −i  (5.51)
2 2
0 1 0 0 i 0
Cei trei vectori propri vor
     
1 0 0
v1 =  0  , v2 =  1  , v3 =  0  . (5.52)
0 0 1
Am obµinut vectori r d cin 1-dimensionali pentru c grupul SU (2) este un grup
de rangul M = 1. Ei sunt în num r de 3 pentru c reprezentarea adjunct este 3-
dimensional corespunz tor faptului c este SU (2) un grup 3-dimensional. Vectorii
r d cin vor
t1 = (1) , t2 = (0) , t3 = (−1) . (5.53)
Cum am menµionat deja, avantajul de a lucra în reprezentarea adjunct este c

num rul generatorilor, al vectorilor r d cin ³i al vectorilor propri este identic, în
cazul de faµ 3. S explicit m acum relaµiile de comutare între generatori, care prin
calcul direct în reprezentarea adjunct vor da
 
0 1 0
1
[H1 , E1 ] = . . . = −1 0 1  (5.54)
2
0 −1 0
 
0 1 0
i
[H1 , E2 ] = . . . = −  1 0 1  (5.55)
2
0 1 0
Aparent aici avem o problem , în sensul c nu reg sim expresiile prezise de metoda
general ci, într-o scriere mai compact
[H1 , E1 ] = iE2
[H1 , E2 ] = −iE1
F când o combinaµie liniar a celor dou expresii ajungem la
[H1 , αE1 ± βiE2 ] = βE1 ± αiE2

care cere în mod obligatoriu α=β pentru a reg si relaµiile bune de comutare. Atunci
 
1 0 0
H1 =  0 0 0  (5.56)
0 0 −1
 
0 1 0
α (E1 + iE2 ) = α  0 0 1  (5.57)
0 0 0
 
0 0 0
α (E1 − iE2 ) = α  1 0 0  (5.58)
0 1 0
Ceea ce am f cut nu este nimic altceva decât o schimbare de baz printr-o combi-
naµie liniar între generatori dac îi privim pe ace³tia ca pe ni³te vectori ai unui spaµiu
vectorial. Aceast schimbare de baz nu afecteaz deloc structura algebrei analizate.
Calcul m acum acµiunea generatorilor pe vectorii r d cin .
  
1 00 1
H1 v 1 =  0 00   0  = (1) v1
0 −1
0 0
  
1 0 0 0
H1 v1 =  0 0 0   1  = (0) v2
0 0 −1 0
  
1 0 0 0
H1 v 1 =  0 0 0   0  = (−1) v3
0 0 −1 1
  
0 1 0 1
α (E1 + iE2 ) v1 = α  0 0 1   0  = 0
0 0 0 0
  
0 1 0 0
α (E1 + iE2 ) v2 = α  0 0 1   1  = αv1
0 0 0 0
  
0 1 0 0
α (E1 + iE2 ) v3 = α  0 0 1   0  = αv2
0 0 0 1
  
0 0 0 1
α (E1 − iE2 ) v1 = α  1 0 0   0  = αv2
0 1 0 0
  
0 0 0 0
α (E1 − iE2 ) v2 = α  1 0 0   1  = αv3
0 1 0 0
  
0 1 0 0
α (E1 − iE2 ) v3 = α  0 0 1   0  = 0
0 0 0 1
Din modul în care acµioneaz ace³ti generatori putem g si regula dup care ei
vor putea asociaµi cu vectorii r d cin . Generatorul Cartan las vectorii propri
nemi³caµi, operatorul α (E1 + iE2 ) îl transform pe ecare vector propriu în vectorul
propriu imediat superior lui pân când ajunge la vectorul propriu maxim pe care
îl anuleaz , iar operatorul α (E1 − iE2 ) îl transform pe ecare vector propriu în
vectorul propriu imediat inferior lui pân când ajunge la vectorul propriu minim
pe care îl anuleaz . Astfel, asocierea devine natural
H1 = H1
α (E1 + iE2 ) = αEt1 = αEe1 = αE+1
α (E1 − iE2 ) = αEt3 = αEe3 = αE−1

Starea cu valoarea proprie 0 va corespunde vectorului generatorului Cartan H1
 
0
v2 = |Adj, H1 i =  1  (5.59)
0
de unde rezult imediat
[H1 , E+1 ] = +E+1 ⇒ H1 |Adj, E+1 i = + |Adj, E+1 i
[H1 , E−1 ] = −E−1 ⇒ H1 |Adj, E−1 i = − |Adj, E−1 i

care ne conduc la alegerea natural


1
v1 = |Adj, E+1 i =  0  (5.60)
0
 
0
v3 = |Adj, E−1 i =  0  (5.61)
1
Singurul lucru r mas este identicarea constantei α. Pentru aceasta vom calcula
[E+1 , E−1 ] = α2 [E1 + iE2 , E1 − iE2 ]
= −2iα2 [E1 , E2 ]
= −2iα2 iH1 = 2α2 H1

Ceea ce conduce la identicarea
1
α= √ (5.62)
2
Cu acestea, vom avea pentru generatori exprimaµi în termeni de vectori r d cin
urm toarele
H1 = H1 (5.63)
1
Ee1 = E+1 = √ (E1 + iE2 ) (5.64)
2
1
Ee3 = E−1 = √ (E1 − iE2 ) (5.65)
2
iar vectorii propri sunt cei din relaµiile (5.59), (5.60), respectiv (5.61).
În încheierea acestei secµiuni merit f cute câteva consideraµii legate de semni-
caµia zic a acestor rezultate. Identicarea între vectorii propri (sau st ri propri) ³i
particule este biunivoc : ec rui vector propriu îi va corespunde o particul . Punc-
tele diferite ale spaµiului r d cin vor corespunde câte unei sarcini. O stare zic
are sarcina dependent de punctul din spaµiul r d cin c reia îi corespunde. Pentru
exemplul de mai sus al grupului SU (2) vor 3 puncte în spaµiul r d cin -1,0 ³i +1 pe
axa real . Avem identicarea vectorilor v1 = |Adj, E+1 i corespunz tor punctului +1,
v2 = |Adj, H1 i corespunz tor punctului 0, v3 = |Adj, E−1 i corespunz tor punctului
−1, astfel c generatorii sunt instrumentele care schimb o stare în alta.
Ca o concluzie, se poate spune c vectorii propri sunt particule cu o anumit
sarcin , iar generatorii exprim modul cum acestea interacµioneaz între ele.
5.6 Grupul SU(3)
Grupul SU (3) este un bun exemplu de a vedea cum funcµioneaz tehnica algebrelor
Lie în determinarea vectorilor spaµiului r d cin într-o alt reprezentare decât cea
adjunct .
Deniµie: Grupul SU (3) este grupul matricilor complexe U de dimensiune 3×3

având propriet µile
1. unitaritate U + = U −1
2. special det U = 1 .
Acest grup, conform deniµiei de mai sus, va avea 8 parametri ³i 8 generatori, câte
unul corespunzând ec rui parametru.
Constantele de structur nenule ale acestui grup sunt
√
1 3
f123 = 1, f147 = f165 = f246 = f257 = f345 = f376 = , f458 = f678 =
2 2
Aceste constante de structur sunt identice în orice reprezentare, a³a c vom pre-
fera s analiz m structura grupului în reprezentarea fundamental .
5.6.1 Reprezentarea fundamental - matricile Gell-Mann

