RITUL SI RITUALUL FUNERAR AL CULTURII STARČEVO-CRIS

Dintotdeauna omul si-a pus intrebari legate de moarte.Initial s-a crezut ca doar
omul evoluat e capabil sa-si puna astfel de probleme, dar scrieri precum cele
provenite din antichitate au demonstrat ca a existat un puternic cult al mortii,
mai bine spus un cult al vietii de dupa moarte, inca din preistorie.

Cercetarile moderne, incepand cu secolul al XIX-lea, au scos la iveala vestigii ale

unor necropole preistorice, care atesta prezenta acestui cult si in neolitic, mai precis in
neoliticul vechi, asupra caruia ma voi opri in aceasta scurta prezentare despre cultura
Starčevo-Cris.

Neoliticul, un termen rezultat prin sudarea a doua cuvinte grecesti: neos, care
inseamna nou si lithos, care inseamna piatra, in traducere ar fi epoca noua a pietrei.

Epoca noua a pietrei este o revolutie in prelucrarea pietrei(s-a trecut de la cioplirea

pietrei la slefuirea ei), dar nu numai aceasta este trasatura fundamentala a performantelor
gandirii umane, ci si perfectionarea lucrarii ceramice, aparita unor asezari permanente
intarite, trecerea omului de la stadiul de consumator la cel de producator, conturarea unor
puternice credinte mistice.

Din punct de vedere cronologic neoliticul timpuriu se desfasoara intre 6000-4250

i.Hr.Neoliticul vechi, cristalizat, pe parcursul caruia vorbim de aparitia, dezvoltarea si
disparitia culturii Starčevo-Cris se intinde pe intervalul unui mileniu. Aceste date, trebuie
mentionat, sunt necalibrate, vorbim deci despre o cronologie relativa, pentru stabilirea
uneia absolute avem nevoie de cat mai multe date arheologice culese prin descoperirea
vestigiilor.

Pentru a putea pune in discutie problema ritului si ritualului culturii Starčevo-Cris,

trebuie sa specificam ce se intelege prin termenul de cultura. Cultura arheologica
reprezinta totalitatea manifestarilor materiale si spirituale asemanatoare intre ele, care se
raspandesc intr-un anumit

spatiu la un momentdat.

Pana in momentul actual, in urma deschiderii unor situri arheologice in diferite

puncte ale Romaniei, s-a stabilit ca Starčevo-Cris este cea mai veche cultura neolitica.
Dovezi in atestarea ei au fost aduse de cercetatorii: Nicolau Vlassa, in urma descoperirilor
de la Gura Baciului(langa Cluj) si Marin Mica, la Carcea(langa Craiova). Dar nu numai in
aceste puncte s-au gasit vestigii apartinand culturii Starčevo-Cris, ci si in Banat, Oltenia,
vestul Munteniei, sud-estul Transilvaniei, in sudul Moldovei, pe valea Prutului.

Numele culturii este rezultatul unirii a doua localitati: Starčevo, de pe teritoriul

Iugoslaviei si Cris, spus generic astfel, fiind vorba de fapt despre regiunea Crisurilor.Cultura
Starčevo-Cris isi are originile undeva in regiunea Pelopones, arealul de raspandire
ajungand pana la Tisa si Prut.

Date in conturarea trasaturilor culturii Starčevo-Cris au fost adunate de catre

cercetatori precum: Dumitru Berciu, care in urma sapaturilor de la Verbita din Oltenia, a
realizat o periodizare interna a culturii si raporturile ei cu alte civilizatii; Ion Nestor, a sapat
in Moldova pe valea Jijiei si in Transilvania la Let, reusind sa precizeze cronologia relativa
a neoliticului timpuriu propriu si a relatiilor cu ceramica liniara; Mircea Petrescu-Dambovita,
in urma sapaturilor de pe santierele arheologice de la Perieni, Valea Lupului, Traian,
Glavanesti, a facut o racordare cronologica precizand pozitia arealului culturii Starčevo-
Cris; Eugen Comsa, dupa cercetarile efectuate in Muntenia a indicat geneza culturii si
implicit o stratigrafie a acesteia, in Moldova a realizat o cronologie interna si a stabilit
relatiile cu Clisura Dunarii; Nicolau Vlassa, a intocmit o sinteza asupra culturii in
Transilvania in urma cercetarilor de la Gura Baciului; Eugenia Popusoi, a racordat evolutia
neoliticului timpuriu de pe teritoriul Romaniei cu evolutia lui in Europa, in urma lucrarilor
arheologice de la Trestiana.