Reprezentarea fundamental este de dimensiune 3, spaµiul de reprezentare ind chiar
3 × 3. Generatorii algebrei Lie su(3) vor legaµi
spaµiul de deniµie al matricilor
1
de matricile Gell-Mann Ta = λa cu 1, 2, . . . 8. Matricile Gell-Mann au expresiile
2
concrete în reprezentarea 3:
     
0 1 0 0 −i 0 0 0 1
λ1 =  1 0 0  , λ2 =  i 0 0  , λ4 =  0 0 0 
0 0 0 0 0 0 1 0 0
     
0 0 −i 0 0 0 0 0 0
λ5 =  0 0 0  , λ6 =  0 0 1  , λ7 =  0 0 −i 
i 0 0 0 1 0 0 i 0
   
1 0 0 1 0 0
1
λ3 =  0 −1 0  , λ8 = √  0 1 0  (5.66)
0 0 0 3 0 0 −2
Am izolat din cei opt generatori ai grupului pe cei doi generatori Cartan λ3 ³i λ8 ,
deci grupul SU (3) este de rang 2.
În continuare, vom aplica aceea³i metod ca la grupul SU (2). În reprezentarea
fundamental 3-dimensional vom avea 3 vectori propri pe care îi vom nota
    
1 0 0
v1 =  0  , v2 =  1  , v3 =  0  (5.67)
0 0 1
Fiecare vector propriu corespunde unui punct din spaµiul r d cin c ruia i se aso-
ciaz valoarea proprie a acelui vector la acµiunea generatorilor Cartan. Aici, lucrurile
se complic un pic, pentru c avem trei vectori propri ³i doi generatori Cartan, deci
vom avea dou valori propri pentru ecare vector propriu.
Vom nota generatorii non-Cartan
E1 = T1 , E2 = T2 , E3 = T4 , E4 = T5 , E5 = T6 , E6 = T7 (5.68)
iar generatorii Cartan
H1 = T3 H2 = T8 (5.69)
S calcul m acum valorile propri ale generatorilor Cartan
  
1 0 0 1
1 1
H1 v1 = 0 −1 0   0  = v1
2 2
0 0 0 0
  
1 0 0 0
1 1
H1 v2 = 0 −1 0   1  = − v2
2 2
0 0 0 0
  
1 0 0 0
1
H1 v 3 = 0 −1 0   0  = (0) v3
2
0 0 0 1
  
1 0 0 1
1  1
H2 v1 = √ 0 1 0   0  = √ v1
2 3 0 0 −2 0 2 3
  
1 0 0 0
1  1
H2 v2 = √ 0 1 0  1  = √ v2
2 3 0 0 −2 0 2 3
  
1 0 0 0
1   0  = − √1 v3
H2 v 3 = √  0 1 0
2 3 0 0 −2 1 3
5.6.2 Vectori pondere (weight vectors)

Dimensiunea spaµiului r d cin , ind egal cu rangul grupului, evident va 2. Cu
valorile propri obµinute mai sus, vectorii pondere (weight vectors) vor
1
− 21
     
2 0
t1 =  , t2 =  , t3 =  . (5.70)
1
√
2 3
1
√
2 3
− √13
Acum problema se pune de a g si combinaµiile de operatori non-Cartan care s
transforme o stare în alt stare. E relativ u³or de construit ace³ti operatori:
 
0 1 0
1 1 1 
√ (T1 + iT2 ) = √ (E1 + iE2 ) = √ 0 0 0 
2 2 2 0 0 0
 
0 0 0
1 1 1
√ (T1 − iT2 ) = √ (E1 − iE2 ) = √  1 0 0 
2 2 2 0 0 0
 
0 0 1
1 1 1 
√ (T4 + iT5 ) = √ (E3 + iE4 ) = √ 0 0 0 
2 2 2 0 0 0
 
0 0 0
1 1 1
√ (T4 − iT5 ) = √ (E3 − iE4 ) = √  0 0 0 
2 2 2 1 0 0
 
0 0 0
1 1 1 
√ (T6 + iT7 ) = √ (E5 + iE6 ) = √ 0 0 1 
2 2 2 0 0 0
 
0 0 0
1 1 1 
√ (T6 − iT7 ) = √ (T5 + iT6 ) = √ 0 0 0 
2 2 2 0 1 0
Cum vor acµiona ace³ti operatori pe vectorii propri? Printr-un calcul simplu vom
avea:
  
0 1 0 1
1 1
√ (E1 + iE2 ) v1 = √  0 0 0  0  = 0
2 2 0 0 0 0
  
0 1 0 0
1 1  1
√ (E1 + iE2 ) v2 = √ 0 0 0   1  = √ v2
2 2 0 0 0 0 2
  
0 1 0 0
1 1 
√ (E1 + iE2 ) v3 = √ 0 0 0  0  = 0
2 2 0 0 0 1
  
0 0 0 1
1 1  1
√ (E1 − iE2 ) v1 = √ 1 0 0   0  = √ v1
2 2 0 0 0 0 2
  
0 0 0 0
1 1
√ (E1 + iE2 ) v2 = √  1 0 0  1  = 0
2 2 0 0 0 0
  
0 0 0 0
1 1 
√ (E1 − iE2 ) v3 = √ 1 0 0  0  = 0
2 2 0 0 0 1
√
Se observ c ace³ti operatori fac urm toarele job-uri: (E1 + iE√2 ) / 2 transform
vectorul t1 în t2 ³i îi anihileaz pe t2 ³i t3 , respectiv (E1 − iE2 ) / 2 îl duce pe t2 în
t1 ³i îi anihileaz pe t1 ³i t3 . Aceasta corespunde vectorului e±1

1 1
e±1 = ± ⇒ E 0 1 = √ (E1 ± iE2 )
0 1 2
±@ A
0
În mod analog, prin calcul simplu se ajunge la ceilalµi vectori cu generatorii de

urcare ³i coborâre aferenµi
5.7. GRUPUL LORENTZ-POINCARÉ P+↑ = L↑+ sT4 99

√1/2 1
e 0 1 =± ⇒ E 0 1 = √ (E4 ± iE5 )
±@ √1/2 A 3/2 ±@ √1/2 A 2
3/2 3/2

−1/2
√ 1
e 0 1 =± ⇒ E 0 1 = √ (E6 ± iE7 )
−1/2
√ 3/2 −1/2
√ 2
±@ A ±@ A
3/2 3/2
Ultimele dou secµiuni s-au ocupat de grupurile SU (2) ³i SU (3), ambele de o
mare importanµ pentru zica particulelor elementare. Atât clasicarea particulelor
(în familii de leptoni, quark-uri, bosoni de interacµie, bosoni Higgs, barioni, hadroni,
mezoni) cât ³i interacµiunile dintre ele (electromagnetic , nuclear slab , nuclear
tare) î³i g sesc descrierea cea mai adecvat în paradigma algebrelor Lie. Corespun-
denµa este una evident : particulele sunt asociate vectorilor propri ai generatorilor
Cartan ai grupului considerat, iar valorile proprii sarcinilor m surate experimental.
Num rul sarcinilor va egal cu dimensiunea reprezent rii fundamentale a grupului:
în cazul grupului SU (2) dou (cum se va vedea în modelul Weinberg-Glashow-Salam,
sarcina electric , respectiv sarcina neutr ), în cazul grupului SU (3) trei (cum se va
vedea în teoria chromodinamicii cuantice, cele trei sarcini de culoare ale interacµiunii
nucleare tari). A³a cum am v zut mai sus, vectorii propri corespund particulelor, dar
generatorii care acµioneaz asupra lor vor juca rolul agenµilor de interacµiune, a bo-
sonilor care mediaz interacµiunea ³i transform o particul în alta. Bosonii asociaµi
generatorilor Cartan nu modic sarcinile particulelor asupra c rora acµioneaz , ci
doar schimb cu ele energie ³i impuls - e cazul fotonului ³i a bosonului Z. Cei asociaµ
generatorilor non-Cartan vor modica sarcinile particulelor asupra c rora acµioneaz ,
pe lâng schimbul de energie ³i impuls - e cazul gluonilor coloraµi ³i al bosonilor W ±.
În volumul urm tor vom prezenta o modalitate ecient de construcµie unui model
gauge bazat pe grupul general SU (n), în acord cu abordarea discutat pân acum.
5.7 Grupul Lorentz-Poincaré P+↑ = L↑+sT4

5.7.1 Cvadrivectori - spaµiul Minkowski
Pentru început, se impune precizarea foarte clar a câtorva noµiuni ³i deniµii. Vom
lucra în spaµiul cvadri-dimensional Minkovski, unde un eveniment este denit ca un
cvadrivector contravariant:
xµ = x0 , x1 , x2 , x3

(5.71)
cu
0
x = t, coordonata
→
− 1
temporal , iar x = x , x , x
2 3

vectorul tridimensional (zic)
reprezentat prin coordonatele spaµiale ale evenimentului. În acest spaµiu plat, tensorul
metric fundamental este:
g µν = gµν = Diag(+, −, −, −) (5.72)

Cu ajutorul lui se poate trece la dualul spaµiului Minkovski, respectiv de la vectori

contravarianµi la cei covarianµi de maniera:
xµ = gµν xν (5.73)
Operatorii de derivare în acest spaµiu sunt:
∂ ∂
∂µ = ∂µ = = ∂µ ∂ µ (5.74)
∂µ ∂µ
Convenµia uzual e c orice indice care apare succesiv jos-sus (respectiv sus-jos)
este mut, adic se sumeaz dup valorile lui de la 0 la 3. Exemplu: aµ bµ = a0 b0 +
1 2 3
a1 b + a2 b + a3 b .
Lungimea unui cvadrivector se dene³te ca
√
s= x2 unde x2 = gµν xµ xν (5.75)
0 2
− (→
−
2
Evident, expresia lungimii cvadrivectorului este x2 = x x) . Se poate
2
face o clasicare a cvadrivectorilor: (i) dac x =0 cvadrivectorul se a pe hiper-
conul luminos, particula corespunz toare ind fotonul de mas nul ; (ii) dac x2 > 0
cvadrivectorul este gen timp ³i se a în interiorul hiperconului luminos, particula
corespunz toare ind tardon de mas real pozitiv (în aceast zon exist o linie de
univers care conecteaz originea hiperconului luminos cu orice eveniment tardonic);
(iii) dac x2 < 0 cvadrivectorul se a în afara hiperconului luminos particula cores-
punz toare ind tahion de mas imaginar (p tratul ei ind num r negativ), dou
evenimente din aceast zon nu pot conectate cauzal.
Cu aceste preliminarii, se poate considera teoria relativit µii restrânse (no-
tat pe scurt TRR) ca teoria invarianµei legilor zicii la acµiunea a dou tipuri de
transform ri: (a) translaµiile în cele patru coordonate ³i (b) toate transform rile li-
niare omogene care las nemodicat lungimea cvadrivectorului. Cele dou tipuri
de transform ri exprim de fapt omogenitatea Universului (a), respectiv izotropia lui
(b) iar obiectele matematice care le dau consistenµ sunt grupul abelian T4 , respectiv
grupul Lorentz L (mai exact, vom vedea c este vorba despre grupul Lorentz propriu
³i ortocron L↑+ ).
Acµiunea elementelor grupului Lorentz (Λ ∈ L) asupra cvadrivectorilor are loc în
maniera
x0µ = Λµν xν (5.76)
³i invariaz norma acestor cvadrivectori, adic , se va ajunge la constrângerea:
gµν = gρσ Λρµ Λσν (5.77)
care conduce la
ΛT gΛ = g ⇒ det Λ = ±1 (5.78)
Aceast restricµie impune la rândul ei o restricµie elementului Λ00 al oric rei matrici

din grupul Lorentz, anume
3
2 X 2
Λ00 − Λi0 =1
i=1
2
ceea ce impune Λ00 ≥ 1 ³i conduce la doar dou posibilit µi: Λ00 ≥ 1 sau Λ00 ≤ −1.
Cu aceste observaµii preliminare, grupul Lorentz poate împ rµit în patru sub-
mulµimi distincte
 ↑

 L+ = Λ ∈ L/detΛ = +1, Λ0·
·0 > 0




↑ ↑

0·
 L− = Λ ∈ L/detΛ = −1, Λ·0 > 0 = P L+



(5.79)
L↓+ = Λ ∈ L/detΛ = +1, Λ0· ↑


·0 < 0 = P T L+









 ↓ ↑
L− = Λ ∈ L/detΛ = −1, Λ0·
·0 < 0 = T L+
↑
dintre care doar prima (L+ , grupul Lorentz propriu ³i ortocron ) formeaz un subgrup
al lui L. Operatorii P ³i T din (5.79) denesc paritatea, respectiv, inversiile temporale.
   