Lucrarile si sintezele realizate de acesti cercetatori au incercat sa recreeze un

univers cat mai bine definit al culturii Starčevo-Cris. Majoritatea lor au luat cultura ca atare,
ca un intreg, dar unii au considerat cultura Cris drept o etapa evolutiva a culturii Starčevo,
adica ar fi doua culturi distincte].In realitate ele sunt una si aceeasi cultura cu variantele
lor culturale specifice pentru fiecare zona datorita influentelor altor culturi vecine sau a
vechii culturi epipaleolitice, care s-a neolitizat prin aculturatie].

Revenind la tema propriu-zisa, mentionez ca omul preistoric avea puternice

credinte. Neintelegerea fenomenelor naturii, a cataclismelor sau a altor evenimente
importante cu consecinte indelungate, au dus la formarea unei constiinte superstitioase, in
care magia si samanismul sunt omniprezente in viata cotidiana a oamenilor.

Credintele religioase se rezumau la zeitati ce ofereau protectie familiei,

pamanturilor si recoltelor agricole, ce aduceau vanat bogat, vreme prielnica si implineau
diverse alte doleante, peiorativ spus. In principal asupra acestor chestiuni se apleca omul
primitiv, dar el nu lasa la o parte moartea, tesand in jurul ei un adevarat cult, ridicandu-
se astfel o noua credinta, aceea a vietii de dupa moarte.
 Pentru a putea vorbi de ritual funerar, trebuie sa punem in discutie alte trei aspecte:
figurinele, manifestarile si ritul funerar propriu-zis.

Figurinele isi au originea in paleolitic, cand erau simple modelari de lut ce

reprezentau o zeita mama, a fecunditatii (din aceasta zeita vor apare alte zeitati care se
vor specializa pe rezolvarea “doleantelor” de mai sus), banale reprezentari lucrate infantil
ce puneau in evidenta bazinul foarte lat si sanii.Predominante sunt statuetele feminine,
cele masculine si zoomorfe fiind foarte putine(fig.2). Pe parcursul neoliticului s-au constatat
imbunatatiri ale tehnicii de facturare a figurinelor, precum si a materialelor, astfel ca, in
neoliticul timpuriu erau doar din lut(fig.3), in cel mijlociu din os si marmura, iar in cel tarziu
sa apara din arama si aur].

Manifestarile nu stim exact in ce constau, presupunem ca in existenta unor dansuri

sacre, a unor cantece si a unui anumit ceremonial de ingropare. In privinta dansurilor si
cantecelor, dovezi sunt aduse de prezenta unor instrumente muzicale de suflat precum
cele descoperite in judetul Vaslui , La Poienestii. Ceremoniile de inmormantare sunt
concretizate prin prezenta unui inventar mai bogat sau mai sarac in obiecte.

Comunitatile neoliticului considerau moartea o revenire la starea initiala, de aceea

din aceasta cauza in cadrul culturii Starčevo-Cris nu vom avea de-a face cu necropole
situate in locuri speciale, ci mormintele se vor afla in cadrul comunitatilor, printre locuinte,
de aici desprinzandu-se un simt puternic al legaturii interumane, precum si credinta ca
sufletul celui mort traieste printre cei vii si-i apara daca in momentul inhumarii este cinstit
asa cum se cuvine. Aceste ingropari in cadrul asezarilor au creat adevarate handicapuri si
goluri in reconstiuirea ritualului funerar, deoarece s-au suprapus constructii de alt gen
peste morminte distrugandu-le continutul, din unele nemairamanand nimic care sa le
ateste existenta.

Dupa cum am aratat dansurile si cantecele au o existenta oarecum incerta, cu

siguranta stim ca mortii erau inhumatii, cazuri de inicinerare fiind aproape inexistente. De
obicei pozitia era chircita,dar avem si cazuri in care mortul era lasat in pozitie intinsa.
Faptul ca erau chirciti puternic sau mai putin a ridicat numeroase intrebari si a adus la fel
de numeroase supozitii si ipoteze. Unii cercetatori vorbesc de o corelare nastere-moarte,
adica prin moarte se reintegreaza in ciclul din care a rezultat; pozitia fatului in pantecul
mamei este chircita, deci pentru a reveni la natura sa primordiala mortul este chircit;
pantecul mamei prin metamorfozare devine pantecul mamei-pamant. Altii considera ca
pozitia chircita e pozitia omului cand doarme, si deci Omul neoliticului ar fi perceput
moartea doar ca pe un somn, iar mortul era doar adormit ceea ce presupune credinta unei
invieri, si deci cel adormit trebuia sa aiba somnul linistit.

Un alt aspect a ridicat de asemenea intrebari: partea pe care era asezat mortul. S-
au descoperit atat pe partea dreapta cat si pe cea stanga, iar orientarile au fost dintre cele
mai diverse, fara sa urmeze in mod special o anumita directie cu conotatie mistica. Totusi,
unii cercetatori au incercat sa coreleze partea de asezare cu un cult primitiv al soarelui,
raman insa multe semne de intrebare cu privire la aceasta problema.