1 0 0 0 −1 0 0 0
 0 −1 0 0   0 1 0 0 
P =  T =  (5.80)
 0 0 −1 0   0 0 1 0 
0 0 0 −1 0 0 0 1
Cu ajutorul acestor patru operatori se poate organiza un grup discret, izomorf cu
grupul diedral {I, P, T, P T } ∼ D2 .
În aceste condiµii devine evident c
L = L↑+ ∪ L↑− ∪ L↓+ ∪ L↓−
În consecinµ , va sucient s se studieze propriet µile grupului L↑+ pentru a obµine

propriet µile întregului grup Lorentz L.
Grupul Lorentz propriu ³i ortocron este un grup local compact ³i dublu conex
(conµine, pe lâng boost-uri Lorentz, subgrupul compact ³i dublu conex al rotaµiilor)
astfel c el admite ca grup de acoperire universal grupul local compact ³i simplu
conex SL(2, C). Homomorsmul canonic ce leag cele dou grupuri este
1
Λ(A)µν = T rσµ Aσν A+ (5.81)
2
unde A ∈ SL(2, C) iar σµ reprezint cele trei matrici Pauli (σi ) denite deja la
studiul grupului SU (2) ³i σ0 = 1. Grupul SL(2, C) devine astfel grupul fundamental
al simetriei externe, pentru c seria reprezent rilor lui conµine atât reprezent rile
cu spin întreg cât ³i pe cele cu spin semiîntreg, dup cum se va vedea în secµiunile
urm toare.
5.7.2 Grupul Lorentz propriu ³i ortocron L↑+

S arunc m o privire mai atent asupra grupului Lorentz propriu ³i ortocron L↑+ .
Acesta conµine matrici reale 4×4, ceea ce înseamn c la pornire vom avea 16 obiecte,
deci 16 grade de libertate. Relaµia impune 10 restricµii deci r mân în nal doar 6 grade
de libertate care se pot exprima prin 6 parametri continui reali (3 vor corespunde
rotaµiilor, 3 Lorentz boost-urilor).
O rotaµie generic se va exprima
 
1 0 0 0
 0
Rµν

=
  (5.82)
0 Rij 
0
iar un Lorentz boost (s -l lu m, spre exemplu, de-a lungul axei Ox)
 
cosh φ sinh φ 0 0
µ  sinh φ cosh φ 0 0 
(Lx ) ν =  (5.83)
 0 0 1 0 
0 0 0 1
unde, evident, Rij sunt matrici reale 3 × 3 corespunz toare rotaµiilor tridimensionale
(vezi grupul SO(3)), iar interpretarea zic a parametrului φ este c el reprezint
viteza boost-ului pe axa respectiv , în maniera tanh φ = v/c. De aici, se vede c
pentru v/c ∈ [0, 1] ⇒ tanh φ ∈ [0, ∞). Cum, am ales convenµia c = 1 vom avea
simplu tanh φ = v .
Teorema: Între vectorii covarianµi ³i cei contravarianµi are loc
ν
x0µ = Λ−1 µ
xν (5.84)
Demonstraµie - Avem urm toarea succesiune de egalit µi x0µ = gµν xν care poate

σ
ν ρ
exprimat mai departe ca gµν Λ ρ x = gµν Λνρ g ρσ xσ iar gµν Λ ρ g = Λ−1 µ . QED.
ν ρσ
Este util de a descompune o transformare Lorentz proprie ³i ortocron în produs de

transform ri bine precizate (boost-uri, rotaµii) dac acest lucru este posibil. Urm -
toarea teorem va conrma acest rezultat.
Teorema: O transformare Λ ∈ L↑+ se poate descompune astfel
Λ = R (α, β, 0) Lz (ξ) R−1 (ϕ, θ, ψ) (5.85)
unde Lz (ξ) este un boost de-a lungul axei z. Aceast factorizare separ boost-urile
de rotaµii ³i parametrizeaz foarte clar grupul L↑+ .
5.7.3 Algebra Lie - generatori

Pornind, pentru grupul Lorentz v zut ca grup SO(1, 3), de la expresiile concrete ale
rotaµiilor tridimensionale R(θ)
 
1 0 0 0
µ  0 1 0 0 
[Rx (θx )] ν =
 0
 (5.86)
0 cos θx sin θx 
0 0 − sin θx cos θx
 
1 0 0 0
µ  0 cos θy 0 − sin θy 
[Ry (θy )] ν =
 0
 (5.87)
0 1 0 
0 sin θy 0 cos θy
 
1 0 0 0
µ  0 cos θz sin θz 0 
[Rz (θz )] ν =  (5.88)
 0 − sin θz cos θz 0 
0 0 0 1
³i Lorentz-boost-urilor L(φ)
 
cosh φx − sinh φx 0 0
µ  − sinh φx cosh φx 0 0 
[Lx (φx )] ν =  (5.89)
 0 0 1 0 
0 0 0 1
 
cosh φy 0 − sinh φy 0
µ  0 1 0 0 
[Ly (φy )] ν =
 − sinh φy
 (5.90)
0 cosh φy 0 
0 0 0 1
 
cosh φz 0 0 − sinh φz
µ  0 1 0 0 
[Lz (φz )] ν =  (5.91)
 0 0 1 0 
− sinh φz 0 0 cosh φz
se ajunge utilizând tehnicile de la teoria general a grupurilor Lie

dR (θi ) dR (θj )
Ji = −i Kj = −i (5.92)
dθi θi =0 dθj θj =0
la generatorii grupului
     
0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0
 0 0 0 i   0 0 −i 0   0 0 0 0 
J1 = 
 0
 J2 =   J3 =  
0 0 0   0 i 0 0   0 0 0 i 
0 −i 0 0 0 0 0 0 0 0 −i 0
(5.93)
     
0 i 0 0 0 0 i 0 0 0 0 i
 i 0 0 0   0 0 0 0   0 0 0 0 
K1 = 
 0
 K2 =   K3 =  
0 0 0   i 0 0 0   0 0 0 0 
0 0 0 0 0 0 0 0 i 0 0 0
(5.94)
Cu ace³ti generatori, dup un calcul simplu se ajunge la relaµiile de comutare între
ei.
[Ji , Jj ] = iijk Jk (5.95)
[Ji , Kj ] = iijk Kk (5.96)
[Ki , Kj ] = −iijk Jk (5.97)
Ceea ce rezult din relaµiile de mai sus e c cele dou tipuri de transform ri Lorentz
- rotaµiile ³i boost-urile - nu comut între ele. Rotaµiile se închid ca algebr Lie, dar
comutatorul boost-urilor d ca rezultat o rotaµie. O transformare Lorentz general se
va scrie
i
+Kj φJ )
Λ = ei(Ji θ (5.98)
Când se dore³te exprimarea generatorilor grupului Lorentz cu ambii indici cobo-

râµi, îi vom contracta cu tensorul metric al spaµiului Minkowski.
ρ µ
(Ji )µν = gµρ (Ji ) ν = . . . = (Ji ) ν i = 1, 3 (5.99)
 