Alaturi de pozitia chircita semnalam si modul de asezare al bratelor, care erau

indoite si cu palmele acoperind fata. De obicei acopereau partea superioara a corpului si in
special fata cu cioburi din vase ale vremii precum si cu ocru. Pe langa aceste fragmente de
vase s-au mai descoperit oase de animale(Cipau, Gornea, Gura Baciului, Trestiana, Let),
unelte(Gura Baciului-topor de tip walzenbeil, Bersenova-lama silex), iar la Trestiana s-au
descoperit fragmente din vase, cupe, strachini, care erau asezate intregi langa mort.

Mergand pe metoda deductiei credem ca aceste obiecte aveau rolul de a proteja

mortul de forte malefice care i-ar putea distruge integritatea spirituala. Sau poate
acoperirea fetei reprezinta un mod de protejare a mortilor de vii; mortii sa nu vada ceea
ce se petrece deasupra si sa-si perturbe odihna. Tot in cadrul mormintelor s-au descoperit
altarase si pandative cu roluri asemanatoare ca si pentru vii, semnificative sunt
descoperirile de La Poienesti ,initiate de Radu Vulpe si continuate apoi de Cornelia Magda
Mantu, Adrian Mantu, Ionela Scortanu.

Pentru a contura cu mai multa acuratete cele prezentate, vom urmari

descoperirile si observatiile istoricului Nicolae Ursulescu in cadrul statiunii
arheologice de la Suceava-Parcul Cetatii si cele ale Corneliei Magda Mantu,
in situl de La Poienesti. In cadrul statiunii de la Suceava s-au descoperit trei
morminte, primul si al treilea datate in cultura Starčevo-Cris, iar cel de-al
doilea in secolul al XV-lea, deci neinteresant pentru cazul de fata.

Mormantul nr.1 a fost gasit in apropierea locuintei nr.4 . Groapa de forma

dreptunghiulara, cu colturile rotunjite avea o lungime de 2,30 m si o latime de 0,70 m.
Vorbim tinand cont de marimea mormantului de o pozitie intinsa, desi nu o stim cu
siguranta. Corpul fusese orientat cu capul spre vest si picioarele spre est. Datorita faptului
ca s-au descoperit diverse alte constructii suprapuse peste mormant, scheletul era deranjat
complet, picioarele fiind singurele ramase in pozitia initiala; o buna parte din oase lipseau,
de exemplu, din craniu s-a gasit doar mandibula, dar si aceea ajunsa in dreptul bazinului.
Inventarul funerar e compus dintr-o lama mica de silex si trei fragmente mici de ceramica.
E un inventar extrem de sarac, si nici nu stim daca a fost mai variat sau nu datorita
suprapunerii altor edificii. Pe partea dreapta a scheletului s-a descoperit o dunga de arsura,
acesta nefiind singurul caz in care corpul sufera astfel de tratamente post-mortem, s-au
mai inregistrat cazuri in care acesta era ciopartit. Cercetatorii, nu detin suficiente elemente
pentru incadrarea integrala a mormantului intr-o cultura, dar ei tind sa creada ca ar
apartine culturii Starčevo-Cris, datorita obiceiului ingroparii intre locuinte in cadrul asezarii
si pieselor de inventar.
 Mormantul nr.3 nu ridica aceleasi intrebari in legatura cu datarea, ele apartinand
cu siguranta culturii Starčevo-Cris. Groapa are forma ovala cu axele de 110 cm si respectiv
60 cm. Dimensiunea mica a mormantului si asezarea scheletului confirma pozitia chircita.
Corpul fusese orientat cu capul spre sud iar fundul gropii era in panta, capul aflandu-se la
cea mai mare adancime. Mortul fusese culcat pe partea dreapta cu bratele indoite si aduse
spre fata.

La Poienesti in prima locuinta s-au descoperit patru picioare ale unei mese de altar,
un idol ce imbina atat elemente zoomorfe, cat si antropomorfe, alaturi de acestea s-a
descoperit si un corn diatomit, ce ar putea constitui acea dovada de certificare a dansurilor
si cantecelor ritualice.

Cea de-a doua locuinta prezinta descoperiri asemanatoare, dar in nici una din
primele doua nu s-au descoperit mormante.