0 −i 0 0
ρ  i 0 0 0 
(Kx )µν = gµρ (Kx ) ν = 
 0
 (5.100)
0 0 0 
0 0 0 0
 
0 0 −i 0
ρ  0 0 0 0 
(Ky )µν = gµρ (Ky ) ν = 
  (5.101)
i 0 0 0 
0 0 0 0
 
0 0 0 −i
ρ  0 0 0 0 
(Kz )µν = gµρ (Kz ) ν = 
 0
 (5.102)
0 0 0 
i 0 0 0
În aceast scriere generatorii sunt antisimetrici ³i imaginari, astfel c sunt hermi-

tici.
5.7.4 Reprezent rile grupului Lorentz

Pentru a analiza structura grupului Lorentz costruim combinaµii liniare ale generato-
rilor s i, de forma
1
Ai = (Ji + iKi ) (5.103)
2
1
Bi = (Ji − iKi ) (5.104)
2
Dup câteva calcule simple se ajunge la relaµiile lor de comutare
[Ai , Aj ] = iijk Ak (5.105)
[Bi , Bj ] = iijk Bk (5.106)
[Ai , Bj ] = 0 (5.107)
Se observ imediat c grupul Lorentz este compus din dou grupuri SU (2) distincte
care comut între ele. Analiza în detaliu a reprezent rilor ireductibile ale grupului
SU (2) ne-a ar tat c ele sunt etichetate de numere întregi sau semi-întregi. Astfel,
reprezent rile ireductibile ale grupului Lorentz vor etichetate de dou numere (j, j 0 )
0
unul (j) SU (2)A , cel lalt (j ) lui SU (2)B . Pentru c reprezentarea
corespunz tor lui
ireductibil j este realizat prin matrici (2j + 1) × (2j + 1), va rezulta c matricile re-
0 0 0
prezent rii (j, j ) a grupului Lorentz vor de tip (2j + 1) (2j + 1)×(2j + 1) (2j + 1).
Cea mai simpl reprezentare este (0, 0) care acµioneaz asupra scalarilor (vectori
1-dimensionali) pe care îi las nemodicaµi. Aceasta este reprezentarea trivial care
exprim invarianµa scalarilor la transform rile Lorentz.
1

5.7.4.1 Reprezentarea 2, 0
1

În reprezentarea
2, 0 vor acµiona doar generatorii Ai iar
1
Bi = (Ji − iKi ) = 0 ⇒ Ji = iKi
2
ceea ce conduce la
1
Ai = iKi = σi
2
De aici obµinem
1 i
Ji = σi K i = − σi (5.108)
2 2
Aceste expresii ale generatorilor pot utilizate acum pentru a vedea cum se trans-
1

form la rotaµii ³i boost-uri un obiect dup transformarea
2, 0
→
− →
−→ − →
−→−σ
R( θ ) = ei θ J = ei θ 2 (5.109)
→
− →
−→ − →
−→−σ
L( φ ) = ei φ K = e φ 2 (5.110)
Aceste expresii pot explicitate, dac µinem cont de forma concret a matricilor
Pauli, astfel c vom avea dup c teva calcule simple, pentru rotaµii
cos θ2x i sin θ2x

R (θx ) = (5.111)
i sin θ2x cos θ2x
!
θ θ
cos 2y sin 2y
R (θy ) = θ θ (5.112)
− sin 2y cos 2y
θz
!
ei 2 0
R (θz ) = θz (5.113)
0 e−i 2
iar pentru boost-uri
cosh φ2x sinh φ2x

L (φx ) = (5.114)
sinh φ2x cosh φ2x
!
φ φ
cosh 2y −i sinh 2y
L (φy ) = φ φ (5.115)
i sinh 2y cosh 2y
φz
!
e 2 0
L (φz ) = φz (5.116)
0 e− 2
0, 12

5.7.4.2 Reprezentarea
0, 12

În reprezentarea vor acµiona doar generatorii Bi iar
1
Ai = (Ji + iKi ) = 0 ⇒ Ji = −iKi
2
ceea ce conduce la
1
Bi = −iKi = σi
2
De aici obµinem
1 i
Ji = σi Ki = σi (5.117)
2 2
Aceste expresii ale generatorilor pot utilizate acum pentru a vedea cum se trans-
0, 21

form la rotaµii ³i boost-uri un obiect dup transformarea
→
− →
−→ − →
−→−σ
R( θ ) = ei θ J = ei θ 2 (5.118)
→
− →
−→ − −→→
−σ
L( φ ) = ei φ K = e−φ 2 (5.119)
Aceste expresii pot explicitate, dac µinem cont de forma concret a matricilor
Pauli, astfel c vom avea dup câteva calcule simple, pentru rotaµii
cos θ2x i sin θ2x

R (θx ) = (5.120)
i sin θ2x cos θ2x
!
θ θ
cos 2y sin 2y
R (θy ) = θ θ (5.121)
− sin 2y cos 2y
θz
!
ei 2 0
R (θz ) = θz (5.122)
0 e−i 2
iar pentru boost-uri
cosh φ2x sinh φ2x

L (φx ) = (5.123)
sinh φ2x cosh φ2x
!
φ φ
cosh 2y i sinh 2y
L (φy ) = φ φ (5.124)
−i sinh 2y cosh 2y
φz
!
e− 2 0
L (φz ) = φz (5.125)
0 e2
Se observ c ambele reprezent ri se comport identic la rotaµii, dar faµ de boost-
uri se comport u³or diferit. Aceste reprezent ri sunt de o importanµ convâr³itoare,
pentru c plecând de la ele se va construi câmpul spinorial ³i se va ajunge la celebra
ecuaµie Dirac pentru particula fermionic , dar acestea nu fac obiectul cursului de faµ .
1 1

5.7.4.3 Reprezentarea 2, 2
În aceast reprezentare ecare din generatorii Ai ³i Bi vor genera câte un SU (2),

astfel c ecare stare va etichetat de câte doi indici. Datorit faptului c cele dou
grupuri SU (2) comut ace³ti indici nu vor interfera. Acest obiect de patru indici va
reprezentat în mod natural ca

↑↑ ↑↓
v ab = (5.126)
↓↑ ↓↓
Baza spaµiului de reprezentare va constituit din vectorii
      
1 0 0 0
 0   1   0   0 
|↑↑i = 
 0 ,
 |↑↓i = 
 0 ,
 |↓↑i = 
 1 ,
 |↓↓i = 
 0 .

0 0 0 1
Matricea v ab va hermitic , iar forma cea mai general pe care o poate lua va

ab c+f d − ie
v = (5.127)
d + ie c−f
ceea ce e echivalent cu a scrie

1 0 0 1 0 −i 1 0
v ab = c +d +e +f
0 1 1 0 i 0 0 −1
adic
v ab = cI + dσ 1 + eσ 2 + f σ 3 (5.128)
de unde cu notaµia cvadri-vectorial (c, d, e, f ) ≡ (v 0 , v 1 , v 2 , v 3 ) vom avea
v ab = v µ σµab (5.129)
Cu aceste notaµii ajungem direct la identicarea corect a vectorilor bazei
 
1
 0  1
  = (|↑↑i + |↓↓i) (5.130)
 0  2
0
 
0
 1  1
 0  = 2 (|↑↓i + |↓↑i) (5.131)
 
0
 
0
 0  i
 1  = 2 (|↑↓i − |↓↑i) (5.132)
 
0
 
0
 0  1
 0  = 2 (|↑↑i − |↓↓i) (5.133)
 
1
1 1

Pentru a g si exact semnicaµia reprezent rii
2, 2 s vedem cum acµioneaz o
transformare Lorentz asupra vectorului v ab .
i→− −→ 1 →−→ i→
− c − −→ 1 →−→ − d ab

v ab → v 0cd = e 2 θ σ−− 2 φ σ e 2 θ σ−+ 2 φ σ v (5.134)
a b
care - dup un calcul relativ simplu - ne conduce la

v0
   0    0 
v 0 iθx iθy iθz v
 v1   v1   iθx 0 iφz −iφy   v1 
 2 → 2 +   (5.135)
 v   v   iθy −iφz 0 iφx   v 2 
3
v v3 iθz iφy −iφx 0 v3
Aceasta este forma general a unei transform ri Lorentz în reprezentarea fun-

damental vectorial . Mai mult, dac exprim m determinantul
v0 + v3 v 1 − iv 2

det v ab = det

v 1 + iv 2 v0 − v3
2 2 2 2
= v0 − v1 − v2 − v3 (5.136)
ab
se poate observa c acesta e chiar lungimea (modulul) cvadri-vectorului
1 1
v .
Cu aceste rezultate am ajuns la concluzia c reprezentarea
2, 2 corespunde
reprezent rii vectoriale (fundamental ) a grupului Lorentz.
5.7.5 Grupul Poincaré P+↑ = L↑+ sT4

Grupul Poincaré (obµinut ca produsul semi-direct P+↑ = L↑+ sT4 ) este de fapt gru-
pul adev rat al simetriei externe spaµio-temporale care st la baza teoriei relativit µii
restrânse. El include într-o descriere unitar transform rile Lorentz din L↑+ ³i trans-
form rile translaµiilor cvadridimensionale din T4 care au rolul de a l sa invariant lun-
gimea cvadrivectorilor asupra c rora acµioneaz . O transformare general din acest
grup se va nota g (Λ, a) iar regula de compunere a elementelor acestui grup, bazat
pe modul cum transform cvadrivectorii
xµ → x0µ = Λµν xν + aµ (5.137)
va deveni
∀ g (Λ, a) ∈ L↑+ sT4 ⇒ g (Λ1 , a1 ) g (Λ2 , a2 ) = g (Λ1 Λ2 , Λ1 a2 + a1 ) (5.138)
Grupul produs semidirect P+↑ = L↑+ sT4 dintre grupul Lorentz propriu ³i ortocron ³i
grupul abelian al translaµiilor cvadridimensionale se mai nume³te grupul Poincaré.
Se vor utiliza notaµiile {g (Λ, 0) = Λ} = L ³i {g (0, a) = T (a)} = T4
Cu aceste deniµii ³i notaµii se pot demonstra dou teoreme importante ³i utile în
analiza ulterioar a reprezent rilor acestui grup.
Teorema: Orice element g (Λ, a) ∈ P+↑ poate factorizat g (Λ, a) = T (a) Λ

Teorema: Grupul T4 este subgrup invariant al grupului Poincaré P+↑ .

Demonstraµie - Se va verica c ∀g ∈ P+↑ vom avea c gT (a) g −1 ∈ T4 . Utilizând
factorizarea asigurat de teorema precedent vom considera elementul arbitrar g =
g (Λ, b) = T (b)Λ. Atunci vom avea
T (b)ΛT (a)Λ−1 T −1 (b) = T (b)g (Λ, a) g Λ−1 , −b

= T (b)g ΛΛ−1 , −Λb + a

= g (0, b) g ΛΛ−1 , −Λb + a

= g (0, b) = T (b)
Am ajuns la rezultatul c utat. QED.
Denim natural elementul de grup corespunz tor translaµiilor T4 ca
T (δb) = I − δbµ Pµ (5.139)
unde Pµ este generatorul translaµiilor. Se poate deni operatorul cvadri-impuls ca

P µ = g µν Pν . Evident, P 0 ≡ P0 este operatorul hamiltonian, iar operatorii Pi (cu
i = 1, 2, 3) reprezint componentele spaµiale ale vectorului impuls.
De asemenea, pentru transformrile elementare Lorentz putem scrie
i
Λ (δω) = I − δω µν Mµν (5.140)
2
cuM µν = g µρ Mρλ g λν ³i identicarea generatorilor M23 = J1 , M31 = J2 , M12 = J3 ,
M01 = K1 ,M02 = K2 ,M03 = K3 .
Cu ace³ti generatori, dup o secvenµ de calcul algebric, ajungem la algebra Po-
incaré dat prin relaµiile de comutare între generatorii s i:
[Pµ , Pν ] = 0 (5.141)
[Mµν , Pλ ] = i (gλµ Pν − gνλ Pµ ) (5.142)
[Mµν , Mρλ ] = i (gλµ Mρν − gνλ Mρµ + gνρ Mλµ − gρµ Mλν ) (5.143)
Teorema: Faµ de acµiunea elementelor grupului Lorentz, generatorii impulsului

se transform ca
ΛPµ Λ−1 = Pν Λνµ (5.144)
Demonstraµie - r mâne ca exerciµiu l sat cititorului.

Produsul semidirect are topologia produsului direct, în care grupurile L↑+ ³i T4
↑
sunt închise ca spaµii topologice. Acum, remarcând c grupul P+ este un grup local
compact ³i dublu conex, i se poate construi grupul de acoperire universal ca produsul
↑
semidirect dintre grupul de acoperire universal al grupului L+ ³i T (4), care este
simplu conex (ca grup abelian). E evident de aici, c Pe = SL(2, C)sT (4), iar regula
de compunere a dou elemente din Pe r mâne aceea³i ca ³i în (5.138), homomorsmul
canonic Pe → P+↑ ind indus de homomorsmul canonic SL(2, C) → L↑+ denit mai
sus (5.81).
O problem spinoas se deschide aici: determinarea reprezent rilor unitare ire-
ductibile. Ele sunt innit dimensionale, grupul Pe neind compact. Reprezent rile
unitare ireductibile pot obµinute prin metoda reprezent rii induse elaborat de Ma-
ckey, procedeu de clasicare a lor f r a mai face apel la studiul algebrei. Acesta
este, de altfel, chiar punctul de pornire în construcµia efectiv a câmpurilor manifest
covariante.
5.7.6 Operatori Casimir

Deniµie: Se nume³te operator Casimir al unei algebre acel operator care comut
cu toµi ceilalµi operatori ai algebrei respective.
Pentru grupul Poincaré (de rang 2) vom avea doi operatori Casimir. Dac generatorii
algebrei Poincaré sunt Pµ ³i M µν (deniµi în secµiunea anterioar ), atunci se poate
construi operatorul C1 ca
C1 = Pµ P µ = gµα P α P ν (5.145)
Se veric u³or c acesta comut cu toµi operatorii algebrei
[C1 , Pµ ] = 0 ³i [C1 , Mµν ] = 0 (5.146)
deci C1 este un veritabil operator Casimir. Dac avem problema de valori propri a
operatorului impuls P µ |pi = pµ |pi atunci C1 |pi = Pµ P µ |pi = m2 |pi. De aici, se
ajunge imediat la clasele posibile de reprezent ri ireductibile ale grupului Poincaré,
etichetate de valorile propri ale operatorilor Casimir: (i) pentru pµ ≡ 0 avem situaµia
2 0
trivial a vidului, (ii) pentrup = 0 ³i p > 0 avem impuls de tip luminos cores-
2 2 0
punz tor fotonului, (iii) pentru p = m > 0 ³i p > 0 avem impuls de tip tardonic
2
corespunz tor particulei masive, (iv) pentru p < 0 avem impuls de tip tahionic
corespunz tor unei particule virtuale. Pe lâng aceste patru clase ar mai înc dou
- anume p2 = m2 > 0, p0 < 0 respectiv p2 = 0, p0 < 0 - care îns nu corespund unor
situaµii zice plauzibile.
Pentru a identica al doilea operator Casimir se va recurge la construcµia Pauli-