Locuinta numarul trei , aduce dovezi in legatura cu ritul funerar.Un adult tanar, intr-
o groapa de 2,5 m pe 2,3 m este marturia concreta a timpului pentru niste secvente ale
civilizatiei.Tanarul se afla in pozitie chircita, asezat pe partea stanga, picioarele ii sunt
puternic indoite, bratele aduse spre fata.Alaturi de el se aflau vase, o pintadera,un corn de
lut ars, lame de silex si obsidian, ocru, gresii arse, lipituri de vatra, un altar cu trei picioare,
un idol antropomorf.Acest mormant prezinta un inventar extrem de variat, asemeni, intru-
catva celui de la Trestiana.Culorile predominante sunt cele cu apropieri spre culoarea
sangelui, ca si cum mortul si-ar fi luat energie din obiectele asezate langa el.

Cam aceleasi caracteristici le prezinta toate mormintele descoperite, binenteles

fiecare putand prezenta si elemente unice sau elemente lipsa, un inventar mai bogat sau
mai sarac.

Reprezentative pentru cultura Starčevo-Cris sunt: pozitia chircita, acoperirra fetei

cu palmele si diverse fragmente ceramice, prezenta unor obiecte cu functie de totem,
ingroparea in cadrul asezarilor.

Omul culturii Starčevo-Cris avea puternice credinte in viata de dupa moarte,

indiferent care ar fi fost rezultatul ei. Prin inventarul descoperit remarcam respectul acordat
mortilor si de ce nu si o anumita superstitie ca acestia ar capata puteri constructive sau
malefice dupa incetarea vietii pamantesti. Ocrul intareste aceeasi idee, e rosu ca sangele,
un element esential vietii, deci si mortul are nevoie de el pentru a trai in moarte.

Se spune ca viata de dupa moarte este o inventie proprie evreilor si apoi crestinilor,
dar ritul si ritualul funerar ne fac sa credem ca omul dintotdeauna a crezut in acel ceva de
dincolo, adeptii lui Iisus, doar au dat numele unei credinte vechi de cand lumea. De aceea
se poate spune ca omul primitiv credea ca mortul doar doarme, e posibil chiar sa fi crezut
intr-o posibila inviere.

Dar nu numai arheologic putem cauta dovezi, ci si urmarind lumea satului, care si-
a pastrat trasaturile esentiale de-a lungul mileniilor, ca o mostenire pentru posteritate.
Superstitiile de astazi, temerile omului simplu, nu sunt o inventie proprie mileniului in care
traim, ci vin din negurile timpului, din clipele in care pentru prima data omul s-a intrebat,
s-a mirat, s-a speriat si s-a minunat de ceea ce il inconjoara.

Bibliografie

1. Botzan, Marcu, Mediu si vietuire in spatiul carpato-danubiano-pontic ,Editura

Academiei Romane , Bucuresti , 1996 , p. 28-30 .

2. Comsa, Eugen, Contribution à l étude de la culture Cris en Moldavie, Dacia, XXII, 1978,
p.9-36.

3. Idem, Neoliticul din Romania, Editura Stiintifica si Enciclopedica, Bucuresti, 1982, p.5-
91.

4. Idem, Neoliticul pe teritoriul Romaniei, Editura Academiei Romane , Bucuresti , 1987 ,

p. 148-152 .

5. Idem , Figurinele antropomorfe din epoca neolitica pe teritoriul Romaniei , Editura

Academiei Romane , 1995 , p.24-25 , 130-133 .

6. Dumitrescu, Vladimir, Cu privire la cea mai veche cultura neolitica din Romania, SCIV,
21, 1970,2, p.187-199.

7. Dumitrescu, Vladimir, Vulpe, Alexandru, Dacia inainte de Dromihete , Editura

Academiei Romane , Bucuresti , 1996, p.130-140.

8. Lazarovici, Gheorghe, Neoliticul timpuriu in Romania, AMP, VIII, extras, Zalau, 1984,
p.50-85 .

9. Mantu, Cornelia Magda, Mantu, Adrian, Scortanu, Ionela, Date in legatura cu asezarea
Starčevo-Cris, La Poienesti, in judetul Vaslui, SCIVA, 43, 1992, 2, p.149-174.

10. Ursulescu, Nicolae , Contributii privind neoliticul si eneoliticul din regiunile est-carpatice
ale Romaniei , vol.I , Editura Universitatii Al. I. Cuza , Iasi , 2000 , p.185-189 .

11 Idem , Inceputurile istoriei pe teritoriul Romaniei , Casa Editoriala Demiurg , Iasi , 2002
, p.4
 Abrevieri

AMP=Acta Mvsei Porolissensis, Muzeul de Istorie si Arta Zalau.

SCIV=Studii si cercetari de istorie veche, Institutul de Arheologie “Vasile Parvan”,

Bucuresti.

SCIVA=Studii si cercetari de istorie veche si arheologie,Institutul de Arheologie “Vasile

Parvan”, Bucuresti.