Lubanski, denind operatorul
1
Wµ = µνρσ P ν M ρσ (5.147)
2
µ
Acest operator, perpendicular pe operatorul impuls (Pµ W = 0), va avea urm -
toarele propriet µi de comutare
[Wµ , Pµ ] = 0 ³i [Wµ , Wν ] = −iµνρσ W ρ P σ (5.148)
Cu aceste preliminarii, al doilea operator Casimir al algebrei Poincaré va putea

exprimat ca
1
C2 = gµν W µ W ν (5.149)
2
Se va verica u³or prin calcul c
[C2 , Pµ ] = 0 ³i [C2 , Mµν ] = 0 (5.150)

Cu aceste dou etichete" m2 , s - masa ³i spinul - ecare particul (prin câmpul
cuantic care o va exprima) se individualizeaz în raport cu simetria extern Lorentz-
Poincaré.
5.7.7 Algebra Cliord a matricilor γ

0, 21
1

Pentru reprezent rile spinoriale
2 , 0 vom utiliza o abordare elegant cu
³i
ajutorul unor matrici care satisfac regulile de (anti)comutare care vor deni o algebr
Cliord. Aceasta va reprezentat într-un spaµiu n-dimensional de n matrici n×n
de tipul γµ cu µ = 1, 2, . . . n − 1 care satisfac relaµia de anticomutare
{γ µ , γ ν } = 2g µν I (5.151)
unde anticomutatorul este denit ca {γ µ , γ ν } = γ µ γ ν + γ ν γ µ .

Denim
i µ ν
S µν = [γ , γ ] (5.152)
4
care dup câteva calcule algebrice simple devine
i µ ν
S µν = (γ γ − g µν ) (5.153)
2
µνAcum s vedem care va expresia comutatorului între dou astfel de matrici
S , S ρλ . Mai întâi vom calcula comutatorul [S µν , γ ρ ]. Cu puµin dexteritate de
calcul ajungem la
[S µν , γ ρ ] = i (γ ν g ρµ − γ µ g νρ ) (5.154)
cu ajutorul c ruia se va obµine
µν ρλ
= i g λµ S ρν − g νλ S ρµ + g νρ S λµ − g ρµ S λν

S ,S (5.155)
care este identic cu algebra grupului Lorentz. Practic, cât vreme se pot construi
generatorii grupului Lorentz cu ajutorul matricilor γ g sirea reprezent rilor grupului
Lorentz în orice dimensiune se va reduce la rezolvarea ecuaµiei de denire a algebrei
Cliord.
Bibliograe
[1] Howard Georgi, Lie Algebras in Particle Physics (Westview Press, 1999).
[2] Robert Gilmore, Lie Groups, Lie Algebras and Some of Their Applications (Dover
Publications, 2006).
[3] Wu-Ki Tung, Group Theory in Physics (World Scientic Publishing House, 1985).
[4] Asim Orhan Barut and Ryszard Raczka, Theory of Group Representatiions and
Applications (World Scientic Publishing House, 1986).
[5] David Harvey Sattinger and Oliver Larry Weaver, Lie Groups and Algebras with
Applications to Physics, Geometry and Mechanics (Springer Verlag, 1986).
[6] Jean-Pierre Serre, Complex Semisimple Lie Algebras (Springer Verlag, 1987).
[7] Jean-Pierre Serre, Linear Representations of Finite Groups (Springer Verlag,

1996).
115

Algebre Lie Suport Curs

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Algebre Lie Suport Curs

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

GRUPURI LIE. ALGEBRE LIE.

APLICAII ÎN FIZICA PARTICULELOR

4 Grupuri Lie. Algebre Lie asociate 53

5 Aplicaµii în zica particulelor 77

tiinµa, zona de activitate uman care se ocup cu partea explicativ a adev rului

Dar simpla invocare speculativ a simetriei e evident insucient trimiµând c tre

secretelor Naturii. i ce alt ramur a matematicii - dac nu teoria grupurilor

2.1 Grup - deniµii ³i exemple

Dac , în plus, este satisf cut ³i o a cincea cerinµ (G5 ), anume comutativitatea

atunci grupul se zice comutativ sau abelian.

Deniµie: Se nume³te subgrup al grupului (G, ◦) o mulµime H ⊂ G împreun cu

Deniµie: Se nume³te grup nit un grup cu un num r nit de elemente.

Tabela 2.1: Tabela de compunere a grupului

Regula concret de compunere (sau de multiplicare ◦) a grupului este specic aces-

Exemple de grupuri nite: Pentru a exemplica noµiunile introduse pân acum,

• G = {e} - grupul trivial.

• G = D2 = {e, a, b, c} - grupul diedral. Acest grup const din patru elemente

• G = Sn - grupul simetric sau grupul permut rilor de n elemente.

Lema de rearanjare: Dac ∀ p, a, b ∈ G avem c p◦a = p◦b atunci rezult în

Deniµie: Dou grupuri se numesc (G, ◦) ' (G0 , •) dac

Pentru a proba izomorsmul, mai r mâne de ar tat doar c pb pc = pbc , ceea ce

2. Pe baza tabelelor de compunere s se identice subgrupurile grupurilor Z2 , Z3 ,

2.2 Subgrup invariant. Clas lateral (coset)

2.2.1 Clase laterale. Grup factor

Aici se impun câteva observaµii legate de clasele de echivalenµ . Întotdeauna elementul

Deniµie: Dac ∀ g ∈ G ³i ∀ h ∈ H - unde H este subgrup al lui G - avem c

Deniµie: Se nume³te grup semi-simplu un grup care nu admite niciun subgrup

Deniµie: Fie G un grup ³i H ⊂ G un subgrup al s u ³i e p ∈ G p ∈ / H . Se

Legat de clasele laterale se pot demonstra câteva armaµii remarcabile.

• Lema 1: O clas lateral nu e subgrup (din moment ce e∈H dar pe ∈

• Lema 2: Dou clase laterale sunt sau identice, sau disjuncte.

³i conduce la concluzia c pq −1 H coincide cu întregul subgrup H, adic pq −1 H = H ,

Deniµie: Fie H un subgrup invariant al unui grup G. Mulµimea claselor late-

2.2.2 Homomorsme de grupuri

Denit anterior, izomorsmul de grupuri poate  privit acum ca un caz particular de

Deniµie: Fie f : G → G0 un homomorsm între dou grupuri. Se nume³te nucleu

Propoziµie: Nucleul K = Ker(f ) al unui homomorsm f : G → G0 este subgrup

din nucleul homomorsmului. QED.

Teorema: Fie f : G → G0 un homomorsm între dou grupuri ³i K = Ker(f ).

Teorema: Dac G = H1 ⊗ H2 ⊗ ... ⊗ Hn atunci Hi ∀ i = 1, n este subgrup invariant

Cum subgrupurile Hi comut dou câte dou , vom avea

E evident c hi h0i h−1

2. S se g seasc toate subgrupurile invariante ale grupului C4 .

3. S se g seasc toate subgrupurile invariante ale grupului S3 .

4. S se verice c înmultirea claselor laterale determin o structur de grup.

5. S se g seasc grupurile factor al grupului C4 .

6. S se g seasc grupurile factor al grupului C4 .

7. S se demonstreze c dac G = H1 ⊗ H2 atnci G/H1 ' H2 ³i G/H2 '

8. Fie un grup G, H un subgrup invariant al s u, iar F = G/H grupul factor

2.3 Reprezent ri de grupuri

2.3.1 Spaµiu vectorial

A Adunarea vectorilor (V, +) - determin o structur de grup abelian

B Înmulµirea cu scalari (vom omite semnul ·)

Am preferat denirea de la început a spaµiilor vectoriale complexe întrucât acestea

Deniµie: O submulµime V0 ⊂ V se nume³te subspaµiu vectorial (al lui V) dac

Deniµie: Vectorii v1 , v2 , ..., vn ∈ V se numesc liniar imdependenµi dac

Deniµie: Num rul maxim de vectori liniar independenµi ce pot  g siµi într-un

Deniµie: Se nume³te produs scalar a doi vectori v1 , v 2 ∈ V un num r complex

v1 = |v1 i , v2 = |v2 i , v3 = |v3 i , ..., vn = |vn i ∈ Vn

hv1 | , hv2 | , hv3 | , ..., hvn | ∈ Ven

Deniµie: Se nume³te norma vectorului v num rul real pozitiv:

Deniµie: Pentru un spaµiu liniar n-dimensional se poate deni o baz ortonor-

|vi = v1 |e1 i + v2 |e2 i + v3 |e3 i + ... + vn |e1 i

2.3.2 Reprezent ri pe spaµii liniare

APLICAII ÎN FIZICA PARTICULELOR

5 Aplicaµii în zica particulelor 77

tiinµa, zona de activitate uman care se ocup cu partea explicativ a adev rului

Dar simpla invocare speculativ a simetriei e evident insucient trimiµând c tre

secretelor Naturii. i ce alt ramur a matematicii - dac nu teoria grupurilor

2.1 Grup - deniµii ³i exemple

Deniµie: Se nume³te subgrup al grupului (G, ◦) o mulµime H ⊂ G împreun cu

Deniµie: Se nume³te grup nit un grup cu un num r nit de elemente.

Regula concret de compunere (sau de multiplicare ◦) a grupului este specic aces-

Exemple de grupuri nite: Pentru a exemplica noµiunile introduse pân acum,

Deniµie: Dou grupuri se numesc (G, ◦) ' (G0 , •) dac

Pentru a proba izomorsmul, mai r mâne de ar tat doar c pb pc = pbc , ceea ce

2. Pe baza tabelelor de compunere s se identice subgrupurile grupurilor Z2 , Z3 ,

Deniµie: Dac ∀ g ∈ G ³i ∀ h ∈ H - unde H este subgrup al lui G - avem c

Deniµie: Se nume³te grup semi-simplu un grup care nu admite niciun subgrup

Deniµie: Fie G un grup ³i H ⊂ G un subgrup al s u ³i e p ∈ G p ∈ / H . Se

Legat de clasele laterale se pot demonstra câteva armaµii remarcabile.

Deniµie: Fie H un subgrup invariant al unui grup G. Mulµimea claselor late-

2.2.2 Homomorsme de grupuri

Denit anterior, izomorsmul de grupuri poate privit acum ca un caz particular de

Deniµie: Fie f : G → G0 un homomorsm între dou grupuri. Se nume³te nucleu

Propoziµie: Nucleul K = Ker(f ) al unui homomorsm f : G → G0 este subgrup

din nucleul homomorsmului. QED.

Teorema: Fie f : G → G0 un homomorsm între dou grupuri ³i K = Ker(f ).

4. S se verice c înmultirea claselor laterale determin o structur de grup.

Am preferat denirea de la început a spaµiilor vectoriale complexe întrucât acestea

Deniµie: O submulµime V0 ⊂ V se nume³te subspaµiu vectorial (al lui V) dac

Deniµie: Vectorii v1 , v2 , ..., vn ∈ V se numesc liniar imdependenµi dac

Deniµie: Num rul maxim de vectori liniar independenµi ce pot g siµi într-un

Deniµie: Se nume³te produs scalar a doi vectori v1 , v 2 ∈ V un num r complex

Deniµie: Se nume³te norma vectorului v num rul real pozitiv:

Deniµie: Pentru un spaµiu liniar n-dimensional se poate deni o baz ortonor-

Deniµie: Se nume³te dimensiunea reprezent rii dimensiunea spaµiului vecto-

faithful sau reprezen-

De aici, exploatând denirea reprezent rii ³i completitudinea bazei spaµiului liniar

2. A doua armaµie ne d informaµia c aplicaµia care acµioneaz pe elementele

Ceea ce face reprezent rile de grupuri atât de atractive din perspectiva zicianu-

Deniµie: Dou reprezent ri U ³i U 0 ale aceluia³i grup G se numesc echivalente

Deniµie: Fie un grup G ³i g ∈ G iar U (g) o reprezentare a sa. Se nume³te

Pentru o reprezentare prin matrici, caracterul se exprim , conform deniµiei urmei

Deniµie: Se nume³te reprezentare reductibil o reprezentare ce admite un subs-

O astfel de reprezentare poate exprimat de o matrice de forma:

Deniµie: Dac spaµiul de reprezentare nu admite subspaµii invariante netriviale

Deniµie: O reprezentare se zice ireductibil dac nu este reductibil .

Deniµie: O reprezentare este complet reductibil dac este echivalent cu o

Plecând de la aceast descompunere, se poate redeni noµiunea de reductibilitate.

Deniµie: O reprezentare U (g) se nume³te unitar dac satisface relaµia:

Teorema: Orice reprezentare a unui grup de ordin nit este echivalent cu o

Tocmai am obµinut c orice reprezentare a unui grup nit este echivalent cu o

Vλ ≡ V . În aceste condiµii e A≡0 pe tot spaµiul V e este o matrice (cu num r de

Lema Schurr 2: Fie un grup G ³i U (G) o reprezentare nit dimensional ireduc-

Se veric u³or c D (g)M = M Dν (g), ∀g ∈ G.

Observaµie Dac redenim reprezent rile ireductibile neechivalente prin normali-

Deniµie: Se nume³te caracter normalizat χ̃νi exprimat ca